Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, cu drapel in berna. Sa demolam Statuia Rusinii, reinstalata de Nastase si Soros! Editoriale de Victor Roncea, Lazar Ladariu si… Adrian Nastase

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest
Drapelul naţional al Ungariei a fost arborat în bernă, ieri, în faţa Parlamentului de la Budapesta, in prezenta preşedintelui Pal Schmitt şi a premierului Viktor Orban, pentru a comemora “martirii ţării”, executati la Arad, în războiul de independenţă din 1848-49. La Arad, alte oficialitati  romane (tampite) si maghiare (ticaloase) au venit pentru acelasi lucru: prefectul Calin Bibart, presedintele UDMR Marko Bela, dar si extremisti veniti special de la Budapesta, precum vicepresedintele Parlamentului, ministrul Apararii, secretari de stat, consulul general de la Cluj Napoca, ambasadorul Ungariei la Bucuresti, s.a., informeaza NapocaNews. În 1849, 12 generali unguri şi un colonel au fost executaţi la Arad, în România, în urma unei decizii a Curţii Marţiale austriece. Cei 13 sunt responsabili de o campanie de exterminare in masa a taranilor romani, ucisi in numar de 40.000.  Ziua de 6 octombrie a fost declarată de Ungaria “zi de doliu naţional” în 2001. La Arad, o statuie ridicata pentru preamarirea lor in vremea Ungariei Mari si demolata apoi de Regele Ferdinand si Ionel Bratianu in 1924 a fost reinstalata de Adrian Nastase in 2004, dupa fix 80 de ani, pe vremea cand sef al Cancelariei sale ii era Alin Teodorescu, primul presedinte al GDS si al Fundatiei Soros si agent al Ungariei documentat inca din 1988. Iata opiniile catorva oameni despre acest moment nefast din istoria Romaniei recente.


Statuia Rusinii. De ce s-a sucit Nastase

Presedintele Executiv al Partidului Democratiei Sociale din Romania anului 1999, profesorul de drept international Adrian Nastase, denunta atunci, in oficiosul partidului, “Dimineata”, “Visul iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”. Pozitia sa, din postura “mai libera” a unui politican din Opozitie, i-a permis atunci actualului premier Adrian Nastase sa fie sincer.
Desi nu ar fi trebuit sa mai fie necesar, deoarece tendinta rescriitorilor istoriei este de a uita din relatarile oficiale acest “mic amanunt”, subliniem: statuia rusinii, cum am denumit-o noi, reamplasata luni la Arad dupa fix 80 de ani, reprezinta 13 generali ai armatei maghiare, care, in 1848, au ucis peste 40.000 de romani in cadrul unei operatiuni de radere de pe fata pamantului a 300 de sate romanesti. Ungurii de azi, ai “Ungariei Mici”, nu contesta acest fapt, ei doar sustin ca statuia reprezinta, dupa cum o si intituleaza ei, un “simbol al libertatii”. Al libertatii de a ucide? Daca i se pot contesta multe lui Nastase, cunoasterea perfecta a istoriei si din perspectiva finului cunoscator al dreptului international, nu. Materialul sau, republicat azi de ZIUA, demonstreaza concret acest fapt. Profesorul Nastase puncteaza: “Dar daca din 1920 pana astazi revizionismul maghiar a condamnat in sute de lucrari si conferinte “barbaria” romaneasca fata de simbolurile Ungariei Mari, in nenumarate ocazii insisi oficialii maghiari au mers atat de departe incat au conditionat pana si bunul mers al relatiilor dintre Ungaria si Romania de reamenajare pe locul initial al Monumentului Libertatii din Arad”. Extrem de corect. Presiunile Ungariei – dupa ce Ionel Bratianu, artizanul Marii Unirii si “distrugatorul” grupului statuar, a fost si el “uitat” de noua era comunista -, au fost consecvente si puternice, pana astazi. Cand ungurii se pot considera, din nou, invingatori.
Deputatul din Opozitia de ieri Adrian Nastase critica acerb Guvernul CDR si condamna regimul Constantinescu pentru ca “sfideaza dispretuitor intreg poporul roman”. Si totusi, ce l-a determinat pe premierul Romaniei de astazi, sa faca azi exact acelasi lucru pe care il blama cu atata vehementa atunci? Desi s-a eschivat de la prezenta la inaugurarea monumentului, prim-ministrul a fost reprezentat de un alt fin cunoscator al istoriei: ministrul Culturii si Cultelor, profesorul academician Razvan Theodorescu. “Inaugurarea de astazi a Parcului Reconcilierii este un moment de referinta, poate cel mai important din istoria relatiilor dintre cele doua tari vecine”, a spus inalta fata culturala a PSD. Seful sau direct insa, aprecia in 1999, din Opozitie, demersul pentru concretizarea acestui moment – pe care, totusi, in ciuda aliantei cu UDMR-ul, regimul Constantinescu s-a ferit sa-l implineasca – drept “o provocare intolerabila si inconstienta din partea unor forte revansarde maghiare”. Presedintele UDMR, Marko Bela, este de parere ca “solutia pe care am gasit-o, aceea a dialogului intre doua monumente, este cea mai buna”. Insa, ne intrebam intemeiat, ce dialog poate fi acela intre calau si victime?
Liderul maghiar a mers mai departe, afirmand ca reinstalarea memorialului este un semn al recunoasterii oficiale de catre Romania a faptului ca trecutul ungar ocupa un loc meritat in Transilvania. Chiar locul meritat al trecutului ungar sa fie ocupat de sange si crime? Noi speram ca, odata ce vom intra impreuna in acelasi club, reconcilierea sa se bazeze pe impartasirea valorilor comune, europene. Si astfel ajungem si la bietul ambasador al UE, Jonathan Scheele, pacalit sa fie martorul unui troc politic, al carui dedesubt partidul aflat la guvernare, impreuna cu actualul sa presedinte au datoria sa il dezvaluie poporului roman, atat de aparat in urma cu cinci ani prin declaratii sforaitoare. “Aceasta ceremonie, de o adanca intelepciune, este profund europeana, spiritul reconcilierii care domina in prezent Europa trebuind sa domine si aici”, a spus Scheele. Consilierii sai romani probabil ca sunt mai preocupati de gestionarea fondurile nerambursabile decat de respectarea adevarului istoric.
Nu ne putem inchipui ca reprezentantul Europei ar putea milita vreodata pentru ca, de exemplu, poporul evreu, care s-a reconciliat cu cel german, sa-i ridice si statuie lui Hitler pe deasupra, daca se poate chiar la Auschwitz. Nu credem ca, armenii, ca un alt exemplu, ar putea fi obligati europeneste sa ridice statuie Marelui Vizir si executorilor ordinelor care au dus la eliminarea a circa 1.500.000 de oameni. Este peste masura oricarei imaginatii ca Europa sa ceara vreodata fostelor natiuni subjugate din Estul Europei sa-i ridice statui lui Stalin si Beria. Nu. Aici ambasadorul a fost cras dezinformat. Exemplele pot fi criticate de detractorii de serviciu, victimele generalilor sunt mai putine. “Doar” 40.000. Insa crima poate avea grade de comparatie?
Daca in 1999 deputatul Adrian Nastase se numara printre mai multi politicieni care criticau restaurarea monumentului maghiar, astazi tacerea Parlamentului Romaniei si a societatii civile a fost cu atat mai suspecta. Cativa, putini, au comentat si azi. In surdina. Unde este “patriotul” de Vadim Tudor, care chiar de ziua lui Eminescu prefera sa apara pe toate posturile sa faca balci politic? Unde este acidul de Basescu, care aici, pe tarlaua lui, isi gaseste timp sa apere virulent un Mausoleu al comunistilor, demn de a fi dinamitat?! Si, mai presus de toti, unde sunt urmasii lui Bratianu, aceiasi care mieunau catre PSD la Bucuresti, in fata statuii de pe bulevardul Dacia a marelui roman, pentru ca fusese mazgalita cu spray-ul?! Unde este cuvantul elocvent al auto-intitulatei “societati civile”?! Unde sunt romanii? Pentru ca pe unguri ii vedem. Si noi si Europa.
In timp ce ei il reinhumeaza pe Horthy cu onoruri militare, noi ii facem cosciug de tabla bustului lui Antonescu, din chiar curtea bisericii ctitorite de el. In timp ce drepturile romanilor din jurul granitelor sunt incalcate flagrant si programat, ungurii isi apara conationalii, creeaza si aplica legea maghiarilor de pretutindeni, in ciuda criticilor Europei. In timp ce noi nu mai stim ce legi sa mai facem, transformand in obligatii simple recomandari privind minoritatile, extremistii unguri agita steagul separatismului si incita nu numai simplii maghiari, ci si secuii si ceangaii. In timp ce aripa PSD din SRI nu mai stie cum sa acopere super-grofii maghiari gen Csibi Istvan, noi ne milogim la Budapesta sa ne recuperam bunurile Fundatiei romane Gojdu, rechizitionate de guvernele ungare, indiferent de culoarea lor politica.
Simion Barnutiu, Blaj, 1848: “Tineti cu poporul toti ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag strainii asa de usor in partea lor”, este chiar motto-ul “Diminetii” care publica articolul lui Adrian Nastase. Ar fi poate cazul sa ne explice prim-ministrul ce l-a facut sa decada din tinuta sa morala de atunci si sa accepte azi aceasta schimbare totala.

Victor RONCEA
ZIUA Nr. 3000
Miercuri, 28 aprilie 2004

 


Monumentele non grata si cedarile continue pe pamant romanesc !

Editorial Cuvantul Liber
nr. 86 / 4 Mai, 2004

Am pornit, premeditat, atunci cand am ales titlul de mai sus al editorialului, de la cartea recent aparuta a cunoscutului istoric roman dr. Petre Turlea: “Monumente ale unor criminali maghiari in Romania”, o reeditare imbunatatita a volumului “Monumente non grata. Falsi martiri maghiari pe pamantul romanesc”, tocmai pentru a mai atrage o data atentia asupra unor aberatii care, iata, continua sa se deruleze azi sub ochii nostri. De la o vreme incoace, continua proliferarea ingrijoratoare in Transilvania a ridicarii unor monumente indezirabile, placi comemorative, dovezi cu semnificatii antiromanesti care glorifica faptele unor criminali de la 1848-1849 si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Impanzirea Transilvaniei, in ritm accelerat, cu astfel de monumente non grata, prezentarea trunchiata sau mincinoasa a faptelor conducatorilor armatelor revolutionare care au cultivat, prin “tribunalele de sange”, barbaria si asasinatul in masa (cei 13 generali de pe statuia “Hungaria”, de la Arad, Kossuth Lajos, Vásvári Pál, Dücsö Csaba, Wass Albert etc.), reluarea tezelor nationalismului sovin maghiar, care “justifica” atrocitatile comise, devin – spune distinsul istoric Petre Turlea – practica de-acum curenta a “transformarii unor criminali in martiri si eroi”, prin mistificarea istoriei. Din pacate, exemplele sunt atat de numeroase!

La 80 de ani dupa ce unul dintre artizanii Romaniei Mari, Ionel I.C. Bratianu, demola statuia celor 13 generali de la Arad, determinat de pornirile revizionismului si ale iredentismului maghiar, acesta fiind locul de intalnire al celor neimpacati cu Tratatul de la Trianon, de unde plecau atacurile impotriva tanarului stat national roman, care a luat nastere, la 1 Decembrie 1918, prin vointa unanima a tuturor romanilor, ungurii pot jubila! Sfidare a intregului nostru neam, atata timp cat nu au fost consultati romanii ardeleni, cat n-a contat parerea aradenilor, cat n-a fost cerut nici macar acordul autoritatilor locale, atunci cand a fost luata decizia reamplasarii statuii “Hungaria”, simbol al dominatiei ungare, pe pamantul Transilvaniei noastre atat de incercate prin involburarile istoriei, ea constituie un gest ofensator pentru memoria celor 40.000 de semeni de-ai nostri ucisi miseleste in 1848-1849. Ce n-a facut nimeni pana acum, nici Guvernul dr. Petru Groza, nici Ceausescu, nici Constantinescu, pe vremea in care UDMR se afla la guvernare, in cadrul C.D.R., a infaptuit Guvernul actual roman! Aceasta noua cedare, de fapt o recunoastere a unui monument al vrajbei si al urii milenare, pe care apare Transilvania noastra ca parte a Ungariei, ne va costa mult! Ciudat lucru, stergand distanta dintre victima si calau, guvernantii au venit cu aceleasi sabloane explicative, pentru a-i aburi pe naivi, denumind monumentul “Statuia Libertatii”. Ce libertate? Libertatea de a ucide? Inaugurat la 6 octombrie 1890, grupul statuar de la Arad, avand, de jur-imprejur, in relief portretele in bronz cu numele si chipurile celor 13 generali dezertori care au luptat impotriva ostilor lui Avram Iancu, a armatelor austriece si tariste, precum si semnul heraldic dominant al Ungariei Mari, reprezentand, de fapt, “Hungaria” invingatoare, dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, statuia a devenit ofensatoare pentru romanii ardeleni. In decursul vremii, orgoliul ungar si insistenta arhicunoscuta a guvernantilor din tara vecina au recurs la diverse tertipuri, mergandu-se pana acolo, incat chiar bunele relatii intre Romania si Ungaria erau determinate si conditionate, la un moment dat, de reamplasarea Grupului statuar de la Arad. Erau aduse, drept “argument”, cele mai nastrusnice aberatii. Cica, cei 13 generali ar fi “aparat Occidentul de pericolul slav!”. Nici unul dintre pseudo-argumentele aduse de partea ungara nu i-au putut convinge pe guvernantii romani si sa determine reamplasarea statuii “Hungaria” pe pamant romanesc. In ciuda tuturor eforturilor fortelor revansarde din Romania si Ungaria, ea a ramas in depozitul armatei. Decizia era clara: statuia Ungariei Milenare, proprietate a statului ungar, sa fie oferita si reamplasata pe pamantul si pe banii statului vecin, acolo unde ii este locul!

Chiar si domnul Adrian Nastase, aflat, mai ieri doar, in opozitie, ii sfatuia pe vecinii unguri sa-si ia statuia acasa, la Budapesta. Prin Declaratia de la Cluj-Napoca, din 13 iulie 1999, si, mai ales, prin articolul “Un vis al iredentismului maghiar. Reamplasarea, la Arad, a «Monumentului libertatii maghiare»”, aparut in ziarul “Dimineata”, la 5 octombrie 1999, actualul premier, pe atunci prim-vicepresedinte al PDSR, declansa un vehement atac la adresa revizionistilor maghiari. Recurgand la anumite similitudini, plecand de la evenimentele sangeroase din Kosovo, facea trimiteri la situatia din Transilvania si Vojvodina. Mai pe sleau spus, domnia sa, preciza ca revizionismul si iredentismul maghiar doresc o autonomie a Transilvaniei ca parte a Ungariei Mari. Totusi, domnul Adrian Nastase nu s-a aflat, la Arad, cu ocazia rusinoasei reamplasari a statuii “Hungaria”, alaturi de omologul Peter Medgyessy si de Marko Bella, liderul UDMR. Lipsa lui spune ceva. Depinde din ce unghi privesc romanii partea goala si cea plina a paharului. Domnilor acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, vicepresedintelui Camerei Deputatilor, Viorel Hrebenciuc, cel care, de fapt, a tras toate sforile din umbra, ca “nas” al Protocolului PSD-UDMR, li s-a alaturat, la Arad, domnul Jonathan Schele, seful delegatiei Comisiei Europene in Romania, tras pe sfoara si impins inainte, oarecum, de abilul Nastase, tocmai pentru a se spala pe maini, ca Pilat din Pont, si a da evenimentului o dimensiune “europeana” (Aspectul a fost cuprins intr-un excelent articol, de colegul Victor Roncea de la “Ziua”). Sinceri sa fim, nimic nu mai are pe la noi vreo importanta. Iar gestul ofensator al celor care considera Transilvania “pamant ce le-a apartinut de drept”, a avut efectul unei bate date in moalele capului romanilor! Asa incat, pe nimeni nu ar mai uimi daca i-ar veni cuiva ideea ca sa inalte, pe pamant romanesc, un monument al lui Horthy Miklos. Cum v-ati inchipui, oare, statui ale lui Hitler la Tel-Aviv, ale lui Stalin la Varsovia, ale unui presedinte turc in capitala Armeniei?

Care a fost reactia pe plaiurile noastre mioritice in fata fenomenului nociv pentru Romania? Parlamentul a cam tacut. O fi tacerea de aur? Cu mici exceptii, parlamentarii au adoptat tactica strutului. Ce au facut PNL-istii, urmasii celor care au demontat aberatia numita statuia “Hungaria”? Nimic. Dar guresa, in alte atatea situatii, societate civila? Ce adevar istoric? Un moft! Bravo, mari rromani! Nu are nici o importanta, pentru guvernantii si politicienii actuali ca, in timp ce memoria maresalului Ion Antonescu era data de pamant, prin Ordonanta de Urgenta, de cei cu legitimatii separatiste, criminalului de razboi – Wass Albert, vinovat pentru crimele abominabile de la Sucutard si Muresenii de Campie (care continua “seria” inceputa cu Ip si Treznea), i se ridicau busturi, la Reghin, si la Lunca Muresului, intr-un abil plan de reabilitare a lui. Vorbind de o “dimensiune a personalitatii lui”, intr-o scrisoare, o doamna din Miami recurgea la cuvintele lui Horatiu: “Opera mea e solida, amintirea-mi e mai durabila ca bronzul”, lasandu-ne sa credem ca este bantuita de regretul marturisit ca “dimensiunea personalitatii lui nu este imortalizata intr-un obelisc sau statuie cioplita in piatra”. Si, uite asa, ii da inainte cu “opera mai trainica decat metalul”, cu panseuri si sintagme de genul “gandirea nemuritoare”, “suflet iubitor de libertate”, “el are deja o statuie mai durabila decat otelul sau bronzul”, “o pomenire vesnic solida in acel pantheon, unde pot ajunge numai oamenii lui Iisus Christos”, “unul din sustinatorii puterii noastre”, “scriitorul cu suflet curat”, “patruns de idei de libertate”. Cea care afirma ca face parte dintr-o “natiune a Vinerii Patimilor”, considera ca “inca nu a luat sfarsit calvarul maghiar”, incheind jignitor si ofensator pentru romani si Romania, prin afirmatia ca ramasitele pamantesti ale lui Wass Albert s-ar afla “in pamantul maghiar al parcului de la Brancovenesti si al Scaunului Domnului”. De cand, oare, pamantul Brancovenestiului (deci si al comunei din care face parte si satul in care m-am nascut!) si al Scaunului Domnului a devenit pamant unguresc? De unde atata “pamant maghiar” tocmai la Brancovenesti, unde pana azi dainuie marturiile arheologice, de netagaduit, ale prezentei daco-romane. Sa nu mai vorbim despre acel monument al naturii – Scaunul Domnului – strajuit de o seama de sate cu traditii bogate, care cu toata oprimarea si deznationalizarea, au ramas pana azi romanesti?! Remuscarile lui, dupa cum se stie, s-au incheiat cu sinuciderea. Or, credinta crestina condamna suicidul si pe sinucigasi! Asa ca nu prea vedem, dupa afirmatiile doamnei doctorite din Miami, cum idolul iredentismului maghiar ardelean ar fi putut ajunge “de-a dreapta Tatalui”, din moment ce a incalcat porunca divina: “Sa nu ucizi”, iar hotararea Tribunalului Poporului de la Cluj, ramasa definitiva si irevocabila, confirmata si de Tribunalul International pentru Crime de Razboi, este trecuta sub o tacere totala. Pe cine crede ea ca pacaleste?

In timp ce 15 martie, ziua nationala a Ungariei, era (si este!) sarbatorita cu mare fast, in fiecare an, in Ardeal, cu steaguri rosii-albe si verzi, si era intonat imnul de stat al celor care au inglobat Transilvania Ungariei, reconcilierea a fost si este folosita ca pretext pentru nationalistii sovini pentru preamarirea falsilor martiri, pentru mistificarile si jignirile peste care nu se mai poate trece (S-a intrebat cineva cate monumente au fost ridicate in memoria ostasilor romani cazuti pentru eliberarea Ungariei in cel de-al doilea Razboi Mondial?). Comportamentul criminal al acestora, dispretul suveran si pretentia dreptului Ungariei asupra unui pamant vesnic romanesc isi gasesc expresia in monumentele si placile de la Ojdula (Covasna), Ionesti (Brasov), pe care scrie “Un singur Dumnezeu, o singura tara maghiara!”, Tarlungeni (Brasov), Sanzaieni (Covasna), Ciuhoi (Bihor), in cel inchinat la Fantanele, lui Vasvari Pál, sa nu mai vorbim de cele de la Aita Seaca si de langa Vlahita.

Sa ne mai miram ca am ajuns unde am ajuns dupa atatea cedari si tradari? Monumentul “Hungaria” a fost reamplasat. Criminalului de razboi – Wass Albert – i se ridica busturi in Ardeal, concomitent cu tiparirea operei si cu incercarile, tot mai insistente, de reabilitare a lui. Elevii si profesorii romani din Liceul “Bolyai” au fost alungati! UDMR depune eforturi insistente pentru schimbarea denumirii strazii Calarasilor in Kossuth Lajos (autorul teribilului Apel catre poporul roman, din 10 octombrie 1848, prin care crima era ridicata la rang de lege, iar stergerea romanilor de pe fata pamantului era considerata unica solutie!), tot un calau al neamului romanesc. Bulevardului maresal Ion Antonescu i se schimba numele. La UMF Targu-Mures, printr-o decizie abuziva, aberanta si separatista, pe clare criterii etnice, a ministrului Alexandru Athanasiu, iau fiinta sectii doar pentru maghiari. Aflam ca, in curand cladirile liceelor “Bolyai Farkas”, de Arta, “Unirea” precum si maternitatea veche vor fi retrocedate si vor intra in posesia bisericilor Reformata si Romano-Catolica, desi ele sunt de interes cetatenesc, care de mai bine de 50 de ani au revenit unor unitati de invatamant de elita ale statului roman, in care, de-a lungul vremii, s-au investit multi bani, iar proprietarii puteau fi despagubiti. Inca o revenire detestabila la “restitutio in integrum”?

Ar fi doar cateva dovezi din lungul sir al cedarilor nepermise si antinationale care lovesc in unitatea statala si in siguranta nationala romaneasca. Oare ce mai urmeaza?

Lazar LADARIU

 


UN VIS AL IREDENTISMULUI UNGURESC:
REAMPLASAREA LA ARAD A “MONUMENTULUI LIBERTĂŢII MAGHIARE”
un articol scris de:
ADRIAN NĂSTASE

E, pur şi simplu, de necrezut că un om care scria cele de mai jos acum doar 4 ani a putut săvîrşi azi oribila trădare a demnităţii naţionale prin instalarea în România a statuii unor ucigaşi de români. Textul  care urmează şi, mai ales, pasajele evidenţiate, vădesc abisul de duplicitate, fariseism, inconsecvenţă la care duc politicianismul searbăd, mercantil şi lipsa de caracter.
George Pruteanu

Pentru partea maghiară a statului hibrid rămas în istorie cu numele de Imperiul Austro-Ungar, ultimul deceniu al Secolului [sic1] XIX a fost în întregime dedicat aniversării a 1.000 de ani de la sedentarizarea triburilor ungaro-finice în Europa. (…) Printre altele, au fost ridicate numeroase edificii şi monumente sculpturale impunătoare pe tot cuprinsul teritoriilor aflate atunci sub dominaţie  maghiară, deci inclusiv în Transilvania. Printre acestea se numără şi „Monumentul Libertăţii” din Arad, ridicat la 6 octombrie 1890, operă a sculptorilor Huszar Adolf şi Zala György. Monumentul este de (…) 18 metri înălţime, şi constă într-un soclu lat sub formă de trepte pe care sînt dispuse, jur-împrejur, în relief, portrete în bronz (cu nume gravate) a 13 generali maghiari care în timpul Revoluţiei de la 1848 au dezertat din armata Imperiului Habsburgic şi au comandat trupele ungureşti în luptele purtate atît împotriva românilor conduşi de Avram Iancu, şi în cele cu armatele imperiale habsburgice şi ţariste. După înfrîngerea revoluţiei, în vara lui 1848, armata habsburgică i-a executat la 6 octombrie 1849. Pe acest soclu se înalţă un obelisc pe ale cărui patru laturi sînt fixate figuri alegorice, de peste 3 metri înălţime fiecare, simbolizînd Renaşterea Ungariei  Milenare şi purtînd însemnul heraldic al Ungariei Mari. (…) Acestui întreg ansamblu [sic2] ungurii îi spun Monumentul Libertăţii. (…) După Marea Unire din 1918, monumentul a fost considerat ofensator pentru demnitatea românească, populaţia cerînd înlăturarea lui din centrul Aradului, fapt ce s-a materializat printr-o hotărîre a guvernului liberal condus de Ionel I.C. Brătianu, care, în 1924, a dispus dezafectarea lui. De atunci, părţile componente ale monumentului se păstrează în incinta unităţii militare din localitate. Dată fiind valoarea simbolică cu totul specială a acestui ansamblu sculptural, revizionismul maghiar a făcut din el unul dintre scopurile sale primordiale, cererea de reamplasare pe locul iniţial constituind o prioritate formulată permanent şi vehement. În 1920, la Budapesta, sub semnătura lui Petho Sandor, apărea broşura intitulată „Les monuments hongrois en Transilvanie que les roumains, on detruit [sic3]“, în care figura, în mod nejustificat, şi monumentul din centrul Aradului. Dar dacă din 1920 şi pînă astăzi revizionismul şi iredentismul maghiar au condamnat în sute de lucrări şi conferinţe „barbaria” românească faţă de simbolurile Ungariei Mari, în nenumărate ocazii înşişi oficialii maghiari au mers atît de departe încît au condiţionat pînă şi bunul mers al relaţiilor dintre Ungaria şi România de reamenajarea pe locul iniţial a „Monumentului Libertăţii” din Arad. Unul din momentele de vîrf în această privinţă l-a constituit întregul interval de timp între [sic4] 1975 şi 1989, cînd partea ungară, precizînd că monumentul ar reprezenta „simbolul rezistenţei maghiare împotriva ţarismului”, a cerut părţii române să reaşeze la locul ei această dovadă că „Ungaria a apărat Occidentul de pericolul slav”. Pentru a evita o criză diplomatică, spre sfîrşitul anilor ’70, România a sugerat conducerii statului maghiar că este dispusă să cedeze Ungariei monumentul dezasamblat, dacă aceasta doreşte să-l instaleze pe teritoriul său. Sugestia fiind respinsă categoric, partea ungară a boicotat convorbirile bilaterale din perioada 1980-1985 cu privire la regimul monumentelor, cimitirelor şi operelor comemorative de război, româneşti, de pe teritoriul R.P. Ungare. Concomitent, a trecut la desfiinţarea unor cimitire, parcele de morminte, monumente şi simboluri comemorative de război româneşti, aflate pe teritoriul ungar, pentru ca, la un anumit moment, să condiţioneze oprirea acestor acţiuni de reamplasarea la Arad a Monumentului Ungariei Mari. Pertractările au continuat pînă la căderea regimului comunist în ambele ţări. Numai că, imediat după revoluţia din decembrie 1989, presiunile oficiale maghiare au reînceput, cu o insistenţă mult sporită, datorită noii conduceri politice. Susţinătorul pretenţiilor proaspetei democraţii maghiare pe lîngă oficialităţile române a fost ministrul de atunci al Culturii, dl. Dan Petrescu [sic5]. Acesta a depus un efort demn de o cauză mai bună pentru ca simbolul Ungariei Milenare să străjuiască şi să sfideze pămîntul românesc al Transilvaniei. Numai prin opoziţia deschisă conducerii de atunci a Armatei, dl. Dan Petrescu nu a avut cîştig de cauză în Guvernul României. Iată însă că actualul Guvern a României a devenit subit preocupat de instalarea acestui simbol major al dominaţiei maghiare în Transilvania, tocmai cînd iredentismul maghiar de pretutindeni se pregăteşte să sărbătorească cu mare fast 150 de ani de la executarea celor 13 generali socotiţi a fi părinţii renaşterii Ungariei Milenare, dar care pentru urmaşii miilor de români căzuţi în luptă cu oştile pe care aceştia le-au condus, amintirea lor nu poate fi decît ofensatoare [sic6]. Este ofensatoare măsura în care orgoliul ungar a fost o dată răsplătit, cînd românii au acceptat ca pentru cinstirea acestor generali să fie instalat obeliscul ce a fost ridicat în 1881 de municipalitate pe locul unde ei au fost asasinaţi. Deci nu cinstirea generalilor este în cauză, ci instalarea humei [? sic7] capabile să „dovedească”, prin simbolistica sa, că Transilvania a fost reînscrisă în vechea ordine a Ungariei Milenare. Nu discut, aici şi acum, tertipurile la care s-a dedat actuala Putere [1999; n. GP] pentru a da satisfacţie cel puţin componentei sale UDMR-iste, pentru a putea da viaţă unui deziderat important a iredentismului maghiar. Condamn însă stilul antidemocratic în care această măsură a fost luată în secret, fără consultarea opiniei şi voinţei locuitorilor din Arad şi, de-a dreptul incredibil, fără consultarea şi înştiinţarea autorităţilor locale, care au aflat vestea prin „bunăvoinţa” unui membru al Guvernului maghiar. Indiferent dacă eu consider că ne confruntăm, în acest caz, cu o sfidare dispreţuitoare a actualilor guvernanţi adresată întregului popor român şi cu o provocare intolerabilă şi inconştientă din partea unor forţe revanşarde maghiare, acest monument – proprietate a Statului Ungar – trebuie să facă obiectul unei discuţii la nivel de experţi, pentru a stabili condiţiile în care poate fi restituită părţi maghiare, singura în măsură s-o preţuiască şi interesată s-o reinstaleze. Dar pe teritoriul său şi cu banii săi! Cît despre parcul şi ansamblul „Reconcilierii” de la Arad, Guvernul poate să-l facă dacă are bani, dar cu monumente noi şi numai dacă arădenii vor!

(ziarul Dimineaţa, 5 oct. 1999)
(Sublinierile cu aldin şi litere mai mari îmi aparţin, GP)

________________________________

1) Corect: secolului (n.GP).
2) Pleonasm. Corect: acestui ansamblu (n.GP).
3) Corect: fără virgulă între roumains şi on (n.GP).
4) Corect: dintre (n.GP).
5) Dl Dan Petrescu nu a fost ministru, ci ministru adjunct (n.GP).
6) “…Dar care… amintirea lor nu poate fi decît…” = anacolut (frază incorectă) (n.GP).
7) Poate o eroare de tipar. Cuvîntul e fără sens în context (n.GP).

Pruteanu.ro

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

You can leave a response, or trackback from your own site.

24 Responses to “Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, cu drapel in berna. Sa demolam Statuia Rusinii, reinstalata de Nastase si Soros! Editoriale de Victor Roncea, Lazar Ladariu si… Adrian Nastase”

  1. […] Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, … Thu Oct 07, 2010 21:30 pm Statuia rusinii, cum am denumit-o noi, reamplasata la Arad dupa fix 80 de ani de la demontarea ei de catre Regele Ferdinand si Ionel Bratianu, reprezinta 13 generali ai armatei maghiare, care, in 1848, au ucis peste 40.000 de romani in cadrul unei operatiuni de radere de pe fata pamantului a 300 de sate romanesti. […] […]

  2. KRISTIJAN IVANCIC ZAGREB HR says:

    GUNOAJELE NU SE LASA…. DACA AR EKSITA O ACTIJUNE DIN PARTEA TUTUROR TARILOR CU CARE ACESTE ANIMALE PRIMITIVE AU GRANICA ALTA AR FI STUATIJA…IMPOTRIVA TIGANILOR S-A ACTIJONAT REMARCABIL. PE CND EUROPA II VA TRATA LA FEL SI PE ACESTE EXCREMENTE TURANICE?

  3. altu says:

    “monumentul reconcilierii”(adica a reconcilierii Austro-Ungare,nota bene) ala mai reprezinta ungaria mare, cu cele 13 provincii(Ungaria,Oldenburg,Burgenland,Slovacia,Rutenia,Transilvania,Banat,Partium,Sirmium,Croatia,Slavonia,Bacica,Voievodina) . dar sa revenim. la Arad au fost executati 13 generali ca fiind DEZERTORI (ce eroic). Aulich Ludovic (austriac),Ivan Damianic(sarb)Deseev Aristide (roman din slovacia),KIss Erno (armean),Carol Knezic(croat),Lazar Vilmos (armean),Georg Lachner (german),Karl von Leiningen Westernburg (german nascut in germania),Jozsef Nagysandor (ungur),Ernst Poltenberg (austriac),Josef Schweidel (german),Ignac Torok (ungur ‘torok inseamna turc’)Carol Vecsey(ungur).

    pe de`asupra acesti 13 generali sunt vinovati de genocid impotriva romanilor ardeleni. asa ca ce dracu mai stam si nu topim abominatia asta ridicata pe pamant Romanesc?

  4. VR says:

    Corect!

  5. kost says:

    in loc sa comemorat victimele,respectiv taranii ardeleni ,noi slavim criminalii………………..halal………

  6. Eu sunt de acord cu amplasarea statuii respective la Arad, cu urmatoarele conditii:
    Amplasarea unei statui a generalului Traian Mosoiu la Tisza-Bo, locul unde armata romana a trecut podul de pontoane peste Tisa in iulie 1919.
    Amplasarea unei …statui a generalului Gheorghe Mardarescu la intrarea in Budapesta, acolo pe unde au intrat cavaleristii romani ai generalului Rusescu la 3 august 1919.
    Amplasarea unei statui a regelui Ferdinand pe Andrassy Strasse, in dreptul parlamentului maghiar, acolo unde au defilat trupele romane la 4 august 1919.
    Amplasarea opincii romanesti pe catargul steagului maghiar de pe parlamentul Ungariei, acolo unde a stat pe parcursul ocupatiei romanesti a Ungariei, din august pana in noiembrie 1919.
    Odata aceste conditii indeplinite, sunt de acord cu amplasarea statuii celor 13 generali maghiari la Arad.

  7. otonis says:

    @ Cristian, bine spus !! Ori asta, ori aruncarea constructiei peste granita. Mai e pusa si-n parcul reconcilierii romano-maghiare. Ce reconciliere e asta cu monumentul asta scandalos acolo ?!?!?!? Macar de-ar fi facut si montat in acelasi parc si un monument impunator al victimelor limbricilor astora >:((

  8. ardelean2010 says:

    De ce reusesc ungurii sa se impuna in Romania? Pentru simplu motiv ca Romania nu este condusa de romani. Acest lucru se vede clar din faptul ca s-a acceptat (si se accepta) folosirea termenului *rom* (rrom) pentru tigani, pentru ca asa spun ei ca se numesc in limba tiganeasca. Daca gasiti *Dictionarul rrom-roman* autor Lazar Carjan… veti vedea ca ei ii numesc pe romani ** gajicano** Va transcriu titlul pe graiul lor spoitoresc * DICTIONARO RROMANES-GAJICANO – DICTIONAR RROM-ROMAN*
    Atunci de ce ne miram ca ungurii fac ce vor in Ardeal. Toate partidele politice aflate la guvernare dupa 1990 i-au avut ca aliati pe unguri. Cand doi se cearta a-l treilea castiga. In cazul nostru se vede cum incet-incet romani pierd in favoarea altora. Cei mai mari dusmani ai romanilor sunt romani. Acest lucru se vede inclusiv in religie. Cum se face ca in limba romana avem atatea variante pentru Fiul lui Dumnezeu** Iisus* Isus* Hristos*Cristos*Christos* : de parca ar fi vorba de alte persoane. Ortodocsii in acuza pe greco catolici ca sunt *unguri* desi Scoala Ardeleana de la Blaj are ca prim obiectiv eliberarea naţională şi socială, năzuinţă de veacuri a românilor din Transilvania. Această mişcare iluministă a fost iniţiată de episcopul greco-catolic Ioan Inocenţiu Micu-Klein (1745-1806) şi a adunat în jurul ei intelectuali veritabili, care făcuseră studii superioare la Viena sau Roma şi care continuă ideile cronicarilor cu privire la originea latină a limbii române şi la romanitatea poporului.Atunci cum poate fi Biserica Greco Catolica considerata *dusman al poporului roman*?. La Marea Adunare din 1 dec.1918 de la Alba Iulia cel care a citit Actul Unirii a fost Episcopul greco catolic Iuliu Hossu (in foto- http://lianalumi.files.wordpress.com/2008/11/episcopul-iuliu-hossu1.jpg)
    Nu mai trebuie sa-i acuzam pe altii pentru ceea ce fac ci sa vedem ce nu facem noi ca si ROMANI.

  9. VR says:

    @ardelean
    Miscarea a fost politica, pentru a capta bunavointa Apusului, nu de credinta. Credinta cea adevarata este cea Ortodoxa.

  10. sufletderoman says:

    cititi informatia zilei de sm unde se incearca punerea in legalitate a celor 13 generali si MINIMIZAREA importantei mopnumentului din CAREI.Rusinos!!!

  11. VR says:

    Intr-adevar!

  12. arad says:

    Sunteti niste nebuni nu stiti istorie

  13. […] Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, … […]

  14. […] cei 165 de ani scurși de la execuția ofițerilor dezertori în mod diametral opus: românii – martiriul a 40.000 de conaționali care au căzut victime în timpul Revoluțiilor pașoptiste paralele, asasinați de armata ungară, […]

  15. […] Info: Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, … […]

  16. antiunguri says:

    Este strigator la cer ce nesimtiti pot fi ungurii astia tribali.Mars la voi in Mongolia loazelor ordinare.

  17. Pahon Stefan says:

    DUPA FAPTA SI RASPLATA …

    Scosesem si eu coarnele in lume precum melcul imbatat de aghiazma libertatii. Si inca mai credeam ca sfantul din fundul buzunarului trebuie sa poarte sudoarea fruntii si a bataturilor din palma. Apoi, a aparut , precum fata morgana, pentru fiecare dintre imbuibatii momentului, cate o matusa putreda de bani si m-am dumirit ca m-am ratacit pe drumul meu intre Rasarit si Apus. Iar Matusa Tamara a fost doar una dintre codoase care, la acea vreme, m-a determinat sa scriu pentru un controversat erou al zilelor noastre care a tinut sa-si lege numele si de statuia rusinii nationale de la Arad, precum spanzuratul de streang :
    De la Cornu la Catelu
    Ne-a tot dus cu zaharelu’,
    Cautand prin cuibare
    Ouale la fiecare
    Pintenog hermafrodit …
    Dar acum s-a ispravit
    Caci, cu ce-a agonisit,
    -Eu la oua m-am gandit-,
    Va manca cu toata pleava
    O omleta la … Jilava.

    POST-SCRÍPTUM : Nu exista umilinta mai mare decat sa-ti rataceasca glontul !…

  18. […] Posted on 9 octombrie 2014 | Scrie un comentariu Comemorări de 6 octombrie la Arad   Ca în fiecare an, de 6 octombrie, maghiarii i-au comemorat la Arad pe “cei 13 generali martiri”, iar „Noua Dreaptă” românească din Arad a organizat un parastas în memoria celor 40.000 de români ucişi în timpul revoluţiei ungare din 1848-1849. Fiecare parte cu adevărul său istoric, cu valorile şi aspiraţiile sale. Comemorarea „celor 13 generali” a avut parte, de fiecare dată, de ceremonialuri laice şi religioase, cel mai adesea onorate şi de prezenţe oficiale ungare şi române. Memoria celor 40.000 de victime române ale urgiei genocidare a armatei revoluţionare ungare este cinstită modest, discret, fără participări oficiale şi doar la iniţiativele unor organizaţii sau formatiuni politice al căror patriotism este etichetat şi acuzat de „extremism legionar” sau „vadimo-funarist”.   Cine au fost şi ce fapte de arme au săvârşit cei 13 „generali” ai armatei revoluţionare ungare de la 1848-1849?   Cei 13 (de diferite naţionalităţi – ungară, germană, austriacă, armeană, sârbă, croată, slovacă) au ajuns generali în armata Ungariei – aflată sub comanda generalului de origine poloneză Iosif Bem -, care îşi declarase independenţa faţă de Imperiul Austriac. Armata condusă de generalul Bem a pătruns în Transilvania în toamna anului 1848 şi s-a luptat atât cu armata imperială, cât şi cu revoluţionarii români conduşi de Avram Iancu, care cereau drepturi egale cu ceilalţi locuitori ai provinciei. În timpul luptelor purtate în perioada decembrie 1848 – iunie 1849, potrivit istoricilor, armata maghiară a trecut prin foc şi sabie peste 300 de sate româneşti. A rezultat un adevărat genocid: circa 40.000 de oameni au fost ucişi, printre aceştia numărându-se şi aproximativ 100 de preoţi. După intervenţia armatei ruse, venită în sprijinul austriecilor, maghiarii au fost învinşi. Prizonierii au fost predaţi armatei imperiale, care i-a executat pe cei 13 generali pentru trădare. Până în anul 1925 a existat, în Arad, Monumentul „Hungaria”, sau „Ungaria Milenară”, construit ca semn al reconcilierii austro-ungare în anul 1891, în memoria celor 13 generali. Aceştia au fost foştii ofiţeri în armata imperială: 1. Aulich Ludwig (Lajos) (etnic german, locotenent-colonel); 2. Damjanich János (de origine sârbă, locotenent-colonel); 3. Dessewffy Arisztid (maghiar născut în actuala Čakanovce, din Slovacia – căpitan); 4. Kiss Ernő (armean născut la Timişoara, comandant al regimentului de cavalerie II Hanovra); 5. Knézic Károly (de origine croată, a fost numit general în locul lui János Damjanich, după rănirea acestuia) 6. Láchner György (de origine slovacă, născut în satul Necpaly din Slovacia); 7. Lázár Vilmos (maghiar născut în Zrenjanin, un sat din Serbia); 8. Karl von Leiningen-Westernburg (conte german, născut în Hessa); 9. Nagysándor József (maghiar născut la Oradea); 10 Poeltenberg Ernő (cavaler de origine austriacă, născut la Viena; locotenent); 11 Schweidel József (născut în Zombor sau Sombor, în Serbia; maior); 12. Török Ignác (maghiar născut în Gödöllő, judeţul Pest); 13. Vécsey Károly (maghiar născut în Pesta, conte; locotenent-colonel). Toţi au fost ridicaţi la gradul de general de către Kossuth Lajos, fost conducător al Ungariei în timpul revoluţiei din anii 1848-1849 şi considerat unul dintre cei mai mari patrioţi maghiari. Prin acţiunile lor armate, „cei 13” au susţinut prevederile programului revoluţiei paşoptiste maghiare, inclusiv punctul 12 al acestuia, care stipula alipirea forţată a Transilvaniei la Ungaria împotriva voinţei românilor majoritari! Parte dintre ei, având şi funcţii de comandă, sunt răspunzători, alături de ceilalţi mercenari şi aventurieri din armata aşa-zis revoluţionară maghiară, comandată de Jozsef Bem, de uciderea a peste 40.000 de români, dintre care peste 100 de preoţi ortodocşi români spânzuraţi, de arderea şi ştergerea de pe faţa pământului a peste 300 de sate locuite de români, de sute şi sute de crime barbare şi atavice, de miile de schingiuiri, de execuţiile „tribunalelor de sânge maghiare” destinate exterminării românilor transilvăneni.   În armata lui Avram Iancu s-au distins prin mari fapte de vitejie şi detaşamentul de femei călare din Mărişel, judeţul Cluj, condus de Pelaghia Roşu, mama centurionului Andrei (Indrei) Roşu. Pentru că nu erau suficienţi combatanţi din rândul bărbaţilor din sat, care era atacat de armata maghiară, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activă la luptă. Au ales-o comandant pe Pelaghia Roşu, iar la momentul oportun ele au declanşat un atac călare asupra inamicului, care speriat de această intervenţie, crezând că e atacat de cavaleria moţilor, a rupt lupta şi s-a retras în debandadă. La 9 octombrie 1850, guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth, a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluţiei paşoptiste cu suma de 100 florini. În actul de recompensă s-au citat următoarele merite: „Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.” Monumentul dezvelit în 1891 avea, însă, şi o altă simbolistică, el fiind înăltat spre neuitarea de către generaţiile viitoare a celor 13 provincii ale „Ungariei Milenare”: Ungaria, Oldenburg, Burgenland, Slovacia, Ruthenia, Transilvania, Banat, Partium, Sirmium, Croaţia, Slovenia, Backa şi Voivodina Aceasta simbolistică a întreţinut idealul revizioniştilor hortişti, motiv pentru care regele Ferdinand, la iniţiativa guvernului Brătianu, din cauza numeroaselor manifestări ale ungurilor care cereau alipirea Transilvaniei la Ungaria, a dispus demontarea monumentului. Atât după al Doilea Război Mondial, cât şi după decembrie 1989, liderii maghiari au încercat să refacă vechiul monument în forma sa iniţială. În anul 2004, Guvernul României, în pofida unei puternice opoziţii, a decis reamplasarea monumentului „celor 13”.   Notă: Regele Ferdinand a dispus demontarea monumentului, iar prim-ministrul Năstase a dispus remontarea. Ultimul numit îşi merită soarta. În urmă cu patru ani, cu un prilej asemănător celui recent, istoricul Cristian Negrea a enunţat un comentariu pertinent: „Eu sunt de acord cu amplasarea statuii respective la Arad, cu următoarele condiţii: – Amplasarea unei statui a generalului Traian Moşoiu la Tisza-Bo, locul unde armata română a trecut podul de pontoane peste Tisa, în iulie 1919. – Amplasarea unei …statui a generalului Gheorghe Mardarescu la intrarea in Budapesta, acolo pe unde au intrat cavaleristii romani ai generalului Rusescu la 3 august 1919. – Amplasarea unei statui a regelui Ferdinand pe Andrassy Strasse, in dreptul parlamentului maghiar, acolo unde au defilat trupele române la 4 august 1919. – Amplasarea opincii româneşti pe catargul steagului maghiar de pe Parlamentul Ungariei, acolo unde a stat pe parcursul ocupaţiei româneşti a Ungariei, din august până în noiembrie 1919. Odată aceste condiţii îndeplinite, sunt de acord cu amplasarea statuii celor 13 generali maghiari la Arad.”   Regretatul George Pruteanu scria un comentariu referitor la un articol scris de Adrian Năstase, al cărui titlu contrasta flagrant cu gestul comis patru ani mai târziu: „Un vis al iredentismului unguresc: reamplasarea la Arad a «Monumentului libertăţii maghiare»”.„E, pur şi simplu, de necrezut că un om care scria cele de mai jos acum doar patru ani a putut săvârşi azi oribila trădare a demnităţii naţionale prin instalarea în România a statuii unor ucigaşi de români. Textul  care urmează[1] şi, mai ales, pasajele evidenţiate, vădesc abisul de duplicitate, fariseism, inconsecvenţă la care duc politicianismul searbăd, mercantil şi lipsa de caracter.” (George Pruteanu, ziarul Dimineaţa, 5 oct. 1999) Subscriem ambelor comentarii. (Ion Măldărescu) General Br.(r) AUREL ROGOJAN SURSA: http://www.art-emis.ro —————————————————- [1] vezihttp://roncea.ro/2010/10/07/cultul-criminalilor-maghiari-ucigasii-a-40-000-de-romani-sarbatoriti-de-… […]

  19. […] Info: Cultul criminalilor maghiari. Ucigasii a 40.000 de romani sarbatoriti oficial la Arad si Budapesta, … […]

  20. […] Ziua de 6 octombrie a fost declarată de Ungaria “zi de doliu naţional” în 2001. La Arad, o statuie ridicată pentru preamărirea lor în vremea Ungariei Mari şi demolată apoi de Regele Ferdinand şi Ionel Brătianu în 1924 a fost reinstalată de Adrian Năstase în 2004, după fix 80 de ani, pe vremea când şef al Cancelariei sale îi era Alin Teodorescu, primul preşedinte al GDS şi al Fundatiei Soros (roncea.ro). […]

  21. […] Ziua de 6 octombrie a fost declarată de Ungaria “zi de doliu naţional” în 2001. La Arad, o statuie ridicată pentru preamărirea lor în vremea Ungariei Mari şi demolată apoi de Regele Ferdinand şi Ionel Brătianu în 1924 a fost reinstalată de Adrian Năstase în 2004, după fix 80 de ani, pe vremea când şef al Cancelariei sale îi era Alin Teodorescu, primul preşedinte al GDS şi al Fundatiei Soros (roncea.ro). […]

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova