EXCLUSIVITATE Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)

20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ

Pagini de jurnal (fragmente)

Orice jurnal personal este scris cu dorinţa secretă, neexprimată sau cel puţin subconştientă, că odată şi odată va ajunge sub ochii cititorului. Nici acesta nu face excepţie. Ca orice jurnal, este subiectiv. Există lucruri, puţine ce-i drept, pe care astăzi le-aş interpreta poate altfel. Unele nedumeriri s-au clarificat între timp, dar întrebările, ca şi răspunsurile, rămîn la fel de dureroase şi neliniştitoare.

21 decembrie 1989

Ora 18. (…) Acum sînt în faţa Comitetului Judeţean de Partid cel puţin 10.000 de persoane. Se scandează ! „Jos dictatorul!”, „Libertate!”, „Pentru copii!”, „Sîntem fraţi”…

Ora 20. Se trage în aer cu gloanţe trasoare. Mulţimea fuge, apoi se regrupează. Se scandează în continuare. Cel mai impresionant răsună „Pentru copii!”. E cutremurător, nu credeam să apuc clipa asta. (…)

22 decembrie

Ora 9. În faţa „judeţenei” s-au strîns cel puţin 20.000 de oameni. Disperaţi şi dezlănţuiţi. Se spune că ieri seară au fost împuşcate vreo 15 persoane. Filmez, din fereastra unei clădiri de peste drum de judeţeana de partid. Mulţimea mă priveşte cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldaţii la fel. Mi-e cumplit de frică.

Ora 12. Se trage ultima salvă. În aer, de bucurie: Ceauşescu a fugit! Mai multe gloanţe de înfig în zid la cîţiva metri de mine. Lumea se îmbrăţişează. Filmez şi plîng.

Ora 13. Pe ferestrele Comitetului Judeţean oamenii continuă să arunce portrete ale lui Ceauşescu şi tot felul de cărţi cu coperte roşii. Se ţin discursuri. Brusc, încerc o senzaţie stranie, apoi înţeleg: sînt în limba maghiară. Or, tot ce se scandase pînă atunci se scandase în limba română! Este aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmată la București cu rapidul de seară.

(…) Mulțimea a intrat în studioul 4 al televiziunii! Revoluția, sau ce-o fi ea, se transmite în direct. Coordonator este Teodor Brateș, redactorul-șef de la Actualități, cel care în urmă cu câteva săptămîni încă îmi dicta mie și tuturor corespondeților județeni frazele pe care trebuia să punem în gura secretarilor de partid și de sindicat. Cele cu oamenii muncii care însuflețiți de politica partidului și de inițiativele tovarășului Ceaușescu expuse la ultima plenară vor depăși planul cu nu știu cît la sută. (…)

23 decembrie.

(…) Seara stăm lipiţi de televizor. Se transmite ceea ce am filmat. Imagini de la Tîrgu–Mureş în timp ce se comentează revoluţia de la Braşov! Îmi vine să urlu. Telefoane de protest de la prieteni.

(…) La TVRL, pe post, ambasadorul Ungariei la Bucureşti. Petre Popescu, crainicul, care citeşte traducerea, se opreşte la un moment dat deconcertat: în text e vorba de „poporul maghiar din Transilvania”. Reia corectînd: „minoritatea maghiară”. Peste cîteva momente, o „greşeală” asemănătoare: „popoarele din Transilvania”. Corectează din nou.

24 decembrie.

Plec cu colegul meu Dominik Füzesi, un maghiar cît 100 de români, care are grijă de mine ca de un frate mai mic, la Alba Iulia. Pe drum, nenumărate cordoane militare şi puncte de control. Filmez pe un deal situat deasupra unui depozit militar rămăşiţele carbonizate ale elicopterului cu care, în noaptea de 23 decembrie, generalii Nuţă şi Mihalea, arestaţi la Deva, erau duşi la Bucureşti. A fost doborît cu o rachetă sol-aer, se pare.

Pe Televiziunea Română Liberă, Géza Domokos anunţă formarea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, reprezentantă a „poporului maghiar din Transilvania”. Nu-l mai corectează nimeni…

25 decembrie.

Astăzi s-a născut Cristos. Tot astăzi, Anticristul a murit. Mai exact, a fost împuşcat. Ciudate şi ironice sînt coincidenţele istoriei. (vezi şi 23 august 1939 şi 23 august 1944)

28 decembrie.

(…) Odorheiul Secuiesc. Aflu despre miliţienii omorîţi la Cristur, Dealu, Zetea. Români şi unguri. Filmez ruinele sediului miliţiei. Mi se povesteşte. Cumplit! De unde atîta bestialitate? Faptul ca omul e singurul animal care omoară din plăcere nu se susţine ca explicaţie. Primăria municipiului Odorheiul Secuiesc. Inscripţiile în limba română au dispărut. Toate sînt acum în limba maghiară. Probabil pentru că, aşa cum ne-a demonstrat pastorul Tőkés, limba română a fost un instrument de opresiune. „Est modus in rebus”. Cum s-o fi traducînd în maghiară: „Mindennek van egy mertéke”? Există totuși o măsură în toate…

Eu, care de obicei, vorbesc cu plăcere limba maghiară, pe care o ştiu aproape la nivel de limbă maternă, mă simt jignit şi vorbesc exclusiv în limba română.

Din acest motiv, făcînd antecameră la domnul Kolombán Gábor – preşedintele FSN local, unde se vorbeşte în limba maghiară – aflu în acest fel o mulţime de lucruri interesante: Ardealul va deveni autonom. Ba chiar că Odorheiul Secuiesc va deveni capitala unui viitor judeţ aflat sub jurisdicţia „patriei-mamă” etc. Dl. Hosszu Attila, care emite aceste elucubraţii, nu spune cum se va rezolva problema, dar e optimist.

Se pare că primul pas a fost făcut: s-a scos placa de marmură cu inscripţia „Glorie eternă ostaşilor români” de pe monumentul din localitate. Trecem şi pe la spital. Sosesc de zor maşini cu ajutoare din străinătate. Coordonează acţiunea domnul Levente şi nu mai ştiu cum: mustaţă zburlită, haină lungă de piele, scund şi autoritar, plin de importanţă. Întrerupe discuţia pe care o am cu unul dintre medici. Deocamdată hotărăşte: atît medicamentele cît şi manualele şi cărţile vor fi descărcate aici. Peste cîteva zile urmează să sosească şi maşinile de tipărit sau de copiat. Filmez. „Hai să plecăm de aici, avem copii. Să nu se prindă nimeni că eşti român” îmi şopteşte colegul Füzesi. Ieşim. Peste drum, ruinele Miliţiei. De altfel, aproape peste tot în judeţul Harghita sediile sau posturile de miliţie au fost atacate, devastate sau incendiate. Printre excepţii – Topliţa, oraş cu populaţie majoritar românească. Mă întorc la Tîrgu-Mureş obosit şi, mărturisesc speriat.

30 decembrie 1989

Mă întîlnesc cu Kovács S. – prieten al familiei „Aşa nu se mai poate – îmi spune. Vrem drepturi!” . „Ce drepturi? Îl întreb. Mă priveşte surprins şi încurcat.

Definiţie: „Opinia publică este un fenomen psiho-social care desemnează opţiunile unui public într-o anumită chestiune la un moment dat.” Întrebare: cine, cum şi de ce are interesul să influenţeze opinia unui anumit public la un moment dat?

4 ianuarie 1990

Sînt informat telefonic că în judeţul Harghita, în urma evenimentelor orientate tot mai pronunţat împotriva populaţiei româneşti, s-a format un comitet de autoapărare constituit din jurişti, ingineri, muncitori, militari, profesori. În cadrul unor întrevederi separate, o delegaţie a comitetului a prezentat stările de lucruri din judeţ domnilor Dumitru Mazilu, prim-vicepreşedinte al FSN (?), şi domnului Károly Király (*), prim-vicepreşedinte CFSN, numit de dl Ion Iliescu al doilea om în stat, apelînd la stabilirea unor măsuri pentru instaurarea unui climat de ordine, linişte şi încredere.

5 – 10 ianuarie 1990

Continuă la Televiziune sarabanda adeziunilor, a luărilor de poziţie, etc. Psiho-sociologii trăiesc vremuri interesante, fără îndoială. Ca noi toţi de altfel. Şi febra contestării „şefilor”, a cadrelor de conducere, în general, e în noi. Criteriile sînt cel mai adesea tulburi sau tulburate. La Sovata a ajuns primar domnul Gáll, posesor a unui frumos cazier: delapidare, fals intelectual, uz de fals intelectual. Nu e singurul. Primar maghiar să fie… Încă o dată se dovedeşte că nu există ţambalagiu atît de neîndemînatic încît să nu reuşească să scoată cîteva sunete ciupind coarda naţionalismului. (vezi declaraţiile publice ale dr. Sallo de la I.B.C. Sovata: Ardealul pămînt unguresc etc.). În consecinţă, la Sovata a fost înfiinţat un sindicat pe criterii etnice. Ca şi la Poşta Tîrgu-Mureş de altfel…

12 ianuarie 1990

Ce jalnică e imitaţia! După exemplul celor din Capitală, şi la Tîrgu-Mureş s-au adunat în faţa Primăriei vreo 500 de oameni. Vor „Jos comunismul!” iar unii mai vor ceva: Ardeal autonom. Nici mai mult nici mai puţin! Încearcă să-i potolească domnul Elöd Kincses. Pare un tip rezonabil. (E. K. a fost campion la 100 m plat al României prin anii ….).

13 ianuarie 1990

Se vorbeşte tot mai insistent despre o posibilă separare a şcolilor pe criterii etnice. Soţia mea – născută şi trăită în Bucureşti, ea însăşi profesoară, îmi reproşează ca am adus-o în mijlocul acestui viespar. Unii dintre colegii maghiari n-o mai salută. Secţia maghiară a Studioului de radio Tîrgu-Mureş nu contribuie cu nimic la calmarea situaţiei. Dimpotrivă…

15 ianuarie 1990

Profesorul Florin Oproiescu mă anunţă că are informaţii sigure de la Ministerul Învăţămîntului că la întîlnirea de ieri a reprezentanţilor UDMR cu ministrul adjunct Attila Pálfalvi s-a cerut şi a fost aprobată separarea claselor române de cele maghiare la liceele „Papiu Ilarian” şi „Bolyai Farkas”. Hotărîrea ar fi fost luată în lipsa reprezentanţilor cadrelor didactice române din Tîrgu-Mureş. Nu a fost consultat Inspectoratul şcolar judeţean iar delegatul trimis în numele UDMR, inspectorul şcolar Ernest Farkas, nu a informat corect Ministerul. Trăiască politica faptului împlinit!

18 ianuarie 1990

Sînt informat ca la şedinţa de ieri (de parcă eu aş putea filma ieri!) cadrele didactice române de la Liceul „Bolyai” au respins, în plenara consiliului profesoral, ideea de separare pe criterii etnice ca străină idealurilor Revoluţiei din decembrie. Aceasta e poziţia oficială. În particular mi se explică, de fapt, că deranjează maniera sau, mai bine zis, lipsa de manieră cu care sînt trataţi profesorii şi elevii români dintre care unii s-au simţit, încă din clasa întîi la acest liceu, „ca nişte leproşi”.

19 ianuarie 1990

178 de elevi maghiari de la „Papiu” şi „Bolyai” care pînă acum au urmat, nesiliţi de nimeni, cursurile în limba română , să treacă în clase de limba maghiara. Chiar şi elevi din clasa XII-a, cu riscul de a-si compromite bacalaureatul şi admiterea! Întrebare: cine incită şi de ce? Oricum, indiferent de răspuns, prin formarea a 7 noi clase maghiare elevii români vor trebui să plece.

23 ianuarie 1990

Bucureşti

Îi informez pe colegii de la redacţia maghiară despre ce se întîmplă în şcolile din Tîrgu-Mureş, despre încercarea de a da afară peste noapte elevii români de la liceul „Bolyai”, despre faptul că elevii maghiari de aici au aruncat cu bulgări de zăpadă în profesorii români, etc. Atît Boros Zoltan cît şi Simonfi Katalin resping „de plano” ceea ce le relatez. Intervine colegul Fuzesi care confirmă spusele mele. Cei doi sînt încurcaţi. Le propun ca, împreună cu redacţia social-educativă, să organizăm o masă rotundă cu intelectuali români şi maghiari pentru clarificarea poziţiilor şi intenţiilor. Sînt de acord. Petrovici, redactor-şef la „social-educativ” şi Vartan Arachelian găsesc ideea foarte bună.

24 ianuarie 1990

Dl. Ivanovici din partea FSN îmi mijloceşte o întîlnire cu prof. Dumitru Mazilu, prim vicepreşedinte al Consiliului FSN, de altfel cunoştinţa mai veche. Atacat violent de „România Libera”, domnul profesor pare deprimat. Asculta destul de absent ceea ce ii relatez: atmosfera din Mureş şi Harghita, date complete, nume, situaţii. Găseşte buna ideea cu masa rotunda. Îl căută pe Domokos Geza la telefon, nu-l găseşte. Mă trimite la domnul Bitay Odon – şeful comisiei pentru naţonalităţi a FSN-ului. Ii relatez situaţia de la Liceul „Bolyai”. Îmi răspunde textual: „Da, am stat de vorba cu generalul Scrieciu şi mi-a spus ca elevii români au scris pe zidul liceului „VA OMORÎM DACĂ NE DAȚI AFARĂ”. N-am prezenta de spirit să mă ridic şi să plec fără sa-l salut.

27 ianuarie 1990

Ştirile după unii, după alţii zvonurile, despre atrocităţile din zona Odorheiului circula tot mai insistent. Doua lucruri certe: mai mulţi intelectuali români, îndeosebi profesori, au plecat de aici. Pe de alta parte, Odorheiul Secuiesc riscă să sufere un fel de blocadă economica.

29 ianuarie 1990

La emisiunea în limba maghiară, Ministrul adjunct Palfalvi – bine cunoscut nomenclaturist – ilustrează cu succes principiul „Itt es most” – Aici şi acum. Nu e singurul. După revoluţie cam toata lumea vrea să obţină ceva „aici şi acum”, sau cum se spunea în urmă cu 2000 ani „hic et nunc”. Se pare că „marile idei” se reîntîlnesc peste milenii. Oricum, lucrul dracului psihologia umană…

30 ianuarie 1990

Elevii maghiari de la liceul „Bolyai” au intrat în grevă. Vor separarea imediată.

31 ianuarie 1990

Miercurea Ciuc. Intervin la Procuratura judeţeană . Lucrurile par să se lămurească. Cel puţin pentru mine. în 22 – 23 decembrie n-a fost vorba atît de uciderea unor miliţieni pentru ca erau români – de altfel, din cei 6 – 2 erau maghiari – cît de lichidarea lor ca simbol al autorităţii statului român în aceste locuri. Doamna procuror Maria R. (soţul român) îmi spune că mulţi colegi n-o mai salută. La întrebarea: „Cum s-a putut întîmpla în zona Odorheiului ceea ce s-a întîmplat? „ mi se răspunde: „toţi erau convinşi ca „itt lesz magyar vilag” – „aici va fi lume ungurească”.

Va urma

(*) Karoly Kiraly

Prim-secretar PCR Covasna, Membru al CC. La sfârșitul anilor 70 este prins într-un flagrant delict cu Ana Dukas, acriță din SF. Gheorghe, de către soție, româncă. Scandal, își dă demisia din CC. Este contactat de serviciile ungare, joacă cartea de disident. Director de întreprindere lîn Caraș-Severin, apoi la Tg. Mureș la Fabrica de conserve. Evident, cade pe tehnică, avea microfoane și la toaletă.

Încearcă să mondializeze problema Transilvaniei.

În 1981 adresează un memoriu ONU și altul Conferinței de pace și Securitate în Europa de la Paris în care se cerea sprijinul celor două foruri internaționale în vederea înființării Republicii Socialiste Transilvania, care urma să devină membră a „comunității Statelor Socialiste.

Apud Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan, Spionajul ungar în România Ed. Elion 2006, p. 180

Foto Dorin Suciu: Codrin Prisecaru, EvZ

UPDATE. Continuarea aici:

EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (II)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna martie 1990 (III)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).

Epilog la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala niciodata finalizata, “gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN. DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “EXCLUSIVITATE Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)”

  1. Alex says:

    Multumim ca ne prezentati si noua adevarul!

  2. EXCLUSIVITATE Roncea-ro- 20 martie 1990- IMAGINI BL–NDE DE LA T–RGU — MURE— – Victor Roncea Blog…

    Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)…

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova