“Cartea cu Dumnezeu”. Magda Ursache despre albumul Parintele Justin Marturisitorul, viata, suferinta, dragostea si jertfa de sine a Duhovnicului Neamului, la 10 luni de la plecarea sa la Domnul

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina NichituCartea cu Dumnezeu

de Magda URSACHE

Dacă ar fi să aleg un chip de creştin român care să-l figureze pe Dumnezeu, l-aş alege pe Părintele Justin Pârvu. E frumos Părintele ca Domnul, e blînd, e luminos, e smerit cu inima, e ocrotitor. E cel mai aproape prea cucernicul Părinte de ce-a făurit Dumnezeu după chip şi asemănare, ad imaginem suam. După cum, imaginea cea mai dragă mie e din literatura orală: cei doi drumeţi, moşneagul fără aură însoţit de Petru, veniţi să-i încerce pe oameni dacă-s buni sau răi, gospodari cu respectul rînduielii sau nu.

Cum crezi, cum îţi este credinţa, aşa trăieşti: dăruieşti, ajuţi, aperi, binecuvîntezi, dar şi cerţi cu asprime pe cei fără conştiinţă de etnie, orientaţi spre chivernisirea trupului, nu a sufletului, săraci spiritual.

Părintele Justin a fost, este trăitor întru Biserică, pentru că n-a murit, doar a ieşit în veşnicie. Pe durata monahicească a existenţei sale cu trezie în zori şi cu trezvie la mezonoptică, de veghe pentru ceilalţi, sîrguind pentru Neam, ca parte din oastea lui: „Eu aşa am mers, cu Evanghelia în frunte şi cu naţiunea în spate”. Cultul sfinţilor şi al eroilor tragici ai închisorilor comuniste a fost, este grija dintîi a Marelui Duhovnic. Iar uscăciunile din cinul monahal nu-s iertate: „Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox”.

Întîmplarea a făcut (mă corijez: nu întîmplarea ci Altcineva, mai de sus) să încep anul 2014 deschizînd albumul Cristinei Nichituş Roncea, Părintele Justin-Mărturisitorul, cu subtitlul Fotografii şi vorbe de duh. Dumnezeu i-a dăruit Părintelui cuvînt bogat. Bogat ca şi inima lui, despre care putea spune ca şi Sfîntul Augustin: „uriaşa încăpere a inimii mele”. A practicat firesc empatia, ascultînd nevoinţele pelerinilor, cu bunătate şi cu răbdare, pentru optimizarea lor umană prin spovedanie, pentru zidire prin mărturisire. Albumul, tipărit de editura Mica Valahie, se deschide cu un autograf pentru creştinul nostru: „Îndemn spre tot lucrul bun” şi-i semnat Arhim. Justin.

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

Cînd am ajuns prima oară în satul Petru-Vodă, unde a fost născut Părintele, şi de acolo la Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, a cărei temelie e pusă în 1991, am ştiut că locul e benefic. La Petru-Vodă e casa lui Dumnezeu, e biserica vie, unde intri în comuniune vie cu cerescul. Ne-am simţit şi eu, şi Petru U. ridicaţi în graţia divină, cuprinşi de o anume beatitudine, ca revărsată din fiinţa Părintelui Justin. Dacă ajungi în vreun loc la pacea sufletului, asta se întîmplă în aerul plin de lumină al poienii cu un farmec indelebil al culorilor. Acolo te poţi atinge puţin, cu sufletul, de o aripă de înger. Hulim, ponegrim, ironizăm spaţiul mioritic, dar gurile de rai există. Una: mănăstirea de la poalele Ceahlăului, unde odihnesc Radu şi Flora Gyr, iar din 2006, Părintele Calciu-Dumitreasa.

În cuvîntul de însoţire, Aspazia Oţel Petrescu afirmă cu credinţă că Părintele Justin Pârvu a fost surprins de obiectivul aparatului Cristinei Nichituş-Roncea aşa cum a fost: „cu privirea înţeleaptă şi plină de căldură”. Cu ochii sublim albaştri, adaug eu. Da, este minunat felul cum aranjează lumina fotojurnalista: pe un Părinte suav, cu barbă năvalnică sau, dimpotrivă, amuzat de un pisoi pufos, cu nasul îmblănit ridicat spre mîna lui; Părintele zîmbeşte uşor şăgalnic ori pare îndurerat, îngrijorat: „în jurul Bisericii, să facem zid puternic, să rezistăm pînă la ultima picătură de sînge pentru că năpaste maxime pîndesc asupra noastră”. Eu prefer fotografia cu capul alb descoperit ori aceea cu privire veghetoare, pătrunsă de taina Euharistiei: „Călugărul îşi are exemplul în lumina îngerului, iar creştinul, mireanul, o are în lumina monahului”. De multe ori trebuie specificat: nu-i pictură, e fotografie şi trimit la paginile 32-33.

Fotografiile din dragoste pentru Părintele mărturisitor deschid poarta/ calea spre mesajul „Duhovnicului Neamului”: să nu ne lăsăm smintiţi de „vremurile satanice” pe care le traversăm. Moda bisericirii printre guvernanţi nu i-a plăcut Arhimandritului, cum nu i-au plăcut nici încercările repetate de a scoate din sufletul creştinului mîndria de neam. Împotriva acestor indemni s-a pronunţat aspru, apărînd demnitatea de român prin apel la patrimoniul cel mai de preţ: martirii din avuţia noastră spirituală. „Sigur că sunt vremurile acestea aşa înspăimîntătoare, pentru că şi noi suntem supuşi firii căzute, şi de aceea nu noi ci firea omenească din noi se teme, dar aceste greutăţi ce sunt puse înaintea noastră sunt spre rezistenţa şi întărirea sufletului nostru”.

PARINTELE-Justin-Parvu-in-Arhivele-Securitatii-Civic-Media-CNSAS-Marturisitorii-Ro

Grele încercări, Doamne! Arestat la 14 mai ’45, pentru propagandă religioasă, eliberat la 16 mai 1964. Sentinţa de 12 ani („dădeau cu cincinalul”, a făcut haz de necaz Părintele) a sporit cu 4 ani pentru o replică. Întrebat ce-o să facă la eliberare, a răspuns neted că va face exact ce-a făcut: slujirea Bisericii. După ce a fost anchetat/ torturat la Suceava, condamnatul cu numărul 267, devenit bandit şi „duşman al poporului (precizare: termenul l-a inventat Lenin; după Tutankalmucul Ilici, preoţii fiind „contrarevoluţionari în sutană”, au urmat Aiudul, pînă în ’51, munca silnică la Baia Sprie, pînă în ’54, pe urmă Gherla, Periprava… Să fii băgat la gherlă pentru că vrei binele neamului tău şi să crezi că temniţa a dus la eliberare sufletească, la împlinire de sine este învăţătura clară ca lumina lină a multîncercatului Părinte. Temniţa eliberează? Da, spune cel claustrat sever aproape 17 ani. Temniţa a dus la sporire (vreau să evit vocabula cîştig) pentru rugăciune. Sfîntul închisorilor, cum i-a spus monahul Nicolae Steinhardt lui Valeriu Gafencu, s-a rugat în zarcă pentru împlinirea de sine, s-a rezidit curat prin suferinţă. Rugăciunea creşte din jertfă. Durerea este esenţială pentru rugă.

Să ai în temniţă revelaţia libertăţii creştineşti nu-i uşor. Aspra asceză intra muros e calea spre îndumnezeire, spre unirea cu Dumnezeu şi totodată o dăruire pentru mîntuirea fiinţei noastre ca popor. „Acelea erau zile de sacrificiu şi jertfă: extraordinare şi unice”. Şi-mi amintesc ce povestea cardinalul Todea: cum un deţinut lovit a zis torţionarului: „Pentru Domnul!” “Să iertăm ca Dumnezeu să întoarcă privirea spre ţara asta”, a conchis Todea.

Arhimandritul Justin Pârvu a intrat în închisoare „om liber moral, despătimit” şi a ieşit întărit, purificat, conform triadei isihaste: purificare-iluminare-desăvîrşire. „Doamne, iartă România pentru păcatele fiilor ei!” stă inscripţionat pe lespedea de mormînt a episcopului Dionisie Romano.

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

Părintele Justin nu s-a temut de jertfa pentru cele două valori supreme: Dumnezeu şi Patria (da, cu majusculă în scrisul său). Un român grozav de român Părintele! Mereu cu francheţe dezarmantă în afirmaţii: „Parcă ar fi o dihanie naţionalistul, cine ştie ce ciudăţenie ar fi”. Şi asta cînd naţionalismul e rău blamat, ca-n anii ’50, de fiii cominterniştilor, cînd asistăm la altă faţă a theocidului comunist. Presa informează că foşti profesori de socialism ştiinţific (ateu) predau ore de religie. Alţii compun tropare după modelul imnelor ceauşii: dacă nu preaiubitul Ceauşescu, atunci Sus Hristos! În momente electorale, Dumnezeu e pesederist ori nu e deloc.

Mesajul său tonic ne învaţă că „totdeauna mai este o bătălie pe care n-am pierdut-o”. Şi-i negreşelnic: „nu avem de ce să deznădăjduim. Pentru că Mîntuitorul spune foarte limpede: «Nu te teme turmă mică!» Noi suntem turma mică”.

Soluţia izbăvitoare, fără cusur? Poporului îi cere unitate şi pocăinţă; cinului, cu chemare spre monahism, ascultare şi rugăciune. Iar puterea sa spirituală uluitoare o arată efectul benefic asupra pelerinilor veniţi cu mic, cu mare la Petru-Vodă, ca să plece de acolo liniştiţi lăuntric, îmbunătăţiţi. A speriat pe careva puterea asta, dacă a fost marginalizat, deşi i s-ar fi cuvenit locul de Patriarh, ca punct de reper al ortodoxiei? O fi speriat, n-a fost un „căldicel” Justin Pârvu. A stat în răspărul noilor doxe, ca rugăciunea interecumenică în mega-soboare, cu tămîieri costisitoare, deşi sincretismul religiilor poate duce la îndoială privind mîntuirea creştină. Să fie pacea interecumenică mai de preţ decît pacea interioară? Rugăciunea comună pe stadioane o fi politically correct faţă de rugăciunea în singurătate, în limba ta?

Spune Părintele: „Poporul român a avut o închegare frumoasă, a fost cuminte, înţelept”. Patericul l-a trăit omul omenos de la ţară; satul a fost matcă a ortodoxiei, a mers după rostul cerut de viaţa de Biserică. În lipsa libertăţii religioase cu o durată de 40-50 de ani, trăirea slăvitoare de Dumnezeu s-a şubrezit. Şi cît s-a rîs postsocialist de sacrificiul de sorginte christică, de generozitatea jertfei în numele lui Iisus!

Înainte de a închide ochii, Arhimandritul Justin a binecuvîntat întreit: neamul din ţară, neamul de pretutindeni, România lui. Iar puterea să fie printre noi, cu noi, are fără nici o îndoială. E ceea ce vrea să probeze şi jurnalismul fotografic al Cristinei Nichituş Roncea. De preţuit.

Aparut in: Contemporanul, An XXV, Nr. 3 (744), Martie 2014

Sursa: ParinteleJustinParvu.Ro

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

Vedeti si: Parintele Justin Parvu, la aniversara. Un sfant in Dosarele Securitatii: “Un temperament impulsiv si mistic”

Frumusetile Ortodoxiei Romanesti. Tetraevangheliarul de la 1429 al cuviosului Gavriil Uric de la Neamt aflat la Biblioteca Bodleiana din Oxford. IMAGINI

Sf Apostol Ioan Monahul Gavriil Uric Scriitorul de la Neamt 1429 Bodley Oxford

Evangheliile pe care trebuie sa le rascitim in aceasta Saptamana Mare, scrise si ilustrate de cuviosul monah Gavriil Uric de la Neamt. Manuscrisul de fata dateaza din 1429 si se afla la Biblioteca Bodleiana din Oxford. Cred ca astfel de imagini superbe – ca si sutele de reprezentari ale sfintilor din manastirile bucovinene, de o valoare artistica supra-universala – ar putea fi reproduse de Mitropolia Moldovei si Bucovinei (si nu numai) pentru a fi transformate in icoane romanesti care sa inlocuiasca sinistrele si chicioasele pseudo-icoane ucrainene cu iz chinezesc care au invadat spatiul ortodox romanesc, mai ales in Moldova. Chiar nu-si dau seama Intaistatatorii ca este vorba de un atac organizat al “bisericilor” KGB de la Rasarit, operatiune care, fiind dupa asemanarea celor care au ordonat-o, este foarte greu de digerat, provocand adeseori greturi teribile persoanelor mai sensibile. Vladica Teofan, dati o ascultare: sa dispara mizeriile ucraineno-rusesti inzorzonate cu sclipiciuri din bisericile si manastirile Moldovei lui Stefan!

Alte manuscrise ale vrednicului cuvios de la Neamt, adevarate bijuterii artistice ale ortodoxie romanesti: Tetravangheliar (1436), Muzeul de Artă al României, manuscris 4; Sbornic (1439), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 164; Sbornic (1441), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 165; Mărgăritarele sf. Ioan Hrisostom (1443), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 136; Minei pe luna februarie (1445), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 122; Leastviţa lui Ioan Scărariul (1446), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 143;  Minei pe luna martie (1447), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 123; Sbornic, Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 149. Despre viata cuviosului cititi la CrestinOrtodox.Ro.

Sf Apostol Matei Sf Apostol MarcuSf Apostol Luca Monahul Gavriil Uric Scriitorul de la Neamt 1429 Bodley Oxford

Sursa unde veti putea gasi mai multe imagini incantatoare: Biblioteca Bodleiana din Oxford

Azi, la Curtea de Apel Bucuresti, contrazis din nou de procurorul completului in cazul partidului ilegal(ist) Forta Civica a lui MRU. Au pus mana procurorii pe tara? Sau “alesii” Serviciului de Informatii al Extraterestrilor? :)

mihai-razvan-ungureanu-traian-basescuAm fost azi la Curtea de Apel in cazul Contestatiei mele cu privire la ilegalitatea inscrierii la alegerile pentru Parlamentul European a partidului Forta Civica (fost Partidul Crestin), preluat pe tava de UTC-istul reactivat Mihai Razvan Ungureanu (si el fost, fost si fost, nu mai zic ce si inca actual, la fel). Chemarea pentru ora 13.00 s-a facut printr-un apel telefonic primit la ora 10.10. Operativitate, ce mai! Iarasi, avocatul nostru, celebrul Paul Varzaru, din pacate, ca de-asta-i pro bono, a fost retinut – bine, nu el ci un client de-al lui -, de data asta la DNA. Pretul succesului! Asa ca am explicat eu, intr-o Motivatie de vreo patru pagini, de ce e normal sa fie respectata Legea, respectiv o Decizie foarte clara a Curtii Constitutionale, Legea Partidelor si Autoritatea Electorala Permanenta. Toata documentatia e aici: Justiţia din butoane în România în cazul MRU? Judecătoarea Rîşnoveanu Gabriela şi procurorul Voicu Cezar Sorin împotriva Curţii Constituţionale, a Legii partidelor şi Autorităţii Electorale Permanente. CONTESTATIA in cazul partidului Forta Civica, inscris ilegal la europarlamentare.

Ideea este ca FC MRU nu s-a inscris ca partid pana pe 31 decembrie anul trecut, conform prevederilor Legii. Ci numai dupa ce a inceput scandalul si dupa inscrierea lui pe lista admisilor pentru PE de catre BEC. Ca atare decizia BEC este, si ea, ilegala. Tribunalul a sustinut ca FC poate candida pentru ca sanctiunea prevazuta de Legea Partidelor este radierea partidului dupa autosesizarea Parchetului. Si, cum acest lucru nu s-a intamplat (din vina mea?) partidul este inscris legal la europarlamentare. Cu alte cuvinte, hotul neprins e negustor cinstit.

Dar ce ne facem daca Parchetul se autosesizeaza dupa alegerile europarlamentare si declara nul de drept tot procesul electoral. Dar daca, prin absurdul absurdului, MRU chiar ajunge in Parlamentul European, ca cap al listei FC (aici, Iliescu a fost mai cinstit!) si Parchetul declara ilegal partidul? Se refac alegerile europene in Romania? Aparatorul FC MRU a sustinut ca toate celalalte partide au dovedit “exces de zel” cand s-au inscris, pentru ca acest lucru nu ar mai fi necesar. Dar atunci de ce s-a mai reinscris acum, zilele acestea, FC MRU, daca nu mai este nevoie?

Eu am aratat ca interpretarea dupa ureche de catre Tribunal a Deciziei Curtii Constitutionale nu priveste si nici nu contrazice capatul nostru de cerere, respectiv faptul ca o entitate neinscrisa la termenul prevazut de Lege este in aceeasi stare de ilegalitate si inainte, si dupa autosesizarea Parchetului. Logic, nu? Aparatorul din poarta FC MRU a sustinut ca depunerea unui numar de 200.000 de semnaturi pentru europarlamentare atesta indirect ca este vorba de un partid politic. Pardon? Vadim Tudor a strans 225.000 de semnaturi si, din cate stiu, nu prea mai reprezinta vreun partid…

Daca si Curtea de Apel va mentine decizia Tribunalului, dupa cum a spus-o – cam cu jumatate de gura, dar a spus-o – procuroarea sedintei, atunci insemna ca nici un partid politic nu va mai avea pe viitor obligativitatea sa se reinscrie, respectiv sa demonstreze ca are membri si filiale pe tot cuprinsul tarii. Vedeti si: Forta Civica a lui Mihai Razvan Ungureanu, un tigru doar pe hartie. Dar partidele noi infiintate, da! Nu suna a discriminare? Alo, CEDO!? Inchei prin a cita Curtea Constitutionala: “Scopul acestor prevederi legale este confirmarea, in fiecare an preelectoral, a indeplinirii uneia dintre conditiile obligatorii ce privesc infiintarea partidului politic, si anume existenta numarului minim al membrilor fondatori si dispersia teritoriala a acestora.”

Sunt foarte curios daca si Curtea de Apel va desfiinta…Curtea Constitutionala! :)

PS: Motivarea Tribunalului a durat trei zile. Exact in aceasta perioada a avut loc interviul presedintelui Romaniei cu Rares Bogdan, in care Traian Basescu si-a exprimat public o ciudata intoarcere in favoarea fostului (?) sau preferat care, din cate stim, ii cam tradase (nu numai) asteptarile… Tocmai acum, cand incepusem sa-l re-re-re-re-re-re-reevaluez pe Traian Basescu… :)

Pr. Prof. Dr. Adrian Gabor: “Dezastruosul ‘raport Tismăneanu’ a fost întocmit de oameni care nu au nici credință, nu sunt ortodocși, nici nu sunt români și nici nu sunt profesioniști în structura lor. Nu poți să condamni comunismul cu fiii activiștilor de partid care au adus comunismul pe tancuri”

Conferinta clericilor din Bucuresti - Patriarhia Romana

Pr Prof Dr Adrian GaborCiudatul personaj pripasit sub pulpana lui Traian Basescu in urma cererii unui agent antiroman si a unui oligarh transnational, bloggerul Vladimir Ilici Tismaneanu, declama sus si tare pe canalele retelei sale ca raportul ticalos cu care a otravit societatea romaneasca din ignoranta teribila a presedintelui Romaniei nu a fost contestat decat de catre “marginali” “nefrecventabili”. Dincolo de termenul din urma, folosit stupid si in extenso de toti ciracii sai (dupa aceasta ii puteti si recunoaste) – caci doar nu o fi de dorit sa fii frecventabil ca o dama de bordel! – iata ca peste timp continua sa apara confirmari ale minciunilor sale distribuite sub nefasta acoperire prezidentiala (Domnule Basescu, cand veti recunoaste, cu scuzele de rigoare, ca ati gresit amarnic incalzind la san numai serpi, sobolani si libarci, propulsati apoi cu tupeu mai departe, la gatul poporului roman?). Intr-un interviu aparut astazi pe internet, Pr. Prof. Dr. Adrian Gabor (foto dreapta), de la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Bucuresti, intareste asertiunile sale din studiul difuzat dupa aparitia asa-zisului “raport prezidential” si difuzat la vremea respectiva sub titlul Note de Lectura asupra Raportului Tismaneanu. Afirmatiile pe care le-am redat si in titlul, sunt, cred eu, destul de graitoare. Iata extrasul care ne intereseaza:

“Pr. Dorin Picioruș: Tot ceea ce știm noi acum, din sursele CNSAS, ne ajută pentru cercetare? Spre exemplu, dacă viitorii teologi ai istoriei, vor cerceta numai și numai ce e acolo, vor ajunge la o imagine reală sau mai trebuie să le coroborăm și cu alte surse?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, e și normal să le coroborăm! Căci asta spuneam, la un moment dat, la lansarea unei cărți de tristă amintire pentru noi, pentru România…cea a lui Olivier Gillet[7]  – e un belgian, care a redactat, la Cluj, o teză de doctorat pe seama supușeniei noastre față de regimul comunist – că „o istorie corectă a perioadei comuniste din România nu poate fi întocmită decât abia atunci, când vor fi epuizate toate sursele din țară și din străinătate”. Toate materialele aflate în patrimoniul deținătorilor de arhive. Adică arhiva SRI[8], SIE[9], Arhivele Statului[10], arhiva KGB-ului[11] de la Moscova. Pentru că e importantă, mai ales, arhiva KGB din acea perioadă în care Rusia avea țări sub ocupație. Iar noi am fost sub ocupație sovietică decenii la rând. Timp în care am plătit un tribut mai mare decât dacă am fi pierdut, în realitate, războiul. Am câștigat pentru că am întors armele, dar am pierdut din punct de vedere economic.

S-au făcut evaluări recente. În lucrări de sinteză, pe problematica aceasta a martirajului și a stării de persecuție în care se afla Biserica Ortodoxă Română.

Și aici vreau să menționez doar două lucrări mai importante. Căci sunt multe importante…Și anume lucrarea domnului Lector Universitar George Enache, Ortodoxie şi putere politică în România contemporană[12], care prezintă o serie de studii referitoare la martirajul Bisericii, al unor personalități precum Părintele Stăniloae, Episcopul Nicolae Popoviciu al Eparhiei Oradiei…dar și o lucrare privind martirologiul preoților mai multor culte din România: Supraviețuirea și suferința Bisericii în timpul dictaturii comuniste. Ultima a apărut datorită unei finanțări germane și la ea au colaborat mai mulți preoți și profesori de teologie, cercetători la CNSAS, aparținând nu numai Bisericii Ortodoxe Române dar și altor culte.

Și, pentru astăzi, ca o încheiere – pentru faptul că am menționat anterior unul dintre preoții sau credincioșii greco-catolici, care au prezentat altfel lucrurile, distorsionat…

Pr. Dorin Picioruș: în străinătate…

Pr. Prof. Adrian Gabor: …în străinătate. Ca să nu mai vorbesc despre dezastruosul ‘raport Tismăneanu’[13], întocmit de oameni care nu au nici credință, nu sunt ortodocși, nici nu sunt români și nici nu sunt profesioniști în structura lor.

Nu că n-ar fi trebuit condamnat comunismul… Pentru a condamna comunismul nici nu trebuie să stai la discuții. Îi pui o simplă pancartă și l-ai condamnat.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Dar nu poți să condamni comunismul cu fiii activiștilor de partid, cu fiii celor care au adus comunismul pe tancurile lui 1945.”

Integral la sursa: Teologie pentru azi

Foto: Ziarul Lumina, de la Conferinta clericilor din Bucuresti si Ilfov

Batalia cu mortii. Dupa atacul la Valeriu Gafencu, Parintele Justin Parvu si Mircea Vulcanescu, aflam ca savantul de talie mondiala George Manu a fost blocat post-mortem la Academia Romana tot de Institutul Elie Wiesel. Lasati-ne mortii in pace!

Parintele Justin Parvu - Valeriu Gafencu - Mircea Vulcanescu - George Manu - interzisi de Inst Elie Wiesel“O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!” – Parintele Calciu pe patul de moarte, la Spitalul Militar, intr-o ultima confesiune, profetica, facuta fratilor Roncea

Un moroi iesit dintr-o cripta a kominternului bantuie Romania: numele lui din acte este Alexandru Florian. Fiul comisarul ideologic trotkist Radu Florian, coleg de conspiratie cu Ion Iliescu. In acest moment, director al Institutului “Elie Wiesel”. Care, in loc sa se ocupe de holocaustul comis pe teritoriul Romaniei de armata Ungariei si brigazile paramilitare de extremisti maghiari, si de proslavirea grofilor criminali de razboi antisemiti prin statui in toata Transilvania romana, se lupta cu… mortii nostri. Cu bietii fosti detinuti politic – “banditii” anticomunisti -, unii ucisi in inchisorile de exterminare ale regimului de ocupatie sustinut culturnic de… familia sa de comunisti evrei. Este doar un bolnav nostalgic care continua misiunea kominternista de tortionar a tatalui sau, luptandu-se cu mortii fara de aparare? Este doar un evreu dement si ticalos care si-a propus sa starneasca antisemitism prin actiunile sale scelerate de zombi bolsevic cu acoperire guvernamentala? Sau, pur si simpul, Alexandru Florian uraste visceral poporul care ii plateste salariul pentru a ne  injura, simptomatic? Nu stiu! Dar ceva e putred rau de tot pe la Guvernul Romaniei, daca se admite, ca pe banii nostri, sa ne fie insultata si profanata, sistematic, istoria noastra nationala, cu marile varfuri ale ei, de valoare universala.

Primul mort cu care s-a batut vitejeste tovarasul Florian a fost Valeriu Gafencu, tanarul nationalist care si-a dat viata in inchisoarea de la Targu Ocna pentru a salva viata unui evreu: Richard Wurmbrand. Un alt evreu, Nicu Steinhardt, monahul Nicolae de la Rohia, i-a dat numele cu care va intra, intr-o zi, in sinaxare: Sfantul Inchisorilor.

Ei bine, in fata Consiliului Local al orasului Targu Ocna, care ii conferise lui Valeriu Gafencu, prin vot, dat in unanimitate, cetateania de onoare post-mortem, pentru jertfa sa din inchisoare, Alexandru Florian, in calitate sa oficiala de director al Institutului “Elie Wiesel”, a mintit ordinar, sustinand ca tanarul Gafencu, fiul unui artizan, la randul sau martir, al Unirii Basarabiei cu Tara, a fost inculpat pentru diverse fapte imaginare de catre instantele… antonesciene. Si, evident, a fost “antisemit”. Trecand peste ridicolul faptului ca directorul unui Institut care acuza regimul Antonescu de toate crimele pamantului ii invoca Justitia echitabila, iata ca, in realitate, conform documentelor din dosarul lui Valeriu Gafencu de la CNSAS, de fapt, instantele in cauza il achitasera pe elevul basarabean.

Documentele din arhivele CNSAS arata indubitabil ca Alexandru Florian a mintit, a mintit, a mintit. Astfel, Parchetul Militar al Tribunalului Militar Corp IV Armată decide ca „nu se constată că elevul Valeriu Gafencu ar fi activat în mişcarea legionară după dizolvarea partidelor politice”. “Considerând că faptele ce se impută numitului elev nu încadrează vreun text penal şi nici infracţiune la Legea pentru apărarea ordinei în stat. Pentru aceste motive suntem de părere ca prezenta chestiune să fie clasată” – cu rezoluţia “se clasează”, semnată de Comandantul Corpului 4 Armată (vezi documentul aici). Ce poti sa zici acum de Alexandru Florian? Ca e prost sau ticalos? Sau ambele?

Si ce “antisemit” este acela care-si da viata pentru a salva un evreu? In plus, daca purtatorul frumosului nume de Florian se bate si cu marturiile a doi conationali de-ai sai, nu cumva e un fel de antisemit chiar el?

A urmat apoi, la rand, la zidul la care este pusa din nou spre mitraliere istoria nationala, ca in vremurile bolsevice, un alt nemuritor frumos: Parintele nostru Justin Parvu, la randul sau un Sfant, in toata puterea cuvantului si a faptei. Dupa cum noi o stim prea bine si timpul o va dovedi, inclusiv in calendarele ortodoxe. Spre deosebire de speriatii de bombe de la Targu Ocna, Primaria de la Baia Sprie, care se pregatea sa-i confere post-mortem Parintelui Justin cetateania de onoare a orasului, nu s-a lasat influentata de antetul Guvernului folosit in mod abuziv de acest Florian. Raspunsul Primarului Dorin Vasile Pasca ramane antologic in istoria contemporana a luptei pentru apararea valorilor nationale de moroii neo-kominternului, asa ca merita redat integral:

„Abuzurile totalitarismului din cea de a doua jumătate a sec. XX au transformat România într-o imensă puşcărie, în scopul anihilării conştiinţei celor care gândeau altfel decât comuniştii. Tocmai de aceea, spirite luminate ca a arhimandritului Justin Pârvu au avut menirea de a ţine trează conştiinţa naţională.

Practic, părintele Justin Pârvu şi-a împletit destinul cu cel al neamului românesc, luminând ca un far al dreptei credinţe la trezirea conştiinţei de neam. Astăzi, reprezintă ultimul mare mărturisitor al unei generaţii de sacrificiu care s-a jertfit în temniţele comuniste din Aiud, Gherla, Piteşti, Sighet., Canal şi lagărele de muncă din „Triunghiul morţii” (Baia Sprie, Cavnic, Nistru).

Părintele Justin Pârvu s-a consacrat lui Dumnezeu, neamul său şi marii familii creştine, nu ideologiilor politice. Nu a fost un agitator doctrinar, ci o mare conştiinţă. Zecile de mii de pelerini, prezenţi la înmormântare sa, au confirmat că odată cu trecerea la odihna veşnică s-a născut un sfânt. Practic, prigoana stalinistă l-a desăvârşit întru sfinţenie.

Iată de ce, găsim poziţionarea dumneavoastră, cel puţin inadecvată. Nu credem că a sosit vremea să ne mântuim pe furiş, cu aprobarea cuiva. Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre ca recurs la demnitate şi memorie. Filmul documentar „Fericiţi cei prigoniţi” şi demersul nostru civic vor constitui documente pentru cei care au dreptul să ştie dar nu au voie să uite.”

Cu toată consideraţia,

Primar Dorin Vasile Paşca (Documentul aici)

Si in acest caz ne izbim de ridicolul acuzatiei de antisemitism la adresa Parintelui Justin. A spune despre Parintele Justin ca a fost antisemit e ca si cum ai spune aceeasi neghiobie despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru ca a intrat cu biciul in templu ca sa dea afara “gainarii” evrei din Casa Domnului (apud Parintele Arsenie Boca). Au nu se stie ca Parintele Justin tinea la sanul lui o maica evreica pentru a o salva de durerile batranetilor si pacatele tineretilor? Sau ca in Manastirea de maici ctitorita de el se afla la un loc suflete de tiganci, evreice, unguroaice, sasoaice si, evident, romance, cu toatele mai mult sau mai putin egale intre ele, dar impreuna sub acoperisul Domnului?

Drept credinciosii din Baia Sprie au tinut o foarte frumoasa ceremonie, la fel, apoi, ca si cei de la Aiud, care i-au conferit aceeasi distinctie vrednicului de pomenire Parinte, de la a carui trecere in oastea biruitoare si vesnica se implinesc saptamana aceasta zece luni. Mai mult, la Aiud au fost distinsi post-mortem si martirii Ilarion Felea si Mircea Vulcanescu, ucisi in inchisoarea ungureasca ce promitea sa devina Ierusalimul romanesc.

Aceaste acte de demnitate nationala, initiate si sustinute de mai multe organizatii neguvernamentale impreuna cu colegii nostri ziaristi de la Gazeta de Maramures, probabil l-au scos din minti pe bolnavul maniacal de la Institutul ce poarta numele unui impostor al holocaustului. Altfel nu se explica cum a reusit sa emita o hartie atat de mizerabila prin care cerea Primariei Sector 2 nici mai mult nici mai putin decat – asemenea inaintasilor sai veniti cu tancurile in Romania – demolarea statuii martirului filosof Mircea Vulcanescu, o minte stralucitoare a umanitatii, la fel ca cea a colegului sau, Mircea Eliade, minte de care lumea a fost vitregita brutal prin rapirea, batjocorirea si, intr-un final, anihilarea sa totala, la numai 48 de ani. Un martir care, asemenea lui Valeriu Gafencu, si-a jertfit sanatatea pentru supravietuirea unui alt suflet, mai tanar. In ciuda tuturor chinurilor indurate, Mircea Vulcanescu a avut puterea sa lase drept testament profund crestin dorinta “Sa nu ne razbunati”.

Ce gaura neagra in loc de suflet trebuie sa ai ca sa invoci in 2014 aberatiile dintr-o sentinta sovietica data intr-o tara aflata sub ocupatie si sa ramai bata la martiriul unui geniu al Romaniei, care, ca profesionist desavarsit la locul sau de munca, a adus tone de aur rezervelor statului roman, pe timp de razboi? Mărturia  lui Nicolae Crăcea: “S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-a torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu câta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stânga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă.” Cu acest cap isi doreste azi, in mod bestial, Alexandru Florian, sa se joace pe maidanele din Sectorul 2, dupa decapitarea de pe soclu?!

Dar aceasta nu este totul. Acum, la comemorare uciderii, tot la Aiud, a unui alt savant de talie mondiala, George Manu, doctorand al celebrei laureate Nobel Marie Curie si autorul primului Tratat de fizica nucleara din Romania (in 1940!), aflam ca in 2011, cand Academia Romana a dorit sa-si cinsteasca numele si prin primirea post-mortem a marelui roman, tot Alexandru Florian s-a batut curajos cu mortul inchisorilor comuniste, blocand numirea sa, care deja fusese votata si aprobata de Prezidiul Academiei. Si, din nou, tot in baza unor acuzatii totalmente false si anume pretinsul sau antisemitism. Daca Alexandru Florian reuseste sa devina exponentul evreilor tampiti sau ticalosi, din tata-n fiu, iata ca un evreu-roman care face cinste demnitatii nationale a Romaniei este fostul coleg al savantului George Manu, eminentul academician Radu Grigorovici, primul vicepresedinte de dupa 1989 al inaltului for din care a fost dat afara aprioric fizicianul si finul geopolitician antisovietic, ucis la Aiud dupa ce a refuzat sa fie eliberat si transferat la o centrala nucleara in URSS.

Ca sa inteleaga toata lumea ce inseamna cu adevarat un suflet de crestin si raportarea oricui la el, evreul Radu Grigorovici a lasat scrise, la aniversarea a 40 de ani de la moarte lui George Manu, aceste randuri, pe care le prezint in atentia Guvernului Romaniei si a Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si, de ce nu?, a vreunei alte institutii de specialitate care sa-l trateze pe Alexandru Florian: “Dar adevăratul său merit şi renume, dincolo de orice apartenenţă partinică sau ideologică, rămâne crearea, prin jertfa de sine, a acelei unice Universităţi din Aiud, care avea trei facultăţi: una de dragoste de neam, de omenie şi de bărbăţie; una de dragoste de cinste şi demnitate şi una de dragoste de cunoaştere şi cultură, în frunte cu Rectorul Magnificus Gheorghe Manu.”

Avem un singur cuvant de adaugat: Lasati-ne mortii in pace!

Parintele Justin Parvu - Valeriu Gafencu - Mircea Vulcanescu - George Manu - atacati de Inst Elie Wiesel

Bucurie, Tristete, Smerenie si Iubire pentru vrajmasi – Sentimentele Saptamanii Patimilor. “Sa nu ne razbunam!” – IPS Teofan, Predică la Duminica Floriilor

Intrarea Domnului in Ierusalim - Floriile“Săptămâna a șasea din post este plină de evenimente și de mare densitate duhovnicească. În treacăt, ea ne aduce aminte de tradiția pustnicească a primelor veacuri creștine, pomenită în viața Cuvioasei Maria Egipteanca. La sfârșitul săptămânii, pustnicii se întorceau în obște de prin pustiile în care se nevoiseră în vremea postului, pentru împărtășirea cu Sfintele Taine și împreună-prăznuirea Sfintelor Paști. „Veniți cei de prin pustii, de prin munți și de prin peșteri, adunați-vă împreună cu noi, ținând, ca să întâmpinăm pe Împăratul și Stăpânul, că vine să mântuiască sufletele noastre” (Vineri, tripesniț).” – Părintele Petroniu Tănase – Predică la Duminica Floriilor – Intrarea în Ierusalim

“(…) Sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne ofere si noua aceasta stare de Cruce, aceasta stare de rastignire permanenta, prin care, indreptandu-ne spre cei care ne fac rau, in primul rand, sa nu ne razbunam, in cel de-al doilea rand, sa ne rugam pentru ei, si nu se stie, in ce chip si prin ce stare de razboi launtric, Dumnezeu ne va oferi o picatura de har prin care iubirea noastra sa-i cuprinda si pe cei care ne fac rau. (…)” – Integral la IPS Teofan, Predică la Duminica Floriilor

Vedeti si: Cuvânt IPS Teofan la finalul Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte Sfințite 09 aprilie 2014  (audio cu o foto de Cristina Nichitus Roncea)

Doxologia va prezinta azi si Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița – 11 ani de la adormire

Se reface ziarul ZIUA? DA! Cel putin pentru petrecerea de 20 de ani!

Traian Basescu si Sorin Rosca Stanescu la o petrecere a ziarului ZIUA - Arhiva SRS

Sorin Rosca Stanescu si Traian Basescu la o petrecere a ziarului ZIUA – Arhiva SRS

Se reface ziarul ZIUA? Da! Deocamdata a renascut deja, pe Facebook, unde s-au strans sute de fotografii din istoria ZIUA, si se pregateste sa-si refaca echipa, cel putin pentru o zi si o noapte, la petrecerea de 20 de ani de la lansarea ZIUA, pe 13 iunie. Iata invitatia de pe Facebook, la evenimentul unde se pot inscrie toti membrii echipei ZIUA, din toate timpurile, din tara si strainatate:

Sorin Rosca Stanescu in redactia ZIUA - Arhiva SRS

Scena din All the President’s Men…

Și a fost odată ZIUA…
“ZIUA a fost un ziar din România care și-a încheiat activitatea jurnalistică în ianuarie 2010.”  Așa își începe Wikipedia descrierea, extrem de sumară, a ziarului ZIUA. Ediţia în engleză este puţin mai generoasă și aproape de realitate: “ZIUA was a major Romanian daily newspaper published in Bucharest”. Doar atât a fost ziarul ZIUA? Noi, cei ce am lucrat zi de zi la acest ziar de-a dreptul exploziv, știm că ZIUA a însemnat cu mult mai mult: un fenomen jurnalistic de mare clasă, cum nu se mai întâlnește astăzi în presa din România.
Bașca, primul ziar românesc pe internet, cu o arhivă impresionantă, un adevărat epitaf al istoriei recente a României, pus din păcate, sperăm temporar, la obroc. ZIUA a fost, fără modestie, cel mai tare ziar din România! Orice politician, om de afaceri, diplomat român sau străin, își începea ziua cu… ZIUA.
Tot cu ZIUA începea și revista presei de la Cotroceni și Palatul Victoria, sau din Ambasadele de pe Kiseleff și Tudor Arghezi. Noi știm: când în redacţia ZIUA se strănuta, răceau Iliescu, Kucima sau chiar Putin, iar la București, de la un “hapciu” al lui NAȘU’, cădeau miniștri pe capete….
Un editorial ZIUA bine pritocit de-l lui Adrian Patrusca, in care redactorul sef scotea la suprafaţă esenţa problemelor naţionale ascunsă în tenebrele politicii, făcea liniște în plenul Parlamenului. Era, pentru toată lumea… ora de citit ZIUA.
Ȋn redacţia ZIUA s-au schimbat guverne și s-au pus președinţi. S-au demascat hoţii transcontinentale și s-au salvat oameni obisnuiţi. S-a scris despre credinţă și s-a luptat pentru adevăr. S-a creat și s-a iubit. Căci, mai presus de toate, noi știm că redacţia ZIUA a fost cea mai frumoasă redacţie de ziar din România. O mare familie, de profesioniști, care chiar pleca, în vacanţe, cu mic cu mare, la soare, “pe Mediterană”, de la femeia de serviciu și șofer, până la anchetatorul de investigaţii și redactorul șef, cu toţii împreună, pe banii ziarului și sub oblăduirea Nașului SRS!
De petrecerile ZIUA, ce să mai vorbim?! Erau faimoase în toată România!
Istoria ZIUA nu trebuie sa piară! Tocmai de aceea, dragi colegi ai marii familii ZIUA, de la București la Iași, Constanta, Cluj, Timișoara și chiar SUA, unde am avut ediţie, vă invităm să “facem istorie”, din nou, în gând numai cu toate cele bune pe care le-am trăit impreună, la…20 de ani ZIUA.
După 20 de ani să fim, din nou, împreună! Ȋn iunie, când se fac două decenii de la lansarea ZIUA, haideţi să dăm mană cu mană și să ne aducem aminte de vremurile frumoase ale celui ce a fost și va rămâne cel mai tare ziar din România…cu cea mai simpatică echipa de presa din lume: ZIUA!

Suna… interesant?!

Traian Basescu la Ziua Libertatii Presei cu Ziarul ZIUA - Arhiva

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova