Victor Roncea Blog

Cine a compromis naţionalismul românesc după 1989? (I)

Întâi de toate, trebuie să vă mărturisesc că informaţiile pe care le voi publica în foileton la rubrica de editoriale ale NapocaNews nu sunt nici produsul unei analize la rece, realizate prin frunzăritul de ziare şi nici o spălare de rufe în public, cu toate că trist eveniment recent m-a determinat să scriu aceste rânduri. Am intrat în lumea “militantismului naţionalist”, dacă pot să o numesc aşa, la vârsta de 19 ani, iar în acest an se împlinesc 8 ani de când am început să privesc lumea printr-un filtru aparte, pe care din păcate tot mai puţini români îl posedă.

Acum, la 20 de ani de la Revoluţie, mişcarea naţionalistă din România este poate mai slabă ca oricând. Într-o societate care se doreşte a fi cu adevărat democratică, este necesară reprezentarea pe plan politic, social şi chiar cultural, a tuturor opţiunilor cetăţenilor. Şi dacă am învăţat ceva în ultimii 9 ani, este că până şi cultura este un produs politic, fiind prin natura sa subiectivă, o formă de manifestare a spiritului omenesc permanent influenţat de ideologii, credinţe şi polemici politice. Românii încă simt şi trăiesc patriotic. Văd asta în fiecare zi pe stradă şi mă conving de acest lucru cu fiecare conversaţie pe care o port. Însă tendinţa europenistă, umanistă şi materialistă care ni se serveşte zilnic în presă şi de le cel mai înalt nivel, a reuşit într-o oarecare măsură să împingă sentimentele iubirii de ţară într-o zonă mai puţin ferită a sufletului românilor. A fost băgată la cutie. Dar asta tot nu explică cum România, la 20 de ani de la o Revoluţie anticomunistă, a ajuns să aibă un peisaj politic trist şi sărac: un mare partid de stânga, succesor direct al fostului PCR, un partid de tip gaşcă, cu origini în fost Securitate şi cu interlopi pe post de politicieni, un partid “liberal”, o umbră a fostei fosile PNL-iste şi un partid al minorităţilor. Este ironic să concluzionăm că Revoluţia din 1989 ne-a adus după 1989 comunişti, hoţi şi minoritari.

Şi totuşi lucrurile nu au stat tot timpul aşa. În 1990, Uniunea Vatra Românească a avut 1 milion de membri. Clujul a avut un primar PUNR-ist timp de trei mandate. Vadim Tudor a ajuns în turul doi al alegerilor, a rezistat “eroic” în Parlament şi într-un moment dat făcea parte în Parlamentul European dintr-o uniune a naţionaliştilor europeni. În Cluj a existat chiar şi o bancă a “patrioţilor”, Banca Dacia Felix (vândută către Leumi Bank – Israel). Iar PNG-ul lui Becali, de “sorginte legionară” se plasa în locul 4 al preferinţelor românilor. Toate acestea sunt acum praf şi pulbere. Şi mai grav, nu a rămas nimic în urma lor. Naţionaliştii şi patrioţii care au ieşit în faţă în ultimii 20 de ani au dispărut fără să lase urme. Partidele şi organizaţiile lor nu au lăsat urmaşi. Nici ideologici, nici politici, nici financiari. În Cluj-Napoca nu se vede că timp de trei mandate a fost primar cel mai furibund naţionalist ardelean. Însă totul are o explicaţie.

Când am lansat publicaţia NapocaNews am făcut-o şi dintr-un impuls experimental. Doream să vedem cum reacţionează Clujul fost “al lui Funar” la o publicaţie alternativă, cu mesaj naţionalist, însă totodată profesionistă şi europeană. Nu ne-a luat mult să descoperim că dintre zecile de mari patrioţi clujeni, care se loveau cu cărămida tricoloră în piept alături de Funar, nu numai că nu sunt interesaţi de un asemenea fenomen, dar că s-au căpătuit financiar şi activează politic alături de alte partide, care reprezintă orice în afară de interesul naţional. Este cazul lui Petru Călian, fost PRM-ist apropiat al lui Funar care a vizitat lumea întreagă pe banii primăriei clujene, şi acum este membru în PD-L, uitând parcă perioada de febrilitate patriotică. Şi exemplele pot continua, şi vor continua.

Însă de ce ne-a fost mai groază s-a şi întâmplat. Un “deşert” lipsit de orice iniţiativă şi acţiune patriotică, la nivelul politic şi economic, nu putea să existe după un asemenea boom peunerist şi peremist din anii 90. Ceva trebuia să fi declanşat extincţia patrioţilor de serviciu, asemeni dinozaurilor. Iar atacul de tip securist din partea preşedintelui Vetrei Româneşti, Ion Coja, alături de controversatul Victor Gaetan, ne-a dat “veriga lipsă”. O lecţie de istorie care se repetă de când există lumea modernă. Ideologii folosite pentru controlarea maselor, manevre care vizează exclusiv interese materiale. Personaje cu trecut murdar care s-au erijat în mari patrioţi de serviciu, călcând pe cadavre susţinuţi de structuri statale şi oculte. Personaje care au monopolizat spaţiul public, autoerijându-se în exponenţii unui curent care era normal să reînvie după 50 de ani de comunist bolşevic, internaţionalist şi ateu. Mari “tribuni” care au amestecat naţionalismul curat şi european cu şovinismul cel mai gregar şi cu antisemitismul patologic. Păcălici în costume Armani care au bagatelizat şi compromis orice temă aproape de sufletul României profunde. Senatori care au devalizat bănci şi le-au vândut partenerilor din Israel, a căror credinţă şi istorie o batjocoreau în public. Europarlamentari care vorbeau despre sacralitatea familiei şi votau în PE legi pentru promovarea homosexualităţii în şcolile româneşti. Antimaghiari furibunzi care furau banii românilor prin scheme piramidale şi devalizau banul public pentru a se căpătui, făcând în acelaşi timp afaceri fără inhibiţii chiar cu maghiarii pe care îi înjurau.

Şi în tot acest timp, cei care credeau cu naivitate în renaşterea unei drepte naţionale şi creştine în România erau ţinuţi la fund, marginalizaţi şi chiar terorizaţi. Securitatea lui Măgureanu, numită modern SRI, şi-a făcut un obicei din a hărţui organizaţiile care nu erau “aprobate” şi nu funcţionau sub oblăduirea SRI sau nu făceau figuraţie în vreo schemă financiară de jaf naţional. Aşa s-a ajuns ca acum miile de deţinuţi politic ai regimului comunist să fie la fel de ignoraţi ca înainte de 1989. Aşa s-a ajuns ca rezistenţa legionară din munţi, fenomen unic în spaţiul Europei de Est care a marcat prima colaborare a României cu NATO într-o formă, să fie încă necunoscută. Sau zecile de mii de martiri care s-au prăpădit în temniţele comuniste să nu primească nici acum satisfacţia condamnării criminalilor. Şi tot aşa s-a ajuns ca termenul “naţionalism” să fie asociat imediat cu imaginea unui Vadim sărit de pe fix, a unui Becali incult sau a unui Coja veşnic în luptă cu evreii. Aşa s-a ajuns ca încercări repetate de a coagula mişcări naţionaliste civice sau politice să se lovească fie de o cruntă ignoranţă, fie de metode securiste de destructurare sau compromitere.

Pentru că ultimii 20 de ani s-a dus o campanie complexă de compromitere a naţionalismului românesc, în timp ce Ungaria virează cu mândrie spre dreapta prin Jobbik şi Fidesz, iar Bulgaria se pregăteşte să scoată în afara legii partidele comuniste. Partide şi organizaţii comuniste, infestate de foşti securişti şi foşti membri PCR, au pozat 20 de ani în reprezentanţii patriotismul şi s-au asigurat că vor călări exclusiv scena dreptei româneşti atâta vreme cât va fi ceva de furat, de devalizat. A venit vremea să dăm cărţile pe faţă. A venit vremea românilor din planul doi, cei terorizaţi de SRI-ul lui Măgureanu, marginalizaţi de instituţii şi acuzaţi de tot ce ziceau şi făceau “patrioţii de serviciu”. A venit vremea să curăţăm scena politică din impostori, de securişti şi de falşi români (căci restul nici nu mai încearcă să pară altceva decât sunt, portocalii, roşii sau galbeni, cum o fi ei). A venit vremea României Profunde.

Va urma

George Bara / NapocaNews