“Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza, nascuta din cartea lui Larry Watts, “Cei dintai vor fi cei din urma”. INFO/FOTO EXCLUSIV

“Am înţeles că, deja, lucrarea a început să fie contestată de unii, cu argumentul că autorul s-ar strădui să reabiliteze comunismul românesc. Cred că numai un schizoid ar putea să te bage în NATO şi, totodată, să reînvie secera şi ciocanul la tine acasă. Dar, dincolo de prezumţii bolnave, este cert că scoaterea la suprafaţă, de către Watts, a unor documente înfăţişând România ca un jucător autonom şi de forţă, în politica internaţională, îi deranjează pe unii”, scrie Horațiu Dan-Dumitru in analiza sa publicata de Ziaristi Online sub titlul Larry Watts, adevaratul Ambasador al Americii in Romania, ar merita un premiu al Academiei Romane. Cei din urma vor fi cei dintai: Elena Ceausescu, vector KGB?.

Elena Ceausescu, agenta/vector KGB? Posibil. Pentru a gasi raspunsul la aceasta prezumtie istorica si a va forma propria opinie trebuie insa sa cititi volumele istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si “Cei dintai vor fi cei din urma“. Dar ce crede unul din cei care i-a impuscat pe sotii Ceausescu, generalul Victor Stanculescu, despre aceasta ipoteza si legaturile Elenei Ceausescu cu CC-istii KGB-isti Gheorghe “Gogu” Radulescu, unchiul spiritual al lui Nicolae Manolescu si Ghizela Vass, matusica materiala a lui Bogdan Olteanu? Veti afla, in curand, de la Roncea Ro, unde veti vedea si imagini cu Victor Stanculescu in inchisoarea-spital de la Jilava.

Sursa foto de Arhiva: Stirea.wordpress.com

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

9 Responses to ““Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza, nascuta din cartea lui Larry Watts, “Cei dintai vor fi cei din urma”. INFO/FOTO EXCLUSIV”

  1. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  2. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  3. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  4. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  5. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  6. […] Aţi avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. În primele zile de facultate veneam de la sortat ceapă, din Berceni, cum se mergea atunci, la activităţi agricole. Eram în tramvai şi eu i-am zis că sunt membru de partid. El mi-a zis: “Vezi, că sigur te vor căuta «băieţii»! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. “Cum se poate?”, am întrebat eu. “Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat “poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, “băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu. Ce discutaţi acolo? Ei spuneau că “uite, sunt în Universitate şi profesori străini şi vrem să ştim cum gândesc, dacă sunt contra”. Aveam o lectoriţă venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Că italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a învăţat “poezia”. Dacă nu ştiaţi “poezia” asta, ce aţi fi făcut? Nu ştiu. Răspunsul sincer e că nu ştiu. La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să …. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat “poezia”. Omul a înţeles. I s-a părut credibil că eraţi “bolnav”, din moment ce veneaţi la facultate, conduceaţi revista (UASCR – nota mea)? “Poezia” era mai complexă. Eu aş fi avut o stare de sănătate care nu-mi permitea să fiu vigilent… nu mai ţin minte exact. Îi sunt şi acum recunoscător profesorului Marta că m-a învăţat. Nu l-am mai revăzut de atunci. Dacă nu era el, nu ştiu ce aş fi făcut. Istoria nu se face cu dacă. Oricum, ca orice coleg din Ministerul de Externe, am adeverinţă de la CNSAS că nu am colaborat cu Securitatea. Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”.“ Oare? PS: Andrei Marga de ce a fost dat afara de la ICR? Ca am uitat… Nota: Despre sefii lui Manolescu cititi si “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  7. […] “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

  8. […] “Elena Ceausescu, vector KGB”. Ce crede Victor Stanculescu, de la Jilava, despre aceasta ipoteza… […]

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova