Dumnezeu nu este politic corect. Diavolul si RFI, da. Informatorul Hertei Muller, William Totok, alias “Thomas” necredinciosul in dosarele Securitatii, il ataca pe calugarul si scriitorul Savatie Bastovoi pentru romanul “Diavolul este politic corect”. DOCUMENTELE TURNATORULUI TOTOK


Desi isi facea veacul pe la Deutsche Welle, GDS-istul “Thomas” – Totok, un antiroman si anti-crestin visceral, transmite acum pentru Radio France International de la… Berlin. Ce legatura are sula germana cu prefectura franceza numai neo-kominternul stie, mai ales cand sunt mancati simultan banii cetatenilor Republicii dar si ai celui de-al IV-lea Reich (interesant cum stiu baietii astia sa capuseze organe “de stat”, cum sunt posturile pe la care s-au perindat, de la “Europa libera” incoace). Cu pretentii de sef al catedrei universale de Corectitudine Politica, fostul informator al Securitatii din grupul actualei laureate a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, ii trage un perdaf parintelui basarabean Savatie Bastovoi, autorul cartii “Diavolul este politic corect”. Pentru ca gandeste. Cine i-a dat voie? Dumnezeu? Pai Dumnezeu nu este un personaj corect politic!

Desi “cronica” aferata a lui Totok are si efect de reclama gratuita, trebuie sa luam in considerare si gravitatea atacului, de acelasi tip cu cel la care am fost supus si eu cand “Thomas” necredinciosul s-a alaturat unei liste de 18 “intelectuali”, inmultiti pana la vreo suta de GDS-isti, care cereau excluderea mea si a altor colegi din viata publicistica. Chestiune repetata si de la microfonul “Europei libere” de o alta informatoare a Securitatii GDS, anti-crestina Smaranda Enache Sobotzka.

De la inceputul transmisiei RFI, Totok atrage atentia ca romanul “s-a bucurat de o campanie publicitară (televizuală şi publicistică) neobişnuită”. De fapt, este vorba de o singura emisiune Nasul cu Radu Moraru, la postul B1TV, de 30 de minute. Suficient insa. Caci, se vede, a deranjat. Plutonierul-major Totok de la Politia Gandirii semnaleaza ca astfel de “erori” nu trebuie sa se mai repete (se va conforma oare Radu Moraru, care a promis ca-l va mai aduce pe Savatie Bastovoi in fata romanilor de dincoace de Prut?). La sfarsitul executiei pe unde radio, ofiterul de servicii de la “Ministerul Adevarului” tranteste sentinta: condamnat la moarte civila. Tribunalul RFI hotaraste: “În consecinţă, romanul, Diavolul este politic corect, este o scriere cu puternice accente anti-ecumenice. Avînd tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Fraza pare desprinsa cuvant cu cuvant din 1984 a lui Orwell sau din Manualul Corectitudii Politice a lui Volkoff: “Nu-i toleram pe cei intoleranti”. Respectiv: “Corectitudinea politica stie ca etine unicul adevar, anume ca nu exista nici un adevar. Alexandre Zinoviev nu are dreptate atunci cand tradeaza secretul, vorbind despre liberalismul totalitar“.

Poate cititorii basarabeni nu stiu insa cine este acest William Totok, “Thomas” in arhivele Securitatii (Vezi Documentele SRI-CNSAS mai jos). Din fosta presa romana, acum aflata aproape integral sub controlul stapanilor lui Totok, numai eu am scris despre trecutul lui, in Curentul, insotit de cercetatorul Marius Mioc, pe blogul sau, interesat la randul lui de faptul ca Totok este primul “ziarist” care a difuzat in Occident “stirea” cu cei “60.000 de morti” de la Timisoara, din decembrie 1989. Ii prezint aici “trecutul glorios”  de “socialist cu fata umana” ca sa afle si romanii de peste Prut cine il ataca pe confratele lor, valorosul scritor si artist Stefan Bastovoi, Monahul incorect politic Savatie.

William „Thomas“ Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller
Scris de Victor Roncea

A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.

A făcut parte din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn“, alături de laureata premiului Nobel pentru literatură Herta Müller, şi din aşa-numitul Aktionsgruppe Banat (Grupul de acţiune Banat) al scriitorilor de limbă germană din Timişoara, din care făcea parte soţul Hertei Muller, Richard Wagner. Nici atunci, în timpul „disidenţei“ sale, nici acum, în răstimpul de 20 de ani de la căderea regimului comunist, William Totok, nume de cod „Thomas“, nu a mărturisit public că, pe lângă prestigioasele sale colaborări publice din străinătate, a mai existat şi una, mai puţin publică, dar, cine ştie?, poate mai îndrăgită; de aceea a şi ţinut-o la suflet peste 35 de ani: cu Securitatea română.

„Thomas“ necredinciosul

Iată însă că CNSAS-ul, chiar dacă are un membru al Colegiului în stare de incompatibilitate legală şi mentală, începe să-şi facă datoria şi răspunde solicitărilor societăţii civile româneşti. Cu o oarecare întârziere, de vreo doi-trei ani, dar răspunde. Urmare a demersului Civic Media „Voci curate“ în presa şi viaţa publică, CNSAS-ul a întreprins cercetări care, în ce priveşte GDS-ul cel puţin, au demonstrat că este plin de agenţi ai fostei Securităţi şi ai nomenklaturi comuniste şi bolşevice. Dintre aceştia, iată, pentru calitatea sa de editorialist la revista „22“, în baza Notei de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS, rezultă că „TOTOK William este titular al dosarului fond reţea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie şi în special a secţiei germană-română din cadrul Universităţii Timişoara, cât şi a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn unde avem semnalări privind intenţia unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat Angajament având numele conspirativ «Thomas».“. Oferim „Adeverinţa“ CNSAS în facsimil pe www.curentul.ro.

Totok cânta la Securitate şi despre versurile trupei Phoenix

Dacă dăm filmul înapoi, vom constata că în cenaclul literar respectiv, Herta Müller se detaşa prin activitatea sa anti-regim. Spre deosebire de colegul său de cenaclu, laureata Nobel a refuzat colaborarea cu Securitatea, devenind o ţintă a Securităţii. O dovadă concretă recentă a fost oferită anul acesta, când postul public de televiziune german ARD a dezvăluit că un alt „Thomas necredinciosul“ din acest grup, Franz Thomas Schleich, care trăieşte în Ludwigshafen, Germania, colabora cu Securitatea sub numele de cod „Voicu“. Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timişoara, Franz Thomas Schleich a raportat Securităţii că prima carte scrisă de Herta Müller, „Niederungen“ („Depresiuni“), conţine „orientări anti-statale“.
Nici prietenul nostru William „Thomas“ Totok nu se lăsa mai prejos, în Notele Informative descoperite, până acum, de CNSAS, raportând dacă un scriitor sau altul preconizează sau nu „strecurarea unor idei străine ideologiei noastre sau în opoziţie cu PCR“ sau dacă manuscrisele altor colegi conţin sau nu „referiri tendenţioase la adresa orânduirii de stat din ţara noastră“. O nuanţă mai umoristică, ce ne arată nivelul de urmărire al Securităţii chiar şi asupra rock-ului tradiţional (nota bene: pentru Michael Shafir), reiese din turnătoria lui „Thomas“ legată de „textul unor cântece cântate de E. (care apare şi drept „cântăreţul E.E.“ – nota red.), care i se par reuşite şi corecte din punct de vedere politic. A mai scris acesta împreună cu Ş.F. (probabil Şerban Foarţă – nota red.) pentru formaţia Phoenix care au fost înregistrate pe discuri şi altele…“ (sic).

O arestare în grup generată de Totok

Deşi mai multe nume de scriitori urmăriţi de „sursa“ Totok sunt anonimizate de CNSAS, am reuşit să depistăm în parte identitatea acestora, membri ai celor două, chiar trei cercuri literare de contestatari etnici germani, dacă adăugăm şi cenaclul „Universitas“: Richard Wagner, Johan Lippet, Rolf Bossert, Kremm Werner, Gerhard Ortinau, Ernest Wichner (despre care „Thomas“ afirmă că plecarea sa în RFG constituie „o pierdere“) etc. Revistele avute în colimatorul „sursei“ sunt, în general, Neue Literature şi Flacăra lui Adrian Păunescu. Foarte clar nu este când şi dacă a încetat vreodată relaţia lui Totok cu Securitatea, instituţie specială care avea destulă inventivitate ca să genereze disidenţi pentru a-i infiltra ulterior în mediile vizate. Cert este că în 1975, an din care au rămas mai multe Note Informative marca „Thomas“, „grupul de acţiune“ a fost implicat într-o acţiune generată de William Totok şi care a avut drept rezultat arestarea şi interogarea mai multor membri ai cenaclului. Gerhardt Csejka relatează pentru România culturală: „La una dintre întâlnirile noastre de la Timişoara, Totok ne-a invitat pe toţi la casa părintească din Comloşu Mare. Îndreptându-ne cu o maşină spre localitatea respectivă, era pe la 10 seara, înainte de Jimbolia, ne-au oprit nişte miliţieni şi ne-au cerut buletinele. Dincolo de Jimbolia ne-au mai oprit încă o dată. De data asta, aveau pistoale, au tras chiar şi un trasor în aer, să lumineze, ne-au ordonat să coborâm din maşină. Ne-au urcat în dubiţă şi ne-au dus la Sânnicolaul Mare. Ne-au ţinut toată noaptea cu faţa la perete, nu aveam voie să vorbim. A doua zi, ne-au dus la Jimbolia. Ne întrebau de ce am vrut să trecem graniţa. Eu aveam periuţa de dinţi la mine, o purtam cu mine, şi lor li s-a părut suspect. Eram cu William Totok, Gerhard Ortinau şi Richard Wagner. Asta se întâmpla în octombrie 1975. După o noapte la Jimbolia ne-au adus în Timişoara, la sediul Securităţii. Ne-au percheziţionat la pielea goală, ne-au luat curelele şi şireturile. Am fost despărţiţi, câte doi într-o celulă, dar era şi câte un alt personaj acolo, probabil informatori. Am fost duşi la Procuratură. Am stat o săptămână în beciurile lor. Eram chemaţi în fiecare zi şi anchetaţi. Nu ne mai întrebau despre presupusa tentativă de trecere a frontierei, tema interogatoriilor era literatura, textele lor“. Csejka, emigrat şi el în RFG în anii ‘80, îşi aminteşte că le-a spus ofiţerilor de Securitate interesaţi de activitatea Aktionsgruppe Banat „că ei au înţeles greşit că, de fapt, aşa şi era, membrii grupului erau neo-marxişti şi că acel tânăr William Totok îl citeşte pe Marx“ chiar dacă acasă la fratele lui Totok se găsise „Mein Kampf“ a lui Adolf Hitler.

„Cred într-un socialism cu faţă umană“

Într-adevăr: „aşa şi era“. Într-un interviu acordat de William Totok unui alt membru al GDS, „moldoveanul“ Vitalie Ciobanu, fosta sursă a Securităţii recunoaşte că „ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale. Aş dori totuşi să reliefez în acest context faptul că atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică faţă de socialismul real-existent. Eu personal am continuat şi după reprimarea reformiştilor din Cehoslovacia, în anul 1968, să cred într-un «socialism cu faţă umană». Asta în pofida faptului că eram la curent cu ororile stalinismului, cunoşteam supliciile experienţelor de la Piteşti – singulare în lumea comunistă europeană, nicidecum importate de aiurea, precum încearcă să acrediteze astăzi unii din raţiuni «patriotice» -, aflasem detalii despre deportările în Bărăgan şi eram familiarizat cu relatările unor foşti deţinuţi“. Probabil aceasta l-a şi determinat să-l considere pe realul luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, condamnat la moarte şi urmărit de Securitate vreo două decenii, drept un „fascist-extremist“.
Totok a publicat şi lansat în cadrul unui Simpozion de la Goethe Institut o lucrare „memorialistic-amnezică“: „Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri“. Oare n-ar trebui sponsorii săi germani să-l roage să depene nişte amintiri şi despre colaborarea sa cu Securitatea, în cadrul unei sesiuni de anamneză? Chiar dacă CNSAS, în stilul său controversat (vezi cazul Roşca Stănescu), decide că nu se poate atribui calitatea de „lucrător“ al Securităţii, să observăm că în cazul descoperirii sursei „Voicu“, doar unul dintre spionii Hertei Müller, scriitoarea laureată a premiului Nobel a făcut apel pentru deschiderea unor anchete oficiale împotriva foştilor informatori ai Securităţii care azi locuiesc în Germania. Spor la treabă!
Citeaza acest articol pe saitul tau

Vezi si: SA RADEM (SAU SA PLANGEM?) CU “EUROPA LIBERA” SI ROSIE. Propagandistii “revolutiei” KGB. Cand gura pacatosilor adevar graieste. UPDATE cu informatii calde de la “Radio Moscova”

DEUTSCHE WELLE, un post al Republicii Federale Germania atintit asupra unui stat membru UE: ROMANIA. Autonomistii de la Budapesta la Berlin. Alo, MAE?

MINCIUNA RAPORTULUI PACEPA. PAUL GOMA ii face praf pe generalul securist comunist IM Pacepa si pe tiitoarea acestuia Lucia Hossu Longin

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Dumnezeu nu este politic corect. Diavolul si RFI, da. Informatorul Hertei Muller, William Totok, alias “Thomas” necredinciosul in dosarele Securitatii, il ataca pe calugarul si scriitorul Savatie Bastovoi pentru romanul “Diavolul este politic corect”. DOCUMENTELE TURNATORULUI TOTOK”

  1. […] France Internationale, atacă, de la Berlin, romanul ”Diavolul este politic corect” WILLIAM TOTOK, Corespondentul RFI la […]

  2. Agarici says:

    CNSAS: O nouă tristă veste

    Poetul Oskar Pastior
    Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Poetul Oskar Pastior
    Dacă fiecare nouă dezvăluire a colaborării unor scriitori cu securitatea este un nou act de acuzare la adresa unui sistem şi a unui regim totalitar şi inuman, tăinuirea de către cei forţaţi să colaboreze cu poliţia politică, a capitolului încheiat al ruşinosului angajament, lasă un gust amar celor dragi, cunoscuţi, apropiaţi.

    Vineri, ziarele germane publicau o tulburătoare veste: regretatul Oskar Pastior, laureatul celei mai prestigioase distincţii literare germane, Premiul Büchner, a fost colaborator al Securităţii. Pastior, un neîntrecut magician al cuvintelor, nu a mai avut cuvinte spre a mărturisi acest „păcat”.

    Dezvăluirea publică acum, în paginile presei germane, a acestei descoperiri amare făcută de germanistul Stefan Sienerth, directorul Institutului pentru Cultura şi Istoria Germană în Sud-Estul Europei, împreună cu colegul său Peter Motzan, provoacă tristeţe şi consternare, avînd un neobişnuit de larg ecou şi datorită faptului că Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, în ultimul ei roman „Leagănul respiraţiei” (“Atemschaukel”) tematizează un episod al biografiei mai vîrstnicului ei prieten şi coleg şi al istoriei etnicilor germani din România: deportarea, spre finele celui de-al doilea război mondial, într-unul din lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică.

    Cu Stefan Sienerth, care în cadrul unui simpozion organizat la Jena (24 – 26 sept. 2010)susţine şi o prelegere despre colaborarea regretatului Oskar Pastior cu Securitatea, Rodica Binder a realizat un interviu telefonic pornind de la ideea că cercetările întreprinse în arhivele CNSAS constituie, într-un anume fel, şi o campanie de restabilire a adevărului, oricît de dureros ar fi acesta.

    Autorul interviului: Rodica Binder
    Redactor: Robert Schwartz
    Deutsche Welle

  3. viorel rogoz says:

    Cazul George Vulturescu

    Viorel Rogoz a zis:

    Un cuplu de securisti pe care C.N.S.A.S-ul nu mi l-a deconspirat prompt. Se numesc George Vulturescu (in acte Gheorghe Pop-Silaghi) si Claudia Vulturescu (colonela de Securitate). A cerut si Uniunea Scriitorilor, oficial, sa se comunice care este identitatea delatorului “S3”. L-am descoperit cu oroare in Dosarul de Urmarire Informativa, criptat ‘Poetul”, deschis de Securitate poetului Radu Ulmeanu. Prieteni ai turnatorului , pe care l-am idenificat ca sursa “S3’-(Vulturescu!), mi-au cerut să justific afirmațiile în legătură cu activitatea securistică a familiei Vulturescu. Aduc câteva detalii (nu toate!), reproducând dialogul cu Radu Cenan, pe care l-am purtat pe blogul unui distins intelectual, Liviu Ioan Stoiciu.

    Radu Cenan
    aprilie 23rd, 2011 at 12:35
    Am citit şi eu dezvălurile din “Acolada”, referitoare la sotia lui Vulturescu. Femeia e insa mai respectabilă decât liota de turnători devoalată recent, iar Vulturescu e chiar un poet autentic, un excelent director de revistă şi un om de onoare. Să nu exagerăm, domnilor!

    Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 14:09
    Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul “S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicativul “S1″) unde i-au facut de petrecanie profesorului Ioan Ternaru (dupa o suita de anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus…E dus si azi…Era in 1984. De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR’ DE INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa , Radu Cenan?)
    Deci, doamna Vulturescu a avut, in indicativ un « S ». Iar, in dosarul lui Radu Ulmeanu, apare ca turnator « S3 ». Acesta a fost utilizat cu aprobarea sefului Securitatii. Ori, se stie, membrii familiilor de securist erau folositi doar cu aprobarea comandantului. Aici, e dator George Vulturescu sa faca lumina. Ar putea si el sa-si puna cenusa in cap si sa spuna, ca altii, ca asa au fost vremurile. Prietenii, oricum, l-au iertat. Din moment ce fac interventii sa nu-i mai pun numele in « Acolada ».

    • Radu Cenan
    aprilie 26th, 2011 at 14:47
    Cat i-am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea cu cei trei pacurarei.

    • Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 20:24
    O stiu si cu cei doi Vulturei…Mie cel mai mult imi place poetul cand tine discursuri publice…”Asa deci”…”nu-i asa?” …”asa “…Discutăm altundeva. Eu sunt unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in ’90, la atestarea pe post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de Securistă din Sistem (“Sistemul Culturii!”). “Poesisul” a fost argumentul forte pe care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI “una onorabila”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , profesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus la Biroul “S”, (“onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, și incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o fi inaltat la Ceruri…Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa i se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, marmura sau granit… Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : “George Vulturescu-un voluptuos al penisului captiv”.Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, vorba dumitale, “strălucește” în literatură..Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa “Istorie…”.) P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga “Cultură”( fara sa-mi ceara consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti…Desi, sub ministeriatul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte… De anvergură…

    Viorel Rogoz
    Un P.S- in « Acolada », nr. 5 / 2011, referitor la apararea cuplului Vulturescu : Un oarecare LASZLO ALEXANDRU, ale cărui conferinte ştiintifice (vezi festivalul ≪FIRE DE TORT!≫) sunt foarte apreciate de minerii din Rodna (după cum am aflat in timp ce derulam o anchetă etnologică de teren), intervine, pe internet, cu o filipică ambiguă, dar care se vrea o caldă strangere de mană, duioasă imbărbătare adusă Familiei Vulturescu, aflată in grea suferintă, după ce partea bărbătească a insolitului melanj mitoman şi-a adjudecat titlul de Pinocchio – prin inventarea unui dezonorant penis captiv cu a cărui demantelare, in ultima vreme, poetul născut pe aliniamentul mitic Nord-Vest —> Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vanătorul de sconcşi, amirosind pestilentele desfundate, in editie princeps, de revista „POESIS”: ≪P.S. Nu lipsesc miasmele de latrină din această revistă impodobită ca pomul de Crăciun.
    Un oarecare Viorel Rogoz işi intitulează „dezvăluirile” despre un poet concitadin şi sotia acestuia: George Vulturescu – un voluptuos al penisului captiv (p. 20-21). Cine zice – aşa să i se-arate!≫ (vedeti, dacă mai apucati şi dacă vă descurcati, revista crepusculară „Tribuna”, in editie populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszlo işi incheie maledictia cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice – aşa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, intr-un „J’ACC– USE!” furibund in urma căruia a ieşit cu revista pătată. Şi nici obrazul, atat cat mai are, nu mai exprimă o figură intrutotul imaculată… Aşteptăm siderati deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D.U.I.«POETUL», o bubă malignizată, pritocită de Institutia Răufamată a securistei-sotii, unui fioros duşman al Poporului:Radu Ulmeanu.

    Marcel Papuci

    In tara asta, turnatorii sunt “cetateni de onoare”.

    Doi turnatori sunt propusi sa li se acorde titlul de “om al anului 2012″. Unul, Rudolf Fatyol, este directorul Filarmonicii din Satu-Mare si a turnat de a stins. Al doilea , George Vulturescu, este in lucru la C.N.S.A.S. ca turnator sub numele de cod “S3″ si, scrie presa, a turnat cu aprobare speciala deoarece sotia i-a fost colonel de securitate la Baia Mare. Turna sistematic un poet din Maramures care semneaza Radu Ulmeanu.

    Monica Popescu26/10/2013 at 14:19

    Eu Monica Popescu recunosc ca am turnat. Nu puteam suporta inpertinenti ce incalcau politica partidului. Si astazi sunt pedepsiti cei care au criticat Psd-ul sau alte formatiuni. Pe Valer Marian l-au dat afara pentru ca nu a fost de acord cu Ponta si l-a tradat. Eu l-am raportat pe Viorel Rogoz si am pus si elevii pe urmele lui. Am adunat un material valoros. L-am intocmit in interesul tarii si a poporului. Sotul meu era secretar de partid. Era normal sa fiu vigilenta. Acum, dupa ce partidul a fost inlaturat , sotul a trecut la altul tot atat de uman casi pcr-ul. E vorba de Partidul Socialist a Munci. Noi muncim si azi. Eu am fost promovata in post inportant. Meritele acelora care au informat sunt recunoscute si astazi. Statul nostru ii apara pe cei care au fost si sunt adevarati patrio

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova