October 17th, 2010 
VR 
Intrunirea cu usile inchise a celor 170 de membri ai sectiei Europene a Trilateralei, desfasurata la Bucuresti intre 15-17 octombrie, si masoneria si hotia din Romania, sunt cele doua subiecte ale emisiunii lui Marian Oprea de asta seara, de la OTV, incepand cu orele 21.00. Invitati: masonul Florin Ghiulbenghian si ziaristul Victor Roncea :).
Florin Ghiulbenghian s-a remarcat in ultima perioada prin cateva adevarate bombe de presa, ignorate de media centrale, in ciuda dezvaluirilor sale de senzatie, facute ca martor direct al unor fapte de coruptie sau evenimente importante ale ultimilor ani, cu reverberatii in toate guvernarile post-decembriste. As aminti ce am preluat pe Roncea.ro de la BadPolitics.ro: CINE, CE A FURAT IN MASONERIE. Dezvaluiri fulminante din interiorul “Marii Loje Nationale din Romania” despre “Fratii” infractori, o gasca de interlopi, homosexuali si cadre ale Armatei, MAI, SRI si SIE. Miza: alegerile din noiembrie si Cum s-a suparat Basescu pe masoni si apoi le-a surpat “Templul”. Varianta lor. PLUS: “Ministrul de Externe” al masoneriei este administratorul “Vintu Foundation”. Cum care Vintu? SoriNus Ovidiu Vintu, baiatul cu cupoanele de pe scari de la metrou, vorba SRI-ului din anii ’90. care se adauga la faimoasa LISTA cu cei 330 de masoni venerabili din Romania si contactele tuturor Lojelor Masonice. Adrese, e-mail-uri, telefoane mobile. DOCUMENT, publicata de Curentul.
Ca un preambul al emisiunii de asta-seara, prezint aici o noua sarja trasa de Florin Ghiulbenghian pe unul dintre portalurile sale, in care da de inteles ca la confruntarea finala pentru sefia masoneriei, din lupta cu fostul director adjunct de la SRI, Mircea Gheordunescu, “principalul favorit”, va iesi castigator unul dintre contracandidatii sai, medicul Radu Balanescu, director al Spitalului Grigore Alexandrescu. Vom vedea care pe care la alegerile din noiembrie. Iata noile dezvaluiri ale lui Ghiulbenghian, din care nu lipseste un nou act de coruptie la nivel inalt, in Guvernul Adrian Nastase, cu o solicitare de mita de 500.000 de euro (DNA, esti pe-aproape?):
Figuri actuale de masoni: Traian Caramanian si Radu Deac
Voi continua cu prezentarea a inca doua personaje deja celebre in randul Obedientei noastre: Traian Caramanian si Radu Deac. Amandoi membri de baza si de vaza in echipa lui Chirovici.
1. TRAIAN CARAMANIAN
L-am cunoscut pe Traian Caramanian in vara anului 2003, la Constanta. Stabilisem telefonic cu el sa na vedem impreuna cu Maestrii Venerabili din Orientul Constanta pentru a discuta cu ei despre o posibila sustinere a candidaturii lui Chirovici la demnitatea de Mare Maestru al MLNR. M-au primit deosebit de prietenos… dar, in acelasi timp, neincrezatori. Sase ani de influenta a lui Savancea asupra treburilor Ordinului isi pusesera serios amprenta asupra increderii fratesti. Cei prezenti era evident ca erau coordonati de Traian Caramanian. Acesta realizase, mai ales in preajma alegerilor din 2003, un lucru unic pentru Obedienta noastra din acele timpuri. Reusise sa convinga Fratii din Orientul Constanta ca interesle lor vor fi mult mai bine reprezentate la nivelul conducerii MLNR daca vor reusi sa isi coordoneze eforturile si sa prezinte o pozitie comuna in fata asa-numitilor “bucuresteni”. M-au ascultat politicos… si, evident, au cerut timp de gandire. In cursul discutiilor cu Caramanian, acesta a avut o singura cerinta pe care m-a rugat sa o transmit lui Chirovici, si anume ca viitorul asistent al MM pentru Constanta sa fie ales de ei iar Chirovici doar sa-l confirme. Bineinteles ca a dorit sa organizeze el vizita lui Chirovici in Constanta inaintea alegerilor, pentru a avea ocazia de a-l cunoaste personal. Tinand cont de situatia anului 2003 si de modul cum decursesera multe alte intalniri cu posibili sustinatori pentru Chirovici, pozitia lui Caramanian mi s-a parut cea mai rezonabila iar ceea ce reusise sa realizeze intr-un Orient atat de dificil cum este Constanta merita aprecierile tuturor.
In cursul campaniei, i-am cerut explicit lui Chirovici sa se intalneasca cu Caramanian si sa-l desemneze drept Asistentul sau pentru Orientul Constanta. A fost singura cerinta pe care i-am adresat-o lui Eugen… si prima dintre multele promisiuni de care si-a batut joc, tot ca de obicei. Ulterior castigarii alegerilor pentru MM in noiembrie 2003, Eugen l-a chemat pe Caramanian la Bucuresti, au avut o lunga discutie, inceputa initial cu mine de fata, dupa care i-a spus ca il numeste Asistent pentru Orientul Constanta si l-a trimis acasa. Tipic pentru Chirovici, chiar inainte ca Traian sa reuseasca sa se intoarca in Constanta, se semneaza un decret de numire a Asistentului pe Constanta si se trimite, in regim de urgenta, catre MV interesati direct. Numele Asistentului nu era insa Traian Caramanian, ci un coleg de partid al lui Chirovici din noua sa umbrela politica. Nu stiu cum a reusit Caramanian sa treaca peste acest prim contact cu Chirovici… mie si acum imi provoaca dezgust… si a fost motivul primului scandal dintre mine si Chirovici, in biroul acestuia de Mare Maestru, asezat pe scaunul donat de Gheorghe Florea impreuna cu restul mobilierului din actuala Sala de Mare Consiliu. In cursul urmatoarelor luni am continuat sa il presez pe Chirovici sa isi schimbe decizia si sa-l numeasca totusi pe Caramanian drept Asistentul sau. Am reusit dupa aproape un an… si nu stiu nici acum ce anume am creeat in acele zile….
M-am tot revazut cu Caramanian dupa acele momente. Dupa inceputul dezastruos al relatiei lor, brusc Chirovici a decis sa se apropie de Traian. I-a oferit o functie de consilier al sau si la ANIMMC. Ulterior l-a promovat vice-presedinte. Cu exceptia secretarei sale, Chirovici a avut in Caramanian cel mai apropiat colaborator in intreaga perioada cat a fost Presedinte al ANIMMC. Un mic scandal de coruptie a marcat acea perioada. Unul dintre Fratii din Atelierul meu mi-a adus la cunostinta ca un consilier al lui Chirovici de la ANIMMC, fost colonel in MApN, ii solicita o spaga de 500.000 de Euro pentru “rezolvarea favorabila” a unor solicitari de finantare, pretinzand ca o parte din bani sunt destinati chiar lui Eugen. L-am sunat pe Caramanian si l-am rugat sa imi aranjeze urgent o intalnire cu Chirovici si cu consilierul acestuia. La intalnirea din Sala de Sedinte a ANIMMC erau prezenti toti trei atunci cand am sosit cu Fratele nostru.
Consilierul respectiv a trebuit sa recunoasca cele reclamate, mai ales ca exista si o inregistrare cat se poate de revelatoare, inregistrare ascultata in deplina liniste de catre cei prezenti. Intalnirea s-a terminat cu promisiunea lui Chirovici ca il va da imediat afara pe cel vinovat si ca va depune toate eforturile pentru respectarea intocmai a legalitatii in problemele ridicate de Fratele nostru. Anecdotic, respectivul consilier a plecat din ANIMMC odata cu demiterea lui Chirovici de catre Tariceanu. Am inteles prea tarziu ca acesta era modul lui Chirovici de a rezolva problemele: amana orice decizie pana ce ea nu mai este necesara. Caramanian a lucrat cu Eugen timp de aproape 7 ani. Au fost impreuna in numeroase delegatii, in tara si strainatate, atat profane cat si in interesul Obedientei. Ce ii uneste oare pe cei doi? Ce ii poate uni? Cat de mult seamana Caramanian in comportament cu Chirovici? Nu am toate raspunsurile la aceste intrebari… poate, cu putin noroc, vom afla mai multe… mult mai multe… si mult mai curand decat se asteapta unii…
In anul 2006, ulterior realegerii sale in demnitatea de Mare Maestru, Chirovici l-a promovat pe Traian Caramanian in functia de Pro-Mare Maestru al MLNR, alaturi de un alt prieten de-al sau, Marcu Popa. Timp de 3 ani, cei doi Pro-Mari Maestri s-au remarcat printr-un singur lucru: discretie. Pe romaneste, n-au facut mai nimic. Prin comparatie cu activitatea lui Radu Balanescu sau a lui Radu George Serafim, cei doi nu au existat ca mebrii ai Marelui Consiliu al MLNR. Evident, acum sunt din nou impreuna, Marcu incercand sa impulsioneze campania lui Caramanian. Ce oare ii legitimeaza pe cei doi, ce ii face sa ramana in continuare o echipa atat de sudata, oarecum impotriva perceptiei publice care il vede pe Caramanian luand distanta de Chirovici iar pe Popa ramanand un fidel al Marelui Maestru? Dupa cum ar spune Popa, necunoscutele sunt caile Domnului….
Intalniririle mele si discutiile cu Caramanian s-au intetit in perioada cat am incercat sa ii conving pe cei din “Grupul celor 7” sa avem un singur candidat comun la prezumatele alegeri din 2009. Pana in ultima zi, Caramanian a jucat rolul viitorului candidat… cu indoieli, cu intrebari… dar decizia lui din ultima zi in care tot ce trebuia sa faca era sa spuna “Da” mi-a lasat un gust amar…. Nu cunosc motivele ce au stat in spatele deciziei lui de a refuza sprijinul celor ce ne adunasem cu unicul scop al evitarii unei noi campanii fratricide in Ordin… asa cum nu cunosc nici ce l-a determinat sa se razgandeasca si sa decida, totusi, sa candideze. Poate faptul ca cei mai apropiati colaboratori ai sai au fost, in ultimii 4 ani, Ovidiu Gales si Cristi Gherasim, si au considerat ca este nevoie de o completare a echipei lui Gheordunescu… Dar nu ma pot opri sa ma intreb de cate ori sa va mai razgandi de acum inainte… si nici nu ma pot opri sa gasesc deranjante similitudini intre comportamentul lui Chirovici si cel al lui Caramanian…
Ultima data l-am vazut pe Caramanian la banchetul ce a urmat Conventului din aprilie 2009. Am stat cateva zeci de minute de vorba cu el. Manifesta atata agresivitate contra lui Chirovici, incat m-a uluit. Eugen facuse tot ceea ce tinuse de el pentru a-i asigura lui Traian o tranzitie cat mai usoara catre demnitatea de Mare Maestru, iar acesta daduse cu piciorul acelei unice oportunitati… si tot ceea ce manifesta era o ura bine temperata. Am incercat sa ii inteleg motivele. Nu am reusit sa retin decat ca decizia lui Eugen de a-si prelungi mandatul cu inca un an de zile reprezenta o greseala uriasa deoarece ii va determina pe toti candidatii sa cheltuiasca mult mai mult in campania pntru demnitatea de Mare Maestru. Din acel moment, am simtit ca am mai pierdut un Frate… stiam ca multi nu vor intelege gestul meu de a ma sacrifica pentru Eugen… nici eu nu l-am inteles deplin, doar l-am considerat necesar in acele momente… dar dezamagirea pe care mi-o inducea comportamentul lui Caramanian, iubitul pupil al lui Eugen, a fost principalul factor ce mi-a determinat indepartarea rapida de ceea ce a devenit MLNR…. si eu fusesem prea orb sa vad…
2. RADU DEAC
Acum mai bine de o luna, unul dintre cei ce au avut binevointa sa imi comenteze articolele incerca sa imi induca ideea ca am gresit in aprecierile mele referitoare la Radu Deac. Sper sa reusesc sa il conving ca acel Radu Deac pe care l-a cunoscut el nu are nimic de a face cu adevaratul Deac, vechi informator si colaborator activ al Securitatii comuniste.
Prima data l-am intalnit pe Radu Deac in calitate de Frate in 2003, pe cand activa ca presedinte al unei banci, Standard Bank of London – SBL, ce ar fi vrut sa-si deschida o sucursala in Romania dar care ulterior a renuntat la aceasta intentie. Am fost dus la el de un alt Frate pentru a incerca sa obtinem o finantare pentru un proiect ce implica petrol din Irak, rafinare in Romania si export pe terte piete. Recunosc ca a incercat sa ne ajute… macar ne-a primit si ne-a oferit cate o cafea… dar de inteles nu a inteles nimic din ceea ce discutam cu el din detaliile comerciale ale contractului. Am ramas oarecum dezamagit de acel prim contact cu el, mai ales ca ne povestise ce afaceri extraordinare coordonase in perioada in care lucrase ca bancher in Manufacturer Hanover Trust si in Chemical Bank, ambele avand filiale in Romania. Pentru cei nefamiliarizati cu institutiile perioadei comuniste, profit de ocazie sa ii pun la curent cu faptul ca Manufacturers Hanover Trust a fost o lunga perioada de timp singura banca americana ce avea o filiala in Romania si ca toti angajatii romani ai acestei banci erau fie ofiteri acoperiti, fie informatori ai DSS, prin aceasta banca derulandu-se o buna parte din suportul financiar al operatiunilor comerciale speciale ale Romaniei comuniste.
L-am revazut cu totul intamplator si surprinzator pe Radu Deac in primavara anului 2005, alaturi de un foarte bun prieten si vechi colaborator, la o conferinta a Partidului Democrat. Prietenul meu era chiar Maestrul Venerabil al Atelierului unde Deac era membru. Surpriza mea se datora si faptului ca, in cursul primei noastre intalniri, isi exprimase foarte clar suportul pentru PSD si sugerase chiar o apropiere de fostul Prim-Ministru Adrian Nastase, apropiere pe care nu am verificat-o insa niciodata.
Timp de mai bine de un an nu am mai luat legatura cu Radu Deac, pana in momentul in care am fost rugat de catre Chirovici, in toamna anului 2006, sa iau legatura cu fostul Maestru Venerabil al Atelierului unde activa Deac si sa-i confirm ca functia de Mare Trezorier urma sa ii fie acordata acestuia, Chirovici cunoscand legaturile mele directe cu respectivul Frate. Am ramas destul de surprins de rugaminte lui Eugen deoarece stiam ca Deac se afla intr-o pozitie mai mult decat delicata fata de Maestrul sau Venerabil si m-a mirat ca acesta ar putea sa aibe o astfel de solicitare catre Chirovici. Evident ca aveam dreptate si prietenul meu a reactioant deosebit de dur. L-a sunat pe Chirovici si l-a acuzat direct pe Radu Deac de minciuna si dezinformare. Reactia lui Chirovici ne-a uluit insa pe amandoi: pentru ca deja ii promisese funtia de Mare Trezorier lui Radu Deac, chiar daca pe baza unei minciuni, nu mai putea da inapoi si ne ruga sa acceptam decizia lui si sa-l spijinim pe Deac. De asemenea, spera sa nu facem public incidentul si nici modul in care Deac ajunsese sa acceada la aceasta demnitate a MLNR.
Dupa realegerea sa in toamna lui 2006, Chirovici a decis sa se mute in Atelierul unde ajunsesem Maestru Venerabil. Sosirea lui a coincis cu sporirea eforturilor noastre de a determina intrarea in legalitate a Asociatiei MLNR pe cele trei directii principale: actele constitutive ale Asociatiei MLNR, actele de evidenta ale membrilor Asociatiei si activitatea financiara a Asociatiei. Dupa cum am precizat anterior, toate aceste aspecte se desfasoara si acum in afara cadrului legal si nimeni nu doreste sa se implice in tragerea la raspundere a celor responsabili. In perioada de 3 ani cat am lucrat direct cu Chirovici, am avut mai multe incidente neplacute cu Radu Deac, principalul motiv fiind acoperirea de catre acesta a ilegalitatilor comise in functionarea Asociatiei MLNR. De exemplu, chitantele care se elibereaza da catre Trezorerie membrilor ce platesc cotizatie de membru contin fie date false (nici o Loja nu are personalitate juridica, astfel incat nu poate face plati iar MLNR nu poate incasa bani de la entitati inexistente), fie se modifica destinatia banilor din conturile analitice, de la cele pentru cotizatii la cele pentru contributii, asa cum se poate constata verificand bilanturile ultimilor ani. In toata aceasta perioada am incercat sa gasesc acea formula care sa permita respectarea prevederilor legale, necesitatile membrilor nostri de a se pastra discretia activiatii lor si transparenta colectarii fondurilor necesare functionarii atat a MLNR cat si a Atelierelor. In afara lui Chirovici, un singur om s-a opus constant si vehement oricarei intrari in legalitate si normalitate a functionarii Asociatie MLNR, iar numele lui este deja cunoscut: Radu Deac.
In cursul anului 2007 am demarat, cu acceptul lui Chirovici, negocieri cu unele Mari Loje iregulare din Romania in vederea unificarii miscarii masonice, ocazie cu care am reusit sa determin conducerea Marii Loje a Romaniei – gruparea Visoianu-Horvath sa accepte fuziunea cu MLNR si reintoarcerea lor in Marea Loja de unde plecasera in urma cu 7 ani. Cu aceast ocazie s-a discutat, de catre membrii Marilor Consilii ale celor doua Mari Loje un Protocol de Unificare, discutiile avand loc la sediul MLNR. Dupa ce s-a convenit de catre cei prezenti asupra formei finale a Protocolului, s-a stabilit semnarea lui de catre cei doi Mari Maestri, Eugen Ovidiu Chirovici si Cornel Visoianu, intr-un cadru solemn, pe 24 ianuarie 2008. Surpiza uriasa apare la cateva zile dupa respectiva ceremonie de la Sofitel: Protocolul convenit fusese modificat. Impreuna cu Cornel Visoianu il abordam pe Chirovici in biroul sau de la MLNR, dar acesta neaga ca ar fi facut asa ceva si il cheama pe Danut Tanasie. Danut pare la fel de uimit si de nestiutor si ne declara ca nu stie nici el nimic, ba chair ne da dreptate in momentul in care ii arat textul olograf, cu semnaturile celor prezenti la negocieri, si il comparam cu Protocolul semnat in ceremonia publica. Misterul se rezolva imediat. Protocolul fusese luat acasa de catre Radu Deac si fusese modificat de catre acesta pentru ca “asa a crezut el ca este mai bine”. De pe calculatorul lui Deac a fost trimis prin mail catre Danut Tanasie iar acesta nu a mai verificat exactitatea textului, avand incredere in colegul sau. In orice societate civilizata o astfel de fapta trebuie pedepsita. Chirovic ne-a rugat din nou sa pastram discretia si sa il iertam pe Deac, astfel incat Conventul din aprilie 2008 nu a fost informat despre acest incident. Ramane insa gustul amar pe care l-au avut si inca il au Fratii din MLR care au facut pasul catre MLNR cu inima deschisa, primind in schimb, inca din prima zi, o palma rusinoasa si care a ramas pana acum nepedepsita.
Ulterior numirii mele ca Asistent al Marelui Maestru pentru redacatrea noii Constitutii in anul 2008, mi-am prezentat demisia din functia de Maestru Venerabil al RL Sphinx si am propus ca Maestru Venerabil pro-tempora pe Primul Supraveghetor, conform traditiei masonice si regulamentelor noastre. Am avut amandoi surpriza sa fim anuntati de Chirovici ca Radu Deac se opune participarii noastre la Convent pentru neachitarea metalelor. Opozitie oarecum de inteles, dar contrara intelegerii avute cu Chirovici in plenul tinutei rituale, intelegere conform careia uram sa incepem colectarea metalelor de abia dupa rezolvare problemelor privind legalitatea functioanrii MLNR. Radu Deac ne invita, pe mine si pe noul Maestru Venerabil, la biroul sau pentru a avea o discutie lamuritoare. Ajungem amandoi acolo si, in locul discutiei asteptate, devenim obiectul unui mic santaj. Deac ne propune ca, in schimbul sustinerii pe care ar urma sa i-o acordam pentru alegerile de Mare Maestru sa inceteze cu sicanarea noastra, chiar si contra vointei lui Chirovici. In plus, fiind informat cu privire la faptul ca regularizasem in Atelierul nostru un numar destul de mare de Frati din Orietul Brasov, ne-a solicitat sa intervenim la cei cu “functii de raspundere” si sa il sprijinim in obtinerea autorizatiilor necesare pentru aeroportul international Brasov, proiect unde el era angajat consultant al investitorilor straini. Cred ca realizati cum am plecat din biroul lui Deac. Plini de scarba fata de repetabilitatea comportamentului celui pe care eram obligati sa il consideram Fratele nostru. Si decisi sa nu facem nimic din ceea ce ne solicitase.
In iarna anului 2009 un vechi si drag prieten ma roaga sa ma intalnesc urgent cu el intr-o chestiune delicata. Deoarece respectivul fusese sef de divizie in Mossad, dar si partener cu mine timp de aproape 20 de ani, accept imediat si ne vedem la o cafea. Ma roaga sa accept sa ma intalnesc si sa am o discutie prieteneasca cu o cunostinta a sa care avea nevoie de ajutor intr-o problema foarte delicata. Normal ca accept imediat si stabilim sa ne intalnim toti trei in cursul aceleiasi seri. La intalnire am ocazia sa il vad prima data pe cel care tocmai sosite in Romania in urma cu putine ore. Se prezinta ca fiind cetatean englez, fost ofiter in Serviciile de informatii militare britanice si incepe sa-si spuna povestea.
In cursul anului 1987 fusese trimis in Romania ca reprezentant oficial al Rolls Royce – Divizia aviatie pentru a supraveghea modul de fabricare a motoarelor de avion pentru RomBAC. Misiunea oficiala era, evident, si o acoperire pentru adevarata sa misiune, drept pentru care a calatorit timp de 2 ani prin toata Romania. Cu ocazia uneia dintre excursii identificase la un taran din zona Ardealului o masina de curse Mercedes din 1939, dezmembrata dar in stare foarte buna, pe care se decisese sa o cumpere, sa o scoata legal din Romania si sa o restaureze in Elvetia. Pentru el era o afacere foarte buna, drept pentru care reuseste sa obtina toate aprobarile autoritatilor comuniste si i se solicita sa achite suma de 660.000 dolari SUA in doua transe, prima transa in Romania in valoare de 330.000 dolari SUA la plecarea peiselor din tara si a doua transa, tot de 330.000 dolari SUA, garantata cu un acreditiv emis de UBS, la sosirea pieselor in Elvetia, la destinatie. Toate operatiunile bancare urmau sa se desfasoare prin intermediul Manufacturers Hanover Trust din Bucuresti, unde director de operatiune era, in acea perioada, vechiul si bunul nostru prieten Radu Deac.
Surpriza mare pentru el apare cand piesele nu mai sosesc in Elvetia dar banii sunt incasati de vanzatorul din acte si care ii fusese prezentat ca ofiter al Securitatii romane. Sunt incasati si banii din acreditiv, in mod evident cu semnaturi false pornite din Banca romaneasca, iar functioanrii din banca romaneasca refuza sa faca orice demers pentru clarificarea situatiei. Lui i se refuza intoarcerea in Romania de catre autoritatile comuniste si de abia dupa 1990 reuseste sa revina in Romania si sa incerce sa clarifice situatia. Din documentele pe care mi le-a prezentat, in aceeasi zi si la aceeasi banca din Bucuresti, sub semnatura aceluiasi Radu Deac, masina fusese vanduta si unui cetatean american in conditii similare cu cele in care ii fusese vanduta lui, dar nici americanul nu primise masina ci doar platise sumele de bani. Masina a fost gasita dupa 10 ani in posesia unui cetatean de origine romana domiciliat in Germania si despre care se gasisera dovezi ca fusese si el agent acoperit al C.I.E. Pentru a clarifica cele expuse mai sus, in aceeasi zi, in vara anului 1989, in plin regim dictatorial comunist, la aceeasi banca americana din Bucuresti, acelasi functionar bancar Radu Deac autorizeaza scoaterea in cash a doua transe de cate 330.000 dolari SUA pentru vanzarea aceluiasi bun catre doua persoane diferite. Daca nici aceasta nu se numeste complicitate la inselaciune in forma agravanta pentru acoperirea unei operatiuni a Securitatii romane, chiar ca nu stiu cum sa o denumesc.
Radu Deac crede, in acest moment, ca acel capitol din trecutul sau de informator a fost uitat. Am neplacuta sarcina sa il anunt ca, in primava acestui an, in cursul unui proces deschis in Statele Unite de catre pagubitul cetatean englez in intelegere cu pagubitul cetatean american, judecatorul federal american a acceptat constituirea unei comisii rogatorii care sa poata sa il interogheze in vederea clarificarii rolului pe care l-a jucat in disparitia a 1.320.000 dolari SUA in vara anului 1989 si a recuperarii pagubelor produse reclamantilor.
Iubite Frate Anonim care incercai sa mi-l prezinti pe 23 august 2010 pe fratele Deac “drept o persoana de inalta tinuta morala, un Frate pentru care slefuirea pietrei a reprezentat o perioada importanta din viata sa, perioada despre care vorbeste intotdeauna cu dragoste”, sper ca citind cele de mai sus sa imi intelegi repulsia fata de imoralul Deac. Daca pe tine a reusit sa te pacaleasca, imi pare sincer rau… deja multi din Fratii nostri au ajuns sa-i vada adevarata fata… si au ajuns sa-i simta si ultimele zvacnirii… pentru ca proiectul pasapoartelor si diplomelor masonice poarta clar marca de tepar ordinar a dragului tau prieten.
More from my site
- Masonii ies la OTV. Atac masonic la Basescu si, in final, la SRI. Dezvaluiri despre coruptia din Marea Loja Nationala din Romania. Fumigene aruncate de “venerabilul” Ghiulbenghian. Nu lipseste “maestrul” GRU Kondyakov. VIDEO
- Cine-i sfredeleste creierul lui Basescu? “Statele Unite ale Europei”, un proiect masonic de dinainte de Trilaterala, Clubul de la Roma sau Grupul Bilderberg
- Betia luciferica. “Energiile sinergice cler-mirean” si ispita de a fi dumnezei. Actorii si Biserica
- SECRETELE MASONERIEI sau incurca-i drace! Masonul de la OTV, Florin Ghiulbenghian, revine cu dezvaluiri de senzatie din interiorul “Ordinului”. Azi, Testamentul Templier Ștefan Mâșu si confruntarea ruso-americana din masoneria romana
- Ce legatura poate fi intre un Puric si “Economia Albastra”. Razboiul Nevazut si demonii de pe pamant
Posted in 
Tags: 
Hai ca va urmaresc acu… la OTV, faina discutie, dl Ghiulbenghian este tare, face fata pâna si temutului Victor Roncea…. poate revin cu concluzi.
wou, mandam, sora intr- fratietatea Grande Orient, manadma Roman a bagat-o tare… stie muierea asta sa o bage hakereste…
Am promis ca voi palavragi concluziile mele in urma dezbateri dumneavoastra, iata-le!
Emisiunea a fost reusita, cu exceptia interventiei “sorei” intr-u grand-orient (coana Mioara R), discutia a fost destul de interesanta, dl Roncea a tot incercat baga “strâmbe”, agata pe dl Ghiulbenghian care s-a dovedit un expert, adica un bun mason ce si-a invatat bine lectia, si-a facut ucenicia cu sârguinta demna de un masonel ce se resepcta. Teoretic , adica-telea de privim din aeroplanul dl Ghiulbenghian totul ar fi superb in masonerie de nu am fi români ce nu se dezmint nici când ajung ditamai mari maestri, venerabili cum li se mai zice. Este un adevar, numa ca dl Ghiulbenghian ar trebui sa recunoasca faptul ca insusi masoneria (organizatia), a stimulat intrarea leprelor, le-a aparat-acoperit ordinarile cum si dânsul recunoaste iar azi au ajuns de tot rahatul dând apa la moara dusmanilor, asa-zisi sutinatori ai teoriei conspiratiei.
S-a facut o referire la masoneria rusa si alte zone din est-europa, ce nu s-a spus si ar fi trebuit spune este faptul ca;
România in tot decursul ei istoric (modern-masonic), a avut cea mai slaba si extrem de dificila masonerie ce isi va fi spus cuvântul, de unde România pare fi tras multe rele. Cine va fi bagat ochisori prin istoria masoneriei, mai ales cea redactata in afara tari (arhive), eu am avut ocazia aici in Germania va dibui multe ciudateni, in adevar Ro a fost si pare fi ramas o serioasa problema, ma refer la masonerie. Dupa 89 se parea ca masoneria din Ro apuca si ea pe un drum bun, nu-a fost chiar asa, totusi;
faptul ca trilaterala aterizeaza la Bucuresti releva ca si Ro se modernizeza, adapteaza, bun exemplu tov Ion Iliescu amintit si de dl Ghiulbenghian, nu stim si nici nu ne intereseaza daca tov Iliescu este ori ba masonel, dânsul este leber cugetator, rosu pâna in maduva oaselor, i-se mai zice si bolsevic sadea, cea ce este indeajuns pentru România ce trage si azi ponoasele emanatului ei, de la 89 cetire…
La orizont se pare ca va izbucni un nou scandal in masoneria româna, nu stiu cât de bine va fi, cert este ca Ro are nevoie si de-o masonerie veritabila, consolidata capabila implica la nivel mondial, fie ca ne place ori nu, masoneria este o teribila forta (socio-economico-politica si mai ales culturala), peste care nu se mai poate trece cu usurinta, exista o singura forta careia masoneria nu poate sta in fata si de care se si teme. Eu l-am facut pe un mason greu de tot, superinitiat sa-si scoata palaria, inchine inaintea mea, recunoasca ca îi sunt superior, vroia sa ma atraga intr-un ordin compatibil mie (zicea el), din Berlin. caderea masoneriei la nivel mondial nu va veni de la unul ca mine, deci nu de la crestini autentici ci de la puisori-zombificati ai lor pe care-i fata sub privirile noastre la nivel mondial, se pare ca Ro vrea sa le fie avertisment si de asta data, la ce necazuri îi poate paste.
Iesirea in public a dl Ghiulbenghian cât si abordarea dânsului ce a reflectat publicului atât profan cât si initiat un mason de calitate superioara, deci autentic nu pârlitura de Dâmbovita poate fi de bun augur atât ptr masonerie cât si România daca masoneria ei va reusi reveni la matca, in care detali nu mai intru ptr a nu ma lungi nepermis.
“cert este ca Ro are nevoie si de-o masonerie veritabila, consolidata capabila implica la nivel mondial, fie ca ne place ori nu,”
Fi atent mai, aberatii. Nu ai scris nimic concret. Sunt doar opiniile tale. Mai du`te-n….. de jigodie.
Va multumesc pentru comentarii dle Mihaescu si va rog sa reveniti cu orice alte observatii, oricat de lungi ar fi 🙂