Anticrestinismul si analfabetismul angajatilor lui Vintu. Civic Media a facut azi o plangere la CNCD si o sesizare a CNA fata de cazul prezentarii mincinoase si jignitoare a cazului pr Ilie Lacatusu de catre Realitatea TV, chiar de Sfanta Maria

Asociatia Civic Media

Catre: Consiliul National al Audiovizualului – CNA

Bd. Libertatii nr.14, sector 5, Bucuresti, ROMÂNIA

Consiliul National pentru Combaterea Dicriminarii

Piata Valter Maracineanu nr 1-3, sector 1, Bucuresti

Sesizare privind postul de televiziune Realitatea TV

In data de 15 august a.c., in ziua in care crestinii sarbatoresc Adormirea Maicii Domnului, postul de televiziune patronat de Sorin Ovidiu Vintu a difuzat o pretinsa stire, falsa si jignitoare la adresa crestin-ortodocsilor din Romania si nu numai, nesocotind dreptul la o informare corecta a cetatenilor, distorsionand grav adevarul si insultand fara jena credinciosii romani si familia preotului Ilie Lacatusu, propus pentru canonizare ca sfant al Bisericii Ortodoxe Romane.

Intitulata “Afaceri cu moaşte, la cimitirul Giuleşti: Cum să scoţi bani dintr-o rudă decedată”, asa-zisa stire a fost difuzata la aproape toate jurnalele de stiri de pe parcursul zilei de Sfanta Maria si este disponibila in continuare pe site-ul televiziunii reclamate, la adresa http://www.realitatea.net/oamenii-se-roaga-la-moastele-nesfintite-ale-unui-preot-din-giulesti_730540.html.

In comentariul care insoteste imaginile difuzate se afirma ca preotul Ilie Lacatusu, fost detinut politic, deshumat in 1998 si gasit dupa 15 ani de la moarte cu trupul neafectat de trecerea timpului si raspandind o mireasma placut mirositoare, a fost propus spre sanctificare dar “lipsa minunilor din CV a facut ca el sa fie refuzat de Biserica”. Acesta este o prima minciuna grava, facuta cu rea-credinta, care distorsioneaza de la bun inceput perceptia publicului, fiind de altfel repetata pe parcursul “stirii”.

In fapt, dupa cum puteti citi in documentarea pe care o atasam, disponibila si pentru reporterii Realitatii Tv, inclusiv pe Wikipedia, cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, a tinut o rugaciune arhierească de dezlegare pentru parintele Ilie Lacatusu iar la 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, a oficiat o slujbă religioasă, însotită de rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit si, ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui Ilie Lăcătusu un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care adăposteste trupul acestuia si pentru ca simpli credinciosi sa se impartaseasca din aceasta minune. Comentariul jignitor al editorului Realitatea Tv este ca moastele parintelui Lacatusu “sunt expuse ca o marfa de butic”, negandu-se realitatea factuala.

Dosarul se afla inregistrat la Patriarhie din anul 2000 si este luat in considerare spre cercetare alaturi de alte foarte numeroase cazuri de martiraj petrecute in inchisorile comuniste. Pentru orice ziarist de buna credinta si cu o minima pregatire si cultura generala este un lucru binecunoscut ca perioada de canonizare a unui sfant poate dura de la cativa ani, la zeci si chiar secole (Sfantul Stefan cel Mare). Un exemplu mai facil pentru angajatii postului in cauza, prin mediatizarea sa, este cazul fostului Papa, Ioan Paul al II-lea, care a fost propus spre beatificare dupa moartea sa, in urma cu cinci ani, si al carui dosar este inca studiat la Vatican. De asemenea, Biserica Ortodoxa Rusa a trecut in randul martirilor ortodocsi, relativ recent, un numar important de fosti detinuti politici ucisi in Gulagurile sovietice dupa revolutia bolsevica din 1917 iar Biserica Catolica a beatificat de curand soldati morti pentru Hristos in razboiul anticomunist din Spania din anii ’30. Primul detinut politic din Romania care va fi beatificat este episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), episcop auxiliar de Oradea şi Satu Mare, mort la 3 octombrie 1953 în închisoarea de la Aiud. Conform anuntului oficial al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, “el va fi primul martir pentru credinţă al Bisericii Catolice din România, din perioada comunistă, ridicat la cinstea altarelor”. Asadar, este, inca, de asteptat.

Pretinzand ca face mari dezvaluiri, reporterul Realitatea Tv a folosit pana si camera ascunsa pentru a demonstra “frauda” realizata in cimitirul Giulesti de catre un batranel care nu-si declara la fisc donatiile de 1 leu primite de la credinciosi, cu care cumpara apoi lumanari si flori. Pentru a demonstra “afacerea cu moaste nesfintite” reporterul Realitatea Tv isi ia ca expert-consilier un cersetor alcoolic analfabet, care ingaima cu greu si obida ca “se pun bani multi, dom’le – 5000 de lei”. Este evident ca nu este vorba de 5000 de Roni, o suma care l-ar interesa la ora aceasta si pe patronul Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vintu, ca sa isi plateasca reporterii, ci, cel mult, daca ar fi sa dam crezare “sursei” Realitatea TV, de 5000 de lei vechi, adica de o moneda amarata de 5 bani de azi. Dupa aceasta “documentare” temeinica, incalcand dreptul la propria imagine, cu manie proletara, reporterul Realitatii il interogheaza fortat pe batranelul care se ocupa de cripta in care este dispus preotul Ilie Lacatusu, membru al familiei parintelui, asupra “coruptiei” la care se deda si a “profitului” pe care il face, eludand fiscul (!).

Dupa ce prezinta aceeasi sursa decrepita de bautura silabisand cu greu ca sfintenia e “de domeniul fantasticului”, moralizator, pretinsii ziaristi de la Realitatea Tv incheie apoteotic: “Concluzia e clara: pupatul oaselor poate fi o solutie pentru iesirea din criza? Da, cu conditia sa fii proprietarul moastelor”.

Oare n-ar fi fost mai de efect pentru autorii “dezvaluirilor” daca ar fi realizat un reportaj despre coruptie, frauda si crima organizata transfrontaliera, filmat, la fel, cu camera ascunsa, avandu-l ca protagonist pe patronul televiziunii Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vintu?

Dincolo de acestea, realizatorii – reporterul si editorul, si televiziunea care a programat acesta “stire” de Sfanta Maria, se fac vinovati de incalcarea tuturor normelor jurnalistice – vedeti Codurile Deontologice ale Jurnalistului, de la COM si CRP – de difuzarea unei dezinformari crase sub titlul de “investigatie”, de jignirea majoritatii credincioase a romanilor si de prezentarea mincinoasa, tendentioasa si cu rea credinta a adevarului despre cazul fostului detinut politic chinuit in inchisorile comuniste, Ilie Lacatusu, despre ale carui minuni exista numeroase marturii din care atasam cateva mai jos, ale unor sfinti parinti, la randul lor martiri ai temnitelor comuniste.

Va solicitam sa dispuneti sanctionarea postului Realitatea Tv si sa il obligati ca masura luata de dvs sa fie prezentata in acelasi loc cu “reportajul” aflat pe site-ul postului incriminat.

Mai adaug ca exista deja precedente cazuistice ale acestui comportament jignitor fata de crestini practicat de Realitatea TV de sarbatorile mari ale noastre, si dau ca exemplu, fara nici un alt comentariu, un extras dintr-un alt material “jurnalistic” reprezentativ, difuzat cu titlul “Mitul existentei istorice a lui Isus” (cu un “I”) si transmis de aceasta data de Sfintele Pasti, anul acesta:

“Mitul lui Hristos nu are însă suport în cercurile academice din lume, în rândurile cărturarilor biblici şi a istoricilor clasici. Nu este luată în considerare şi este văzută la pseudo-ştiinţă, fiind comparată cu alte teorii considerate ridicole care au apărut de curând: Pământul este totuşi plat, negarea Holocaustului şi falsa aselenizare.”

Cu multumiri,

Victor Roncea

20 August 2010

Asociatia Civic Media

www.civicmedia.ro

Anexe:

Wikipedia:

Ilie Lăcătușu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ilie Lăcătușu (n. 6 decembrie 1909, satul Crăpăturile, județul Vâlcea; d. 22 iulie 1983, București) a fost un preot mărturisitor și deținut politic român, al cărui trup a fost descoperit în anul 1998 neputrezit și răspândind bună mireasmă.

Cuprins

Biografie

Ilie Lăcătușu s-a născut la data de 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile (județul Vâlcea), fiind al doilea copil – din cei șapte – al soților Marin și Maria Lăcătușu, țărani simpli, dar cu credință în Dumnezeu. Tatăl său era cântăreț bisericesc, ceea ce a dus la apropierea copilului de Biserică încă de la o vârstă destul de fragedă.

Dorindu-și să devină preot, după absolvirea școlii în satul natal, s-a înscris la Seminarul Teologic “Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea (1923-1930), ale cărui cursuri le-a absolvit cu Diploma de Virtute “pentru aptitudini sufletești care îl disting între colegii lui”. Între anii 1930-1934, a studiat la Facultatea de Teologie din București, ale cărei cursuri le-a absolvit cu rezultate excelente. În acest timp, la data de 5 iulie 1931, s-a căsătorit cu învățătoarea Ecaterina Popescu, fiind binecuvântați cu cinci copii.

După absolvirea studiilor teologice, la data de 1 septembrie 1934, a fost hirotonit ca preot pe seama Parohiei Osica de Jos din raionul Caracal (județul Olt), până la data de 1 noiembrie 1934, când a fost transferat ca preot-paroh în satul Buicești din județul Olt. Ani de zile, viața părintelui se va scurge liniștită, el ocupându-se cu râvnă de misiunea sa preoțească și de creșterea celor cinci copii.

În anul 1942 este detașat în cadrul Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, propovăduind cuvântul Sfintei Evanghelii la Odessa și la Parohia Sersenița din județul Rîbnița. Și-a încheiat activitatea ca preot misionar în primăvara anului 1943, întorcându-se în țară, unde îl așteptau cei doi copii și o soție bolnavă.

La data de 19 iulie 1952, pr. Ilie Lăcătușu este arestat, trimis și încadrat în colonia de muncă M.A.I. Galeșu, la Canal, până în octombrie 1952 când a fost încadrat în colonia de muncă M.A.I. Peninsula, unde a facut parte din “celebra brigadă a preoților”. După un an, în septembrie 1953, din cauza înrăutățirii stării de sănătate, este mutat la închisoarea din Târgu-Ocna, unde și-a trăit ultimele zile Valeriu Gafencu, supranumit “sfântul închisorilor”. Perioada sa de detenție de doi ani a fost executată “în baza deciziei administrative a M.A.I.”, fără să fi avut nici măcar o zi de condamnare.

Este eliberat la 26 aprilie 1954, revenind în slujba Bisericii la Parohia Buicești, unde a slujit până la data de 1 iulie 1959, când a fost din nou arestat și condamnat în baza unei sentințe administrative pentru cinci ani. În august 1955, familia Lăcătușu a pierdut și cel de-al patrulea copil. A fost trimis la muncă silnică în colonia Periprava din Delta Dunării, într-o formațiune în care a fost încadrat lotul preoților olteni. Aici l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu. A fost eliberat din închisoare abia la data de 6 mai 1964, prin Ordinul M.A.I. nr. 502/1964, având calificarea de zidar, categoria a V-a. La data eliberării sale, starea sănătății sale era mult înrăutățită.

După ce a fost eliberat, i s-a stabilit domiciliu forțat la Bolintinu (raionul Titu), unde a fost obligat să lucreze ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lăcătușu a slujit în parohia Gârdești (Protoieria Videle) din județul Teleorman, iar în anul 1970, este transferat în satul Cucuruzu din comuna Răsuceni (județul Giurgiu), de unde, la data de 11 ianuarie 1978, a fost pensionat la cerere.

Anii grei de închisoare i-au afectat foarte mult sănătatea și din acest motiv și-a petrecut sfârșitul vieții în spital. Aflat pe patul de spital, el a cerut ca soția sa, dacă aceasta va înceta din viață peste 15 ani, să fie îngropată lângă el.

Părintele Ilie Lăcătușu a trecut la cele veșnice după o grea suferință în data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri din București. Trupul părintelui nu a fost îmbălsămat, deoarece canoanele bisericești interzic acest lucru preoților de mir și monahilor. A fost înmormântat în cripta familiei din Cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din București.

Deshumarea sa și pregătiri de canonizare

În septembrie 1998 a încetat din viață văduva părintelui Ilie Lăcătușu. Cu ocazia înmormântării sale, a fost deschis mormântul preotului.

La data de 29 septembrie 1998, după 15 ani de la trecerea în rândul celor drepți, trupul preotului Ilie Lăcătușu a fost găsit intact și răspândind bună mireasmă. Trupul neputrezit avea o greutate de 7-8 kg, fiind găsit în condițiile corespunzătoare sfintelor moaște: nestricăcios, frumos mirositor, uscat și usor, pielea de culoarea alunului, păstrându-și dimensiunile și aspectul, pe care privindu-l nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme.

În momentul descoperirii trupului neputrezit al părintelui Lăcătușu, Mihai Spirache, nepotul părintelui, l-a atins pe Ilie Lăcătușu, iar, timp de o săptămână, mâna dreaptă a lui Mihai Spirache și-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaște. “Nu eram singurul care simțeam acea mireasmă deosebită: și cei din jurul meu o remarcau!…” [1] [2] Rudele au lăsat timp de mai multe săptămâni trupul în contact cu aerul, acesta neafectând în nici un fel trupul părintelui.

Văzând aceasta, fiica părintelui Ilie Lăcătușu, Maria Sabina Spirache, singurul urmaș aflat atunci în viață, a înaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu către Arhiepiscopia Bucureștilor despre această descoperire. Pe 16 iulie 1999, Biroul de presă al Patriarhiei Române și-a expus următoarea poziție cu privire la dosarul de canonizare al părintelui Ilie Lăcătușu: “Biserica n-a stabilit termeni, nici preciși, nici aproximativi, pentru verificarea sfințeniei. (…) Este însă prea adevărat că niciodată Biserica n-a pus vreo grabă deosebită în actele de canonizare, decât atunci când avalanșa pietății populare i-a impus aceasta. În cazul preotului Ilie Lăcătușu, Arhiepiscopia a luat cunoștință despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizării impune însă multe etape și strădanii deosebite, așa cum s-a mai procedat”.

Trupul părintelui a fost ținut în taină până la data de 27 februarie 2000, deoarece Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române nu dăduse binecuvântare pentru a putea fi văzut.

Urmașii părintelui au solicitat preoților și ierarhilor din țară și de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din data de 1 mai 1999, la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), într-o atmosfera tainică, Prea Sfințitul Teodosie Snagoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, i-a citit o rugăciune arhierească de dezlegare pentru eventualele păcate mari sau anateme care ar împiedica trupul preotului să putrezească. [3]

La 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a oficiat o slujbă religioasă, însoțită de rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit și, ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui Ilie Lăcătușu un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care adăpostește trupul acestuia.

La câteva luni de la descoperirea trupului neputrezit al părintelui Lăcătușu, pe postul național de televiziune, s-a difuzat filmul documentar “Semne”, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, în care a fost prezentată descoperirea.

Vestea aflării moaștelor părintelui Ilie Lăcătușu s-a răspândit în întreaga Românie, el fiind cinstit de către credincioși ca pe un sfânt. Prima icoană a Sfântului Ilie Mărturisitorul a fost pictată pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Petru Vodă, unde stareț era fostul său coleg de închisoare, arhimandritul Iustin Pârvu. Acesta petrecuse 17 ani de închisoare și, cunoscându-l pe părintele Ilie, a rămas profund impresionat de viața sa duhovnicească.

În prezent, moaștele părintelui Ilie Lăcătușu se află în cripta de la cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul bucureștean Giulești, unde fusese înmormântat. Trupul său neputrezit a fost pus într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a putea fi văzut de oricine.

Note

  1. ^ Formula As nr. 436 – Sfinții acestor timpuri, în România. Părintele Ilie Lăcătușu așteaptă
  2. ^ Evenimentul Zilei, 23 februarie 2000 – Miracolul din Giulești
  3. ^ Formula As nr. 395 – Un posibil sfânt român al acestui sfârțit de secol. Părintele Ilie Lăcătușu

Legături externe

Marturia Parintelui Justin Parvu

Cu Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, facea pe neisemnatul. Imi amintesc de o intamplare minunata din Delta, cand Parintele Ilie a jucat un rol foarte important. In 30 ianuarie, ne-au trimis in colonie, la canal la taiat de stuf. Va dati seama ce insemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curata. Eram toti inspaimantati, mai ales ca ii vazusem si pe caraliii nostri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil asteptau sa ne execute, crezand ca vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare si stuful era tocmai in adancime. Toti am inceput sa murmuram si nu prea aveam de gand sa intram in apa. Ne-au ordonat sa intram si sa scoatem cate doi snopi. Pentru cine faceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, si cum sa intri in apa? Calci te duci intr-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la inceput. Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: „Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati”. Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la barbie am intrat in apa. Am taiat frumos snopi. Si ne miram cu totii ca lucram ca pe uscat. Unii pana la piept, unii pana la gat, unii in sfarsit pana la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Si am scos. Am mers vreo trei ore in apa, si am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai asa ca-l tai cu frunze, trebuia frumos, curatat, masurat, pus la dimensiune si era un ger de – 30° afara, gheata groasa de 20-25 cm, incat vedea nufarul galben inflorit sub gheata. Sus ne insoteau niste pasari, care ne-au urmarit in tot acest timp si dedesubt florile de sub gheata. Ei bine, eram cu totii nevatamati si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Ca dimineata, cand am intrat noi era ceata, nori si rece, asa te prindea la oase. Si dintr-odata a aparut soarele, mai baieti, s-a luminat de ziua. Era o caldura, de se minunau si caraliii. Ne-am dezbracat si s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte soba, asa aburi ieseau din toate. Ne-am incaltat, ne-am imbracat si hai la colonie. Si asa Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti…

Marturia Parintelui Ioan de la Rarau

Parinte Ioan, spuneti-ne cateva cuvinte despre parintele Ilie Lacatusu, ale carui moaste intregi si binemirositoare au fost gasite acum cativa ani in Bucuresti…

– Afland de la cineva de la Bucuresti de parintele Ilie Lacatusu, care zicea ca parintele vorbeste si face minuni, de curiozitate am mers si eu la un prieten care avea masina si m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucurestiul si nu stiam unde sa merg. Si a vrut Dumnezeu ca sa vina fata parintelui Ilie Lacatusu la cimitir acolo, desi nu fusese de vreo doua-trei zile. Am socotit ca Dumnezeu a vrut asa ca sa-mi faca un favor, pentru ca eram strain de Bucuresti, la distanta foarte mare si poate pentru dorinta asta de a-l vedea si de a se confirma ceea ce am auzit, sa vad personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata sa vina.

Si intrand inauntru, am vazut un mort adevarat, cu ochii inchisi, complet, nemiscat. M-am mirat cand l-am vazut fara capac deasupra, fara mirosuri. Omul, cand moare, in doua-trei zile trebuie sa-l trateze cu fel de fel de chimicale ca sa nu raspandeasca mirosuri, ca sa nu putrezeasca imediat; sunt multi care au inceput sa putrezeasca din cauza pacatelor. Iar el – nimic, de atatia ani, traind in aer ca toti oamenii, si descoperit, si fara niciun fel de miros. M-am pus in genunchi si capul l-am aplecat pe sicriu si am facut o rugaciune. Si, bineinteles, in rugaciune am pomenit pe Mantuitorul, Maica Domnului si dupa aceea pe el, personal, ca sa se roage pentru iertarea pacatelor mele. Si cand am ridicat capul si m-am uitat la el, era cu ochii deschisi mari. Atunci, neasteptat – pentru ca sfantul face minuni, deschide ochii, se misca, vorbeste la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-ma cu totul nevrednic de asa ceva, am ramas impresionat cand am vazut ca a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul si am facut o rugaciune si cand am ridicat din nou capul, ochii i-a miscat in directia mea, se uita cum se uita oamenii fara sa invarta capul – dar ochii i-a invartit exact spre mine. Si fata Parintelui Lacatusu zice: „Parinte, tata vrea sa-ti vorbeasca, intreaba ceva”. Si, in clipa aceea, neasteptand alta invitatie, m-am uitat in spate, stiam cand eram eu in cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni in spatele meu. Si atunci m-am ridicat si am plecat.

Si am ramas cu convingerea ca Sfantul Ilie Lacatusu este un sfant cu adevarat mare, mare inaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viata, stiu ca a fost un preot care a facut puscarie pe timpul comunistilor si din cauza asta nu vor sa-l canonizeze conducatorii.

Am mai mers alta data, ca la doi ani, si am intrat iar la parintele Ilie Lacatusu. Am pus iarasi capul pe sicriu si m-am rugat; inainte insa iarasi am pus mainile mele pe mainile lui – tepene complet, reci ca gheata, cum sunt mortii si, dupa ce m-am rugat putin, am pus mainile mele pe mainile lui si am vazut ca mainile lui se misca in sus si in jos, se miscau cu mainile mele.

Dumneavoastra ii miscati mainile sau nu?

– Eu le-am miscat. Am pus mainile mele pe mainile lui.

A, deci erau miscate de mainile dumneavoastra?

– Mainile mele erau pe mainile lui si am vazut ca mainile lui nu mai erau reci ca gheata, erau calde. Si am miscat sa vad daca se misca. Se miscau mainile si am ramas uimit. Am vazut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.

Nu mai erau rigide?

– Nu, absolut deloc. Erau flexibile.

Nu se vedeau semne de putrefactie…

– Absolut nimic, ca viu, si cu mustata si cu tot absolut.

Cu parintele Ilie ati auzit si alte minuni?

– Spunea cineva ca a vorbit cu el si am ramas atunci foarte ganditor: cum poate un mort dupa atatia ani sa vorbeasca? Cum poate de atatia ani sa fie si sa nu putrezeasca. Si am auzit ca ar fi spus, inainte de a muri: „Pe mine ma ingropati jos dar dupa nu stiu cati ani, o sa puneti preoteasa in locul meu si pe mine o sa ma lasati deasupra” – exact cum s-a intamplat acum. Era deci si inainte vazator cu duhul, prin darul proorociei. Daca n-ar fi fost sfintii acestia care strajuiesc tara noastra din toate partile si se roaga pentru noi, nu stiu ce s-ar fi intamplat.

Va rugati lui ca unui sfant? Faceti rugaciuni catre parintele Ilie?

– Nu stiu cat de mult ma rog eu, dar stiu ca este un sfant, un mare sfant, asa cum este si Sfantul Calinic de la Cernica, Sfanta Cuvioasa Parascheva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfanta Filofteia, sfinti mari, mari de tot.

In inchisoare ati cunoscut astfel de parinti cu viata sfanta?

– Da, am cunoscut. N-am stat cu ei, numai i-am vazut.

fragment din cartea Din temnite spre sinaxare

Serial-Sfintii inchisorilor

Parintele Ilie Lacatusu-Rugaciunea lui era profunda si neincetata

de Ionut Baias / HotNews.ro
Luni, 23 iulie 2007, 0:00
Moastele pr. Ilie se afla in cripta cimitirului din cartierul Giulesti

O VIATÃ DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,

Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.

Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.

Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.

Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.

Moastele pr. Ilie Lacatusu

Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.

La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.

Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea.

DOVADA DE DINCOLO DE MORMANT

Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.

Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.

O alta minune de acest fel este descoperirea, in aceleasi conditii, in anul 1980, a moastelor Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit in pustia Hozevei, din Tara Sfanta, si care a fost canonizat in anul 1992.

Asemenea moastelor Sfantului Ilie Lacatusu, in Romania mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfantului Iosif de la Partos.

Parintele Lacatusu in tinerete

INCHIS, DAR LIBER

Parintele Ilie era un om al rugaciunii. Indiferent de ce se intampla in jurul sau, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugaciunea lui era profunda si neincetata, ceea ce-l facea sa vada lucrurile mai clare, in profunzimea lor, mai aproape de Adevar.

Era un bun sfatuitor si nu se implica decat in probleme de ordin duhovnicesc. Statea mereu retras si medita, iar de cate ori aparea cate o problema in cadrul inchisorii, mereu gasea solutia duhovniceasca spre salvarea colegilor de suferinta.

Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii incercau sa evadeze, altii intentionau sa se sinucida, iar altii sa se lepede de Hristos, pentru a scapa de chinuri. Foamea si suferinta atinsesera culmi maxime.

In aceste imprejurari, parintele Lacatusu pe multi ii imbarbata, altora le era alinare, facand ca sfaturile sale sa fie un bun leac pentru cei inchisi impreuna cu el.

Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra

celor intemnitati. Mereu gasea solutii pacificatoare, iar impotriva ighemonii inchisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.

CULTUL SFANTULUI MÃRTURISITOR

Cazul parintelui Lacatusu a starnit o vie si fireasca senzatie in mass-media, dar mai ales in randul credinciosilor.

Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce inseamna trecerea parintelui Ilie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si la sfintele Slujbe.

Vestea aflarii moastelor parintelui Ilie Lacatusu s-a raspandit in toate colturile tarii. Credinciosi, calugari si preoti il cinstesc pe parintele Ilie ca pe un sfant si se roaga pentru grabnica canonizare.

Astfel, prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. Staretul manastirii, protos. Iustin Parvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de inchisoare (17 ani) si, cunoscandu-l pe parintele Ilie, a ramas profund impresionat de viata sa duhovniceasca.

In prezent moastele parintelui Ilie se afla in cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.

Multi credinciosi, preoti, calugari si chiar unii arhierei au fost si merg in continuare sa se inchine si sa-i ceara ajutorul sfantului marturisitor.

Este foarte important de inteles ce inseamna parintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de traire crestina a acestor vremuri, in care ni se arata ca inca se mai poate dobandi Harul Duhului Sfant.

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Anticrestinismul si analfabetismul angajatilor lui Vintu. Civic Media a facut azi o plangere la CNCD si o sesizare a CNA fata de cazul prezentarii mincinoase si jignitoare a cazului pr Ilie Lacatusu de catre Realitatea TV, chiar de Sfanta Maria”

  1. […] Anticrestinismul si analfabetismul angajatilor lui Vintu. Civic Media a facut azi o plangere la CNCD… Fri Aug 20, 2010 18:04 pm Realitatea TV: “Mitul lui Hristos nu are însă suport în cercurile academice din lume, în rândurile cărturarilor biblici şi a istoricilor clasici. Nu este luată în considerare şi este văzută la pseudo-ştiinţă, fiind comparată cu alte teorii considerate ridicole care au apărut de curând: Pământul este totuşi plat, negarea Holocaustului şi falsa aselenizare.” […]

  2. […] Anticrestinismul si analfabetismul angajatilor lui Vintu. Civic Media a facut azi o plangere la CNCD… Fri Aug 20, 2010 19:34 pm Realitatea TV: “Mitul lui Hristos nu are însă suport în cercurile academice din lume, în rândurile cărturarilor biblici şi a istoricilor clasici. Nu este luată în considerare şi este văzută la pseudo-ştiinţă, fiind comparată cu alte teorii considerate ridicole care au apărut de curând: Pământul este totuşi plat, negarea Holocaustului şi falsa aselenizare.” […]

  3. […] publicarea materialului aflu de la un anumit  domn, pe numele sau Victor Roncea, despre “Anticrestinismul si analfabetismul angajatilor lui Vintu.” Este drept că avem mai mulţi antiortodocşi declaraţi (Paul Vîrvea este cu siguranţă cel […]

  4. […] ANEXE This entry was posted in Actiuni Civice. Bookmark the permalink. ← Civic Media cere implicarea directa a MAE pentru romanii atacati in Bulgaria. Cazul Marius Serban Asociatia Civic Media se alatura demersului NapocaNews pentru cercetarea lui Dan Puric la CNSAS → […]

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova