La moartea unui erou. Cu Vladimir Bukovski la TVR despre Moștenitorii KGB din România. INTERVIUL pentru care Ion Iliescu a vrut să ne dea în judecată: “Iliescu, Militaru și ceilalți erau de fapt implicați într-o manevră a Moscovei.” “Nu știu cine-i Tismăneanu!” “UE, pe urmele URSS”. IN MEMORIAM

Vladimir Bukovsky in December 2016 at his home in Cambridge. Photo: Andrew Testa / NYT

Cambridge, UK

27 October 2019, 9:46 PM GMT

Vladimir Bukovsky (76)

Born 30 December, 1942

Died 27 October 2019

VladimirBukovsky.com

In Memoriam

Omul care a ucis frica

“You have to understand first—what is the essence of our struggle. The essence of it is the struggle against fear. The fear that has gripped the people since the time of Stalin. The fear that has not left people and thanks to which this system continues to exist—the system of dictatorship and oppression. It is in the struggle against fear into which we put our greatest efforts. And in that struggle great importance attaches to personal example—the example which we give people. I did what I considered right—I spoke out when I wanted to and I’m alive… It shows that it is possible to fight and that it is necessary to fight.” – Vladimir Bukovsky

A murit un mare prieten al României: Vladimir Bukovski. In 2006 l-am invitat pe Vladimir la Bucuresti si Brasov, la reuniunea Centrului Rezistentei Anticomuniste. A fost un an greu. Badia Gavrila Ogoranu a plecat la ceruri cu o saptamana inainte de congres. Parintele Gheorghe Calciu era in Spitalul Militar. I-am adus de la Brasov o Diploma din partea Centrului, semnata de Bukovski. Acolo, pe patul de spital, unde a fost vizitat si de Patriarhul Teoctist, ne-a spus acea profetie cunoscuta acum destul de bine: “O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi!”. Apoi am vrut ca intreaga Romanie sa-l cunoasca pe Vladimir. Numai prietenii știu cât de greu am reușit să intru în studiourile TVR cu unul dintre cei mai mari anticomuniști ai lumii. Atunci mi s-a dovedit din nou că Televiziunea era încă condusă de Moștenitorii KGB. După această breșă, care, iată, rămâne pentru Istorie, nu am mai fost invitat vreo duzină de ani la TVR. 🙂

Înainte de asta eram la Revista presei de la orele 7-8, la Jurnalul de prânz și la emisiunile importante de seara, invitat de oameni care-mi deveniseră prieteni. Când i-am vizitat la TVR și i-am întrebat ce s-a întâmplat mi-au arătat prin semne, cu două degete, umerii lor cu epoleții imaginari ai șefilor… Asta se numește Turnesolul Bukovski. Public aici inregistrarea si, in baza acestei postari In Memoriam interviul pe care ni l-a acordat Vladimir pentru ZIUA.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!

Cu Vladimir Bukovski la TVR despre KGB

Vladimir în Eroi pentru România – Haideți să terminăm odată cu comunismul!

Vladimir Bukovski a coordonat lucrarea noastră “Eroi pentru România. Brașov 1987, 15 noiembrie – mărturii, studii, documente.” – Editura Semne, 2007

“Haideti sa terminam odata cu comunismul! Sa ne purificam de acest pacat si atunci vom vedea cat de usoara si frumoasa va fi viata noastra. Nu va fi un rai, dar oricum, va fi mai bine. Tineretul sa vina in sprijinul nostru. Numai impreuna cu ei vom putea reusi. Dumnezeu insusi ne-a lăsat povata sa transmitem tineretului povata noastra si experienta noastra si sa ii directionăm pe cales corecta.

Problema care se pune pentru tarile din fosta Uniune Sovietica si cele aflate sub influenta Moscovei comuniste este ca au o mostenire dureroasa. Astazi, ii vedem pe fostii comunisti in alte structuri si, desigur, cu o infatisare diferita. Nici una dintre aceste tari nu va fi libera pana nu vom termina cu ei. Este nevoie de lustratie, suntem obligati sa-i scoatem din structurile puterii pe acesti oameni. Daca ei au putere, se vor organiza intr-o mafie si vor lupta impotriva noastra.

Romania este o tara favorizata, plina de energie si emotivitate. Aici, se intampla intotdeauna cate ceva. Foarte putine sunt tarile care mai au asemenea caracteristici. Probabil, Polonia, Italia si Israelul. Spre deosebire de tara in care traiesc, Anglia, care se afla intr-o coma profunda. Haideti sa facem in Romania ce nu s-a mai facut niciunde in lume! Haideti sa terminam cu comunismul!”

Vladimir BUKOVSKI
Presedintele de Onoare al Centrului Rezistentei Anticomuniste

Florin Palas: Dumnezeu să-l odihnească în pace! Unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea!

Soviet Archives posted by V. Bukovsky. Terror in USSR 2.2 1975 – 1991

Arhiva Bukovski – 4500 de pagini furate de la KGB

Chemati la Tribunal de Iliescu

Vladimir Bukovski si Victor Roncea la Bucuresti. Foto: Lucian Curelariu

Iliescu trebuie sa aiba curajul de a-si marturisi vina, sa aiba curajul de a spune poporului roman, barem acum, ca l-a mintit timp de 15 ani, a transmis Bukovski unui mic grup de jurnalisti si istorici care l-au intampinat la Bucuresti pe celebrul incomod al tuturor regimurilor totalitare derivate din cel sovietic. “Iliescu trebuie sa mai aiba si barbatie. Stiu ca v-a amenintat ca va da in judecata, ca da ziarul ZIUA in judecata pentru ca ati sintetizat spusele mele privind conspiratia decembrista. Sa aiba curajul sa ma dea pe mine in judecata! Il astept la Londra, unde Justitia nu este aservita clientelar noii nomenclaturi a fostului FSN. Sa aiba barbatia de a se lupta cu mine, nu sa trimita comunicate si sa ameninte jurnalistii liberi prin purtatoarea sa de cuvant”, ne-a spus Bukovski in timp ce – surprinzator! – insasi Corina Cretu, facand ochii foarte mari, trecea pe langa grupul de tineri adepti ai anti-comunistului. Prin aceasta trecere vaporoasa, institutia prezidentiala a ratat o noua sansa de a-si demonstra o posibila verticalitate, chiar intr-un moment inopinat. “Iliescu trebuie sa aiba curajul de a recunoaste ca a participat la o conspiratie prin care se intentiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul roman merita acest lucru: sa afle adevarul”, a continuat imperturbabil Vladimir Bukovski, privind de departe la Corina Cretu. “Tot asa cum esential pentru democratia romaneasca este inceperea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atat de asteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect si nu voi inceta sa o fac pana cand dreptatea nu va triumfa. Am strans tone de materiale, din arhivele KGB si ale PCUS. Doi Gb in format zip. Printre acesti bytes se afla si presedintele vostru cu conspiratiile sale. Sa ia aminte Iliescu: adevarul intotdeauna – dar intotdeauna – va iesi la lumina. Voi aveti misiunea asta si stiu ca o veti indeplini, in numele dreptatii, a milioanelor de victime ale comunisului. Il provoc pe Iliescu sa-mi raspunda!”, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski presedintelui Ion Iliescu.

Victor RONCEA

Acuzele lui Bukovski pentru care Iliescu ne cheama la tribunal:

“Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei”

Gorbaciov & Co la Bucuresti

Incercarea purtatorului de cuvant al Administratiei Prezidentiale de a arunca in ridicol afirmatiile extrem de grave ale lui Vladimir Bukovski, un simbol mondial incontestabil al luptei impotriva comunismului, descalifica insasi institutia pe care o reprezinta. Disidentul care s-a impotrivit uriasei masinarii de strivit oameni a sistemului sovietic nu a acredidat nicaieri in interviul sau ideea ca “”Solidaritatea”, sindicatul polonez al lui Lech Wallessa, “Masa Rotunda” de la Varsovia, Papa Ioan Paul al II-lea, Havel si Carta 77 din Cehoslovacia, toate au fost planificate si organizate (sic) de KGB, si, respectiv, cei numiti au fost agenti ai Moscovei!”. Nu. Vladimir Bukovski s-a referit doar la un sigur personaj astfel: Ion Iliescu. “Mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu”, spune Bukovski. “Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. (…) Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva”, mai completeaza reputatul sovietolog.
Pentru edificare, oferim din nou afirmatiile disidentului sistemului sovietic privindu-l pe Ion Iliescu, care si-a exprimat intentia sa ne dea in judecata. Afirmatiile dizidentului sovietic releva faptul ca Ion Iliescu a actionat ca agent al structurilor fostei URSS. (Victor RONCEA).
“Iliescu a fost informat cu aproape un an inainte despre posibilitatea schimbarii… si el sa devina omul Moscovei.”
“Stiti foarte bine jocurile pe care le-a facut Moscova in Basarabia si Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum stiu clar din documente ca au existat discutii intre Gorbaciov si Iliescu pe acest subiect, menite sa impiedice Moldova sa isi castige independenta, lucru care le-ar fi creat probleme amandurora. Deci au hotarat intre ei sa mentina statu-quo-ul Moldovei.”
“”Vandut” (Republica Moldova, n.red.) nu e cuvantul potrivit, (Ion Iliescu, n.red.) nu a fost platit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc intre doi comunisti, fosti colegi la Moscova. Nu, (Ion Iliescu, n.red.) nu a vandut-o. Pur si simplu a cedat-o ieftin, as putea spune ca a fost un cadou fratesc, asa cum o arata documentele.”
“Acum doar puneau pe hartie roadele acestei prietenii, in urma careia Iliescu i-a facut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, daca stai sa te gandesti cum functioneaza relatiile intre tovarasii comunisti. Desi, sa fim drepti, si celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – multi dintre liderii lor erau, ca si Iliescu, oameni adusi in fata de Gorbaciov, pe teritoriile lor stationau inca armate sovietice. Dar e si o deosebire majora, chiar daca Iliescu a facut ce faceau si altii in Europa de Est. Iliescu voia sa continue sa apartina Estului, nu dorea sa se indrepte spre Vest. Deci nu poti sa-l invinovatesti pentru tratat in sine, dar pe de alta parte e foarte interesanta problema in ceea ce priveste Moldova. De pilda, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul sau si nici cehii n-au facut asta. Doar Iliescu a fost mai “generos”.”
“Iliescu a hotarat cu Gorbaciov ca Moldova sa ramana in Blocul Sovietic, iar Romania nu va pretinde in veci vreun drept asupra acestui teritoriu.”
Iliescu “facea parte dintr-o noua generatie de tineri lideri pro-sovietici si a fost educat in acest spirit la Moscova. Banuiesc ca a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decat oricine altcineva dintre liderii comunisti din Romania si de aceea banuiesc ca in ’89, cand se planuiau revolutiile din Europa, l-au ales pe el pentru Romania. Trebuie sa existe un motiv pentru asta, nu se poate sa fie doar pentru ca e atat de cumsecade, cum pozeaza astazi.”
“Nu stiu foarte multe despre asta (despre stirea potrivit careia Iliescu ar fi colaborat cu KGB-ul, n.red.). Nu pot decat sa presupun. Adica, oricine a studiat la Moscova in anii ’50 a fost recrutat intr-un fel sau altul… nu neaparat de KGB, putea sa fie Departamentul International al CC al PCUS sau asa numitul Departament Est European al CC. Cu siguranta a avut relatii speciale cu Moscova – daca pe linie politica sau de politie secreta, nu stiu deocamdata. Dar nu conteaza, de fapt nici nu conteaza ce fel de relatii a avut, atat timp cat aceste relatii erau “speciale””.
“Da, cred ca asa stau lucrurile (ca Iliescu a avut relatii “speciale” cu Moscova, n.red.). Adica, toti cei care studiau acolo erau o tinta pentru recrutare, nu neaparat de catre KGB – putea fi o recrutare politica. Si a ramas prieten cu Moscova in toti anii carierei sale in aparatul comunist.”
“E drept ca mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu, dar odata cu accesele de megalomanie ale lui Ceausescu si de sfidare a Moscovei, acestia au fost izolati, marginalizati.”
“Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens sa intram in toate detaliile. Nu conteaza cine era si in ce pozitie in acel moment. Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregatise schimbarea regimului Ceausescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvarii Nationale, ajungand dupa decembrie liderul suprem al operatiunii.”
“E foarte important sa stii in cine poti avea incredere. Si se pare ca Gorbaciov avea toate motivele sa aiba incredere in Iliescu. Il cunoscuse cu 40 de ani in urma si stia ca fusese recrutat de Moscova, asa ca Iliescu a fost in mare masura alegerea lui Gorbaciov.”
“Am o serie de documente, de dovezi, (despre trecutul comunist al Romaniei, n.red.) acum am trecut la analizarea tuturor hartiilor pe care am reusit sa le scot din arhivele CC al PCUS in 1991 – 1992. O sa le fac publice cat de curand.”
ZIUA

Iliescu KGB

Vladimir Bukovski are documente care dovedesc ca Revolutiile din Est au fost planuite la Moscova * “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului Politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei. Am gasit decizia BP al PCUS in acest sens”, a declarat celebrul disident rus * Pentru Romania, Gorbaciov l-a ales pe Iliescu * “Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. care l-a inlocuit pe Jivkov in 1989), a spus: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania” * “Gorbaciov a replicat: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!” * Planurile Kremlinului au fost puse in practica de KGB * Disidentul a avertizat, la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov, ca trebuie sa scapam de angrenajul securisto-comunist care ne secatuieste tara * “Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. (…) Romania are acum sansa de a rezolva aceste probleme”, a spus Bukovski * El a mai avertizat ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”, adica a “mafiei KGB” in special

Disidentul rus Vladimir Bukovski, prezent la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov ca invitat special al Asociatiilor Civic Media si “15 Noiembrie 1987”, a declarat, ieri, ca detine documente care atesta ca planurile revolutiilor din estul Europei au fost intocmite la Moscova. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar ca “Ion Iliescu este bun pentru Romania!”. “Intr-unul din documente, Gorbaciov li se adreseaza liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. Petar Mladenov care l-a inlocuit pe Todor Jivkov in 1989), spune: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania”. Gorbaciov spune: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!””.
Revolutiile, perfectate la Moscova
Vladimir Bukovski a precizat ca documentele pe care le detine demonstreaza ca planurile revolutiilor din estul Europei de la sfarsitul anilor ’80 au fost intocmite la Moscova. “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei, am aceste documente. Intreaga idee a revolutiilor apartine planului sovietic. Am gasit decizia Biroului Politic al PCUS in acest sens”, a declarat Bukovski.
Scriitorul rus a mai apreciat ca Romania ar trebui sa faca ceea ce alte tari fost comuniste nu au reusit: Sa treaca la curatarea tarii de postcomunism. “Cred ca este un moment foarte important, exista un singur lucru pe care Romania poate sa-l faca acum, un lucru pe care altii nu l-au facut. Se poate trece la curatarea tarii de postcomunism. Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe tari au incercat, dar nici una nu a incheiat acest proces. Romania are acum sansa de a rezolva aceasta problema”, a subliniat Bukovski.
Romanii sa-si recapete resursele de la mafia KGB
O alta tema a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale Romaniei. Bukovski considera ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”. In opinia lui Bukovski “strainii” care au acaparat resursele energetice ale Romaniei sunt organizatii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul il vede pentru ca romanii sa-si recastige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denuntat contractele frauduloase facute in deserviciul statului roman. El a afirmat ca Lukoil-ul este o institutie care apartine KGB si ca exista multe alte domenii industriale in Romania in care urmasi ai KGB isi fac simtita prezenta.
Angrenajul securisto-comunist secatuieste Romania
Bukovski a sustinut ca, in opinia sa, poporul roman este unul dintre putinele popoare, alaturi de polonezi si israelieni, inzestrat cu putere interioara si dinamism si ca trebuie ca oamenii sa faca eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secatuieste tara. Bukovski a salutat intentia crearii la Brasov a unui Centru al Rezistentei Anticomuniste si si-a manifestat intentia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care isi asuma sarcina realizarii Procesului Comunismului. In finalul discursului sau, disidentul rus a precizat ca “se intoarce oricand cu interes in Romania pentru ca aceasta tara a ramas una dintre putinele interesante in contextul in care aici se intampla tot timpul ceva”.
Internetul, piedica in calea refacerii URSS
“Daca Romania nu reuseste sa scoata comunistii din spatiul public pentru 5-6 ani o sa dispara ca natie. Comunistii oricum nu vor muri daca se retrag o perioada in afacerile private. Daca nu reusim sa impiedicam reorganizarea comunistilor intr-o Mafie in fostul bloc sovietic sansele de supravietuire sunt foarte mici”, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: “La ora actuala, in Rusia la conducere se afla esalonul al doilea al KGB care incearca sa refaca Uniunea Sovietica. Aceasta nu se poate intampla deoarece URSS a putut supravietui doar intr-un vid informational, iar in ziua de azi Internetul reprezinta cea mai importanta piedica pentru refacerea URSS”.
Florin Postolache: Comunismul inca subzista
Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov, Florin Postolache, a subliniat in discursul pe care l-a sustinut ieri: “Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic. Condamnarea comunismului a fost respinsa pana in prezent de reprezentantii statului”.
Cea mai stricta forma de opresiune
“Comunismul, odata ajuns la o forma statala, este cea mai stricta forma de control si opresiune cunoscuta in Europa remarcandu-se printr-o lunga serie de deportari, crime, masacre, atentate la existenta si demnitatea umana. Cu toate acestea exista o istorie a rezistentei comuniste, a incercarilor repetate de redobandire a demnitatii indivizilor si popoarelor aflate in spatiul carceral al imperiului sovietic”, a aratat Florin Postolache in discursul sau. “In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959 Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de “, a mai aratat Postolache.
Paul Goma, rezistenta morala
Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov a subliniat ca “Rezistenta morala izolata poate totusi functiona, cum spunea unul dintre cei mai celebri disidenti anticomunisti polonezi, Bronislaw Geremek, . Acest fel de intransigenta morala este aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. In 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea Carta 77 din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu . Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara”.
Miscarile anticomuniste muncitoresti
Florin Postolache a rememorat si miscarile de opozitie fata de comunism ale muncitorimii: “Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. Odata greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate. Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist”.
Pagina realizata de George DAMIAN, Victor RONCEA

DOVADA BUKOVSKI

INTERVIUL DIN ROMANIA

”Bucovschi povesteşte că atunci când a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea.
Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bucovschi urmează:
”n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui.”
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra in ei ca un tanc!
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris vreodată în lume. ” – George Roncea

Pentru ca principalii membri ai rezistentei anticomuniste din Romania au fost dati la o parte din mascarada de proces a comunismului care se desfasoara in prezent, societatea civila responsabila construieste contraponderea civica, un Centru al Rezistentei Anticomuniste. Asociatia “15 noiembrie 1987” a constituit la inceputul saptamanii trecute acest centru la Brasov, cu sprijinul Solidaritatii poloneze si in prezenta militantului anti-comunist rus Vladimir Bukovski, care a acceptat coordonarea Centrului. La reuniunea fostilor luptatori, dedicata memoriei lui Ion Gavrila Ogoranu, Vladimir Bukovski a vorbit si despre legaturile puterilor post-decembriste din Romania cu Moscova si principalele sale servicii secrete KGB si GRU. In exclusivitate pentru ZIUA, celebrul scriitor anticomunist, care ne-a acordat un interviu remarcabil, a pus la dispozitia publicului romanesc si un set de documente privindu-l direct pe Ion Iliescu, succesorul lui Nicolae Ceausescu. Publicam astazi impreuna cu dialogul dintre ZIUA si Bukovski una dintre dovezile sale, care reprezinta o stenograma a discutiei dintre Mihail Gorbaciov si presedintele Prezidiului Comitetului Central al Partidului Socialist din Bulgaria, Alexsander Lilov, realizata la doar trei zile dupa instaurarea “democratica” a lui Ion Iliescu. Documentul a fost sustras de catre scriitorul rus din arhiva secreta a fostului secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. (Victor Roncea)

Rep: Momentul decembrie 1989 pentru Romania a reprezentat lupta celor care credeau in Dumnezeu impotriva celor fara de credinta, pentru ca oamenii care au iesit pe strazi, la Bucuresti, au strigat contra comunistilor si Securitatii “Exista Dumnezeu!”. Acesta a fost mesajul lor. Si totusi, oameni care nu credeau in Dumnezeu, ca si in cazul lui Ion Iliescu, continua sa ocupe si astazi functii importante in stat. De fapt, pe la inceputurile ziarului ZIUA, una dintre editii titra “Iliescu – KGB”. Ca urmare a existat chiar un proces intentat ZIUA de catre Iliescu; a ajuns pana la Strasbourg iar directorul nostru era cat pe ce sa ajunga la inchisoare. Dupa zece ani, apelam la acelasi titlu. Cum credeti ca este posibil?

Vladimir Bukovski: Timpul ofera intotdeauna raspunsuri. Si, cu cat trece mai mult timp, cu atat apar mai multe raspunsuri. In anii, ’60, cand spuneam ca Uniunea Sovietica se va destrama, toata lumea se uita la noi ciudat, spunand “Niciodata nu se va intampla asa ceva”. Si totusi, Uniunea Sovietica s-a destramat. Deci timpul poate dovedi lucruri care altfel nu ar putea fi dovedite. Nu ma surpinde… De fapt, sunt putin surprins de faptul ca Iliescu a facut atata tam-tam pentru ca eu am scris despre aceasta in 1995. Cartea mea a aparut in Franta, in 1995, iar ulterior a fost publicata in sapte tari.

Rep: Problema cu Iliescu nu este aceea cu el ca persoana, ci de faptul ca el este expresia unui sistem care s-a perpetuat. Era evident ca sistemul comunist avea sa se prabuseasca.

Vladimir Bukovski: Acest lucru a fost evident pentru mine inca de cand aveam 15 ani. Imi amintesc ca, intr-un fel de tentativa de reforma a educatie, am fost trimisi la un colhoz pentru cateva luni, unde ar fi trebuit sa invatam cum merge tara, cum functioneaza fabricile de la noi. Prima mea impresie in acel colhoz a fost incredibila. Ne trezeam dimineata deoarece taranii incarcau saci cu cartofi stricati si il injurau pe Hrusciov in cel mai oribil fel cu putinta. Eram doar niste copii de la oras, insa acesta a fost primul contact cu viata de zi cu zi din Rusia. Am iesit sa intrebam de ce incarca niste saci cu cartofi stricati si ni s-a raspuns ca nu le pasa, ca sunt platiti sa o faca si ca nu e vina lor daca sunt stricati sau nu. Ei erau platiti la tona de cartofi incarcati. Cum poate sa functioneze o tara in felul acesta? Nu iese calculul… Apoi am mers la fabrica, iar eu fusesem desemnat ajutor pe langa un tanar muncitor. Venea seful echipei la mine la mine si spunea: “am nevoie sa-mi faci zece scanduri de marimea asta si de zece de marimea asta”. Entuziast, eram gata sa fac ce mi se ceruse, insa tanarul muncitor mi-a spus “stai, stai”. Seful de echipa a plecat si m-a dus la magazia unde deja se aflau produsele finite. A luat zece scanduri de acolo si mi le-a dat, spunandu-mi “Nu trebuie sa faci nimic; sunt deja taiate la dimensiune”. Si m-am intrebat daca toata tara muncea in felul acesta. Si, intr-adevar, asa era.

In ce priveste Basarabia, totul depinde de Romania

Rep: Referitor la aceste colhozuri, dar si la sovhozurile din Romania. Ati spus la un moment dat ca ar trebui sa ne recastigam resursele care dupa 1989 au fost furate de mafia asociata KGB-ului. Dar lucruri pe care noi le-am pierdut dupa 1945 par sa fie pierdute pentru totdeauna de Romania, inclusiv Tezaurul sau anumite teritorii – Basarabia si Bucovina – care au fost pamanturi romanesti si care au fost cedate, prin semnatura, Rusiei. Ca sa nu mai vorbim de bogatiile naturale scruse prin aceste sovhozuri.

Vladimir Bukovski: In ceea ce priveste Basarabia si Bucovina, cred ca totul depinde acum de Romania. Daca Romania are vointa politica, va putea sa isi redobandeasca aceste teritorii. Rusia nu mai este interesata de ele in nici un fel. Rusia nu mai este interesata de loc de aceasta regiune. Nimanui nu ii mai pasa de aceasta. Joaca jocuri video cu Transnistria. Au facut acelasi lucru si in cazul Georgiei cu Osetia, cu Abhazia, dar acestea sunt doar jocuri. In realitate, aceste teritorii nu sunt ale lor si nu le mai pot controla. Sunt prea departe de Rusia, care nu are granite comune cu ele. Daca Romania va cere cu insistenta aceste teritorii, le va recupera. Problema care se pune este insa daca Romania le doreste cu adevarat inapoi. Pentru ca eu am unele suspiciuni legate de acest lucru.

Rep: Ca Guvernul roman nu pare sa doreasca retrocedarea acestor teritorii?

Vladimir Bukovski: Da. Si, de asemenea, nu am observat un entuziasm prea mare nici in randul societatii romanesti. Am stat de vorba cu multi romani si nimeni nu a reactionat cu entuziasm spunand “Da, sigur, vrem! Sunt fratii nostri”. Nimeni nu a reactionat astfel…

Rep: Da, pentru ca au fost intoxicati de regimul comunist si cele succesoare..

Vladimir Bukovski: Orice ar fi sau orice ar fi fost, nu am vazut deloc un entuziasm fata de aceasta chestiune. Daca exista entuziasm public pentru a va reuni cu fratii vostri, se va intampla. In lumea de astazi puteti obtine acest lucru, daca intr-adevar doriti si simtiti asta. Asta pot spune in ce priveste Basarabia.

Un lucru ori e al tau, ori nu e

Rep: Dar drepturile la proprietate?

Vladimir Bukovski: Referitor la alte probleme, cred ca un lucru extrem de important in tranzitia de la un trecut comunist la un alt viitor este acela de a invata cum sa fim stapani, in special in ceea priveste chestiunile funciare. Pot sa va dau un exemplu personal foarte amuzant. In 1978, cand am fost invitat sa vin la Universitatea Cambridge, am cumparat o casa. Ceva s-a schimbat insa pentru mine in acel moment, in care am luat acea casa si am inchis usa pe dinauntru. In toata viata mea de pana atunci, usile fusesera inchise pe dinafara. Aceasta era prima usa pe care o inchideam pe dinauntru. Ceva s-a schimbat atunci in mintea mea. Devenisem proprietar al unei bucatele din Marea Britanie pentru ca imediat am devenit cetatean britanic. Interesele Marii Britanii devenisera si interesele mele, intrucat stapaneam parti din ea. Acesta este un lucru foarte important. Cata vreme nu exista proprietate privata in ceea ce priveste chestiunea funciara, nu vei fi niciodata cetateanul unei tari.

Rep: Se intampla si in Romania ca unele companii straine sa ne inchida usa pe dinafara si sa ne ia resursele sau proprietatile…

Vladimir Bukovski: Stiu. Daca simtiti ca deveniti stapanii propriului vostru pamant, trebuie sa luptati cu acestea. Proprietatea nu poate fi impartita de doua persoane. Un lucru ori e al tau, ori nu e.

Trebuie sa ne descotorism de nomenclatura

Rep: Credeti ca avem vreo sansa cu aceasta lege a lustratiei, cu actualul Parlament si cu presedintele Basescu?

Vladimir Bukovski: Sper foarte mult sa aveti. Si pot sa va spun si de ce. Vor fi insa oameni care vor spune ca nu este decat o dorinta de razbunare. Si, de fapt, nu este nimic de genul asta. Nu cred ca este vorba despre dorinta de razbunare si nici nu are a face cu dreptatea. Este doar o chestiune care tine de practica. Cata vreme – si stim asta din experienta tarilor comuniste – nomenclatura ramane la putere, ea poate crea o anumita forma de mafie. Ea poate acapara orice incercari de reforma si de modernizare a tarii. Poate face aceasta si o poate face oriunde, nu doar in Romania, ci si in alte tari: in Ungaria, in Polonia, in Tarile Baltice sau in Rusia. In Rusia chiar au reusit sa faca acest lucru. Pentru ca aici, reprezentantii nomenclaturii au devenit puterea. Iar acum incearca sa reinstaureze Uniunea Sovietica. Nu cu foarte mare succes, dar se straduiesc. Iar noi trebuie sa ne descotorosim de ei pentru ca pur si simplu nu exista alta cale de a progresa.

Rep: Pentru ca ei sunt cei care tin piciorul pe frana….

Vladimir Bukovski: Exact. Ei detin suficient de multa putere pentru a va stopa din ceea ce v-ati propus sa realizati si din ceea ce trebuie facut in aceasta tara.

Comunistii nu regreta

Rep: Credeti ca si anumite persoane, din generatia tanara, trebuie sa fie date la o parte din functiile pe care le detin? Avem exemplul unui ministru care, la varsta de 18 ani, a fost membru al Comitetului Central al UTC…

Vladimir Bukovski: Depinde de la caz la caz. Trebuie sa fiti atenti la anumite lucruri. Rusia, spre exemplu, l-a avut presedinte pe Boris Eltin. El a fost insa unul dintre putinii comunisti care au regretat ca a fost comunist. Iar acest lucru l-a spus public. Cand cineva face acest lucru, trebuie sa intelegi ca s-a schimbat, ca nu mai gandeste ca in trecut. Deci nu este nevoie sa ceri ca acea persoana sa demisioneze din functia pe care o detine pentru ca a ajuns acum sa regrete ceea ce a facut in trecut. Este doar o chestiune de reevaluare a propriei voastre participari la crimele trecutului. Si pana si Iisus Christos a spus sa ii iertam pe cei care se caiesc pentru faptele lor.
Daca regreta…

Rep: Problema este insa ca ei nu prea regreta….

Vladimir Bukovski: Da. Nici unul nu regreta. Uitati-va la Putin. A spus el vreodata ca ii pare rau ca a lucrat in KGB? Nu, niciodata. Din contra, asta a fost ceva glorios pentru el. Deci este un tip periculos. Daca insa ar fi spus ca ii pare rau, ar fi fost altceva, ar fi fost OK.

Romania nu are un plan strategic

Rep: Referitor la faptul ca exista acest picior tinut pe frana. Realizam acum, cu uimire, ca, dupa 16 ani, Romania nu are inca un plan strategic. Nu stie in ce directie sa o ia. Faptul ca intram in UE este doar o chestiune pentru mase. Nu stim insa cum sa dezvoltam un plan strategic.

Vladimir Bukovski: Sigur. Totul trebuie sa se dezvolte, pentru ca nu a fost dezvoltat timp de 50 de ani. Si bineinteles ca, in primul rand, trebuie sa dezvoltati un plan strategic. Dar nu sunteti singurii in situatia asta. Uitati-va la celelalte state est europene. Nici una n-a avut un astfel de plan. Polonia, spre exemplu, care a fost una dintre cele mai puternice tari anti comuniste, credeti ca a avut un plan strategic? Nici vorba. Nici unul dintre statele foste comuniste nu s-a gandit cu seriozitate la tranzitie. Cehii au inceput privatizarea fara un plan, iar acum economia stagneaza. Au beneficiat de avantajul incredibil ca au fost primii. Ar fi trebui sa aiba mai intai o lustratie, dar au facut privatizari si s-au oprit.

Romania ar fi putut sa fie minunata

Rep: Cum credeti ca ar fi aratat astazi Romania daca ar fi avut o lege a lustratiei si un proces de condamnare a comunismului in 1990?

Vladimir Bukovski: Ar fi fost minunat. V-ar fi ajutat enorm sa aveti un avantaj. Dupa ce au inceput, cehii s-au oprit si din aceasta cauza stagneaza. Ar fi putut fi departe. Nu puteti opri astfel de lucruri. Stiu ca sunt multe chestiuni tehnice si nu spun ca este un proces usor. Dupa cinci decenii de istorie pierduta, nimic nu este usor. Spre exemplu, in Tarile Baltice, in Polonia sau Cehia, s-au impotmolit in chestiunea restituirilor, adica a restituirii unor proprietati proprietarilor lor anteriori. Dar s-a dovedit a fi o problema foarte dificila pentru ca fiecare caz a ajuns in instanta, iar lucrurile trenau. Intre timp, privatizarea nu mergea. Iar acesta nu este cel mai bun exemplu. Logic sau legal vorbind, suna perfect, insa in practica nu merge.

Condamnarea comunismului trebuie facuta

Rep: Ce credeti despre cele doua comisii, mai precis o comisie si un institut, de condamnare a comunismului infiintate in Romania. Par a fi intr-un fel de competitie. Marius Oprea spera ca presedintele sa formeze acest institut in 2005. Dar Basescu nu a dat nici un semn. Problema s-a intors la premierul Tariceanu, care, pentru a-i arata presedintelui cat este de puternic, a format el acest institut. Dupa care Basescu a decis infiintarea comisiei de condamnare a comunismului. Dar aceasta comisie nu reprezinta muncitorii care s-au ridicat impotriva comunismului sau personalitati precum Paul Goma sau luptatorii in munti. Exista in aceasta comisie oameni care nu au nici o valoare morala pentru a condamna comunismul, acesta fiind cazul lui Tismaneanu, care a fost parte a sistemului.

Vladimir Bukovski: Trebuie sa lamuriti aceste chestiuni. Ce faceti, este mult mai important decat credeti. Nu inseamna doar indepartarea unor elemente de la putere, ci si o judecata morala la adresa natiunii. Tot ceea ce voi ati sperat, iar eu m-am straduit din 1991, este un astfel de proces al comunismului. Dar nu dorim sa pedepsim toate persoanele vinovate. Ar fi imposibil pentru ca, practic, ar insemna pedepsirea intregii societati. Or, trebuie pedepsiti cei vinovati.

Nu stiu nimic despre Tismaneanu

Rep: Credeti ca Tismaneanu poate face asta?

Vladimir Bukovski: Nu stiu. Nu il cunosc pe Tismaneanu, nu stiu nimic despre el. Mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga ce au facut in trecut; si el ar trebui sa inteleaga rolul pe care l-a jucat.

Rep: Daca KGB-ul a pus la cale caderea regimului comunist, probabil ca a planuit si ce avea sa urmeze dupa aceasta cadere. Si ar fi putut stimula opozitia sau puterea in regimurile care au urmat comunismului.

Vladimir Bukovski: Au planuit multe lucruri si majoritatea planurilor nu au functionat. Pot sa va spun insa cu siguranta, pe baza documentelor, ca ei sigur nu au vrut ca Vaclav Havel sa devina presedintele Republicii Cehe. Dar Havel a devenit presedinte pentru ca oamenii au dorit asta. Prin urmare, indiferent de orice ar fi dorit ei, lucrurile nu le-au iesit intrutotul. Un alt contraexemplu ar fi cel ca ei au vrut sa fure din Rusia tot ce se putea, inclusiv resursele de aur. Iar in 1991, resursele de aur ale Rusiei valorau, per total, 70 de miliarde de dolari. Unele chestii le-au reusit, altele, insa, nu, pentru ca firea umana nu poate fi controlata. Credeti-ma ca nu au dorit nici o secunda o reunificare a Germaniei si ca aceasta tara sa devina membra NATO.

KGB-ul a avut planuri de toate felurile

Rep: La fel cum nu au dorit nici o reunificare a Romaniei sau ca acest stat sa devina membru al NATO, al UE sau sa isi consolideze relatiile cu SUA.

Vladimir Bukovski: Au avut planuri de toate felurile, dar asta nu inseamna ca tot ce se intampla astazi a decurs conform planurilor lor. KGB-ul putea sa planifice absolut tot, insa majoritatea planurilor nu au mers.

Rep: Este uimitor insa cum KGB-ul a planuit dezmembrarea Uniunii Sovietice si au reusit cu succes acest lucru.

Vladimir Bukovski: Ei nu au planuit distrugerea Uniunii Sovietice, ei au planuit cum sa iasa din ea. Au dorit ca Uniunvea Sovietica sa se prabuseasca, insa in momentul in care a inceput sa se dezmembreze, au gasit o modalitate sa se salveze. Iar ei sunt experti in a se salva pe sine, nu insa si in salvarea umanitatii, care, oricum, nu este obiectivul lor.

Rep: Ei s-au salvat intr-un fel de club al mafiei, devenind astfel un club al oamenilor de afaceri si politica, extrem de prosper si onorabil in lumea occidentala….

Vladimir Bukovski: Sigur. Au fuzionat trei elemente: al serviciilor secrete, al crimei organizate si al afacerilor. Combinatia perfecta! Toate la un loc, cu autoritate, si care detin totul. Dar inca nu controleaza totul…

Rusia controleaza trecutul, nu si viitorul

Rep: Dar, in conditiile Rusiei de astazi, cu un Putin care doreste sa obtina monopolul asupra energiei in Europa, iar, pe de alta parte, cu unele state care s-au trezit si incearca sa contrabalanseze situatia, cine credeti ca va avea ultimul cuvant?

Vladimir Bukovski: Cred ca nu se poate spune cine va avea ultimul cuvant. In 15 ani, petrolul nu va mai fi o resursa energetica. Vor fi multe altele, dar nu petrolul. Petrolul si-a trait viata. Iar Rusia controleaza trecutul, nu si viitorul. Ei stiu deja lucrul asta. Poate mai au la dispozitie vreo zece ani, pentru a detine controlul, dar nu mai mult decat atat.

Exista “un rau comun”

Rep: In Bulgaria au loc in jur de 200 de crime in stil mafiot, comise la ordin. Bancherii sunt impuscati pe strada, in plina zi, dar nimeni nu vorbeste despre radacinile raului. Ce parere aveti despre acest lucru?

Vladimir Bukovski: Este un “rau” comun. Iar el nu este prezent doar in Bulgaria, ci si in alta parte. Vedeti, ar fi o prostie ca orice comandant militar, in momentul in care se incheie un razboi, sa nu dezactiveze campurile minate, sa nu captureze armele din munti. Iar ei au facut exact contrariul. Comunismul s-a prabusit, dar nu s-a incheiat. Pentru ca ei au lasat toate campurile minate activate, au lasat toate armele in munti. Din aceasta cauza unele lucruri au explodat. Mai mult, in Rusia, KGB-ul a revenit la putere, in Bulgaria se ucid intre ei, la fel si in alte state. Este un fel de miopie a celor care au luptat, dar nu au incheiat lupta. Inamicul trebuie terminat. Asa cum spunea Mc Carter, nu exista substitut pentru victorie, trebuie sa castigi. Sa iti distrugi inamicul, sa il dezarmezi complet. Vestul s-a proclamat singur invingator al Razboiului Rece in 1989, dupa caderea zidului Berlinului. Iar eu am fost singurul care am protestat, spunand: “Stati o secunda! Razboiul Rece a inceput cu mult inainte ca Zidul Berlinului sa fie ridicat”. Si atunci cum puteti spune acum ca razboiul s-a incheiat doar pentru ca Zidul Berlinului a cazut?”. Insa au spus ca au castigat. Dar au lasat inamicul in viata.

Euro-sovietismul, la start

Rep: In luna ianuarie, Consiliul Europei a incercat sa condamne comunismul, dar nu au reusit. De ce credeti ca nu au reusit?

Vladimir Bukovski: Pentru ca Rusia a protestat. Pentru ca a adus ca argument faptul ca ea nu poate purta responsabilitatea pentru crimele comise de comunism. Dar, in acelasi timp, rusii se declara urmasii Uniunii Sovietice. Din moment ce rusii continua se afle in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, atunci trebuie sa si plateasca datoriile Uniunii Sovietice. Europa de astazi este foarte slabita si nu doreste astazi sa aiba dispute cu Rusia, asadar accepta punctul de vedere al Rusiei. A fost o prostie din partea lor, a fost un semn de slabiciune. Daca nu rezolvi problema, se va intoarce.

Rep: Am fost prezent in momentul votului si am fost uimit sa vad ca multi europeni au votat impotriva rezolutiei de condamnare a comunismului. Credeti ca Uniunea Sovietica supravietuieste prin euro-sovietism?

Vladimir Bukovski: Ei, bine, un sistem trebuia sa il inlocuiasca pe celalalt. Asta era planul in anii ’80, ca structurile sa se salveze intre ele. Problema era cum sa salveze socialismul, deoarece atat partidul, cat si Moscova, intelesesera ca intrase in criza. Comunistii italieni au fost cei care au inteles cel mai bine situatia si au spus “putem sa facem aceasta numai daca introducem socialismul in acelasi timp in toate statele europene. Asadar, ar trebui sa preluam controlul asupra proiectului european”. Au vrut sa ia proiectul european si sa il intoarca cu susul in jos, in loc de piata deschisa, sa existe state federale. Si au reusit. Si sunt foarte buni.

Iliescu, agent sovietic

Rep: In Italia comunismul pare sa fi supravietuit. Iar acum au un presedinte ex-comunist.

Vladimir Bukovski: Da, probabil, un fost agent KGB. Si Romano Prodi a fost agent sovietic. Avem documente referitoare la aceasta. Cu cateva luni in urma am dat aceste documente unor membri ai Parlamentului European. Iar acum Prodi este prim-ministru al Italiei. Felicitari tovarasi!

Rep: Si noi stim ca Iliescu a fost agent sovietic, dar nu am putut dovedi in fata instantei. De aceea am pierdut atunci procesul.

Vladimir Bukovski: Asta s-a intamplat cu mult timp in urma. Daca s-ar fi intamplat in urma cu un an, probabil ca ati fi castigat. Noi detinem insa acum noi dovezi, in care Gorbaciov vorbea liderilor bulgarilor si am gasit o confirmare legata de Iliescu. In 1990, Gorbaciov spunea “E foarte bine ca il avem pe Iliescu in Romania; este foarte folositor, dar nu ar trebui sa afirmam aceasta in public”. E o dovada sau nu?

Stenograma lui Gorbaciov

M.S. Gorbaciov si presedintele Prezidiului Comitetului Central al Partidului Socialist din Bulgaria, A. Lilov

23 mai 1990

A.Lilov: Greseli, la noi in Bulgaria, s-au facut nu mai putine ca in URSS. Acest lucru a permis pregatirea terenului pentru cresterea opozitiei.

M.S.Gorbaciov: Bine ca ati reusit totusi sa evitati desfasurarea unor astfel de evenimente cum sunt cele care au avut loc in Germania Democratica si in Romania. Este foarte important ca voi ati gasit singuri o initiativa inteleapta, indrazneata si corecta. Este adevarat ca acum in Romania Iliescu coordoneaza actiunile destul de bine.

A.Lilov: Da, el a reusit sa obtina o victorie foarte buna. Probabil ca noi in Bulgaria nu vom reusi sa avem o astfel de victorie la urmatoarele alegeri.

M.S.Gorbaciov: Tocmai: nici nu aveti nevoie de o astfel de victorie. Important este sa nu respingeti opozitia, ci din contra, trebuie sa colaborati cu ea. Lasati-o sa isi asume ea responsabilitatile! Astfel punem problema si la noi.

A.Lilov: Cum va imaginati, o vor recunoaste si in Romania? Il am in vedere, inainte de toate, pe Ion Iliescu?

M.S.Gorbaciov: Da, el ocupa acum o pozitie calculata si pregateste o colaborare foarte constructiva. Dar cred ca nu e cazul sa afisam foarte mult potrivirea si coincidenta punctelor noastre de vedere.

Interviu realizat de George Damian si Victor Roncea
ZIUA

Vladimir Bukovski denunță Uniunea Sovietică Europeană și comisarii KGB

De Victor Roncea 03:00, 1 decembrie 2009 / Curentul

Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională și morală a șefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcție, ca și conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnaliști „președintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă președintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputația noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înființate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ținem seama că Barroso și-a început cariera ca lider al mișcării maoiste a „proletariatului revoluționar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este și președinte de onoare al Centrului Rezistenței Anticomuniste din România și care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a și extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel și legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiași ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieșea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la București după îndepărtarea violentă a lui Ceaușescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB și GRU în România. Așa se explică probabil și plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de față cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roșu“. Cu speranța că visurile mogulilor vor rămâne deșarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziția scriitorului Vladimir Bukovsky față de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hrușciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar și Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reușit“.

A cincea coloană a URSS conduce Europa

Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele ușilor închise, în cele mai bune tradiții ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naționale, presa și publicul nu au avut nicio șansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Și, bineînțeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, și nu numai, există mari probleme care se ridică față de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier și apoi vicepreședinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Cu bună știință sau nu, activiștii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donații uriașe din partea unor binefăcători neindentificați, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceștia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanțială, a fost, de asemenea, finanțată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcționați prin intermediul partidelor comuniste și a altor organizații pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le crește influența în „mișcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 și s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donații voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceștia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puțin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist și CND-ul la sfârșitul lui 1980 și și-a petrecut restul vieții ca om de afaceri și militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008.
Dacă ești trezorier al unei organizații anti-NATO, și un comunist fățiș îți aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi și doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună știință pentru agenții sovietici plătiți pentru subversiune. Ea era fie o conștiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioții folositori“. Tertium non datum.
Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarășii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea și două comuniste britanice au alcătuit delegația CND până la organizația olandeză controlată de comuniști „Opriți bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferința anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreședinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist.  Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relațiile cu Rusia? Ea nu ar fi obținut niciodată o asemenea poziție într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Așadar, tovarăși, ar trebui să ne felicităm pe noi înșine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hrușciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar și Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reușit.
Vladimir Bukovski

Sursa: Roncea.Ro

ADEVĂRUL despre LIICEANU și GDS – Grupul de Diversiune Socială moșit de BRUCAN. RECHIZITORIUL lui Roncea

RECHIZITORIU

Liiceanu și-a dat demisia din GDS la 10 zile după ședința în care s-au stabilit următoarele:

“Pe 20 septembrie 2019 a fost aleasă noua conducere a GDS-ului. Andrei Cornea este noul președinte al Consiliului Director. Ceilalți 4 membri C.D. GDS sunt: Brîndușa Armanca, Andreea Pora, Horia-Roman Patapievici și Radu Vancu. Cristina Cioabă a fost aleasă cenzorul GDS-ului.”

Motivul real este, fără îndoială, faptul că nu mai poate controla total direcția organizației societății civile roșii prin instalarea unui prepus. Arogarea calității de conducător de facto al Grupului reiese și din Cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o împotriva mea în urma a două articole din Evenimentul Zilei, în care era vorba, în primul rând, de constituirea tenebrosului “Grup de Diversiunea Socială” – după cum l-a botezat ieri Cornel Nistorescu într-o emisiune radio cu Ionuț Cristache și Ion Spânu. Un front-Grup neokominternist, un nod rețelar al Rețelei Soros în România, o rețea în rețea. O rețea otrăvitoare, care a plantat în 30 de ani armate de viruși în rețelele politice, de educație și securitate românești, agenți infecțioși care acționează în prezent ca niște veritabile bombe cu ceas pentru sistemul imunitar al României.

Acum, după ce Pleșu, în calitate de membru “pe viață” al Consiliului de conducere tip Troikă al Fundației Soros din România a anunțat presupusa dizolvare a acesteia, Liiceanu s-a gândit să-i meargă pe urme și să-și lepede și el pielea de GDS-ist. Reamintesc că în primii ani Grupul s-a lansat cu sprijinul direct al lui Soros, adus personal de Brucan la sediul din Calea Victoriei oferit chiar de către el colegilor GDS-iști. Grupul a funcționat o perioadă bună cu un președinte comun și la GDS și la Fundația Soros. Oare în ce blană vor sări de-aici înainte cei doi dacă acum “s-au răsfirat”? Pretextele demisiei lui Liiceanu sunt ridicole, invocându-l pe Marx, idolul lui Andrei Cornea, tocmai el, care cita pe larg din ideologul crimei și ciumei roșii în lucrări “filosofice” autocenzurate la republicare.

După 10 zile de frământat în cearșafurile-i Armani, Liiceanu s-a gândit că opereta “La independentu’ civic” poate să-i mai lustruiască puțin fața altfel deja bine cremuită cu Clinique. Monica Macovei l-a urmat, supusă. De notat: amândoi împart aceeași avocată și cu amândoi m-am aflat în judecată. Ambii au pierdut în esență primele procese. Urmează cel de mai jos.

Însă orice operă comică ar mai juca în continuare, Liiceanu rămâne indisolubil legat de tot ceea ce a însemnat nefast în acești ani Grupul moșit și scos de sub pulpana lui Silviu Brucan în decembrie 1989, sau poate chiar mai devreme, având în vedere declarația lui Tudor Octavian privind întâlnirea secretă de la Tescani, din 23 august 1989, dintre Pleșu, Măgureanu și Iliescu.

Să nu uităm, exact acum un an Pleșu și Liiceanu îndemnau vocal la boicotarea Referendumului pentru Căsătorie și Familie.

Redau mai jos Rechizitoriul meu la adresa acestui Grup și a lui Liiceanu, așa cum a fost depus în Instanță, în procesul care se află în curs de desfășurare. Dincolo de părțile juridice veți găsi o sinteză asupra scopului și activităților acestui “PCR în ilegalitate”.

Nu în ultimul rând public aici în premieră un document al Curții de Conturi a României, care certifică din nou adevărul afirmațiilor mele în ce privește derogările de care a avut parte Humanitas prin trafic de influență la nivel înalt:

Tribunalul Bucureşti

Secţia a III-a Civilă

Dosarul nr. 8752/3/2019

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul RONCEA VICTOR – ALEXANDRU,

în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă, formulez următoarea

ÎNTÂMPINARE

Prin care solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele

MOTIVE:

  1. În fapt,

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Liiceanu Gabriel, a solicitat obligarea subsemnatului la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral, pretinzând că i-aș fi încălcat drepturile nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputație și imagine prin ”afirmațiile mincinoase și prin declarațiile denigratoare și defăimătoare susținute în cotidianul Evenimentul Zilei din data de 21 ianuarie 2019, 22 ianuarie 2019 și 30 ianuarie 2019”.

Totodată, a solicitat obligarea subsemnatului, pe cheltuiala mea, la publicarea hotărârii judecătorești în cotidianul Evenimentul Zilei, inclusiv http://evz.ro/ și pe pagina de Facebook ”evz.ro”.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă că ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, însă aceste susțineri sunt neîntemeiate, așa cum voi arăta în prezenta întâmpinare.

  1. Afirmațiile privind pretinsa „campanie de denigrare” a reclamantului susținută de subsemnatul în cotidianul Evenimentul Zilei sunt neîntemeiate

Arăt că nu este vorba de nici o „campanie”, ci de un articol de informare publicat în două părți, cu același subiect, înființarea Grupului pentru Dialog Social (GDS), material care se înscrie în seria de cronici ale acestui an, ocazionate de împlinirea a 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Adevărul despre cei care au ocupat scena politică și civică după 1989 s-a dovedit de foarte multe ori a fi cu totul altul decât cel prezentat, cosmetizat, publicului larg. Pentru a da un singur exemplu relevant în cazul nostru îl vom aminti pe Radu Vasile, un premier post-decembrist de la finele anilor 1990, aparent la locul lui și, în plus, un poet sensibil. La mult timp după debarcarea lui, în 2006, fostul președinte Emil Constantinescu avea să declare într-o dezbatere publică faptul că Radu Vasile a fost colaborator al Securității și că el personal a cunoscut acest lucru chiar în perioada nominalizării acestuia dar l-a ascuns opiniei publice. În 1993, însuși Radu Vasile, ca parlamentar, semnase pentru o lege de deconspirare a agenților Securității. Se știa „acoperit”. Biografia lui Wikipedia nici azi nu consemnează acest lucru.

După cum vedem – și din aceste motive ca cel expus mai sus -, au trecut aproape 30 de ani pentru ca Parchetul General să reușească să finalizeze Rechizitoriul în Dosarul Revoluției. Datoria unui jurnalist este, la fel, de a dezveli tot adevărul, indiferent de trecerea timpului și notorietatea unor făptuitori sau ai altora și în acest sens au fost scrise articolele incriminate de dl. Liiceanu.

Grupul pentru Dialog Social, al cărui membru fondator este reclamantul Liiceanu Gabriel, împreună cu ideologul comunist Silviu Brucan şi eseistul Andrei Pleşu, între alții, își revendică apariția pe scena publică pe 31 decembrie 1989, la Hotelul Intercontinental.

Materialul informativ, destinat inițial suplimentului Evenimentul Istoric, a fost publicat în Evenimentul Zilei şi structurat în două părți datorită volumului mare de informații şi documente atașate. Cele două părți ale articolului au apărut în zile consecutive, după cum se arată şi în acțiunea reclamantului Liiceanu Gabriel, respectiv în 21 şi 22 ianuarie 2019.

Materialele în cauză sunt și semnalate ca atare încă din titlu, respectiv cu partea I şi partea a II-a: „GDS a fost fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu (I)” şi „GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un agent sovietic și unul maghiar (II)”. (Anexa nr. 1 și 2).

Cel de-al doilea articol, din 30 ianuarie 2019 – „Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la CEDO” (Anexa nr. 3) -, arăt că modalitatea în care a fost privatizată Editura Politică constituie unul dintre mai multele aspecte pendinte cauzei Valerian Stan împotriva României aflată pe rolul CEDO, și comunicată Guvernului României la 11.07.2013; informația se află publicată pe web-site-ul CEDO aici https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-123807%22]} și aici https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22appno%22:[%2229497/13%22]} (Anexa nr. 4). Articolul din 30 ianuarie 2019 este o continuare firească a primului material, în care prezentam documente inedite, publicate în premieră. El a inclus și informații deținute de către domnul Valerian Stan, un expert recunoscut în lupta anti-corupție din România, fost șef al Departamentului de Control al Guvernului Convenției Democrate Române (CDR) între anii 1996 – 1997, fost ofițer de Armată şi membru fondator al Comitetului de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), fost membru fondator şi președinte al Alianței Civice, fost director de programe şi vicepreședinte al Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), fost director de programe în cadrul Fundației Institutul pentru Politici Publice (IPP) şi, din ianuarie 2005, membru al Consiliului director al Fundației Centrul de Resurse Juridice (CRJ) după ce, între 2008 şi 2013 a fost președinte al Consiliului director al CRJ.

Ca atare, pretinsa „campanie de denigrare” se referă în fapt la doar două articole, iar reclamantul nu a adus nicio dovadă a caracterizării şi scopului închipuit atribuite materialelor elaborate de subsemnatul. În schimb, plasând acest termen încă din prima propoziție a acțiunii, reclamantul Liiceanu Gabriel dă acțiunii o notă de auto-victimizare cu scopul de a influența instanța în favoarea interpretării propriei sale realități, denaturând şi prezentând trunchiat situația de fapt relatată de mine în articolele publicate.

Pentru că reclamantul Liiceanu Gabriel a ținut să anexeze şi CV-ul său, ofer la rândul meu instanței, pentru a înțelege mai bine nivelul asumării responsabilității celor afirmate în articolele incriminate, câteva date despre mine:

Read the rest of this entry »

A început Procesul Liiceanu – GDS vs Victor Roncea și EvZ

Ilustratie: ActiveNews

La aberațiile lui Liiceanu, care m-a dat în judecata pentru două articole istorice din Evenimentul Zilei, am fost silit să depun o Întâmpinare de 50 de pagini. Ca să fie treaba mai clară pentru posteritate. Anexe: 70. De asemenea, depun azi în Instanță noi documente relevante pentru caz -între care și o adresă oficială a Curții de Conturi a României -, care, sunt sigur, vor fi de folos și pentru alți ziariști aflați în situația mea, amenințați de patronul Humanitas cu daune morale de 50.000 de euro, ca Ionuț Cristache, de exemplu. Dacă morală nu e, măcar pretenții materiale să fie, ca să le mai schimbăm pe frumoasele mașini cu nume de masculi celebri, Marcello și Siegfried. 🙂 Orice jurnalist cinstit interesat de istoria recentă a României și impostorii ei poate consulta Dosarul pentru a se documenta din plin.

Mulțumesc pentru solidaritate portalului ActiveNews și domnului Valerian Stan, distins expert anticorupție, care a oferit Justiției și publicului larg o nouă dovadă privind ilegalitățile comise de cuplul Pleșu – Liiceanu pe vremea când cei doi împărțeau bunurile PCR între FSN și GDS (interviu cu Valerian Stan, mai jos).

Am scris și eu ieri un textuleț pe Facebook, că nu m-am încadrat încă în Instagram, ca alte organe, mai abilitate:

Primul articol pe care l-am predat conducerii României libere în 1990 a fost despre agentul sovietic Silviu Brucan, pe atunci mare ștab al CFSN-ului, după ce dispusese personal uciderea lui Ceaușescu. Îi prezentam biografia, furnizată de un veteran din DIA – inclusiv numele real, disponibil acum si pe Wikipedia -, cât și legăturile lui stranii cu GDS-ul. Nu știam că e fondator și chiar naș al Grupului (apud Alina Mungiu). Pe atunci frecventam GDS-ul la invitația Comitetului Helsinki, care își avea sediul acolo și cu care colaboram pentru eliberarea studentilor încă închiși abuziv din timpul Mineriadei FSN. Nu înțelegeam cum mă pot lovi nas în nas pe coridoarele superbei vile a lui Cuza și Nicu Ceaușescu (acum adusă aproape în stadiu de demolare) cu un stalinist care scuipase pe greviștii foamei din Piața Universității chiar din curtea GDS. Textul nu a fost publicat (ce m-aș bucura daca l-aș regăsi…). Decizia lui Petre Mihai Băcanu. De unde să știu că și PMB fusese acroșat de sovietici? Mâine mă judec cu Liiceanu pentru că evz.ro a publicat continuarea materialului refuzat acum 30 de ani de România liberă. Ce să înțeleg? Că și astăzi, după trei decenii de la momentul 1989, Liiceanu s-ar fi bucurat ca adevărul să stea în continuare îngropat, aruncat ca acum 30 de ani prin sertarele României libere, aflată în Casa Scânteii chiar deasupra Editurii Politice a PCR transformată de Pleșu în Humanitas? Când a fost România liberă? Probabil pentru o singură noapte. Noaptea de 21 decembrie 1989. Pentru noaptea aceea și cei care mi-au căzut în brațe în decembrie 1989 mă duc mâine la Tribunal. Pentru că Adevărul ne va face liberi.

UPDATE:

ActiveNews: Jurnalistul Victor Roncea a fost dat în judecată de Liiceanu care îi cere 50.000 de euro „daune morale” pentru că a scris despre preluarea Humanitas. Valerian Stan: Privatizarea Humanitas a fost nelegală

Jurnalistul Victor Roncea a fost dat în judecată de patronul Humanitas Gabriel Liiceanu, membru fondator al GDS, pentru articolele din Evenimentul Zilei în care ziaristul a publicat în premieră documente de la înființarea Grupului pentru Dialog Social.   Documentele scoase la lumină de ziarist demonstrează aportul direct al lui Silviu Brucan, ca membru de conducere al Consiliului Frontului Salvării Naționale, și al lui Andrei Pleșu, ca ministru al Guvernului Iliescu – Roman, la fondarea și înzestrarea GDS cu bunuri valoroase ale statului român, între care somptuosul sediu din Calea Victoriei 120, unde Brucan l-a primit oficial pe Soros în ianuarie 1990 și în care membrii Grupului de esență internaționalistă stau gratuit de 29 de ani.   Deși GDS afirmă pe site-ul său că „nu primește niciun ban de la stat”, dacă am calcula numai chiria pentru o clădire și o suprafață similară în centrul orașului, timp de 29 de ani, am depăși câteva milioane de euro. În Rechizitoriul Dosarului Revoluției, Silviu Brucan, alături de Ion Iliescu și alții, este acuzat, între altele, de „crime împotriva umanității”, „solicitare de ajutor militar sovietic (trădare)”, „reactivarea unor militari de o anumită factură” (GRU/KGB), „accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român”.

Un al doilea articol al lui Victor Roncea dezvăluia că preluarea Editurii Politice a PCR de către Gabriel Liiceanu și privatizarea ei sub numele de Humanitas s-a efectuat, de asemenea, într-o modalitate controversată. 

Victor Roncea l-a consultat și pe cunoscutul exponent al societății civile anticomuniste Valerian Stan, unul dintre experții anticorupție din România care au documentat “Afacerea Humanitas”. Acesta i-a declarat ziaristului: „La vremea săvârșirii lor, toate aceste fapte constituiau infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiuni ce se pedepseau cu închisoare până la 5 ani. Mă refer la ce-au făcut Brucan și Pleșu. În cazul celor care au intervenit pe lângă ei, avem de-a face cu infracțiunea de trafic de influență, care se pedepsea cu închisoare până la 10 ani. În același timp, prin modalitatea concretă în care au fost săvârșite, ele mai îmbrăcau și forma altor infracțiuni prevăzute și pedepsite la acea vreme de legea penală”.

„De Ziua Libertății Presei stau și scriu la Întâmpinarea față de o Cerere de trimitere în judecată absurdă, prin care Liiceanu propune îngrădirea Libertății de Exprimare și reintroducerea Cenzurii în România. O Cerere în judecată înțesată de falsuri și neadevăruri, un veritabil Delir al Minciunii”, a scris Victor Roncea pe Facebook prezentând prima pagină a Cererii prin care Liiceanu pretinde și 50.000 de euro despăgubire pentru „daune morale”.

În exclusivitate pentru ActiveNews, l-am întrebat pe Valerian Stan ce părere are despre acest proces „absurd”, după cum l-a descris Victor Roncea, iar specialistul anticorupție ne-a oferit și un document exclusiv, care adâncește nelegalitatea afacerii lui Pleșu și Liiceanu:

Secretomania Pleșu-Liiceanu devoalată de Ministerul Culturii după 23 de ani.

Rep: Ca unul care în timp ați documentat destule dintre aspectele privatizării Editurii Politice, cum comentați procesul deschis recent de d-l Liiceanu ziarului Evenimentul zilei și lui Victor Roncea pe tema asta?

Valerian Stan: Sunt surprins că d-l Liiceanu continuă răfuiala cu ziariștii care-l critică. Pe de o parte pentru că dânsul e un intelectual cu vederi democratice, dar și unul dintre membrii cei mai marcanți ai GDS (organizație care se auto-definește drept „apărătoare și promotoare a libertăților și drepturilor omului”). Pe de altă parte, pentru că nu-mi dau seama în ce mod va putea convinge dânsul instanța de judecată că lucrurile au fost în regulă cu această pretinsă privatizare, făcută în beneficiul propriu și al unor colegi de la GDS.

– „Pretinsă”, spuneți?

– Evident – mai exact privatizare nelegală.

– În ce sens nelegală?

– În multiple sensuri. Două exemple doar, Ordinul prin care d-l Pleșu (ministrul Culturii la acea dată) i-a atribuit colegului gedesist (Editurii sale Humanitas) întreg patrimoniul Editurii Politice a fost nelegal înainte de orice din cauza nepublicării în Monitorul Oficial. Mai mult Ministerul Culturii a dat „dispoziții interne” ca “Ordinul să nu se fotocopieze și nu se scoată în afara instituției” – cum puteți vedea dintr-un răspuns pe care Ministerul mi l-a dat după 23 de ani de la “privatizarea” în cauză. Ce altceva poate să indice asemenea nelegalități și această secretomanie decât conștiința că d-nii Pleșu și Liiceanu făcuseră un lucru despre care nu trebuia să se știe?

– Înțeleg că la acest incredibil „transfer de proprietate” a mai contribuit și un al treilea membru al GDS.

– Exact. Și el, ca și Andrei Pleșu, aflat atunci de asemenea în structurile de putere statale, mai exact membru al CPUN. Vom vorbi cu altă ocazie despre el. Toți trei au fost beneficiari, prin Editura Humanitas, ai actului din 1990. Liiceanu mai mult decât ceilalți, dar asta e o altă discuție. 

– Puteți întrezări deznodământul procesului?

– Nu cred că d-l Liiceanu are mari șanse. Ultimii zece ani, dacă nu mai mulți, ne-au arătat că judecătorii sunt tot mai atenți la libertatea presei. Aceasta în primul rând. În al doilea rând faptele mi se par destul de clare, și nu-l ajută absolut deloc pe intelectualul gedesist. Apoi, d-l Liiceanu are statutul unei persoane publice, în raport cu care limitele admisibile ale libertății de exprimare sunt sensibil mai largi. La aceasta se adaugă și faptul că în perioada așa zisei privatizări Gabriel Liiceanu a fost candidat la primele parlamentare post-comuniste, din mai 1990, ceea ce în opinia mea îl califică și ca fost politician. Iar lucrul acesta atrage după sine limite ale criticii admisibile și mai largi. Amintesc numai de cauza Dalban împotriva României, în care CEDO a stabilit între mai multe altele că relatarea unor fapte trebuie admisă atât timp cât acestea nu sunt “total neadevărate”. 


DOVADA:

Corespondența dintre Valerian Stan și Ministerul Culturii:

—– Original Message —–  From: <[email protected]> To: “Valerian Stan” <[email protected]> Sent: Tuesday, March 26, 2013 1:41 PM Subject: Re: solicitare informatie de interes public

Buna ziua,

Documentul solicitat de dumneavoastra a fost identificat. Pentru a consulta Ordinul Ministrului solicitat, va invitam la sediul institutiei din Bd. Unirii, nr 22, camera 321, zilnic, intre orele 8:30 – 16:30.

De asemenea, va rugam sa ne anuntati în prealabil pentru a va putea ridica din arhiva documentul pentru a vi-l pune la dispozitie.

Conform dispozitilor interne, acest document nu se fotocopiaza si nu se scoate în afara institutiei.


O zi buna!
Biroul de Presa Ministerul Culturii 

Materialele integrale și documentele probatoare, mai jos:

GDS a fost fondat de un agent sovietic și unul ungar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu (I)

GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un agent sovietic și unul ungar (II)

Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la CEDO

EXCLUSIV: Stenogramele Colegiului CNSAS în cazul atacului GDS la Ioan Aurel Pop: „S-au furat documente din Arhivă!”. Cazul BOIA și SECURITATEA: Cum a ajuns Lucian Boia de la DIE și CIE la SIE și CNSAS

Canonizarea Sfântului Arsenie Boca – Înainte Mergătorul Sfinților Închisorilor, se împlinește! Doamne, ajută! BIOGRAFIA Sfântului Ardealului

Colorizare: ColoRoștariu

Sinodul Mitropolitan de la Sibiu a decis astăzi, 5 septembrie, la pomenirea Sfintei Elisabeta și a Sfântului Proroc Zaharia, părinții Sfântului Ioan Botezătorul – Înainte Mergătorul, canonizarea Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Decizia de canonizare a fost luată cu unanimitatea voturilor membrilor Sinodului Mitropoliei Ardealului, informează BrașovȘtiri. Decizia Sinodului Mitropolitan urmează să fie înaintată preafericitului părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va decide în zilele următoare, la Izvoru Mureșului, data și condițiile în care se va face canonizarea, transmite ActiveNews. Prăznuirea Sfântului Arsenie Boca ar trebui să se facă la 28 noiembrie, ziua când, în 1989 a plecat la Domnul. Este, fără îndoială, Știrea Anului, venită, de bun augur, chiar la Centenarul Eliberării Transilvaniei de sub ocupația ungurească. Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, poate fi considerat, așa cum am sperat, Înainte Mergătorul Sfinților Închisorilor. Doamna Aspazia Oțel Petrescu, fiică duhovnicească a Sfântului Ardealului și mucenică a lui Hristos în închisorile bolșevice antihristice, a profețit acest moment. Portalul Roncea.Ro și Asociația Civic Media au solicitat Bisericii Ortodoxe Române canonizarea Părintelui Arsenie Boca în urmă cu cinci ani, pe 28 noiembrie 2014, la 25 de ani de la înveșnicirea Sfântului, transmițând Patriarhiei și lista celor peste 15.000 de semnatari ai unei Petiții Online.

Imaginea cu un timbru gasit in Republica Moldova – cinste lor, basarabenilor!

Pe 16 iunie 2015, la pomenirea Părintelui Justin Pârvu, Poșta Moldovei l-a cinstit pe Părintele Arsenie Boca, împreună cu alți mărturisitori ai temnițelor comuniste, într-o ediție specială de timbre. În septembrie 2015, Mitropolia Ardealului a început demersurile oficiale pentru canonizarea părintelui Arsenie Boca. În noiembrie 2018, Ziaristi Online a anunțat că 2019, când se împlinesc 30 de ani de la nașterea la Ceruri a Sfântului, este și anul canonizării sale. Portalul MĂRTURISITORII oferă 25 de articole, fotografii inedite, documente și studii despre viața și minunile Sfântului Arsenie Boca. Istoricul Florin Duțu a alcătuit și ne-a furnizat pentru Petiția Online BIOGRAFIA Sfântului Ardealului, pe care o publicăm integral mai jos împreună cu o emisiune TV privind canonziarea mult așteptată.

Slavă Ție, Doamne!

Victor Roncea

Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolşevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca. Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

28 noiembrie 2014

Cercetătorul Florin Duţu a avut amabilitatea să ne ofere următorul extras din cartea sa Viata Parintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910 – 1989, editura Floare Alba de Colt, 2015:

CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare (acum împlinit – n.n.)

Oamenii îţi iartă orice, dar nu şi să le-o iei cu un pas înainte” (Părintele Arsenie BOCA, în: Sfinte aduceri-aminte, P.S. Daniil STOENESCU, „Arhanghelul” de la Prislop şi alte scrieri…, p. 261)

Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia… Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Aceasta a fost şi este misiunea Părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu… Vrăjmaşul urlă la mormântul Părintelui.[1] (Arhimandritul Iustin PÎRVU)

Nume: BOCA

Prenume: ZIAN-VĂLEAN (nume de monah: ARSENIE)

Rang monahal: PROTOSINGHEL

Data naşterii: 29 sept. 1910; botezul ortodox: 16 oct. 1910

Locul naşterii:

Satul Vaţa de Sus, com. Vaţa de Jos, Hunedoara

Familia – Părinţii (căsătorie mixtă):

Tatăl: Iosif-Petru (greco-catolic, 24 feb. 1881, oraşul Brad – †19 iun. 1926; †45 de ani), pantofar.

Mama: Creştina (ortodoxă, 30 oct. 1892 – †6 dec. 1951; născută Popa în satul Vaţa de Sus, Hunedoara; †59 de ani în satul Hălmagiu, raion Gurahonţ, regiune Arad), casnică (două clase primare).

Cununiei părinţilor: 7 nov. 1909, Vaţa de Jos (data divorţului: 22 mart. 1922)

Fraţi: Viorela-Minca (22 mart. – 6 apr. 1913)

Bunicii materni: POPA Gligor şi Mariş Pascuţa

Bunicii paterni: BOCA Petru şi Teodora

STUDII:

1922-1929

Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad

1929-1933

Academia Teologică din Sibiu; teza de licenţă: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”

1933-1938

Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Specializarea: „Artă decorativă”, clasa maestrului Costin Petrescu. Absolvent diplomat, calificativ: „Foarte bine”

1934-1935 Premiu „Profesor Atanasiu” (1934-1935, cursul de Perspectivă, prof. Horia Teodoru)

1934-1938

Cursul de mistică al teologului, animatorului cultural şi scriitorului creştin-ortodox militant Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucureşti

12 martie – 8 iunie 1939

Călătoria la Muntele Athos, să înveţe toată rânduiala duhovnicească precum şi meşteşugul artei bizantine; găzduit la chilia cu hramul „Sf. Ipatie” la M-rea Vatopedu

Toamna anului 1939

Stagiu la Chişinău pentru deprinderea meşteşugului poleirii cu aur a icoanelor (cicanca)

c.12 ianuarie – c.12 iunie 1955

Practică pe şantierul Catedralei din Galaţi pentru obţinerea autorizaţiei de a picta biserici, eliberată de Comisia de Pictură a Patriarhiei Române

ACTIVITĂŢI:

1939–1948 – M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, Ţara Făgăraşului, jud. Braşov (stareţ)

25 nov. 1948 – 14 mai 1959 – Mrea Prislop, Ţara Haţegului, jud. Hunedoara (duhovnic; 12 aprilie 1950 – transformarea Prislopului în mănăstire de maici; de la 1 octombrie 1951 până la 14 mai 1959 stareţa mănăstirii a fost maica Zamfira – Julieta CONSTANTINESCU tunsă în monahism la 6 august 1950)

7 aug. 1959 – 13 feb. 1961 – Pictor secund la Biserica „Sf. Elefterie” din Bucureşti, alături de Vasile Rudeanu, tot ucenic al maestrului Costin Petrescu.

9 iul.-sept. 1961 pictor la Biserica „Sf. Parascheva” din satul Bogata Olteană (com. Hoghiz, Braşov): fresca din absida altarului – Maica Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele (acoperită în anul 1978 când s-a realizat alt program iconografic de către pictorul Constantin Ioanid), precum şi peretele cerdacului (scena Judecăţii de Apoi) în dolomită, o tehnică nepotrivită propusă de pictorul Ştefan Constantinescu (pictura s-a deteriorat din cauza reţetei greşite a acestuia)

1 ian. 1961 – 1 iun. 1967„Pictor şablonist” şi „muncitor specialist pictor” la Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor, Bucureşti.

1967–1983 – Pictor la Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Drăgănescu, jud. Giurgiu

TREPTE ÎN MONAHISM:

  • Arhimandrit (1955, propus, nu ştim sigur dacă a fost hirotonit arhimandrit)
  • Protosinghel (17 iul. 1949, M. Prislop, Episcopul Andrei Magieru: „Te-am ridicat la rangul de protosinghel”)
  • Ieromonah (10 apr. 1942, Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, M. Brâncoveanu Sâmbăta de Sus)
  • Ierodiacon (3 mai 1940, Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, M. Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, primeşte numele de monah Arsenie)
  • Diacon (11 sept. 1936, Catedrala din Sibiu)

ARESTĂRI:

Prima arestare: 19 ian. 1951 – 17 mart. 1952

Ocnele Mari şi Canalul Dunăre-Marea Neagră.

A doua arestare: 20 sept. 1955-8 apr. 1956

Penitenciarele Timişoara, Jilava, Oradea.

OPERA SCRISĂ (publicată postum):

  • Cărarea Împărăţiei
  • „Cuvinte vii” (predici)
  • Manuscrise inedite ale Părintelui Arsenie Boca

OPERA ARTISTICĂ:

„Părintele şi-a depăşit maestrul [pe Costin Petrescu]”. (pictorul şi restauratorul Ion Grigorescu, în: Revista Lumea credinţei, decembrie 2014, p. 59)

Scena intrării Domnitorului Mihai Viteazul în Alba-Iulia, Ateneul Român (c.1937), Bucureşti (sub coord. maestrului Costin Petrescu)

Biserica „Sf. Dumitru” din Bixadul Oltului, jud. Covasna, practică (1938) cu maestrul Costin Petrescu

Biserica „Sf. Elefterie”, Bucureşti, (fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în zeghe”, „Jertfa lui Avraam” etc.) alături de artistul Vasile Rudeanu

Biserica „Sf. Parascheva” din Bogata Olteană (com. Hoghiz, Braşov), fresca din absida altarului (1961) – Maica Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele – (acoperită 1978) şi peretele cerdacului (scena Judecăţii de Apoi; inexistentă azi)

Biserica „Sf. Nicolae” din satul Drăgănescu, jud. Giurgiu, pictată integral

Epitaful „Adormirea Maicii Domnului” de la M-rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus

Vedeți și Evenimentul Istoric: Părintele Arsenie Boca filat de Securitate la parastasul marelui său prieten Nichifor Crainic – de Victor Roncea. FOTO / DOC / VIDEO

Întru cuvenita canonizare a Părintelui Arsenie Boca: Mărturie de la moartea şi înmormântarea “Sfântului Ardealului”. 27 de ani în ceruri

Un agent al Siguranţei despre Părintele Arsenie Boca: “În viitor acest călugăr va avea un rol mare în țară”. 106 ani de la naşterea Sfântului Ardealului. FOTOGRAFII INEDITE

FOTO UNICE de la înmormântarea Părintelui Arsenie Boca. Peste 14.500 de români cer în scris Patriarhiei Române canonizarea Sfântului Ardealului. Cercetătorul Florin Duţu a întocmit o posibilă Anexă pentru viitorul dosar de canonizare. DOCUMENTE

Alături de Mihai Tîrnoveanu, reclamat de un ungur dement la CNCD pentru Mihai Eminescu – Românul Absolut și Calea Neamului. FOTO-DOCUMENTE / VIDEO UPDATE

CNCD nu mai are ce face pe banii noștri și s-a gândit să pună oamenii pe drumuri în urma reclamației unui ungur dement (*), cu simpatii teroriste, care se răfuiește cu Mihai Eminescu – Românul Absolut și ucenicul său, Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației Calea Neamului, o organizație filantropică de toată isprava, care de circa cinci ani de zile suplinește rolul statului român în teritoriile semi-ocupate Harghita, Covasna și Mureș, unde ajută bisericile românești, tineri studioși și bătrâni nevoiași. Sau sărbătorește cum se cuvine Centenarul Eliberării Budapestei, la Arcul de Triumf.

Adresa la care ne deplasăm azi, 27 August 2019, la orele 10.00, pentru a constata cum demența a devenit aproape lege în România, drept pentru care e luată serios în seamă de o autoritate de stat “autonomă” (foto-document mai jos), este Piața Valter Mărăcineanu Nr. 1 – 3, etaj 2, Sector 1, Cișmigiu, București.

Desigur, vrem și să aflăm chiar de la Mihai Tîrnoveanu – “Discriminatorul”, în ce a constat apărarea sa în fața organelor scoase din “1984”.

Articolul clasic al lui Mihai Eminescu, pentru care este incriminat azi Mihai Tîrnoveanu este:

Ungaria, un palat de spume mincinoase. ECUILIBRUL – articolul pentru care a fost urmarit Eminescu de organele unguresti, la 20 de ani

(*) DEX – demént, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr dément] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de alienare mentală Si: nebun. 3-4 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă (demență (1) sau) lipsă de rațiune Si: nebunesc.

PS: Reclamantul, Arus Zsolt, este un militant activ pentru autonomia “Ținutului Secuiesc”, vicepreședinte al “Consiliului Național Secuiesc” și președinte al Fundației Szekler Monitor. Anus Zsolt a participat și la manifestațiile de protest față de sentința de condamnare definitivă a lui Beke Istvan Attila și Szocs Zoltan, extremiști HVIM acuzați de DIICOT de activități teroriste antiromânești și condamnați la 5 ani de închisoare cu executare. Cei doi au vrut să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat, fiind condamnați pentru infracțiunea de „acte de terorism” îndreptate împotriva românilor care aniversau de 1 Decembrie 2015 Ziua Națională la Târgu Secuiesc, manifestație organizată tot de Mihai Tîrnoveanu și Calea Neamului.

Roncea.Ro

Vedeți și: CNCD ar vrea să interzică publicistica lui Eminescu și chiar și cântecul Noi suntem Români. Mihai Tîrnoveanu reclamat la CNCD de un ungur cu simpatii teroriste pentru Eminescu și credința în Biruința Neamului Românesc

UPDATE: EXCLUSIV. Apărarea lui Mihai Tîrnoveanu în fața CNCD. “Mihai Eminescu este chintesența acestui neam!” Președintele Asociației Calea Neamului a desființat acuzele false ale extremistului maghiar Anus Zsolt. DOCUMENT / VIDEO

Cel mai frumos mesaj pentru Ambasada Rusiei la București la 80 de ani de la semnarea Pactului neghiob Ribbentrop – Molotov și 75 de ani de la răpirea Basarabiei. VIDEO

“Biata lume nu știa Că-ntr-o zi la Moscova Au semnat un Pact neghiob Molotov și Ribbentrop…” – Adrian Păunescu

Foto/Video: Roncea.Ro

“Să nu uităm să sărbătorim Centenarul Eliberării Budapestei, pe 4 august, la Arcul de Triumf!” – Dedicația lui Victor Roncea pentru Armata Română la conferirea Premiului Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pe 2018 pentru interviurile din Ziarul BURSA despre Marea Unire. VIDEO

Colegul nostru, Victor Roncea, a primit Premiul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România pe anul 2018 la categoria Presă scrisă pentru seria de interviuri din ziarul BURSA intitulată “Luminile şi umbrele Centenarului”, care i-a avut între cei intervievaţi pe academicienii şi profesorii Ioan Aurel Pop, Ilie Bădescu şi Larry Watts.

Gala premiilor UZPR pe anul 2018 a avut loc în studiourile Televiziunii Române. În competiţie au participat aproape 100 de jurnalişti din toată ţara, care au trimis producţii de presă scrisă şi online, de radio şi televiziune, reviste şi carte de publicistică, informează cea mai veche societate profesională a jurnaliştilor din România. UZP a fost înfiinţată acum 100 de ani, la 11 ianuarie 1919, pe fondul celebrării naţionale a Marii Uniri şi la propunerea ziaristului Pamfil Şeicaru, proaspăt întors ca voluntar de pe front, unde fusese decorat de Ferdinand I Întregitorul cu ordinul Mihai Viteazul în grad de cavaler pentru faptele sale de vitejie. Profesorul universitar de ziaristică şi eminescologul Nae Georgescu l-a prezentat în cadrul Galei pe Victor Roncea drept “un căutător al adevărului care trăieşte mai intens decât mine acest paradox ziaristic: pasiune mare, caldă, în căutare adevărului, adevăr care este rece, declanşând astfel o perpetuă mişcare complementară” (video TVR, mai jos).

În cuvântul de deschidere a Galei, preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a punctat participarea de excepţie, masivă, la concurs, care, conform acestuia, “demonstrează interesul jurnaliştilor pentru competiţiile Uniunii şi, de asemenea, valoarea şi talentul care definesc presa profesionistă din România”. Printre cei premiaţi s-au aflat autorii unora dintre cele mai relevante lucrări de publicistică din întreaga ţară. Victor Roncea a mulţumit şi a dedicat acest premiu şi Armatei Române la Centenarul de anul acesta al eliberării Budapestei de comunişti şi a blocarii avansului bolşevic asupra Europei, una dintre temele abordate în interviurile de Centenar publicate în BURSA. “Să nu uităm să sărbătorim şi Centenarul Eliberării Budapestei, la 4 august anul acesta, la Arcul de Triumf!”, a mai spus ziaristul premiat de UZP.

Sursa: BURSA

Vedeți Evenimentul Hai la Arcul de Triumf! 100 de ani de la eliberarea Budapestei!

UPDATE: Cum a fost la acțiunea de omagiere a eroilor Armatei Române care au ocupat Budapesta și au eliberat Europa Centrală de bolșevism. FOTO / VIDEO la Arcul de Triumf și Ambasada Rusiei de la CENTENAR

RONCEA.RO

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova