Tristetea Familiei Alexianu, la 66 de ani de la uciderea Guvernatorului Transnistriei, Profesorul Gheorghe Alexianu

Dl Serban Alexianu, fiul celebrului Profesor Gh. Alexianu, executat la 1 iunie 1946 impreuna cu Ion Antonescu, Mihai Antonescu si Constantin Piki Vasiliu, in baza sentintei Tribunalului de la Bucuresti in “Procesul Marii Tradari Nationale”, si care a cerut rejudecarea procesului din 1946 in urma caruia tatal sau a fost condamnat la moarte, si-a exprimat tristetea ca si azi momentul tragic din urma cu 66 de ani este interpretat, in continuare, exact in tonul comisarilor sovietici care ne-au ocupat tara in urma loviturii de stat din 1944. Redam randurile sale:

“Cu greu am deschis computerul astazi, caci ca de obicei, de 1 iunie ne adunam cati mai suntem, familie si prieteni si facem o slujba de pomenire. Au trecut 66 de ani si tot ce se intampla acuma nu are darul sa ne faca sa speram ca se va putea face dreptate. La un post de televiziune (nu am deschis televizorul astazi, dar am fost sunat de cei care au vazut porcaria), intr-unul din buletinele informative, una din crainice a spus total vexata: “fanaticii fascisti nu se mai satura si inca il plang si pomenesc pe Antonescu cu acolitii lui!”…

Inca si azi, dupa atatia amar de ani, sunt in continuare urgisit de cei care nu se mai satura in a acuza fara nici o noima.

Astazi, la cei 85 de ani ai mei, sunt trimis in judecata si purtat prin tribunale ca un infractor de rand pentru ca am avut indrazneala sa solicit de la RAPPS restituirea a 201 mp. de teren ce a apartinut mamei mele. Nu mai am nici puterea si nici taria sa ma mai lupt in continuare si nu am nici trecerea necesara la primul ministru al tarii ca sa dispuna ca RAPPS-ul sa renunte la aberanta pretentie a 201 mp…”

In evocarea Guvernatorului Transnistriei, cu titlul “Profesorul de Drept public Gheorghe Alexianu”, Serban Alexianu si conf. univ. dr. Maria Orlov scriu:

“Generalul maior de justiţie militară Ioan Dan, în lucrarea sa „«Procesul» Mareşalului Ion Antonescu”, când analizează capitolul Transnistria, menţionează următoarele despre aceste procese verbale de predare către localnici: „Nu ştiu, dacă a mai existat în lume un asemenea cuceritor care să se comporte în acest mod cu populaţia ocupată şi care în retragerea sa să nu distrugă nimica dar să şi predea cu acte în regulă teritoriul pe care-l părăsea. Dacă a mai existat pe undeva în lume un asemenea cuceritor, cinste lui, dar noi românii însă, avem graţie profesorului Alexianu cu ce ne mândri din acest punct de vedere”. Cu toate acestea, în timpul captivităţii, când după 1944 a fost predat ruşilor odată cu majoritatea membrilor guvernului Antonescu, profesorul a fost dus la Odesa unde la ordinul lui Stalin, Consiliul Comisarilor Poporului de pedepsire a „cotropitorilor” a cerut populaţiei locale să-l judece. Spre marea surprindere a ruşilor, profesorul Alexianu a fost singurul din cei 11 adiministratori ai diferitelor zone din Rusia pe care populaţia locală l-a găsit nevinovat, fiind achitat în acel proces.

Printr-o mascaradă de proces dictată de slugile aservite regimului pro-sovietic instaurat la 6 martie 1946, comuniştii şi acoliţii lor nu au ţinut cont de această hotărâre şi l-au condamnat la moarte alături de ceilalţi eroi-martiri ai neamului. Înainte de execuţia-măcel, când procurorul de serviciu i-a adus la cunoştinţă că cererea de graţiere i-a fost respinsă, de către cel pe care l-a slujit şi în numele cui a administrat Transnistria, întrebat care-i este ultima dorinţă, a răspuns simplu şi din inimă aşa cum i-a fost întreaga-i viaţă: „Doresc neamului românesc să-şi realizeze şi îndeplinească toate idealurile pentru care cad eu astăzi aici”.

Fie ca neamul românesc pe care l-a slujit cu demnitate, dragoste şi credinţă să repare nedreptatea ce i s-a făcut şi să-l repună în istorie la locul ce i se cuvine. Fie ca tinerii noştri de azi, pe umerii cărora este aceeaşi povară – aceea de a construi o viaţă nouă, să-şi plece fruntea asupra monumentalelor lucrări de drept public ale profesorului Gheorghe Alexianu, scoţându-le la lumină şi urmându-i îndemnul: „De la altarul înţelepciunii profesorilor voştri, aprindeţi făclia sufletelor voastre care va pătrunde în adâncimile întunecate, luminând pentru găsirea căii spre dreptate şi adevăr”.

Integral la Art-Emis

Fotografiile cu Profesorul Ghe Alexianu alaturi de Mitropolitul Visarion Puiu: FototecaOrtodoxiei

Vedeti si Presedintele Traian Basescu despre Maresalul Ion Antonescu. VIDEO

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

5 Responses to “Tristetea Familiei Alexianu, la 66 de ani de la uciderea Guvernatorului Transnistriei, Profesorul Gheorghe Alexianu”

  1. Anonim says:

    Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti …

  2. Anonim says:

    Daca in Romania s-ar fi incercat comemorarea oficiala a lui 1 iunie, sa vezi atunci reactie prompta a ‘comunitatii internationale’, nu tardiva si de complezenta …

  3. Iorest says:

    Ca veni vorba de Gheorghe Alexianu: daca aveti putin timp, ia uitati ce am starnit pe Wikipedia, incercand sa modific articolul de pe Wikipedia dedicat lui (articol al carui inceput mie imi suna ca un rechizitoriu bolsevic):
    1. aici un anume Alex F. ma acuza de calomnie, pe motiv ca minimalizez genocidul evreilor din Transnistria: https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie:Gheorghe_Alexianu

    2. aici am încercat eliminarea categoriei “Fascisti crestini”, pusa multor intelectuali interbelici. Rezultatul? Un adevarat razboi, dus aici sau pe paginile de discutii ale utilizatorilor Alexander Tendler si Alex F. (amandoi au adaugat cu minutiozitate la toate articolele posibile pecetea “fascist”, “legionar” etc. – ex. Arsenie Papacioc, ): https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie_Categorie:Fasci%C8%99ti_cre%C8%99tini

    Curata isterie! Eu cred ca grija asta de a pune in fruntea articolului “adept al Miscarii Legionare” (ex. articolul “Ernest Maftei” – editari de acelasi Alexander Tendler, evident), cu tendinta evidenta de a compromite o figura populara, va avea exact efectul invers: oamenii isi vor intelege ca daca atatia oameni de calitate au simpatizat Legiunea, trebuie sa fi fost acolo ceva… Acelasi razboi l-am avut la pagina de discutii de la Mitropolitul Bartolomeu (acolo se adauga si anti-religiosii, nu doar anti-legionarii).

  4. VR says:

    Felicitari pentru munca. Dar, intr-adevar, e de groaza sa lupti cu noii komisari, astia din “Ministerul Adevarului”. Lasati-i asa, sa-i faca pe toti legionari! 🙂 Sa nu-l uite pe Mircea Eliade!

  5. Anonim says:

    @lorest:

    Am intrat pe paginile indicate ale Wikipediei.

    Represaliile romanilor au fost declansate de metodele de lupta ale sovieticilor, teroriste dupa terminologia de azi.

    Vitejiile partizanilor sovietici, care actionau din catacombe, sint descrise intr-o carte publicata dupa razboi, in care autorul se lauda cu recordul personal de soldati romani ucisi. Nu imi amintesc titlul ei. Poate o gasiti in bibliografia cartilor romanesti despre Odessa, publicate imediat dupa 1990, cind inca jugul de fier al corectitudinii politice nu se substituise integrla celui de lemn anterior.

    Preopinentul dumneavostra de pe Wikipedia nu explica de ce Alexianu a fost achitat de tribunalul sovietic constituit imediat dupa 1944, cind memoria locuitorilor de acolo era proaspata. Nu explica nici de ce, dupa afirmatia lui Tesu Solomonovici, peste 90% din evreii din romania au supravietuit.

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova