Ministerul Apărării Naţionale îi răspunde lui Victor Roncea în Cazul Ion Şiugariu: Eroul Armatei Române nu a fost “criminal de război”

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Ministerul Apararii - Cazul Ion Siugariu - Victor Roncea - Ziaristi Online

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Direcţia Informare şi Relaţii Publice

tel./fax: 021 319 60 22

e-mail: presamapn@mapn.ro


Nr. 251

31 august 2015

Domnului Victor Roncea

 

Referitor la solicitarea dumneavoastră, vă precizăm următoarele:

 

Conform legii nr. 217/2015, art 2, lit c), „prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi persoana din conducerea unei organizaţii al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanţe penale internaţionale”.

Casa în care a trăit slt. (r) Ion Şiugariu-Soreanu a fost transformată în muzeu în anul 1983. Existenţa unei sentinţe judecătoreşti în baza căreia acesta ar fi fost considerat criminal de război nu ar fi făcut posibil un asemenea act.

În baza de date a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor a fost identificat slt. (r) Ioan I. Soreanu, din Regimentul 27 Infanterie, decedat în data de 01.02.1945, înhumat iniţial în localitatea Pohronska Polhora (situată la aprox. 74 km de Zvolen) şi strămutat ulterior în Cimitirul de onoare al eroilor români din Zvolen, Republica Slovacă.

Locul de înhumare a militarului este considerat mormânt de război, având în vedere că acesta a murit în timpul şi din cauza unui conflict armat, ca urmare a executării unui serviciu comandat în interesul statului român, potrivit art. 2, alin (1) din Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Totodată, trebuie avut în vedere aspectul că slt (r) Ion Şiugariu este un militar român căzut în luptă pe teritoriul Republicii Slovace, în această categorie intrând numai cetăţenii români care au făcut parte din forţele armate române, potrivit art. 1, lit a) din Legea nr. 201/2007 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind mormintele de război.

O delegaţie a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor va efectua o misune de documentare şi inspecţie la Cimitirul de onoare al eroilor români din Zvolen, Republica Slovacă.

Biroul de Presă

Sursa: Roncea.Ro

Vedeţi şi: MAE recunoaşte profanarea memoriei lui Ion Şiugariu dar, de mână cu “Elie Wiesel”, tot nu-şi cere scuze familiei Poetului erou-martir

Citiţi aici despre Cazul Ion Şiugariu şi Dezbaterea Publică pe tema Legii “Elie Wiesel”

Cazul Ion Şiugariu şi tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Icoana-Sfantului-Ioan-Botezatorul-de-la-Schitul-Prodromu-Sf-Munte-Athos

“Atrăgea atenţia David că „atunci când ajung sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni” şi se face că „păcătosul se laudă cu poftele lui” iar „cel care face nedreptate, pe sine se binecuvântează”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult, dar dacă răul pare mai mare este, spunea un gânditor contemporan, pentru că s-au înmulţit posibilităţile de a-l înfăptui.” – Integral la Ziaristi Online

Citiţi aici despre Cazul Ion Şiugariu şi Dezbaterea Publică pe tema Legii “Elie Wiesel”

Tulburătoarea scrisoare către români a soţiei eroului-martir Ion Soreanu Şiugariu: ISTORIA VA JUDECA

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Foto Poetul Ion Siugariu si sotia sa Lucia 1943„Dragi români,

Vreau în primul rând să vă mulţumesc pentru că, deşi eu sunt departe si Dvs aveţi atâtea probleme, v-aţi solidarizat atât de mulţi întru apărarea memoriei soţului meu, poetul erou-martir Ion Soreanu Şiugariu, căzut pe câmpul de luptă anti-hitlerist, în Munţii Tatra, în urmă cu 70 de ani şi considerat acum “fascist” chiar de către cei care ar fi trebuit să-i omagieze jertfa: autorităţile statului român “post-revoluţionar”.

Mulţumesc în primul rând gazetarilor, ca cei de la Cotidianul, care v-au împărtăşit din durerile şi umilinţa pe care sunt silită să le îndur, acum, la cei 96 de ani ai mei, când văd că ţara pentru care soţul meu s-a jertfit este îndoită de a-i mai conferi numele podului din Brezno după ce ţara pentru care a jurat credinţă până la moarte îi batjocoreşte memoria prin reprezentanţii săi nevolnici.

Înţeleg astăzi că soţul meu – al cărui nume, după cum vedeţi, îl port cu mândrie şi după 70 de ani de la sacrificiul său suprem – a fost condamnat la moarte post-mortem, de data asta civilă, de un oarecare postator de pe aşa-zisa enciclopedie-online Wikipedia şi de un oarecare institut mai mult privat decât public. Institut care se răfuieşte cu mari români ca Mircea Vulcănescu şi Nichifor Crainic, Petre Ţuţea şi Ion Gavrilă Ogoranu, şi care este solicitat acum chiar de către cei care l-au dezonorat deja, recte Ministerul Afacerilor Externe, să-şi dea cu părerea despre soţul meu: a fost sau nu a fost legionar?

Soţul meu a fost înainte de toate român. Da, a fost naţionalist, din moment ce a condus Asociaţia Studenţilor Refugiaţi din Ardealul ocupat. Transilvanie română în care el trebuia să intre cu paşaportul pentru a-si vizita părinţii, pentru ca în cele din urmă “aliaţii” hothyişti, criminali de evrei şi români deopotrivă, să-i interzică şi acest drept.

Constat cu tulburare că după ce a fost vânat de horthyişti, după şapte decenii soţul meu este vânat de urmaşii lor. Căci un român nu o să vâneze niciodată un român, iar dacă se va găsi vreunul să facă aşa ceva acela nu se va mai numi român. În schimb, din câte aud şi citesc, criminali unguri de evrei şi de români sunt omagiaţi şi cu străzi şi cu statui în România de azi.

Unui român, luptător pe frontul anti-hitlerist, îi este interzisă, în schimb, cuvenita omagiere. Cine poate să aibă interes să-i ştirbească memoria soţului meu şi să o maculeze mincinos şi chiar ticălos, inclusiv în afara ţării, oferind lumii imaginea unui stat bolnav, cu grave dereglări, de ordin patologic-instituţional, dacă a ajuns să-şi conteste la nivel internaţional până şi eroii? Ce va mai urma? Să fie dezgropaţi eroii Armatei Române căzuţi la Stalingrad pentru a fi împuşcaţi a doua oară în curtea Institutului Elie Wiesel, cum spunea un ziarist, pentru că au luptat pentru dezrobirea Basarabiei sub “criminalul” Antonescu? Dar cine l-a făcut “criminal de război”? Nu cumva URSS? Dar mai există URSS? Cine ştie? Pentru unii, probabil că da. Eu cred că trebuie să ne aşteptăm la orice, dacă un erou ca soţul meu, decorat de Regele Mihai cu Coroana României cu spade în gradul de Cavaler şi cu panglică de Virtute Militară a ajuns să fie scos din raclă şi profanat în piaţa publică de devoratorii de cadavre ai “post-comunismului”, corbii noilor regimuri. Corbii… Dacă memoria nu mă înşeală, aşa se numeau şi nişte dosare de prin ’89 – ’90. Mă mir că Regele Mihai nu e el însuşi arestat în baza Legii lui Elie Wiesel. Nu a stat la masa cu “criminalul”? Chiar dacă l-a trădat, nu a stat înainte la masă şi cu legionarii iar apoi şi cu comuniştii? Nu sub el s-au dat legi antisemite şi nu sub el au fost arestate, apoi, elitele ţării, şi judecate ca la abator de “Tribunalele Poporului”? Să fie arestat! Domnul Ponta, şeful direct al domnului Florian de la Institutul cu pricina, ce părere are: să fie sau să nu fie arestat Regele Mihai? Este, desigur, o ironie. Istoria trebuie să judece, nu noi să judecăm Istoria.

Soţul meu nu a fost legionar. Dar dacă ar fi fost, ca milioane de alţi tineri români – dintre care mulţi au murit pe front, iar alţii prin munţi şi închisori -, atâta timp cât nu ar fi fost condamnat pentru nici o faptă reprobabilă cum ar fi putut fi condamnat peste 70 de ani, fără putinţa de a se mai apăra, sub acuza de “duşman al poporului – bandit legionar”? Condamnare în masă au mai făcut-o doar naziştii cu evreii şi bolşevicii cu naţiunile pe care le-au subjugat. S-au reînfiinţat lagărele naziste şi “Tribunalele Poporului”? “Eram obsedaţi de ideea unei afirmări europene a culturii româneşti“ scria Vintilă Horia despre soţul meu şi generaţia sa de la “Gandirea” lui Nichifor Crainic. Acesta să fie “extremismul” lui, “afirmarea europeană a culturii româneşti”? În urmă cu 46 de ani, Zaharia Stancu îi scria soacrei mele, blânda ţărancă româncă Floarea Şugar, care-şi donase casa pentru a o transforma în Muzeu al comunităţii, pentru fiul său. În calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu îşi exprima „înalta preţuire” faţă de “jertfa poetului Ion Şiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist” afirmând că „mama care a dat naştere şi a crescut un asemenea fiu, dăruit ţării până în ultima sa clipă de viaţă, împarte cu fiul-erou gloria şi recunoştinţa ce li se cuvine deopotrivă”.

Iată că “gloria şi recunoştinţa” ce i se cuvin poetului erou-martir Ion Şiugariu sunt întinate azi în mod voit provocator şi profanator. Văzută de departe, această situaţie defăimătoare pentru întreaga României pare să fie cusută cu mână straină. Ministerul Afacerilor Externe, din partea căruia nu am primit nici o scuză până acum, dar în schimb mi s-a comunicat că la Protestul meu către ministrul Aurescu mi se vă răspunde “în termenul prevăzut de lege”, are datoria să repare, prin toate mijloacele, această “gafă diplomatică”.

Pentru onorarea memoriei soţului meu la Brezno, înainte ca autorităţile să ia această decizie, s-au zbătut timp destul de lung oameni inimoşi ca Angela Miclea de la Casa de Cultură Tăuții-Măgherăuș sau poliţistul slovac Luboš Nepšinský. Familia noastră a tresăltat de bucurie la auzul veştii omagierii. Eu însămi, la cei 96 de ani ai mei, trecuţi mai mult prin vifor decât prin alizeu, am aşteptat cu înfrigurare acest moment culminant pentru vârsta mea. Cum va spăla statul român această “gafă” pentru a nu se înscrie ca un sacrilegiu în istoria României? Nu în ultimul rând, mă întreb unde este Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, a cărui existenţă este strict legată de eroi ca soţul meu? Unde este Ministerul Apărării Naţionale, al cărui ostaş a fost soţul meu, până la moarte. Dacă nu sunt în stare să-i apere pe eroii… morţi, pe cine vor reuşi să apere?

Mai sunt doar câteva zile până pe 28 august, ziua când ar trebui să fiu la Brezno, alături de fraţii mei români şi slovaci, pentru a-mi sărbători soţul de care am fost despărţită în plină dragoste imensă, la 26 de ani, dragoste purtată până azi, nestinsă, timp de şapte decenii. “Pe cât de mult Paradisul căutat se pierdea în ceţurile nesfârşitelor întinderi, pe atât creştea în mine râvna de a ajunge acolo”, scria soţul meu în 1942. Încă mai sper! Bărbatul meu a murit în picioare, dând ordine, după ce refuzase să fie dus în spatele frontului, în ciuda unei boli care-l măcina. Cum am putea noi să părăsim frontul? Români, vă mulţumesc tuturor şi iertaţi o bătrână româncă pentru că încă mai crede în ţara sa,  fie ea cea de aici de pe pământ sau cea din Ceruri.

Am fost, sunt şi ramân Lucia Soreanu-Şiugariu, soţia poetului Erou Ion Şiugariu, pentru Iubire şi Adevăr.

Aachen, 23 august 2015”

Mai multe fotografii de arhivă şi detalii despre caz la Cotidianul şi Ziaristi Online

Dna Lucia Soreanu Siugariu la Aachen in 2009

Ion Soreanu Şiugariu – Poet Erou-Martir. APĂRAŢI-I MEMORIA ACUM! Apel către Ministerul Apărării Naţionale a României. Ziaristi Online publica DOSARUL ŞIUGARIU: 90 de Documente şi Fotografii

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Ion Soreanu Siugariu - Poet Erou MartirCu simplu român dar şi ca nepot al unui erou-martir din regimentele din Ceruri ale Armatei Române, locotenentul Nicolae Vasilescu, căzut în războiul anti-hitlerist şi înmormântat în Cimitirul Eroilor Români din Zvolen, Slovacia, alături de poetul şi eroul-martir locotenent Ion Soreanu Şiugariu, ader în totalitate la Apelul făcut de activistul pentru drepturile românilor Dan Tanasă şi solicit Ministerului Apărării Naţionale să-şi apere eroul defăimat ACUM!

Accesaţi:

APEL către Ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa: Apărați memoria eroului Ion Şiugariu!

ÎN APĂRAREA poetului-martir Ion Şiugariu. Deputatul Daniel Gheorghe cere demiterea pseudo-diplomatului Radu Coantă de la Bratislava. “Ministerul Afacerilor Externe insultă un erou român”

Soţia Poetului-martir Ion Şiugaru îi scrie ministrului Bogdan Aurescu: PROTESTEZ! “Atitudinea reprezentanţilor MAE reflectă o permanentă ură în faţa logicii, a înţelegerii şi iubirii între oameni”. EXCLUSIV Ziaristi Online

Publicăm mai jos, în exclusivitate, cu sprijinul Doamnei Angela Miclea de la Casa Orăsenească de Cultură TAUŢII -MAGHERĂUŞ, 90 de Documente şi Fotografii ale poetului, care demonstrează că românii nu “e” “faşişti”, după cum zice Institutul “Elie Wiesel”, scrie portalul Ziaristi Online. Iată Documentele:

Act - Ion Siugariu despre Poezie

Act - Ion Soreanu Siugariu - Certificat deces

My beautiful picture

Act 1969 - Situatia militara - Ion ȘIUGARIU

Act Ion Siugariu - Adeverinta licenta

Act Manuscris Ion Soreanu Siugariu

B Foto 1943 Ion Soreanu Siugariu- Bacau - cu proaspata sotie Lucia

MARIA, MAICA POPORULUI ROMÂN. Cu un eseu fotografic de Cristina Nichituş Roncea

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria hranindu-L pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos - Santa-Maria-in-Trastevere-Our-Lady-Breastfeeding-the-Infant

Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi ado­rată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântu­lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noas­tre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Mihai Eminescu

Alăptarea e Iubire – expoziţie şi proiect de fotografie de Cristina Nichituş Roncea (http://photo-graphy.ro) împreună cu Asociaţia de Pediatrie şi Consultanţă în Alăptare, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”. Muzica: Monica Ciuta – Cântec de leagăn (cântec vechi românesc)

Emil Cioran şi Mircea Eliade despre Mircea Vulcănescu: Un Sfânt care a biruit Moartea

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest
Statuia lui Mircea-Vulcanescu de Valentina Bostina din Piata Sf. Stefan - Str. Popa Soare din Bucuresti

Statuia lui Mircea Vulcanescu de Valentina Bostina din Piata Sf. Stefan – Str. Popa Soare din Bucuresti

Emil Cioran: “Cu cât ma gândesc mai mult la tatăl dumneavoastră, cu atât mai mult mi se pare că era, el însuşi, o excepţie uluitoare, care trebuie că evitase de asemenea printr-un miracol blestemul nostru comun. Poate părea fără sens să afirmi, cu privire la un spirit cu adevărat universal, că nu gustase din fructul blestemat. Acesta trebuie să fi fost totuşi adevărul, întrucât cunoaşterea sa prodigioasă era dublată de o asemenea puritate cum n-am mai întâlnit niciodată. Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. Fie că vorbea despre Finanţe sau Teologie, din el emanau o putere şi o lumină ale căror definire nu-mi aparţine. Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel.

Integral la MĂRTURISITORII

Mircea Eliade: “Când au venit incercarile, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezator; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase. În câteva zile, a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a ramas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturiseasca cu aceeaşi senină fermitate credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amanuntul, aici sau altădată, viaţa pe care a trait-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii, ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totala i-a fost victoria. Victorie impotriva calailor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! lar ultimul lui mesaj în temniţă, adresat fiecaruia din noi, a fost acesta: “Să nu ne răzbunaţi!”…”

Integral la MĂRTURISITORII

Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu si Emil Cioran - Marturisitorii

Cu Părintele Galeriu despre jertfa tinerilor din Piaţa Universităţii 1989-1990 VIDEO. Dumnezeu să-l odihnească împreună cu Drepţii neamului românesc! († 10 august 2003)

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Parintele Galeriu foto c Dinu Lazar

Parintele Galeriu la Expozitia de Fotografie Ziua a Treisprezecea, de Victor Roncea, la Artexpo, Teatrul National, 13.06.1997

Mai vorbesc: Sorin Dumitrescu şi George Roncea
Foto: Dinu Lazăr

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova