Unire cu trenul nu se poate. Şi nici fără Crucea Basarabiei

Drumul Crucii 1990 - Mars 2015În 1992, tineri a două organizaţii patriotice de la Chişinău şi Bucureşti au strabătut pământul strămoşesc dintre cele două (actuale) capitale româneşti, pe jos, purtând pe umeri o cruce binecuvântată de Părintele Vasile Petrache la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi depusă, pe 27 martie, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist şi în uralele a zeci de mii de români, în Piaţa Universităţii, unde se află şi azi.

rp_romania-ciuntita-printr-o-operatiune-a-ucrainenilor-promovata-de-rgn-press-si-grupul-patapievici-tismaneanu.jpg

O “Romanie mare” batjocorita de “noii golani”

În 2015, un grup de băieţi adunaţi de gradaţi de pe stadioane, calchiază epigonic două mişcări naţionale: Podul de Flori şi Drumul Crucii. Caricaturizarea unor evenimente istorice şi golirea lor de simbolistică nu e străină figuranţilor de Dâmboviţa: anii trecuţi, pe locul în care aceeaşi tineri care aveau să purceadă pe Drumul Crucii fusesera zdrobiţi de mineri şi aruncaţi, însângeraţi, în fântâna  de la Arhitectură, băieţeii luaţi cu arcanul din faţa pungilor cu seminţe au regizat… o bătaie cu perne. La fel, an de an, “noii golani” au reuşit să aducă în desuetitudine şi moartea fraţilor noştri din decembrie ’89, cu mesaje stridente şi apariţii ridicole. Campania de confiscare a mişcării naţionale de reunire a provinciilor istorice româneşti Basarabia şi Bucovina cu Ţara, gureşii noştri au început-o promovând pe toate gardurile o hartă a “României Mari” de inspiraţie rusească: fără sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei.

Acum, galeriştii, obosiţi după trecerea Prutului la pas, scurtează drumul de la Iaşi la Bucureşti cu trenul. În sunete şi scandări de stadioane, naivii adunaţi în turmă de ideea sublimă a Unirii – doar pentru a putea fi mai uşor înregimentaţi şi aruncaţi, la nevoie, în prăpastie – de abia dacă ajung, până la urmă, la vreo câteva sute. Tot în biata Piaţă a Universităţii, martora atâtor jertfe dar şi a atâtor trădări. Fluturarea întinată a steagurilor şi a hărţii falsificate a României ajută, la această oră şi în această formă, doar la ridicarea flamurilor roşii peste Prut. Galeriştii care au primit azi trenuri româneşti în locul tancurilor ruseşti, au zis că Unirea, chipurile, se poate face pe scurtătură. Şi, evident, fără Cruce. Crucile au fost primele dărâmate şi de hoardele bolşevice, în urmă cu 75 de ani. Dar “Unire”, cu trenul şi pe furate, nu se poate. Şi nici fără Crucea pe care a fost urcată Basarabia.

PS: Îmi pare rău de tinerii care au pavat acest drum cu bune intenţii…

Crucea Basarabiei din Piata Universitatii - Drumul Crucii 1992Foto sus: George Roncea; Foto jos: PentruNouaGeneratie

Clip video: Deschide.md; Extras din Filmul Drumul Crucii (in memoria lui Mihai Ghimpu de la Ion Ciobanu; imagini de Victor Bucătaru)

Vedeţi si: VIDEO INEDIT. Parintele Staniloae vorbind despre romani si dusmanii Romaniei tinerilor care au purtat Crucea de la Chisinau la Bucuresti in 1992. DRUMUL CRUCII Basarabiei si rugaciunea Parintelui Galeriu in Piata Universitatii 1990

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Unire cu trenul nu se poate. Şi nici fără Crucea Basarabiei”

Leave a Reply

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova