Eroul anticomunist Gheorghe Jijie a plecat la Ceruri, dupa camaradul sau de suferinta si biruinta, Constantin Iulian

A plecat la Ceruri eroul anticomunist Gheorghe Jijie. S-a dus la doar doua zile dupa ce implinise 93 de ani. S-a dus dupa prietenul sau, legionarul Constantin Iulian, presedinte al Federatiei Romane a Fostilor Detinuti Politic Luptatori Anticomunisti, care se alaturase de patru zile camarazilor sai din inchisori si de pe frontul apararii nationale, acum aflati in randurile Dreptilor, in cetele Arhanghelilor. Cei doi au reprezentat autentice repere ale luptei de zi cu zi cu necuratul, sanctionand intotdeauna cu maxima rapiditate orice atac la adresa fiintei nationale si a indrumatorilor nostri din Sfanta Biserica. Prin frig si ploaie, domnul Gheorghe Jijie, tanar si verde, la cei 90 de ani ai sai, in lodenul sau kaki, venea pe jos la redactia Ziua din Campineanu 4, si, apoi, la Curentul, sa ma informeze la cald despre activitatea fostilor detinuti politic dar, mai ales, a dusmanilor Romaniei. Ochii sai albastri, scrutatori si scaparatori, nu scapau nici un atac antiromanesc. Il conduceam apoi, cu drag, la sediul Federatiei din Piata Rosetti, al carei vicepresedinte era, sorbind pe drum fiecare cuvant al experimentatului luptator. L-am admirat enorm pe batranul legionar inimos si sfatos, cu toate ca nu rezonam la sperantele sale puse intr-o vedeta acum la moda pe scenele nationalismului de bon-ton. Am lucrat impreuna pentru a dezvalui, in Curentul, fata ascunsa a impostorului implantat de Magureanu printre detinutii politic, pentru a distruge polul legionar, vrednicul de mila Constantin “Ticu” Dumitrescu. Ultima oara l-am intalnit la Academia Romana, la lansarea primei Enciclopedii a regimului comunist din Romania, lucrare muncita de colectivul bunului sau prieten, fostul detinut politic Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului. Trupul neinsufletit al eroului anticomunist Gheorghe Jijie va fi depus la biserica Sf. Ilie Gorgani iar slujba inmormantarii va avea loc joi, 14 iunie, la ora 12, informeaza Fundatia Ghe Manu. Nimeni dintre palidele umbre ale “dreptacilor” de azi nu se poate compara si nici nu se va putea masura vreodata cu acesti vajnici mucenici neinfricati ai neamului romanesc.

Dumnezeu sa il odihneasca alaturi de Martirii Sai!

Cateva randuri din biografia sa legendara:

În ciuda vârstei şi a celor 13 ani de puşcărie executaţi după 1948, dl Gheorghe Jijie era o prezenţă pe cât de agreabilă, pe atât de energică. Zilnic putea fi găsit la lucru, în biroul său din sediul Federaţiei, unde depunea voluntar o riguroasă activitate. Nu putea uita pierderea fratelui său, Nelu Jijie, lider al grupului de rezistenţă anticomunistă din Muntii Fagaras si Arnota, ucis în închisoare de Securitatea bolsevica, la doar 39 de ani, un episod de care nu era strain singurul fost detinut politic cu Ordinul Muncii Clasa a III-a oferit de Nicolae Ceausescu, Constantin Ticu Dumitrescu – care a pierdut si un proces pe aceasta tema cu Gheorghe Jijie. De la zarca, la minus 15 grade, numai Dumnezeu si Rugaciunea Inimii l-au scapat pe detinutul condamnat la temnita grea pentru vina de a-si iubi patria.

Membru de seama al miscarii de rezistenta, traitor si marturisitor al atrocitatilor din temnitele comuniste, Gheorghe Jijie, unul dintre eroii anticomunisti ai Romaniei, de o modestie extrema, era “motorul” Federatiei fostilor detinuti politici.
Nascut la 10 iunie 1919 in orasul Botosani, absolvent al Facultatii de Constructii Hidrotehnice, sef de lucrari la aceeasi facultate, Gheorghe Jijie este arestat la 28 de ani impreuna cu parintii sai in mai 1948, in lotul Stefan Iacobescu, Septimiu Pop, Dumitru Cumpata si Nicolae Luca. Este condamnat la zece ani ani de inchisoare pentru “uneltiri contra statului” si sta inchis, alaturi de marile personalitati ale elitei interbelice, la Jilava, Aiud si Gherla, ca si in coloniile de munca de la Periprava si Noua Culme, perioada in care fratele sau, Nelu Jijie, fost comandant legionar, este asasinat in temnita. Pentru ca refuza colaborarea cu Securitatea, i se prelungeste pedeapsa cu inca trei ani. Gheorghe Jijie este autorul monografiei “George Manu”, despre universitarul anticomunist cazut la Aiud, aparuta sub egida Fundatiei George Manu. (V.R)

Credincioşi idealurilor nationale

Este emoţionantă remarca lui Gheorghe Jijie, cu care debutează capitolul “Ecouri şi mărturii” din bogata sa monografie “George Manu”, publicată de Fundaţia purtând numele universitarului căzut victimă a ‘tuberculozei de Aiud’. Am folosit acest termen în nădejdea că un tânăr licenţiat în medicină va pleca de la născocirea mea obraznică pentru a studia într-o teză de doctorat manifestările şi, eventual, vindecările ‘miraculoase’ ale acestei boli necruţătoare în bolgiile Aiudului şi ale celorlalte temniţe comuniste. Fraza la care mă refeream este: “lumina pe care Dumnezeu a pus-o în mintea lui George Manu a radiat în toate direcţiile, cât timp a vieţuit, s-a propagat reflectându-se din oglindă în oglindă umană şi apoi a rămas împietrită sub forma unei icoane sfinte în adâncul fiecăruia din cei care l-au cunoscut” (p.321).

Pentru cititorii care nu au ştire despre acest aspect al existenţei celui care a fost elevul d-nei Curie, sub îndrumarea căreia şi-a susţinut teza: “Recherches sur l’absorption des rayons á” şi, la polul opus al existenţei, a fost comandant interimar al Mişcării Legionare (1943), conferenţiarul universitar George Manu a condus o adevărată şcoală în penitenciarul Aiud. Pentru această pricină, acelaşi Gheoghe Jijie a găsit o inspirată desemnare a sa prin sintagma: “Rectorul Universităţii Aiud”.

În ce măsură merita George Manu un titlu universitar de maximă însemnătate, precum cel citat? Ştiinţa sa neegalată de nimeni dintre condamnaţi l-a desemnat ca emiţătorul unic al tuturor tăbliţelor de săpun, tălpilor de bocanc (pentru cei din aceeaşi celulă), spărturilor de geam, ce circulau din om în om, din celulă în celulă, de la un etaj la celălalt, răspândind lecţii de limbi moderne (franceză, engleză, germană), însoţite de lămuririle gramaticale, de vocabularele cuvenite, de exerciţiile potrivite. Dicţionare complete dintr-o limbă într-alta, tratate de istorie, geografie, fizică, istorie literară, desigur la un nivel astfel chibzuit din punct de vedere pedagogic încât să poată folosi şi colegii de detenţie cu o pregătire mai puţin sigură şi complexă cunoştinţele puse de el în circulaţie. Cât timp a trăit George Manu, de toate acestea s-au bucurat toţi contemporanii săi de la Aiud.

Alături de mijloacele expuse mai sus pentru răspândirea învăţăturii, s-a folosit intens şi bătutul în perete sau în ţevile caloriferelor, în ritmul alfabetului Morse. Atunci când urmărirea la care-i supuneau caraliii pe condamnaţi a întrecut măsura şi se părea că nu le mai rămânea acestora nici o şansă de a mai folosi înaltele cunoştinţe ale profesorului devenite mană cerească pentru ei, George Manu inventă un sistem de comunicare nou şi imbatabil, pentru a nu se întrerupe ‘cursurile Universităţii’ sale. Este vorba despre transpunerea alfabetului Morse în noduri făcute pe fire de aţă smulse din obiele sau saltele: un nod = un punct, iar două noduri geminate = o linie. Aţa făcută tibişir era lăsată să cadă la uşa colegilor, la baie, la closet ş.a.m.d. Aceştia, culegând-o, o ‘citeau’ nu nesaţ şi studiau cele înscrise pe nodurile ei…!

O atare viaţă, închinată exclusiv celorlalţi, fu încununată, prin voia de sus, de o exemplară renunţare la ultimul bine ce i se putea face: medicamentele, antibioticele recent intrate în ţară, singurele în stare să combată tbc-ul ce-l măcina. Crăciun, comandantul Aiudului, i-a propus să-i dea streptomicină în schimbul abjurării crezului său politic. George Manu socoti că preţul sufletului său era mult mai mare decât sănătatea sa trupească. Astfel, când se pregătea să-şi dea îngerilor acest suflet păzit cu ultima suflare, ceru colegului arhitect Goga: “Spune tuturor că nu am acceptat nici cel mai mic compromis” (p.432).

Gheorghe Jijie reia spusele unui martor al repauzării profesorului. Ele sună ca o pagină de “Pateric”:

“Se stingea în fiecare clipă. Numai ochii îi mai ardeau ca două luminiţe şi pieptul i se zbătea dureros. Transpiraţia morţii îi scosese broboane pe frunte şi pe pieptul care îi era dezvelit. Deodată, ţintindu-şi privirea în tavan, a zis cu o voce de nerecunoscut:

– Iertaţi-mă, fraţilor. Daţi-mi voie să oftez o dată.

Profesorul Manu a oftat adânc. Parcă acest oftat se asemăna cu un alt geamăt, pe care Fiul Omului l-a avut pe Cruce, când suferinţele au atins paroxismul. Apoi s-a zvârcolit într-un spasm scurt, chinuitor, faţa i s-a crispat şi din pragul morţii a mai avut luciditatea de a mai spune câteva cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodată:

– Fiţi credincioşi idealurilor voastre şi rămâneţi demni.

A mai spus câteva cuvinte pe care noi, care eram lângă el, în alte paturi de suferinţă, nu le-am înţeles. După un timp, trupul lui a început să se răcească şi pe faţa lui s-a înălţat, din străfundurile fiinţei lui, din nou, seninătatea, doar în colţul buzelor şi sub unghiul pleoapelor s-au adâncit câteva cute subţiri şi negre de durere” (p.368-369).
http://www.procesulcomunismului.com/

Despre viata in Inchisoarea Jilava

Gheorghe Jijie a mărturisit că ciorba de resturi animale, pe care abatoarele le aruncau, era o delicatesă în rândul pușcăriașilor flămânzi. „Dimineața ne dădeau terci, adică un polonic de mălai fiert, că nu era mămăligă. La prânz, de obicei primeam o ciorbă, ori de arpacaș, ori de fasole, ori de…nimic, cu niște resturi de vegetale. De două ori pe săptămână ne dădeau și niște reziduri animale, pentru că fortul avea legătură cu niște abatoare din zonă. Ce nu se putea vinde, se arunca, copite și altele, pe care le fierbeau pentru noi”, a povestit bătrânul, citat de Adevarul.

O emisiune emotionanta la Radio Romania

Publicatia Foaie Nationala reproduce o emisiune despre suferinta si biruinta, realizata cu Gheorghe Jijie la Radio Romania:

Cristian Curte & Gheorghe Jijie – Despre detinutii politici

Fisa Matricola a detinutului legionar Gheorghe Jijie (Integral aici)

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Eroul anticomunist Gheorghe Jijie a plecat la Ceruri, dupa camaradul sau de suferinta si biruinta, Constantin Iulian”

  1. Chiliarh says:

    Dumnezeu să-l odihnească între cei Drepţi !

  2. Kristijan Ivancic ZG HR says:

    Motto:

    ,,Eu am avut o credinţă.Şi am iubit-o.Dacă aş spune altfel, dacă aş
    tăgădu-i-o, Dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz.
    Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea,
    întemeiată sau greşită, ea a fost pentru mine, o credinţă adevărată….
    Istoria va vedea unde am greşit şi unde nu.,,

    Ne vom întoarce într-o zi
    Ne vom întoarce într-o zi,
    Ne vom întoarce neapărat.
    Vor fi apusuri aurii,
    Cum au mai fost când am plecat.
    Ne vom întoarce neapărat,
    Cum apele se-ntorc din nori
    Sau cum se-ntoarce, tremurat,
    Pierdutul cântec, pe viori.
    Ne vom întoarce într-o zi…
    Si cei de azi cu paşii grei
    Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi
    Cum vom pătrunde-ncet în ei.
    Ne vom întoarce ca un fum,
    Uşori, ţinându-ne de mâni,
    Toţi cei de ieri în cei de-acum,
    Cum trec fântânile-n fântâni.
    Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
    În toate dragostele noi
    Si-n cântecul pe care şi-l
    Vor spune alţii, după noi.
    În zâmbetul ce va miji
    Si-n orice geamăt viitor,
    Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
    Ca o sămânţă-n taina lor.
    Noi, cei pierduţi, re-ntorşi din zări,
    Cu vechiul nostru duh fecund,
    Ne-napoiem şi-n disperări,
    Si-n răni ce-n piepturi se ascund.
    Si-n lacrimi ori în mângâieri,
    Tot noi vom curge, zi de zi,
    În tot ce mâine, ca şi ieri,
    Va sângera sau va iubi.”
    Radu Gyr

    Tuturor Nationalistilor ROMANI: Va veni ziua in care noi urmasi celor batjocoriti, skingiuiti vom imbraca camasa verde…
    Atunci cnd noi vom fi ca marea gunoaiele comuniste, liberale, socialiste vor sti ca ceasul judecati se apropie!
    CRED INTR-O ROMANIE LEGIONARA!

    Dumnezeu sa-i odihnesca pe TOTI ai nostri!
    Stiu ca va veni ziua cand ei vor fi declarati sfinti de catre BOR!
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!
    Pentru gunoaiele care ne urasc: da Dumnezeu ne va tine in paza sa!
    Pentru ca noi credem in El!

  3. Iustina Bacosca says:

    Dumnezeu sa-l ierte! Acesti eroi trebuiau sa conduca Romania, nu Iliescu si urmasii lui.

  4. […] fara teama, toata viata sa. El a fost urmat la Ceruri, la scurt timp, de camaradul sau de-o viata, eroul anticomunist Gheorghe Jijie. Despre Reperele existenţei exemplare a luptatorului Constantin Iulian cititi la Ziaristi […]

  5. […] fara teama, toata viata sa. El a fost urmat la Ceruri, la scurt timp, de camaradul sau de-o viata, eroul anticomunist Gheorghe Jijie. Despre Reperele existenţei exemplare a luptatorului Constantin Iulian cititi la Ziaristi […]

  6. […] El a fost urmat la Ceruri, la scurt timp, de camaradul sau de-o viata, eroul anticomunist Gheorghe Jijie. […]

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova