Magureanu, Evenimentul Zilei si informatorii Securitatii. Fereastra Serviciilor Secrete via Ziaristi Online

Încălcarea suveranităţii financiar-bancare a României

« Incapacitatea » generalului Marcu de a aduce la încălecat caii nărăvaşi din sistemul financiar-bancar l-a inspirat pe director să recurgă la armele din documentele Securităţii. Şeful unităţii de securitate economică (un colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale) primeşte ordin să pună la dispoziţia patronului de presă Mihai Cârciog evidenţa reţelei in­formative create de Securitate în Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României. Ordinul s-a executat întocmai. Colonelul îi convoacă la o în­tâlnire în boscheţii de lângă Casa Presei pe ziariştii « din legătură » pentru a le preda preţiosul document. În prealabil, acesta fusese uşor « periat », astfel încât câteva persoane preţioase să fie ulterior « fidelizate ». Ziariştii din « Secţia servicii secrete », Dan Andronic şi Mirel Curea, speriaţi de ce le-a fost dat ochilor lor să vadă, ezită să-l primească. Colonelul le spune să-l ia, că directorul Măgureanu l-a trimis. Mihai Cârciog se afla pe litoral. Dispune xerocopierea şi restituirea de îndată a originalului. În zilele ce au urmat, Evenimentul zilei a început campania de demascare a « informatorilor Securităţii din finanţe şi bănci ». Mai puţin a celor pe care un colaborator apropiat al lui Virgil Măgureanu avea să-i fidelizeze în interesul unei cauze numai de ei ştiute, deşi nu e greu de intuit.

Scandalul în interiorul Serviciului a izbucnit după toate regulile impuse de un astfel de eveniment. Directorul Virgil Măgureanu a cerut o anchetă de o severitate exemplară în vederea depistării şi îndepărtării din Serviciu a vinovaţilor. Bineînţeles, când adevărul a ieşit la lumină, ancheta s-a pierdut ca râul în deşert. Ca întotdeauna, s-a găsit vinovatul de serviciu : registrul cu pricina nu trebuia să se afle la ofiţerul din fişetul căruia fusese sustras. Dar ofiţerul, tocmai pentru a preveni un astfel de eveniment, a recuperat documentul şi l-a păstrat cum a crezut el că este mai sigur… Un amănunt important pentru istorie. Cei « fidelizaţi » prin salvarea de la demascarea în presă sunt încă piese importante şi în stare de funcţionare în maşina nelubrifiată a sistemului financiar-bancar al României. Numai « Naşul » nu se simte prea bine.

Despre irepresibila propensiune pentru avere a lui Virgil Mă­gu­reanu există o impresionantă arhivă de dosare de presă. Este de maxim interes public să se iniţieze un studiu de caz pentru a se înţelege cum tentaţiile şi pofta unora de acaparare cresc exponenţial cu puterea deţinută.
Dacă, înainte de Malta, Virgil Măgureanu era onorat de relaţia sa secretă cu Ion Iliescu, după poziţionarea lor ierarhică în sistemul puterii, lucrurile aveau să evolueze destul de repede în sensul alterării ireversibile a încrederii reciproce.

Virgil Măgureanu nu era genul de om capabil să se acomodeze într-o relaţie de subordonare, după cum nici Ion Iliescu nu avea calitatea de a lua decizii tranşante şi de a le duce până la capăt. Uneori, sentimentul că Virgil Măgureanu cenzura informarea lui Ion Iliescu era atât de jenant şi de apăsător, încât câte un prim colaborator mai încălca regula şi i se adresa direct. Afla astfel că preşedintele nu ştia tocmai ceea ce trebuia să fi ştiut. Au existat şi situaţii în care, în absenţa lui Măgureanu, Iliescu cerea să fie informat despre ceva anume. Într-o astfel de împrejurare, generalul Victor Marcu l-a întrebat fără ocol : « Cum, nu v-a informat Virgil ?! » « Nu, dragă, nu mi-a spus nimic. De ce ? » « De unde să ştiu eu, domnule preşedinte, ce o fi gândit Virgil ?! »

« În România, deasupra mea mai e numai Dumnezeu ! »

Continuarea la Ziaristi Online

Nu ratati, aici, in curand, reluarea emisiunii La Taifas cu Ion Cristoiu: Aurel Rogojan despre Iulian Vlad si 1989

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Magureanu, Evenimentul Zilei si informatorii Securitatii. Fereastra Serviciilor Secrete via Ziaristi Online”

  1. Mirel Curea says:

    Draga, Victor! Nu faptul ca generalul Rogojan bate campii cu o gratie uluitoare ma face sa-ti scriu, ci siguranta cu care isi prezinta teoriile cu privire la episodul publicarii registrului in Ev.Z.
    Ofiterul care ne-a predat registrul cu pricina, nicidecum vreun “colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale”, ci un grad mai mic si fara vreo legatura anterioara cu M.Ap.N., este prieten cu mine si in ziua de astazi.
    Motivele sale au fost strict personale, mi le-a dezvaluit in urma cu cativa ani si in mod cert nu l-au avut drept punct de plecare pe Virgil Magureanu. Dimpotriva, lui Magureanu, deconspirarea retelei, active in buna parte la acea data, i-a incurcat o serie de operatiuni de contrabanda cu tigari, alcool si cafea in care era implicat, sprijinit fiind exact de informatorii din Vama, Finante, etc. Mai mult, Magureanu a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a opri publicarea listelor, inclusiv actiuni directe asupra mea si a lui Dan. Daca te va interesa vreodata subiectul, asa cum a fost el trait de protagonisti, dai tu berea. 🙂

  2. VR says:

    S-a facut!!!

  3. dex says:

    dex…

    […]Magureanu, Evenimentul Zilei si informatorii Securitatii. Fereastra Serviciilor Secrete via Ziaristi Online | Victor Roncea Blog[…]…

  4. Petre says:

    Domnule Mirel Curea, am ramas uimit cand am aflat de paragraful urmator: “Şeful unităţii de securitate economică (un colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale)”, aparut in cartea ” FEREASTRA SERVICIILOR SECRETE”, afirmatii complet neadevarate asa cum ati scris si dumneavoastra. Acum cititorii vor avea si confirmarea mea. Doresc sa precizez ca in rest acesta carte este deosebit de valoroasa dezvaluind pentru marele public actiuni si intamplari care au marcat major siguranta nationala a tarii noastre.

    Multumesc pentru precizarile facute, in care mentionati: “Ofiterul care ne-a predat registrul cu pricina, nicidecum vreun “colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale”, ci un grad mai mic si fara vreo legatura anterioara cu M.Ap.N., este prieten cu mine si in ziua de astazi, care sunt pentru mine de importanta cruciala.”

    Va pot spune ca de peste 19 ani nu am liniste pentru lovitura sub centura primita in plina ascensiune la varsta de 49 de ani. Consecintele pe toate planurile numai eu stiu cum le suport. Astept ca cei implicati sa-si ceara scuze.

    Succes in cariera de ziarist domnule Curea.

  5. VR says:

    Multumim pentru precizari. Va rugam, daca doriti, sa reveniti cu amanunte spre publicare.
    Numai bine!
    Victor Roncea

  6. Mirel Curea says:

    Domnule Petre, va multumesc de vorbele bune!
    Va reproduc in completare textul unui mail pe care l-am trimis unui prieten, rezervist SRI cu care ma schimbam opnii impresii si amintiri, imediat dupa aparitia cartii lui Rogojan.

    “Draga X, in lunga perioada de cand suntem prieteni, ne-am contrazis vehement, in repetate randuri, pe problema competentei Securitatii. Te-am conjurat, deseori, sa nu mai emiti judecati, in masura sa te identifice cu aparatul in care ti-ai desfasurat activitatea, pentru ca educatia, tinuta, morala, cultura, judecata si caracterul tau nu au fost simptomatice acestui aparat. Imi cunosti parerea despre cei mai multi, dintre cei ce formau aceasta structura.

    Stii deasemnea, ca opinia mea in privinta comandantilor Securitatii este una jalnica: o sleatha de politruci grobieni, preocupati doar de capatuiala, lipsiti de demnitatea atat de specifica uniformei si castei militare. Prima situatie reala, cu adevarat serioasa, cu care s-au confruntat, le-a dat masura. Evenimentele din decembrie `89 au actionat in acest sens ca un veritabil revelator: pur si simplu si-au abandonat tara, aparatul si subordonatii, preocupatii find doar de propria piele, in frunte cu legendarul, pentru voi, Iulian Vlad.

    Multa vreme, pana recent, ii consideram, pe cei mai multi, pe scurt, niste idioti, care nu au reusit sa faca pe vitejii decat cu propriul popor.

    Prestatiile publice ale unora, precum Neagu Cosma, Nicolae Plesita, Ilie Merce, etc., mi-au consolidat si adancit dezgustul: am descoperit stupefiat, ca opinia mea era superficiala, in sensul in care aparatul era impanat, nu doar cu oportunisti marunti si lipsiti de orice calitate morala ori intelectuala, ci chiar cu oligofreni agramati, cu un vadit nivel propriu doar tractoristilor, fierarilor betonisti si lucratorilor de aprozar.

    Doua evenimente editoriale recente ma fac sa-mi reconsider, din nou, opinia: interviul acordat de col. Filip Teodorescu, cotidianului Evenimentul Zilei si cartea recent lansata de gl. Aurel Rogojan. Ambele iesiri publice m-au facut, sa-mi reconsider, cum ziceam, iar opinia, in sensul in care incep sa fiu inclinat sa cred ca aparatul in care ai servit, adapstea la varf, si nu numai, bolnavi mintali.

    Astfel, col. Filip Teodorescu, acreditat in constiinta publicului drept o eminenta cenusie a Securitatii, “dezvaluie” ca SUA a intentionat o “extragere” a familiei Ceausescu de pe teritoriul Romaniei, in timpul evenimentelor din dec `89, cu un avion militar, care ar fi asteptat pe Otopeni, prezentarea respectivilor la imbarcare. Vazand ca “extractibilii” nu mai vin, avionul ar fi plecat!

    Inutil sa-ti precizez, tocmai tie, ridicolul unui asemenea scenariu. Pai, daca americanii ar fi avut in vedere o operatiune de extragere a lui Ceausescu, in planul de extractie s-ar fi prevazut sa-l astepte un avion pe aeroport, poate vine fugaru`, poate nu vine? Presupunand ca o asemnea intentie ar fi existat, ce interes ar fi avut americanii sa-l ia, pe la ei, pe nea Nicu? Ce sa faca cu el? I-ar fi acordat azil politic, urmat de acordarea cetateniei?

    In privinta gl. Aurel Rogojan, incep cu un citat din productia recent lansata sub semnatura sa, in care vorbeste despre un eveniment in care am fost protagonist:

    “Incapacitatea generalului Marcu de a aduce la încălecat caii nărăvaşi din sistemul financiar-bancar l-a inspirat pe director să recurgă la armele din documentele Securităţii. Şeful unităţii de securitate economică (un colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale) primeşte ordin să pună la dispoziţia patronului de presă Mihai Cârciog evidenţa reţelei in­formative create de Securitate în Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României. Ordinul s-a executat întocmai. Colonelul îi convoacă la o în­tâlnire în boscheţii de lângă Casa Presei pe ziariştii « din legătură » pentru a le preda preţiosul document. În prealabil, acesta fusese uşor « periat », astfel încât câteva persoane preţioase să fie ulterior « fidelizate ». Ziariştii din « Secţia servicii secrete », Dan Andronic şi Mirel Curea, speriaţi de ce le-a fost dat ochilor lor să vadă, ezită să-l primească. Colonelul le spune să-l ia, că directorul Măgureanu l-a trimis. Mihai Cârciog se afla pe litoral. Dispune xerocopierea şi restituirea de îndată a originalului. În zilele ce au urmat, Evenimentul zilei a început campania de demascare a «informatorilor Securităţii din finanţe şi bănci». Mai puţin a celor pe care un colaborator apropiat al lui Virgil Măgureanu avea să-i fidelizeze în interesul unei cauze numai de ei ştiute, deşi nu e greu de intuit.

    Scandalul în interiorul Serviciului a izbucnit după toate regulile impuse de un astfel de eveniment. Directorul Virgil Măgureanu a cerut o anchetă de o severitate exemplară în vederea depistării şi îndepărtării din Serviciu a vinovaţilor. Bineînţeles, când adevărul a ieşit la lumină, ancheta s-a pierdut ca râul în deşert. Ca întotdeauna, s-a găsit vinovatul de serviciu : registrul cu pricina nu trebuia să se afle la ofiţerul din fişetul căruia fusese sustras. Dar ofiţerul, tocmai pentru a preveni un astfel de eveniment, a recuperat documentul şi l-a păstrat cum a crezut el că este mai sigur… Un amănunt important pentru istorie. Cei « fidelizaţi » prin salvarea de la demascarea în presă sunt încă piese importante şi în stare de funcţionare în maşina nelubrifiată a sistemului financiar-bancar al României. Numai « Naşul » nu se simte prea bine.”

    Nu faptul ca generalul Rogojan bate campii cu o gratie uluitoare ma face sa-ti scriu, ci siguranta cu care isi prezinta teoriile cu privire la episodul publicarii registrului in Ev.Z, siguranta specifica doar celor ce sufera de delir sistematizat.

    Ofiterul care ne-a predat registrul cu pricina, nicidecum vreun “colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale”, ci un grad mult mai mic si fara vreo legatura anterioara cu M.Ap.N., este prieten cu mine si in ziua de astazi. Motivele sale au fost strict personale, mi le-a dezvaluit in urma cu cativa ani si in mod cert nu l-au avut drept punct de plecare pe Virgil Magureanu. Dimpotriva, lui Magureanu, deconspirarea retelei, active in buna parte la acea data, i-a incurcat o serie de operatiuni de contrabanda cu tigari, alcool si cafea in care era implicat, sprijinit fiind exact de informatorii din Vama, Finante, etc. Mai mult, Magureanu a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a opri publicarea listelor, inclusiv sa ordone actiuni directe asupra mea si a lui Dan.

    Mihai Carciog, patronul nostru, nu doar ca nu a fost nicio secunda in “schema”, ci chiar a facut tot ceea ce a putut, sa opreasca publicarea listelor, atunci cand a aflat de iminenta publicarii lor, anuntat de si la rugamintea lui Virgil Magureanu, dar mai ales, a lui Johnny Popescu, direct afectati fix de destructurareaa retelei pe care isi desfasurau combinatiile si schemele de inavutire personala. Carciog nu a putut fi dezarmat decat de catre Ion Cristoiu, care l-a amenintat cu demisia din functia de director la EvZ, in cazul in care nu inceteaza cu presiunile asupra noastra.

    Zice gl. Rogojan: “ Ziariştii din « Secţia servicii secrete », Dan Andronic şi Mirel Curea, speriaţi de ce le-a fost dat ochilor lor să vadă, ezită să-l primească(n.m. registrul cu informatori)”

    Gresit! N-am ezitat nicio secunda, l-am luat in urmatoarele caterva zeci de minute de la propunere, fara stiinta si acordul nimanui, nici macar al lui Ion Cristoiu, cu atat mai mult cu cat, primisem deja de la acel ofiter o sumedenie de documente si informatii autentice, de maxima importanta (urma sa mai primim, in urmatorii ani ai activitatii noastre jurnalistice, alte zeci de documente si informatii de prim rang).

    Tot ceea ce am facut, a fost sa improvizam, din colegi, soferi si doi rezervisti ai serviciilor de informatii, pe care ii aveam de incredere si la indemana, o echipa de „asigurare”, care sa ne permita „degajarea” in caz de flagrant la „legea sigurantei nationale”, recent intrata in vigoare, pe atunci. Ezitarile noastre nu s-au materializat decat inaintea publicarii, si doar in verificarea autenticitatii documentului, a numelor continute, precum si a veridicitatii apartenentei persoanelor mentionate in registru la reteaua de informatori.

    Nu in ultimul rand, pentru a ne distra pe seama SRI, am “dezvaluit”, tuturor ce ne trageau “dibaci” de limba, prenumele celui care ne-ar fi predat regstrul, Virgil, adica exact prenumele directorului, Virgil Magureanu. Aflam, apoi, spre amuzamentul nostru total, de la alte surse pe care le aveam in SRI, cum cei la “contraspionaj” cautau “virgili” in draci si cum sunt suspectati si „lucrati” toti ofiterii ce poarta banalul nume de botez. Singurul care, spre lauda lui, s-a „prins”, a fost gl. Gheorghe Dan: „Baaaiiii, da` v-ati batut joc crunt de aia, cauta „virgili” de au innebunit, unu` nu s-a gandit ca le-ati plasat chiar prenumele sefului lor!”

    Cu prietenie!

    Mirel Curea

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova