Se lanseaza de Referendum cu indemnul “Sa votati bine!”. Constantin Barbu: Plagiatorii naționali Pleșu și Liiceanu au pierdut scrisoarea lui Caragiale în Europa

CONSTANTIN BARBU


Plagiatorii naționali

Pleșu și Liiceanu

au pierdut scrisoarea lui Caragiale în Europa

 

Prefață de I. L. Caragiale.

Postfață de Mihai Eminescu


CUPRINS

În loc de Prefață: Scrisoarea pierdută a lui Caragiale  5

Plagiatorii naționali Pleșu și Liiceanu

au pierdut scrisoarea lui Caragiale în Europa  7

Andrei Pleșu, plagiator Despre îngeri nu mai poate vorbi nici în limba păsărilor  20

Andrei Pleşu, plagiator din Corbin, de la îngeri până la etc. 24

Patapievici, “Omul recent“, cel mai recent plagiat din Kant 26

Patapievici, ultimul pagiator din Kant 29

Cazul Liiceanu. 32

Plagiatul cel mic din Noica. 32

A pierde meciul nemaijucându-l 40

Efectul  UBUcurești 46

Cel mai mare plagiat al lui Liiceanu.

32 de pagini furate din Noica și introduse ca Nostos în teza lui de doctorat despre Tragic  52

În loc de Postfață: Scrisori din Cordun de  Mihai Eminescu  105

 

Editura DIONYSOS

În loc de prefață

Scrisoarea pierdută a lui Caragiale

 

Pristanda: „Ia ascultați scrisoarea asta!”

Trahanache: „Scumpa mea Zoe, venerabilul merge deseară la întrunire. – Eu trebuie să stau acasă pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău… Fănică“.

Ghiță Pristanda: “O făcurăm și p-asta: „Protestez în numele Constituției!“. Asta e violare…„

Cațavencu: “Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Până când să nu avem și noi faliții noștri… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!…“

I. L. Caragiale

 

(Extrase) 

Plagiatorii naționali

Pleșu și Liiceanu

au pierdut scrisoarea lui Caragiale

în Europa

Cei mai mari plagiatori români încă în viață, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, indignați până la indescriptibil, îngrijorați atât de tare încât au ieșit deja prin cerul Europei, intrați în metastază mintală fiindcă nu aveau solidaritate, turbați de o pată rușinoasă pe obrazul României, enervați de metode diversioniste clasice (demult știute de ei), atașați până la sufocare de valorile europene, puși să înjure psihiatria că nu mai există gesturi de onoare în țara lor, alergând din spital în spital din cauza corupției, a demagogiei și a autoritarismului politicienilor care zdrobesc legile, au compus o disperată Scrisoare deschisă a oamenilor de cultură din România intitulată liricoid “Gestul domnului Ponta repre­zintă o pată rușinoasă pe obrazul României”.

Corect este să reproducem epistola inițiată și scrisă de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu.

Iată Scrisoarea deschisă șefilor de guverne din țările membre ale Uniunii Europene: (…)

De la început, bănuim că principalul autor al scrisorii este Andrei Pleșu, fiindcă există cacofonii nu numai în scrisoarea către prim-miniștrii Europei ci și într-una din scrisorile lui trimise Tovarășului Secretar General al PCR, Nicolae Ceaușescu.

Fiind mai tânăr, Rectorul – plagiator al Colegiului Noua Europă, Andrei Pleșu avea mai mult talent când îi scria lui Nicolae Ceaușescu.

Fiind sadic și obiectiv îi public Prima Scrisoare a dizidentului-gurist de la Tescani, rectorul-plagiator Andrei Pleșu, trimisă lui Nicolae Ceaușescu în 25 mai 1982:

“Stimate Tovarășe Secretar General, (…)

Vă mulțumesc,

Andrei Gabriel Pleșu

25 mai 1982”

Privită de la distanță, Scrisoarea deschisă a oamenilor de cultură din Ro­mânia: „Gestul domnului Ponta reprezintă o pată rușinoasă pe obrazul României”, ca epistolă adresată șefilor de guverne din țările membre ale Uniunii Europene, pare o reclamă. Mai întâi de toate, epistola nu e scrisă de oamenii de cultură din România, ci numai de 17 artiști și o societate Timișoara, despre care n-am auzit să fie om de cultură și n-am auzit nici că ar fi învățat să se iscălească.

Din cei 17 artiști care semnează epistola, nu toți sunt plagiatori ci numai patru (plus Pora, plagiatoare Hotnews – Nota Red, Documentare Internet). Citind lista de jos în sus vom spune că unul a plagiat dintr-un filosof german (când a simulat un infarct mintal într-un doctorat cu plagiatorul Liiceanu), al doilea a plagiat din Tudor Vianu (în timp ce vâna cu șeful Securității județene, pe vremea lui Ceaușescu, când făcea pe decanul). Dar cei mai tari inventatori ai xeroxului în cultura română de azi sunt Liiceanu și Pleșu. Pe cei doi corifei care se joacă de-a elita în țărână pe Dâmbovița îi vom băga la autopsie după ce îi vom examina medical pe Patapievici și Cărtărescu, doi mici derbedei anti-români care au copiat din Kant, Osserman, Peterson, Egginton, din Durand, Pound, Tristram Shandy…

Dar să analizăm epistola acestor Neacșu din Câmpulung ai vremurilor noastre. Așadar, omuleții s-au gândit la: I pak dau știre Domniei tale că Ponta vrea să-l răstoarne pe marinel și ne zboară milioanele de la ICR și nu ne mai rămân decât cele de la Volkswagen.

1. Analizând sistematic vom spune că mincinoșii nu-și pot permite să scrie în numele opiniei publice din România, ci doar în nume propriu, dacă ei au ceva propriu.

2. Indescriptibila indignare s-a produs în revista Nature, revistă în care au apărut, de-a lungul vremii, cinci eseuri științifice plagiate. Așadar, revista Nature nu  poate fi indescriptibilă.

3. Nu trec peste etc. după care savanții pun virgulă și plasează un și (numai neglijenții Pleșu și Liiceanu au acest tupeu gramatical)

4. Îngrijorarea savanților zice că toată comunitatea națională română trebuie să tresară, nu numai tânărul prim-ministru. Noi zicem că nu, comunitatea națională nu-și poate pune deloc în joc reputația.

Dacă Liiceanu a plagiat în teza lui de doctorat despre Tragic prin 1972, națiunea română nu a putut fi împiedicată să cons­truiască împreună cu Pleșu societatea socialistă multilateral dezvoltată. Mai ales că Liiceanu își termina teza de doctorat (unde furase și plagiase 32 de pagini din Noica, anume capitolul despre Nostos) cu un triumfal capitol despre comunism în viziunea lui Marx.

5. Simpaticii turnători la porțile Europei sunt foarte enervați că în unele ziare și televiziuni se folosesc “metodele diversio­niste clasice”. De unde știți că sunt metode diversioniste clasice, băieți ? Ați fost instruiți înainte de a pleca lectori de limba română la Bratislava sau la Strasbourg? Tăticul uneia dintre voi semna „Silviu” și traducea din Senghor? Tot clasic lucrați în Berlinul de Est, Weimar, Jakarta etc.? Îi întrebăm public pe Liiceanu și Pleșu dacă au fost recrutați de agentul vest-german al SFI (Serviciul Federal de Informaţii german – BND), B.W., așa cum reiese din Nota nr. 00110189/14 august 1976? Dacă doresc vom face ultra-public documentul.

6. Dacă sunteți mari oameni de cultură din România de ce scrieți: “cea mai miCĂ CAlificare academică”, nu v-ați mai săturat de cacofonii?

7. Vă prezentați ca “persoane profund atașate valorilor europene”. Noi vă credem, dar vă întrebăm: oare nu vă e rușine să vă mai declarați profund europeni când voi furați în cărțile voastre mai rău ca elevii speriați de repetenție, toamna?

8. Voi vorbiți de gesturi de onoare? Dacă voi aveați onoare: Liiceanu nu mai fura manuscrise de la Noica pentru a le înghesui în așa-zisa lui teză de doctorat, nu se mai prefăcea profesor la Universitate ca să dea doctorate (care, acum, dacă am fi în Europa cum vrea el, toate doctoratele ar trebui anulate, așa cum au fost anulate doctoratele conduse de Antohi); dacă voi aveați onoare: Pleșu nu mai fura din Corbin nimic și nu mai ajungea să fie singurul ministru al Culturii din Europa care a furat și cuvântul “etc.”, nici vorbă să se mai chinuiască acum să fie rectorul Colegiului Noua Europă. Prin București se bârfește că, dintr-o greșeală de tastare, s-ar fi autointitulat Rectus Magnificus profesor universitar doctor Andrei Gabriel Pleșu. Desigur, plagiatorul cacofon ar fi vrut să scrie Rector Magnificus. Chestii de latină! Fiindcă dacă ne uităm prin broșurile lui dă citate din sanscrită, greacă veche, persană, zendă etc., deși nici franceza n-o știe bine. Ca să nu ne reclame pentru discriminare în raport cu marele plagiat de 32 de pagini al lui Liiceanu, îi vom da lui Pleșu un plagiat mai mare, din cartea Despre îngeri. Dar cum lui Liiceanu i-am dat plagiatul pe 23 mai, lui Pleșu i-l vom da pe 23 august, așa cum scrie în nevăzuta carte a ritualului lysiologic.

9. Nu înțeleg de ce spun epistolarii că “nu vrem să mai trăim într-o țară unde politicieni corupți, demagogi și autoritari să ne decidă destinul prin măsuri ce încalcă în mod revoltător și repetat legile”. Pesemne că Pleșu a uitat că a lucrat cu toți cei trei președinți ai României, că era ministru al Culturii când minerii se jucau prin București (și Liiceanu mințea că îl agresau minerii, după ce ajunsese el cu avionul la Paris), că a fost ministru de Externe (unde a studiat metodele diversioniste clasice ?), că a fost consilier prezidențial de unde a plecat în urma unei replici care nu era dată în latinește, ci direct în română: “Băi, Andrei, mai du-te în p… mea, și vino-ncoa de bea un whisky!” (citatul e din folclorul lui Dinescu). Andrei Pleșu și-a amintit că e bolnav încă de pe vremea când îi scria lui Ceaușescu și, instantaneu, și-a dat demisia de la Cotroceni “din motive de sănătate”.

10. Cei doi Biobscuri, Pleșu și Liiceanu, nu mai suportă să li se “decidă destinul prin măsuri ce încalcă în mod revoltător și repetat legile”. Noi nu știm dacă trebuie să înțelegem că și în ultimi 7-8 ani li s-a încălcat destinul, ba fiind miniștri, ba distrându-se cu milioanele de euro de la ICR, ba obosindu-se comic să-l azvârle direct la Nobel pe plagiatorul sâsâit Cărtărescu, ca să nu-l numesc…

Ce să înțelegem? Că măsurile care tropăie peste destin n-ar fi chiar rele dacă n-ar fi în repetiție și revoltare rău distribuite peste dânșii. Cred că Pleșu și Liiceanu trăiesc deja în viitor, asociindu-se cu plagiatorul Patapievici, fostul președinte de la ICR.

Ar fi fost bine să avem lege fără întrerupere în România, am fi avut și flotă și n-am mai fi pescuit acum în Oceanul Pacific cu minciogul, Ministerul Justiției lui Macovei n-ar fi dat toată insolvența juridică a României pe mâna unei firme fantomă a lui Arin Stănescu (cel care are două acte de identitate și e născut la două date diferite), firma inexistentă a acestuia (RVA – Moore Stephen’s) fiind lichidatoarea a șapte bănci mari din România (sumele, neoficial, fiind de aproximativ 6,5 miliarde euro).

Dacă am fi fost români iubitori de România, țara ar fi fost întreagă, Germania s-ar fi gândit mai bine la datoria de 18,9 miliarde euro către România, petrolul din Marea Neagră n-ar fi fost franjuri, cei 3,4 miliarde de euro ai fundației Gojdu n-ar fi fost cedați Ungariei (de efemerul MRU). Doar Roșia Montană a scăpat, căci altfel toți românii ar fi trebuit să muncească 100 de ani ca să plătească miliardele din ultimele 2222 de zile și de nopți.

Astăzi, dar nu și mâine, proștii chinuie rău populația, vorba lui Arghezi.

Metalambaniștii zilei: Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu (plus minorii Cornea (fiul stalinistului Paul Cornea, fost secretar al Comitetului Central al UTM, unul care stătea la masă cu Nicolski, celebrul criminal în masă), Tismăneanu (fiul care și-a înjurat tatăl în Raportul asupra comunismului, asupra căruia nu mai poți avea nici o pretenție), Baconski (fiul lui A.E. Baconsky, celebru pentru poeziile dedicate lui Stalin) etc., vorba lui Pleșu) simulează că fac ierarhia culturii române și nu sunt decât triști falsificaționiști (indexați de Manolescu în mica lui Istorie critică, de nici 1600 de pagini), fundamentaliști inverși care se visează hegemoni și nu sunt decât împărați fără izmene, zurbagii calculați, abonați la fonduri necinstite, dirijori de famelici scrietori antiromâni care oricând pot să inventeze o apocalipsă în România. Chestia îmi amintește o vorbă tare a lui Cioran: “Pentru o revoluție nu m-aș deranja, poate pentru o apocalipsă…” Și eu stăteam cu Cioran de vorbă în fața unei sticle de whisky, dar bea numai el. Și vorbea frumos. Ca între genii, nu ca între farseuri.

Aud că în România ar fi fost o lovitură de stat pe care ar fi dat-o majoritatea, poate chiar poporul. Vestea a dat-o Liiceanu pe un televizor, luându-se după Monica Macovei care nu se lua după nimic, adică după mintea ei.

Care Monica Macovei? Aia la care n-a mai ajuns într-o zi de marți Gabriel Liiceanu să-i dea un mărțișor în 2007, fiindcă ziarul “Ziua” a îndrăznit să-i dea peste ochi cu plagiatul din Sein und Zeit. Între timp, Liiceanu a tipărit Sein und Zeit, tradusă în românește de Cătălin Cioabă, Liiceanu înghesuind la sfârșitul cărții un eseu cam lung, în care n-a plagiat decât puțin din Vezin, acolo pe la Dasein… Paginile pe care i le-a scris Michel Haar i le publicăm altă dată.

***

Fiindcă azi în România situația arată a tragedie, publicăm în paginile următoare câteva autopsii vesele ale metalambaniștilor Pleșu, Liiceanu, Patapievici și Cărtărescu, ca să nu-l numesc.

Ce sunt metalambaniștii? Ce să fie? Ăia despre care Platon spune că fură cu laba mâinii, dar în sensul în care se învârt acele de ceasornic. (…)

***

 În timp ce mă spălam pe mâini, vorba lui Sorescu, plagiatorii de elită ai României cărora îmi place să le spun metalambaniști treceau din când în când prin cimitirul Bellu, râzând în hohote.

Pentru niște cadavre, arătau destul de bine.

Ajunși la o bătrânețe urâtă, Liiceanu și Pleșu critică tot poporul, cu tărie și talent. Nu-l bagă-n seamă nici măcar pe Darwin care le-a făcut arborele genealogic. Pe lângă Cel Mare sunt pisicuțe care au curata labă, vorba lui Eminescu.

Au curata labă pregătită pentru metalambanism, noul curent filosofic inventat pentru lichelele viitorului de către lichelele prezentului.

Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, cum ziceați că vă numiți?

 

În loc de Postfață

Scrisori din Cordun

 

Sună pietricică-n vale,
Cine-a pus țara la cale
Și acum la bătrânețe
S-a întins pe criticale?

Ți-am citit cu indulgență
Și cu-amor eu criticaua,
O hazlie-impertinență,
Bat-o poarca, mânce-o caua.

Zice Darwin după tine
Cum că omul e-o maimuță ­
Simt humorul de gorille
Când dezmiard-o pisicuță.

Pisicuță criticoasă,
Ce îți speli curata labă
Și-ți întorci dulce mustața,
Fii de treabă, fii de treabă!

Nu se scuipă-așa în oameni,
Nu se mâncă astfel linte.
Fă politică, iubito,
Fii cuminte, fii cuminte!

Acolo vei puté spune
Tot ce vrei ­ căci ș-așa nime
Nici te-aude, nici te crede,
O sublime, o sublime.

Nu se trec la noi potcoave
De la iepe demult moarte ­-
Pune-te de-nvață, dragă:
Nu știi carte, nu știi carte.

Mihai Eminescu

Lucrarea, integrala, a carei lansare oficiala va avea loc maine, de Ziua Referendumului National pentru Demiterea Presedintelui Traian Basescu, este disponibila, in exclusivitate, la Ziaristi Online, portal liber care va adreseaza indemnul

Sa votati bine!

Ilustratie: Q Magazine

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Se lanseaza de Referendum cu indemnul “Sa votati bine!”. Constantin Barbu: Plagiatorii naționali Pleșu și Liiceanu au pierdut scrisoarea lui Caragiale în Europa”

  1. menago says:

    De cand jaloneaza bisnitarii culturali, arvunitii de retorisme un drum pentru viitorime o stie doar Memenda, o mai stiu naivii si cioatele din multinationale. Probabil ca Noica nu a vrut sa creada ce a presimtit, posibil ca nu a avut “rautatea” lui G. Calinescu fata de Marele Critic, acest adevarat Strangulea al literaturii de astazi…care nu mai stie incotro s-o apuce.

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova