15 Noiembrie 1987 – Rezolutia Rezistentei Romanesti Anticomuniste condamna comunismul si "Raportul Final" al lui Tismaneanu

Rezolutia Rezistentei Romanesti Anticomuniste condamna comunismul
“Comunismul este o maladie – “ciuma rosie” – care a afectat mai bine de un secol continente intregi. Comunistii au ucis si torturat milioane de oameni, au distrus societati, culturi si economii lasand in urma modernizari esuate si contorsionate si populatii intregi mutilate spiritual, cultural si economic. Homo sovieticus – omul nou comunist, reprezinta incercarea de infrangere a fiintei si a intelesului dumnezeiesc din lume. Intrunirea Rezistentei Romanesti Anticomuniste din Brasov condamna orice forma de organizare politico-statala a comunismului si cheama societatea civila romaneasca, pe urma unei ideei enuntate atat de cunoscutul disident rus Vladimir Bukovsky, cat si de Paul Goma, la un efort de organizare institutionala a unui proces al comunismului pe modelul Nurnberg.
Comunismul si-a aratat fata sa sinistra in Romania incepand cu 28 iunie 1940, momentul ocuparii Basarabiei de catre fortele sovietice. Formele de rezistenta anticomunista – ce au mers pana la o coliziune frontala cu sistemul – au aparut ca rezultat al unei nemultumiri generale, al unei imense reactii de respingere la nivelul intregii societati.
In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959, Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de “bande teroriste” care luptau cu ocupantul sovietic. Grupurile de rezistenta armata operau in 19 zone geografice (in special in Bucovina, Muntii Apuseni, Arges, Vrancea, Muscel si Tulcea). Supravietuirea acestor grupuri depindea de largi retele de suport – hrana, informatii – asigurate de populatie, tarile occidentale si SUA neintervenind semnificativ in aprovizionarea si organizarea acestor grupari de rezistenta.
La sfarsitul anului 1959, 13.279 de oameni au fost condamnati la inchisoare, alti 463 au primit domiciliu fortat. Numarul celor omorati in munti sau in timpul interogatoriilor ramane si astazi necunoscut. Ultimul luptator anticomunist din munti, regretatul Ion Gavrila Ogoranu, a fost capturat abia in 1976. Lagarele de munca fortata, centrele de deportare, centrele de detentie creau adevarata infrastructura a puterii comuniste din Romania, instaurata in urma unui imens val de crime si represiune in anii ’50, care a lichidat elitele politice, culturale si economice ale Romaniei.
In anii de dupa anihilarea rezistentei armate (extrem de puternica in Romania si in Ucraina si izolata in restul tarilor din lagarul comunist etc.) devine clar ca statul se afla in totalitate in mainile oligarhiei bolsevice. Formele de “disidenta” sunt izolate, marginale, lipsite de speranta. Rezistenta si intransigenta morala sunt aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. in 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea “Carta 77” din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu “oameni reprimati de acelasi Rau”. Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara. Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. O data greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate.
Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist.
Din pacate, esenta istoriei comunismului in Romania, ca regim criminal ateist de ocupatie, importat din Uniunea Sovietica, nu a fost reflectata corect in Raportul Tismaneanu, motiv pentru care Asociatia 15 Noiembrie 1987 a inaintat urmatoarea cerere catre Presedintia Romaniei.
Catre: Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania
In atentia: Vladimir Tismaneanu
Asociatia “15 Noiembrie 1987”, care reuneste muncitorii arestati, torturati, condamnati si deportati in urma revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 Noiembrie 1987, a primit cu bucurie initiativa Presedintelui Romaniei de condamnare oficiala a regimului comunist din Romania, considerat ilegitim si criminal.
Din pacate, insa, membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, for in care, din pacate, nu si-au aflat locul o serie de reprezentanti autentici ai rezistentei romanesti anticomuniste, au produs un Raport final in care, cel putin in ce ne priveste, adevarul istoric este prezentat trunchiat. Consultarea organizatiei noastre si a altor organizatii sau personalitati reprezentative ar fi eliminat multe din neajunsurile Raportului.
Cea mai grava omisiune este neprecizarea caracterului anticomunist al revoltei muncitoresti din 15 Noiembrie 1987. In intreg capitolul “Proteste muncitoresti in Romania comunista” nu exista cea mai mica referire la acest lucru. Se incearca acreditarea ideii ca avem de-a face doar cu o revolta anticeausista. Faptul este contrazis de miile de muncitori protestatari care au scandat, in mai multe randuri, “Jos comunismul!” si au inlaturat insemnele comuniste de pe fosta Judeteana de Partid Brasov.
O alta omisiune importanta este trecerea sub tacere a manifestarii de solidarizare cu muncitorii brasoveni a celor trei studenti brasoveni (Catalin Bia, Lucian Silaghi si Horia Serban) care, in 22 noiembrie 1987, au afisat, in fata cantinei studentesti din Complexul Memorandului, o pancarta pe care scria “Muncitorii arestati nu trebuie sa moara.”. in urma acestei actiuni, studentii au fost exmatriculati si deportati. In 15 decembrie 1987, un alt grup de studenti brasoveni, format din Mihai Torjo, Marian Brancoveanu si Marian Lupoi, cere eliberarea noastra, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov. La randul lor, sunt exmatriculati si arestati.
De asemenea, raportorii gresesc pana si in privinta numarului muncitorilor deportati (62, in loc de 61), nepomenind nimic despre cele 27 de persoane care au fost fortate sa-si schimbe locul de munca, despre cele peste 500 de persoane arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti sau despre suferintele indurate de sotiile si copiii muncitorilor deportati, care au trait, la randul lor, experienta domiciliului obligatoriu.
Pentru stiinta autorilor Raportului Tismaneanu este de semnalat ca manifestantii au inceput sa cante imnul “Desteapta-te, romane!” in dreptul Spitalului Judetean Brasov, si nu la iesirea pe poarta uzinei Steagul Rosu, cum mentioneaza gresit acestia.
Ne exprimam surprinderea ca, desi au avut acces la arhive, raportorii nu fac nici o referire la dosarele de Securitate ale membrilor nostri.
Tinand cont de toate acestea, Asociatia “15 Noiembrie 1987” solicita respectuos sa se dispuna efectuarea corectiilor cuvenite Raportului Tismaneanu, care, prin modul in care a fost redactat, a produs nemultumire in randul unor personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste. (NB – Corectiile solicitate nu au fost realizate nici pana astazi).
Asociatia 15 Noiembrie 1987
Florin POSTOLACHI Presedinte
Vezi si Ilarion Tiu
Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “15 Noiembrie 1987 – Rezolutia Rezistentei Romanesti Anticomuniste condamna comunismul si "Raportul Final" al lui Tismaneanu”

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova