Victor Roncea Blog

Intelectualii rosii sunt profitorii tuturor regimurilor. Personaje ca Plesu, Dinescu, Tismaneanu, care au trecut de la slujirea lui Ceausescu si Iliescu la Constantinescu si Basescu fara sa clipeasca. Strans uniti in jurul Partidului, oricare ar fi el, si-au tras dupa ei o intreaga gasca de profitori. Prin intermediul lui Plesu, Liiceanu a primit de la Iliescu Editura Partidului, cu tot cu tipografie. Plesu, tot de la Iliescu, revista “Dilema”, finantata integral de la stat, prin ceea ce se numea atunci Fundatia Culturala Romana, actualul ICR. “Filosoful” a avut apoi nevoie sa curete arhivele de turnatoriile sale la Securitate. Si-a tras post de secretar de stat la CNSAS, sfidand chiar Legea, atat el cat si Dinescu. “Legea Ticu” prevedea ca din Colegiul CNSAS nu au voie sa faca parte fosti membri ai PCR sau ai altui partid politic. Plesu s-a inscris in PCR la 19 ani. Dinescu, pe langa Scoala de la Baneasa, de la Securitate, a urmat si cursurile Scolii de propaganda PCR “Stefan Gheorghiu”. Aici, la CNSAS, l-au tras dupa ei si pe HR Patapievici, un personaj pescuit din Reteau fostilor kominternisti si agenti ai NKVD in Romania. In timpul asta, Tismaneanu, dupa ce l-a preamarit pe Ceausescu, revenit in tara din misiunea de peste ocean, ii aducea ode lui Iliescu.
Instalati confortabil in posturi cheie, de stat, intelectualii rosii din agentura GDS-Colegiul Noua Europa aspira fara jena fonduri imense de la buget in timp ce-si intind Reteaua neo-kominternului. ICR, CNSAS, MAE, Arhivele Nationale, Guvern, Presedintie, sunt peste tot, pe unde si-a lasat puietii. Prevazatori, s-au impartit. Daca Basescu-PDL – pacalit, pana acum, de cuplul de “ramasite umane” ale regimului bolsevic Patapievici-Tismaneanu – pierde alegerile si, incet-incet, si puterea, si-au asigurat intrarea pe langa Patriciu-PNL – care “s-a lasat” si el pacalit de agenti dubli ca Plesu secondat de tutarul Marius Oprea. Dinescu, mai parsiv, sta la mijloc. Prin sprijinul asigurat din partea KGB, actualul FSB, el reuseste sa intre si la Cotroceni si la Victoria, cu acelasi tupeu.
Chestiunea este ca de data asta se pare ca nu le va mai merge atat de usor. Sunt prea multi cei care le stiu trecutul ca sa nu le anticipeze intentiile de viitor. In plus, nu-si mai pot ascunde mizeriile sub pres. De exemplu, ultima escapada din sfera “Stiintei turnatoriei” patronata de ICR ca si aventura artistica a poneiului roz se vor reflecta ca un scuipat uscat pe imaginea presedintelui Romaniei, care este si Presedintele de Onoare al ICR. Tacerea lui Basescu fata de aceste scandaluri condamnabile nu face decat sa-l ingroape si mai tare in “padurea de falusuri” si sub “proiectilele de sperma” – extrase din Comunicatul ICR New York semnat de Cristi Neagoe, protejatul lui HR Patapievici – de pe Planeta pe care se cred intelectualii rosii.
Ma intreb foarte serios daca ii spune cineva lui Basescu in ce rahat “intelectual” se scalda, ca eu unul m-am saturat sa-mi bat gura degeaba. Intr-un editorial din 1 martie 2007 – Profitorul tuturor regimurilor – si nu numai in asta, ci si in alte luari de pozitie, ii explicam lui Basescu ca alaturarea cu astfel de personaje s-ar putea, intr-o zi, sa-l duca la o vizibila cadere de incredere publica. Atat avocatii cat si criticii lui Basescu, daca se uita la cei patru ani trecuti vor fi intrebati, respectiv, se vor intreaba, la bilant: ce a ramas din ei pentru tara, pe ce fapta buna putem pune degetul, care este actul care va ramane in istorie din derularea acestor ani turbulenti? Intrebare pe care mi-o pun si eu fara a putea gasi un raspuns…
Tutarii de serviciu vor sari desigur sa spuna: “condamnarea comunismului”!, care a produs ulterior si “Raportul final”, asumat recent de Basescu, integral, intr-un discurs de la ICR (desi ma indoiesc sincer ca a citit cele 900 de pagini ale caramizii putrede de la Humanitas). Din nefericire pentru Basescu, asa zisul “Raport final” e un bors ideologic de tip kominternist care n-are nimic de-a face cu istoria si de pe seama caruia se va alege – dupa cum l-am prevenit dealtfel – inclusiv cu procese penale si civile, urmare a falsificarilor grosolane ale trecutului realizate de brigada Tismaneanu. Iar initiativa lui Valeriu Stoica si a cooperativei de papagali, de a “reinventa” dreapta, “neoconservatoare” (a se citi neo-kominternista), “anticomunista”, din buda GDS din fundul curtii PCdR, este la fel de ridicola, mai ales ca atenteaza inclusiv la pozitia lui Basescu de lider al PDL. Basescu mai are putin timp sa se scuture de acesti paduchi care au transformat suferinta reala a rezistentei anticomuniste romanesti intr-o adevarata “afacere a anticomunismului”. Pana nu va fi prea tarziu…

Valentin Stan, efervescentul critic atat al Cotroceniului cat si al Palatului Victoria (de MAE nu mai vorbesc), ii face o favoare lui Basescu, si ii explica si el – in stilul lui – cum acesti intelectuali rosii il vor duce la pierzanie. Si sa nu sara deontologii ca Stan lucreaza la “Felix”, ca tot de la el si-a luat salamul gros de la casierie si “profesorul” Tismaneanu, inainte de a o face de la Vantu si, apoi, Ringier, caruia ii cade acum rau de tot Evenimentul Zilei, ideologizat excesiv de aceeasi gloata adunata in asa-zisul “Senatul EvZ”.

România, Băsescu şi “intelectualii” lui
30/08/2008
vezi toate articolele scrise de Valentin Stan

S-a spus adesea, în ultima vreme, că scandalul măgarului cu svastica pe fund ar fi un complot pentru a-l deposeda pe Băsescu de sprijinul grupului Patapievici, aşa-zisul “intelectual” al expoziţiilor cu falusuri expuse spre “glorificarea” culturii române, la New York! Mă tem că este puţin “invers”! Eu nu vreau să-l despart pe Băsescu de Patapievici! Dimpotrivă! Îi vreau împreună şi alături de PD-L şi de Boc, cel care i-a luat apărarea public acestui “patibular” (termen alocat de diletantul fastidios tuturor românilor, în Politice). Şi, credeţi-mă, dragii mei, îi voi face pe Boc şi pe Băsescu să deconteze la greu, în campania electorală, asocierea cu acest ipochimen născut în apostazia românismului ca într-un scuipat!
M-am cam săturat să primim lecţii de cultură de la nişte indivizi “neterminaţi” intelectual, cu lecturi dezordonate, din care sînt capabili doar să recite citate, pentru a epata pidosnic grămada de neisprăviţi de la galeria culturii române. Povesteam în articolul precedent despre un “băiat”, Andrei Cornea, cu grai bolovănos şi slova tristă ca o piatră de moară, care şi-a descoperit ceva vocaţie anodină în lumea lui Platon.
Lume pe care crede că o înţelege. Şi eu l-aş fi înţeles, bietul de el, dacă nu s-ar fi apucat să istorisească în “22” despre “istericalele” mele, care nu pot păcăli Comisia Europeană, despre justiţia română, despre Morar, DNA şi PNL în dilemă, toate sub egida UE. Ca să vezi! Un “european”, coborît din Republica lui Platon!Cum se face, atunci, că nu ştie, tot “slugărindu-l” pe Preşedinte, că cea mai mare insultă pe care o poţi aduce unui om de stat, într-o democraţie europeană, este aceea că este un “populist”? Orice dicţionar de gîndire politică vă va spune că sensul peiorativ al termenului (singurul uzitat în politica de azi) trimite la demagogie şi la înrolarea ignoranţei pentru a minţi electoratul! Trimite la moartea democraţiei! Pînă şi Băsescu ştie asta, de vreme ce afirmă: “Aş spune că evit atitudinile populiste”! Şi mai zice: “Deci, departe de mine ideea de a fi populist”! (cf. comunicat oficial, Traian Băsescu, la “Cafeaua cu sare”, Antena 3, 25 decembrie 2006).
Din dorinţa de a-l ajuta pe Băsescu să depăşească referendumul ce urma suspendării sale de către Parlament, “intelectualul” Cornea îl definea pe Preşedinte, unde credeţi? În Le Figaro, din 19 mai 2007 (“Le sort du president roumain dans les urnes”): “Este un populist (c’est un populiste), dar, în România, o anumită doză de populism este indispensabilă pentru a pune capăt legilor de excepţie, care garantează imunitatea şi privilegiile oligarhilor. Statul trebuie să fie neutru!”.
Aţi înţeles ceva? Populism contra “legi de excepţie”? Care “legi de excepţie” sînt biruite de populism într-o democraţie? Să ne mirăm că Liberation, din 21 mai 2007, spunea la fel? (“Politicien aux accents volontiers populistes, Traian Basescu se veut le champion de la lutte contre la corruption”).
Ăştia-s “intelectualii” tăi, Băsescule? Atunci, plăteşte pentru ei, băiete!

Vezi si
Toţi oamenii Preşedintelui şi cam toţi…Obrăznicia şi suficienţa, adesea altoite pe ingredientul bizar al unei inteligenţe de limită, croite, altminteri, din titluri academice (ciudat, nu-i aşa?), pot defini astăzi o categorie de “intelectual” aparte. “Băiatul” trăitor din sinecure, pe bani publici, “cărturarul” care mai publică şi el o carte, pe undeva, din banii arondaţi cu generozitate pentru “ai noştri” sau chiar “deontologul” pătruns de cerneala editorialului “scurs” în pagina slinoasă a “oficiosului” de dimineaţă! În care combate cu arţag pe “duşmanii” Preşedintelui! Sau diplomaţi împopoţonaţi cu “vaste” cunoştinţe de patristică, dar lamentabili în a coordona negocierea tratatelor mizeriei noastre externe, de tipul unui “băiat”, Baconschi, produs din “jacuzzi” (asta nu-i gluma mea, ci a MAE, a SIE sau a presei; cf. Ziua, 16 august 2007) tocmai pe postul de ambasador la Paris!…

Dom’ Băsescu, mai “e” intelectuali, bre? Nişte “băieţi” cu pompa de cultură vîrîtă, hiperbolic, în “svastica de sub fund” (a poneiului roz, evident), au hotărît că trebuie să ciugulească banul public, sub “decretul” că au mai mult …lie Faure în bibliotecă decît românul “intolerant, xenofob, violent şi laş, retractil, agitat şi abulic”. Adică, un “popor de grobieni”! “Odată ce te-ai dezgustat de el”, “nu îţi mai poate face nici măcar milă”, după cum îl caracterizează Patapievici, în “Politice”! Acest Horică fără Frică a fost “fătat” vătaf peste “mizeria” culturală, picurată teluric în creierul acestui Anteu, cu numele Băsescu, ce-şi trage tăria, aidoma gigantului antic, din “ţărîna” doctă a “eroului” Patapievici! Ăsta dă cu Institutul Cultural Român (ICR) în capul tuturor acelora care nu înţeleg că svastica este o marfă vandabilă pe piaţa culturală americană (prin expoziţia ICR de la New York)! Deunăzi, Pleşu…

“Nu înţeleg nimic din arta plastică”?“Înţeleg că un “băiat” din gaşca lui Patapievici, de la Institutul Cultural Român, are anumite afinităţi cu urina, ambiţionînd să refacă, pe banii contribuabilului român, ce au pierdut americanii la New York, din “moştenirea” lui Duchamp. Un fel de înfrăţire fenomenologică a omului cu urina! Foarte bine reflectată de faimoasa expoziţie organizată de Centrul de la New York, pe banii noştri. Sigur, Duchamp era genial, chiar şi fără “pisoar”, ceea ce nu se poate spune despre Patapievici fără Pleşu! …

Alina, “la staţia Lukoil, altfel goală”! Ai încercat şi la Shell? Doamne, Alinuţa, tu realizezi că, după isprava asta, ruşii or să creadă că fenomenul Tunguska a avut efecte în România? …