Corneliu Vadim Tudor a pus tunurile pe Virgil Asztalos Magureanu

Virgil Măgureanu s-a născut la 19 martie 1941 în satul Giurtelecu Hododului (în maghiară Hadadgÿortelek), comuna Hodod, judeţul Satu Mare. În această localitate s-a născut şi un renumit pictor de icoane al Secolului al XIX-lea, Savu Moga (1816-1899), care apoi s-a stabilit şi a lucrat departe de satul său natal, la Arpaşu de Sus. Locul unde a văzut lumina zilei Imre Asztaloş (adevăratul său nume) se află la 6 km de Cehu Silvaniei şi la 80 km de Satu Mare. Casa lui Virgil Măgureanu, un adevărat palat de marmură, cu 2 etaje şi 30 de camere, i-a adus un dosar penal, care conţine 28 de volume. Sătenii spun că lucrările au fost supravegheate de cadre SRI, responsabil cu materialele de construcţii fiind generalul Gioni Popescu. Primăria Hodod a eliberat în 28 aprilie 1994 o autorizaţie de construcţie pentru ,,anexa gospodărească” solicitată de Virgil Măgureanu. În zona imobilului a fost betonat drumul, s-au instalat o conductă de apă şi o reţea electrică, precum şi o centrală telefonică. Aducţiunea de apă a fost estimată la 814 milioane lei (anul 1994). Aceşti bani au fost repartizaţi Consiliului Local printr-o Hotărîre de Guvern semnată de fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, în care se prevedeau ,,aducţiuni” pentru locuitorii satului Giurtelecu Hododului.

Virgil Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii încă din anii ’50.
În 1972 a fost încadrat în D.I.E. avînd grad de căpitan, sub numele conspirativ ,,Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea de ofiţer S.R.I. sînt în arhiva D.I.E., ofiţerul de legătură fiind fratele lui Nicolae Ceauşescu, care deţinea funcţia de director de cadre D.I.E., sub numele de Nicu Călin.
În 1978 a fost ,,cadru didactic” la Academia ,,Ştefan Gheorghiu”, cu scopul de a recruta cadre ,,acoperite” pentru Academie. Biografia lui e cunoscută, în linii mari.
La sfîrşitul anului 1993, pe cînd se afla în vila de la Poiana Braşov, a fost contactat de către un contrabandist libanez, Mike Nassar (omorît apoi cu 5 gloanţe în Brazilia), pentru a-l elibera pe fratele său, Ellie Nassar, arestat în ,,Afacerea Ţigareta”, contra sumei de 3 milioane dolari, omul de legătură al lui Măgureanu fiind colonelul Dragoş Caraiman, avînd rolul de translator. Mike Nassar a venit în România, cu acceptul Ambasadei noastre de la Beirut, pentru a contracta un furnizor de arme român. Astfel, ataşatul militar român a informat Direcţia Informativă a Armatei (D.I.A), care a prezentat cererea regiei ,,R.A. ROMTEHNICA”.,,Ţigareta 1” a avut la bază contractul dintre fraţii Elias (Elie) şi Michael (Mike) Nassar şi El Ghadban Wael – libanezi asociaţi la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerţ exterior a Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, Romtehnica a devenit regie autonomă, controlată, însă, de aceiaşi stăpîni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vînzare de arme şi de muniţie pentru infanterie şi artilerie, specifice fostului Tratat de la Varşovia. La început, fraţii Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit ca plata să se facă în lei şi dolari. Plăţile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece băncile nu cunoşteau provenienţa valutei. Altfel spus, vînzarea de armament dintre Romtehnica şi Ema Trading avea un caracter confidenţial. Dat fiind blocajul de transfer în bănci, libanezii şi românii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash! În februarie 1993, fraţii Nassar şi Wael au achitat cash 990.000 USD regiei Romtehnica. Fiindcă BRCE (Bancorex) nu a vrut să primească banii, ministrul Apărării, generalul Niculae Spiroiu, l-a anunţat pe premierul Nicolae Văcăroiu care – într-o şedinţă de guvern – a luat decizia ca BRCE să accepte, totuşi, depunerea banilor. Ulterior, fraţii Nassar şi regia Romtehnica s-au înţeles asupra altei modalităţi de plată a armamentului: în locul ultimei tranşe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu ţigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni şi Calea Plevnei, urmînd ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. Mike şi Elie Nassar au penetrat piaţa românească a ţigărilor, după ce obţinuseră în prealabil, de la Londra, monopolul mărcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL şi VICEROY. Ţigările fraţilor Nassar au ajuns să concureze mărcile al căror monopol îi aparţinea ,,Prinţului Banatului”, luptătorului revoluţionar al domnului Ion Iliescu, Zaher Iskandarani, precum şi asociatului acestuia, Michel Makhoul: mărcile CAMEL şi MONTE CARLO.
Dacă fraţii Nassar se bucurau de protecţia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher avea protectori din sferele politice înalte ale Regimului Iliescu, dezvăluiţi de Mike Nassar într-o înregistrare inedită. Fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, a fost tranşant, afirmînd că, din cîte ştie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la intervenţia directă a lui Virgil Măgureanu, contra sumei de 3 milioane de dolari. Mike Nassar a fost unul dintre comandanţii falangelor libaneze, care au sprijinit intervenţia israeliană în sudul Libanului. El a fost implicat direct în asasinarea celor 2.000 de palestinieni din taberele Sabra şi Shatila, de pe teritoriul libanez, la ordinul generalului de aviaţie de atunci, Ariel Sharon, ajuns premierul Israelului şi apoi ministru de Externe. În momentul în care Nassar a dat de înţeles că va depune mărturie împotriva lui Sharon, pentru crimele de la Sabra şi Shatila, în procesul care urma să aibă loc la un tribunal internaţional din Belgia, soarta lui a fost pecetluită. Nassar a fost asasinat împreună cu soţia lui, cu o armă cu amortizor, în timp ce-şi făcea plinul la o pompă de benzină din Sao Paolo. Asasinul n-a fost descoperit şi poate fi un membru al Hezbollah, dar presa americană a speculat că el pare să fi fost agent Mossad.
Firma de consultanţă ,,Pro România”, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr.155 (acţionar 100% este Virgil Măgureanu) a avut o mare implicare în preluarea firmei Petrolsub de la Suplacu de Barcău, cea mai importantă rafinărie din Nord-Vestul ţării. În anul 1995, Petrolsub a fost cumpărată de către S.C. EuroTrading Chemicals SRL cu 9,7 miliarde de lei (firma subordonată de către Virgil Măgureanu), apoi în 1997 Euro House 2000 SRL cumpără acţiuni după care Euro Trading Chemicals vinde majoritatea acţiunilor unui off-shore: Fertinvest Trading Chemicals. Acest off-shore e format din: Virgil Măgureanu, Eduard Marius Ţârlea (ginerele lui Ion Ceauşescu), Dumitru Bădilă (cumnatul lui Ţârlea, născut la Scorniceşti).Numeroasele controale financiare de la Petrolsub l-au găsit vinovat pe cel care avea funcţia de director al rafinăriei, Teodor Cladovan, căruia i s-a întocmit dosar penal, dar în legislatura 2000-2004, el fiind deputat, dosarul a fost sistat, apoi, din 2004, zace în fişetul unui procuror. Virgil Măgureanu l-a ajutat pentru obţinerea cetăţeniei române şi a paşaportului românesc pe cetăţeanul libanez Wael El Ghadban, care lucra direct pentru el. În depozitele Armatei s-au găsit ţigările firmei Palesta, proprietatea lui El Ghadban, individul avînd numeroase relaţii cu Poliţia şi Vama. Arabul le-a plătit lui Virgil Măgureanu şi generalului Apostolescu (M.Ap.N), 2 milioane de dolari ca să fie scos de sub urmărire penală. În mai 2008, El Ghadban a călătorit cu paşaport românesc în Cuba, la o licitaţie de havane, în prezent el locuind în Voluntari, Şoseaua Ştefăneşti nr.4, fiind patronul firmei ,,Top Brands Distribution”.
Cei doi copii ai lui Virgil şi Marianei Măgureanu sînt: Anca şi Marian. Anca a studiat psihologia infantilă la Boston, în SUA. Ea a lucrat o perioadă la o agenţie de publicitate, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Ion Andrei Biriş, fiul fostului primar P.S.D. al Snagovului. Cei doi au o fetiţă. Fratele ei, Marian, şi el tot cu studii în psihologie la Boston, s-a însurat şi are, de asemenea, o fetiţă.
În anul 2001, se înfiinţează Casa de Producţie ,,Zero Productions”, avînd următorii asociaţi: Petru (Pepe) Berciu – patronul lanţului de cluburi luxoase ,,Office” din Bucureşti – (Str. Take Ionescu), Mamaia şi Predeal; Ion Andrei Biriş, ginerele lui Virgil Măgureanu; Andi Moisescu, care pleacă în 2005, cedînd acţiunile sale Ancăi Biriş (fata lui Măgureanu) şi Silvanei Berciu (soţia lui Pepe Berciu). Emisiunile pe care le-a avut această Casă de Producţie sînt: ,,Marcă înregistrată” (difuzată din ianuarie 2001 pînă în 2005, la PRO TV, prezentată de Andi Moisescu, apoi la TVR 1 şi TVR 2, prezentată de Mihai Dobrovolski, respectiv de Andrei Barbu), şi ,,Icstrimi tivi” la PRO TV.
În anul 2007, se înfiinţează societatea cu capital integral elveţian SC AMOCHIM SA Slobozia, fiind practic, fostul AMONIL Slobozia. Asociaţi sînt: Gabriel Naghi (fostul general SPP), Marian Măgureanu şi Ion Andrei Biriş. Foarte important este faptul că SC AMOCHIM SA este singura firmă din România care a obţinut licenţa pentru Adblue – soluţie de uree şi apă – destinată reducerii emisiilor poluante de la autocamioanele diesel, urmînd să se fabrice şi biotanol, folosit drept combustibil auto. Cel care conduce întreaga afacere, considerat ,,Creierul”, este Dumitru Bădilă, administrator atît la Amonil, cît şi la Amochim şi Euro Trading Chemicals, avînd sediul în Bucureşti, Str. Cezar Bolliac, nr. 22-24.
Gabriel Naghi a intrat în afacere la data de 13 decembrie 2006, pentru suma de 550 de milioane de lei vechi. El a obţinut statutul de acţionar la AMOCHIM. Marian Măgureanu a cheltuit aproape 4,5 miliarde de lei, iar Ion Andrei Biriş 3,5 miliarde.
Investitorii elveţieni din această firmă sînt, de fapt, Alchem Ag din Elveţia, cu 54%, şi Amonil SA Slobozia, cu 20%.
Surse bine informate spun că în spatele acestor firme stă Virgil Măgureanu, cu Euro Trading Chemical. Din Consiliul de Administraţie fac parte: Dumitru Bădilă – economist, cu domiciliul în Bucureşti, Str. Virgil Pleşoianu nr. 3-7, Sector 1; Gabriela Vlăsceanu, din Bucureşti, Aleea Aviator Stîlpeanu nr. 7, Bl. U7, Sc. B, Ap. 27, Sector 1; Gheorghe Anăstăsoaie – inginer constructor, din Slobozia; Florin Gherghişan – inginer chimist, din Craiova; Cristian Eugen Spulber, cu domiciliul în Slobozia.
De-a lungul timpului, numele fostului director al SRI, Virgil Măgureanu, a mai fost asociat, prin intermediul unor interpuşi, în afaceri cu produse chimice. Euro Trading Chemicals a fost SRL-ul care a reuşit în perioada 1995-1997 să cumpere de la Combinatul Turnu, din Turnu Măgurele, îngrăşăminte chimice la un preţ situat sub valoarea de piaţă. Îngrăşămintele erau apoi revîndute firmei Aledo Commerce din Elveţia, care le vindea mai departe pe pieţele externe, la valoarea lor reală. Din aceste tranzacţii, Combinatul Turnu Măgurele ieşea în pagubă, iar ,,suveica” Euro Trading Chemicals – Aledo Commerce AG înregistra profituri consistente.
Puiu Usturoi Paraschiv – directorul Direcţiei pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Vrancea – a făcut mai multe dezvăluiri în legătură cu cele trei identităţi, înainte de Revoluţie, ale fostului director al S.R.I: Azstalos, Mihăilă şi Măgureanu. El a avut, în anul 1990, cartea de muncă a lui Virgil Măgureanu, care a fost detaşat, în 1988, de la Academia ,,Şt efan Gheorghiu” la Complexul Muzeal din Focşani. Revenim.
Ziarul Tricolorul
Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova