Corpul voluntarilor romani din Siberia. Revolutia de eliberare nationala a Transilvaniei

Elie Bufnea, un nume, un destin şi un erou încă prea puţin cunoscut, dar demn de a sta alături de alţi bărbaţi ai neamului românesc, făuritori ai României Mari.
Născut şi crescut în Ardealul supus tiraniei austro-ungare, în satul Runc, judeţul Alba, la declanşarea primului război mondial trece în România, unde intră în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi participând la cumplitele lupte de apărarea a Moldovei în vara lui 1917.
Pacea de la Buftea-Bucureşti, în urma defecţiunii ruse, îl face să se hotărască să continue lupta, alături de Corpul Voluntarilor Români din Siberia, constituit din foştii prizonieri români din armata austro-ungară, capturaţi de ruşi între 1914-1916, şi care aveau posibilitatea să opteze pentru a fi încadraţi în armata română, acum aliată în Imperiul Rus. Procesul de recrutare decurge încet, dar totuşi, peste trei mii de voluntari dintre foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni ajung să presteze jurământul de credinţă către România şi Regele Ferdinand şi să participe la aprigele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara lui 1917.
Defecţiunea rusească, urmată de războiul civil dintre ruşii albi şi bolşevici, a izolat restul voluntarilor români, cehoslovaci, iugoslavi, lituanieni sau letoni. Voluntarii români aveau nevoie de lideri care să-i conducă în luptele care se preconizau, şi i-au găsit în persoana ofiţerilor români care au ales să traverseze întreaga Rusie cuprinsă în vâltoarea războiului civil pentru a ajunge alături de ei. Pe copertă îi regăsim într-o fotografie pe unii dintre ei.


Unul dintre aceştia a fost Elie Bufnea. Întreaga epopee, a tranzitării Rusiei şi a luptei voluntarilor români împotriva bolşevicilor au apărut reeditate de Editura Marist în două volume, „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, vol. 1 „În Rusia sovietelor” şi vol. 2 „În Siberia lui Kolceak”.
Ca o completare, în albumul de faţă veţi putea găsi fotografiile din colecţia lui Elie Bufnea păstrate de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, precum şi jurnalele de operaţii ale acestui Corp de Voluntari care a luptat pentru România Mare la mii de kilometri de ţară. Deoarece, în lupta lor, aceşti voluntari se simţeau solidari, parte din Armata Română ce lupta pe linia Nistrului împotriva aceloraşi bolşevici ce încercau încă o dată să reocupe Basarabia, ba chiar făceau planuri comune cu regimul comunist al lui Bela Kuhn al Ungariei să dezmembreze statul român.
Meritul lui Elie Bufnea, pe lângă luptele din taiga împotriva bandelor bolşevice, a fost şi păstrarea unor impresionante documente şi mărturii fotografice, donate Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi care pentru prima dată văd lumina tiparului, ajungând astfel la cunoştinţa naţiunii române, care ar trebui să fie mândră că s-au născut din rândurile ei astfel de patrioţi.
Elie Bufnea a continuat să-şi facă datoria în cadrul unor misiuni militare peste hotare, până în Japonia, chiar după ce în 1920 voluntarii români s-au îmbarcat de la Vladivostok spre patrie. După ce a ajuns în ţară, a lucrat ca şi avocat, iar pentru activitatea sa militară a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de comandor în 1933 şi ordinul „Ferdinand I” cu spade şi panglică în 1931, precum şi cu „Marea Cruce a Poloniei” şi o înaltă decoraţie a Cehoslovaciei.
După 1948, regimul comunist l-a „răsplătit” pentru aceleaşi fapte de arme, precum şi pentru scrierile sale, cu şase ani de închisoare, petrecuţi la Jilava, Aiud şi colonia de muncă Peninsula – Valea Neagră, la canalul Dunăre – Marea Neagră. Despre acest episod reţinem mărturia adusă de dr. Sabin Ivan, care l-a cunoscut în închisoare, publicată în revista „Memoria” şi preluată în „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, la Editura Marist. A fost eliberat la 14 septembrie 1955.
Până la moartea sa, la 26 martie 1987, la venerabila vârstă de 90 de ani, a continuat să scrie, chiar dacă cele scrise de el nu au putut fi publicate. Până acum, deoarece pe lângă texte şi fotografii apărute în acest album, un important manuscris inedit al său a fost donat în anii ’70 Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, apărut de asemenea astăzi, sub titlul „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)”.
Albumul de faţă conţine o mare parte din fotografiile donate de Elie Bufnea, precum şi jurnalele de operaţii însoţite de hărţi militare ale Corpului Voluntarilor Români din Siberia, alături de o listă parţială a celor care au servit în cadrul acestui eroic corp de militari, fiind evidenţiată vârsta, profesia, şi locul naşterii fiecărui voluntar în parte.
De asemenea, o altă apariţie este cea a volumului 5 din colecţia „Istoria adevărată”, ce cuprinde manuscrisul păstrat departe de ochii Securităţii al lui Elie Bufnea, „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)”.
Acestea, alături de volumele „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, reprezintă o mică parte dintr-o mare epopee, cea a Voluntarilor Români din Siberia. Nu ne rămâne nimic altceva decât să ne închinăm în memoria acestor adevăraţi luptători pentru neamul nostru românesc, luptători uitaţi, dar astăzi regăsiţi prin intermediul acestor nemuritoare pagini.

Editura Marist

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova