Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, sapte ani in Rai cu Marturisitorii Romani. Pomenire la Mormantul Parintelui Calciu de la Manastirea Petru Voda. IN MEMORIAM

November 16th, 2013

“O sa se bata cu noi si morti, iar noi sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!” – Pr. Gheorghe Calciu, pe patul de spital

Parintele Gheorghe a fost omul care a spus, intotdeauna, adevarul, verde-n fata. Neincetat, clipa de clipa, a cuvantat Adevarul. Indiferent de regim, indiferent de tara, indiferent de consecinte. Interviul video de mai jos este doar o mica dovada. Cand l-am cunoscut aveam exact atatia ani cat patimise el in inchisorile bolsevice: 21. Din acel moment mi-a calauzit duhovniceste pasii, in America. Mi-a fost modelul luptatorului pentru Hristos. Ochii lui erau ca niste sabii, taioase, fulgeratoare, sau ca niste candele, mereu aprinse pentru cei apropiati, pentru tara si pentru romanii de pretutindeni. Cand scriam cate ceva despre anii comunismului satanic si produsele lui kominterniste care misuna si azi de pe-o parte pe alta a Oceanului, ma opream si ma intrebam: “Oare Parintele Calciu cum ar fi zis, ce ar fi gandit…”. Asa cum ma intreb acum, adeseori, cu gandul la Parintele Justin. Si mai era ceva cu Parintele Gheorghe: mi-era parinte si mi-era si ca un prieten mai mare. Aceasta prietenie il facea sa imi relateze cu umorul sau special tot ce se colporta despre mine de catre agentii unora sau altora care habar nu aveau despre relatia noastra de camaraderie; ca de la un maresal la un soldat, desigur, dar o camaraderie de front. Ca un fost om de informatii ce fusese in perioada tineretii sale legionare si, pe deasupra, inzestrat cu harul sau preotesc, discernea cu acuratete adevarul. Pe patul de spital, cand ne-a lasat imprimate cu litere de foc cuvintele testamentare de mai sus, ne-a intarit si convingerea ca a stiut, intotdeauna, adevarul. Cand l-am purtat pe umeri, la Radu Voda, cu Parintele Patriarh Teoctist slujind la capul lui, m-am bucurat ca s-a intors acasa. Si ca urma sa fie ingropat, acasa, la umbra brazilor ce nu se indoiesc de la Petru Voda. Cu Parintele Calciu am resimtit profund ce inseamna sa-ti piara – cu atata suferinta suportata muceniceste, la fel ca si Parintele Justin, peste ani -, inca un parinte drag, pe care nu ti-l puteai inchipui plecat, ci ti-l imaginai, intotdeauna, alaturi de tine. Si, de fapt, asa si este. Parintele Gheorghe a urcat la Ceruri tot acolo de unde a plecat si unde a ramas si pe pamant: in oastea Arhanghelului Mihail.