Posts Tagged ‘“revolutia kgb”’

CURENTUL: Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata

December 26th, 2009 VR 2 Comments »

 Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe
“Nuam de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit,pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat”, afirmaazi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg deconspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Anicand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu – considerat panaatunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motivelegate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secretesovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate deasasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiuneaKGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu incrimele din decembrie 1989. 

Gorbaciovistul 

Nueste foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat”priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar decatre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 deani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca„Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurilecelor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui SilviuBrucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU dinRomania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur deasta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu afost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel,prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania,„Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi IonIliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat culiderul sovietic la Moscova”.

Biografia secreta a „candidatului manciurian”

Trecutullui Iliescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oameniisimpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel IliciIliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mareparte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti.Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentiloranti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificareaoriginilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR,Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cuvederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conformbiografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul sicercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor–, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau VasiliIvanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia taristapentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta„proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu ocaldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenitafiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935,Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani deinchisoare, pentru  tradare de tara (milita pentru dezmembrareaRomaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cuintermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei ininchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis laDoftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind,Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea peIonut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii desemi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutiipolitici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie,mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul„rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa laAna Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamuluiAlexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceastacombinatie – Pauker-Draghici – se trage si o parte din ascensiunea sapolitica. Iata o particica din istoria reala:

Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici

             StenogramaPlenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea luiNicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precumsi propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul luiAlexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
            Asacum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef alSecuritatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. Inultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalulla functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sacastige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: IonGheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, IlieVerdet s.a.
            Dupapreluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu acriticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii ’50 – in careDraghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si elparte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile siilegalitatile” pe care acum, dupa ’65, le critica, a reabilitat anumitevictime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor.             Printreacestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fostdegradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum stascris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclusdin CC al PCR.
            Interesanteste ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propusca “membru plin” tocmai pe… Ion Iliescu. In CC al PCR, AlexandruDraghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
            Propunandu-lpe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai cascapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el –dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si ilva sustine.
            Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
            Sestie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul luiIliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un“disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propusmembru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu.            
Stenogramadin aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele dinsituatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati aleCNSAS.

Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968

             Nicolae Ceausescu :P unem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central atovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cinevaimpotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata inunanimitate (…) Avand in vedere ca Comitetul Central s-adescompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem incadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, petovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
            Toti tovarasii: Da.
            Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
            Toti tovarasii: Nu.
            Nicolae Ceausescu:Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea(sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. Ecineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasulIliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.

La „studii”, in URSS

Inaintede a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM,calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenitSecretarul “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani”aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica – asa cumo indica si titulatura – subordonata direct conducerii Komsomolului,asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator,va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana ladorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas siun ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.

Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu

 Intervievatzilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, decatre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-siasume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cuia fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie degrup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapteoameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-lexecuta?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in bazalegislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” vademonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesantca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prinaceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executieimaresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, AlexandraSidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”.Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucans-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentuluciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinariilui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, derecunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadismritualic, a cuplului Ceausescu:

Tartorul Brucan

 SilviuBrucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice,juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public saudeghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat siaspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facutafara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveamnicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militareau dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionauimpotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acestlucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca deciziaa fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate latelevizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si alasat armele”.

Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu

GeluVoican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „In 24decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doicate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea.Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de subescorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-auuitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tiprespingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poateinfiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional…», siaici, atentie: «…ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca fapteleexista pentru aceasta condamnare»”.

Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”

SergiuNicolaescu pentru „Adevarul”: „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu saunu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sasalvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie.Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc,parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara peCeausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia ilspanzurau de picioare”.

Grupul ucigas

Conformdatelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor esteurmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agentKGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu(fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), PetreRoman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat cafiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu(reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fostsofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), DanMartian (absolvent al Universitatii “M. V. Lomonosov” din Moscova,decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu,din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu(personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete)si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat inperioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilordeclaratii).

Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti

Trecereacelor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait luiIliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasala iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afarascenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de„Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in“revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unelemarturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie ’89,insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Sitotusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi)inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriulunui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreazamodul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si aunei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poateelimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul dearmata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poatenumi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.

Ziua generalilor

Iataca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-areimportanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati auactionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, caMihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir,generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului IulianVlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce suntde alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal inevenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunttardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor AtanasieStanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu sicuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul…”, coroborate cu alte datescoase la lumina de Vladimir Alexe – si pe care le prezentam, inexclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiarazi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: caParchetul sa doreasca sa-si faca datoria.

Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB

Dinmarturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, generalVictor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatiaprivind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutoricitati mai sus: 
 „VAS:Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu laminister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea safie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.

AMS: Astaera un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimarea venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilorsecrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS:In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele dinRomania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si,implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asaapare logic. (…) 
AMS:Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentruprotectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS:Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene?Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS :D eci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fostdeclansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – notared) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”

„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti

 Inciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini infosta URSS, afirma: “Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturistraine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresacelor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declaratluna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului dela Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-adiscutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-olovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmatdespre eliminarea Ceausestilor: ”Sigur ca ar fi fost avantajos, dinpunct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, inconditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce acontat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noisacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cufiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de aorganiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multeimprovizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara.Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Capremisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corectas-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, ascazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic auincetat”. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentrua-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere afostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes lavoluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, decomplicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al„revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizatrechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati lamoarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).

Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”

             Pe24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul EdituriiTehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “TribunalMilitar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
            Lapunctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa dedorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
            Lapunctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” -infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cuprevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura sidreptul material penal”.
            Iarla punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componentastabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
            Inincheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara,pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului SalvariiNationale”.
            Cateva precizari sunt importante.

Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie

 Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
            ConsiliulProvizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989.Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului decatre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
            Ladata de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitatejuridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “TribunalMilitar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de“presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
            Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.

Tribunalul a fost ilegal

             GeluVoican Voiculescu – incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare decalitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat:“Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie asecretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” luiIliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnaula moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial.            Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
            Ceeace inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurparede titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vederejuridic, care a condus la executarea a doi oameni.
            Rezultasi ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotiiCeausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, larandul lui, un caracter ilegal.
            Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
            Indorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate inasasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria“legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca,deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se maitinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
            GeluVoican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care aprocedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotiiCeausescu – prinsi de “popor” – ar fi fost spanzurati sau impuscati(cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
            Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca – asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
            IonIliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal MilitarExceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acesttribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramasein vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
            Astfelincat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ -inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.

Mascarada de proces

            Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
            Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
            Decise stia – inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fieexecutati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte deinceperea procedurilor legale.
            Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
            Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desidecretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legalein vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea deprobe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati dinoficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
            Faraca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moartelegea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima  clipa,Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi.Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.

Falsele capete de acuzare

Rechizitoriulintocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneazacapete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu auexistat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea,inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio„Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma dinunitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin caacestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, candCeausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte dediversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU.„Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil,pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui NicolaeCeausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie1989 a fost executata pe loc.

Voican, Ceausescu si semnul lui Marte

             Interesantesunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux,privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost,de fapt, executati.
            Dindimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decisinhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatiafrigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat GeluVoican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavreau fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul pestecosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu cretasemnul lui Marte.
            Groparilorli s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de“teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in ’89, cruci: fuseserauitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar:1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere sibuletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belissi notarul sectorului 1, Adrian Toma.

Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu

             Ceidoi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept,asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era oocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, carea condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocaziesa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acestlucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
            Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
            ProcesulCeausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanulIliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea decalitati oficiale”.

Video-executia trucata

             Dupadezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte)privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu inmomentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmatexecutarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucatvideocaseta procesului si executiei.
            Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
            Cuacea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda seintrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legaumainile sotilor Ceausescu.
            Urmaapoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unorimpuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sase poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de lafata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulteriorexecutiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
            Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
            Iatainsa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o bandade 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda desprecare se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, aevenimentului.
            Asadar, a doua videocaseta!

Doua executii

             Examinand-ocu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick leRibault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, aajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
            Expertiifrancezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicatcapul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-aimprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul deveniseteapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu catevamomente mai inainte.
            S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
            Totpe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca,desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau -in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acelegloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs injurul cadavrului sau.
            Expertiifrancezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nuprezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executiesi intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca ceidoi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmariiexecutiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurileparvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu ucidereacelor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
            Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.

Exhumarea interzisa

             Potrivitgrupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cupluluiCeausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (inmartie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini,pentru confirmarea verdictului lor.
            Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
            Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
            Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta – a treia! – completa, cu procesul si executia?

O alta moarte misterioasa

           Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad dedupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic –care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme sifotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.           
            Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
            Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
            Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.

Operatiunea „Plecam pentru a ramane”

             In“Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, VladimirBukovski scria sub titlul “L’Empire du moindre mal”: “Niciodata rolulKGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fostatat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care auvegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat“revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentrurasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producandcircumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
            Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
            Strategiaurmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, siurmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
            Alexandrede Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest senspe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat:“URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanulvostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
            Aceastastrategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi inpractica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-FrancoisDeniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “UniuneaSovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane”(vezi “Les marches lointanes de L’Empire: partir pour rester”, in JeanMarie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
            Simai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”,a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul luiPotemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
            “Inpartida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificatstapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentrua-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei EuropeiOccidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-CulturalEstablishment, Midstream, 1900, pag. 1).
            Lucrurilese vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternicarevenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are locin Rusia lui Vladimir Putin.

Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”

             Candi s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat dindecembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevaruluidrept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimuldinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoasteacest lucru.
            Iatace scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989.Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia – “un complot pentruabolirea regimului comunist” – a fost organizat si declansat chiar deKGB.
            Marturialui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fisa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.

Spetnaz in actiune

             GeneralulViktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), asosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri“Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, incivil).
            GeneralulGrusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB laPraga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) aucondus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-unapartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitaseanterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurariievenimentelor.
            Evenimentelede la Praga au fost “starnite” – cu ajutorul ofiterilor sovietici“visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a uneivictime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
            Ofiterii“Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” seimprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent lacurent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
            In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.

Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”

            IgorToporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detaliidespre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceealegaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul celmai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovskiadauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul candCeausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fiprezentat dificultati”.
            Despre“turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi laBucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatiisi, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – numai are rost sa vorbim.
            Practic,rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineatade 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit detoti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central alpartidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasatin mana complotistilor.

Si Erich Honecker recunoaste

            La21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, aacordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat:“Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatulunor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana inumbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decatplevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, caren-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme,la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie safie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, datafiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-otransformare a sistemului politic din RDG”.
            Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu:  “Oscurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut deacord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti”(interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
            Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.

“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”

             Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
            Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”:  “Moscovasi KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentrutransformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea(schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece afost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
            Istoriculungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce amtrait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-apetrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-aeliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pegat”.
            InRomania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984.In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor dindecembrie 1989 – “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “FrontulSalvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui ausustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
            Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
            Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
            Iliescuvenise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevicnaturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinutfunctii de prim rang.
            GeneralulMilitaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordatpe Iliescu: “Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l aruncepeste bord pe Ceausescu?”.
            Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.

„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”

             Dar,dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze laConsiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
            Principaladilema a fost explicata – nu fara umor – de generalul Militaru astfel:Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuiaorganizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel depar-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre“revolutia romana“.
            Militaruin schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutieeficace. “Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iesenimic”.
            Panala urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cuaceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-aamintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
            Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
            Mai la est de Herastrau.
            Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
            De ce?
             Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.

Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata
Curentul – sâmbătă, 26 decembrie 2009
Posted in Uncategorized Tags: , , , 2 Comments »

SECURITATEA i-a prevăzut sfårşitul lui Ceauşescu. NOTE STRICT SECRETE despre Malta, Bush, Gorbaciov si atacul KGB-GRU impotriva Romaniei. Timişoara în sånge – mărturia unui jurnalist

December 17th, 2009 VR No Comments »

Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989

Documentestrict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplarolograf unic,doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară luminatiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitatepentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -disponibile în format electronic pe site-ul ziarului – din care reiesecåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut dealtfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, dince în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sutăanalizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nua tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de unjurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat dela Bucureşti.
Pornindde la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,generalul Vlad – ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prinintermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o vaavea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflatăîntr-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiarpe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţionapentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţiisăi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-aadeverit ulterior cu prisosinţă.

18 decembrie 1989

Buletinde informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, deServiciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şiDocumentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus ladispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.

STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România

1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (…) – Vizita în Iran (n.r.)
2.Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni înlimba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţelede ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediulBisericii Reformate unde se adăpostise.
- Ziarul „Die Welt“ scriecă celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii dinTimişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa10.000 de persoane.
- Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
-Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prinpunctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se aflăoraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele desecuritate.
- Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România dinBudapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a luiTokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri aiForumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastreşi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fărăincidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele21.30, ora locală.
- Gyozo Modvay, secretar al „Mişcăriiinternaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ înfavoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrulJustiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etniceşi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
- Zoltan Sido,preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilorcehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „MagyarHirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale aRomâniei“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasulîn favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3.Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc odemonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „SteagulRoşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
-În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiunipsihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu maiaibă rolul conducător.
- U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediulradioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltăîmpotriva guvernului de la Bucureşti.
- U.R.S.S. va acţiona pentrua obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români careau studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic dinaceastă ţară.
- U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
- S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
-U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor statesudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţinălegături economice cu România „până ce această ţară nu sedemocratizează“.
- Directoratele ziarelor argentiniene au primitindicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despreRomânia şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).

Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989

1 decembrie 1989

Raportolograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel IulianVlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de laMalta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1.În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şielaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaţionale.
- Este deaşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor deconfruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
- Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
-Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european caresă permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şieconomic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurareatranspunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarearelaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comuneeuropene“.
- În acest context, se va aborda şi problema existenţeicelor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă oanumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europade Est.
- În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilorguvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni săfie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrateîn „procesul de integrare europeană“.
- Ambele părţi se vorpronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere aarmamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să alocemai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUAsă diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca,în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduceefectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurilesimilare adoptate unilateral de URSS.
- Pe planul relaţiilorbilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentrusprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelorsovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură amecanismelor economiei de piaţă.
- Pe lângă solicitarea expresă deajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de cătreURSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şipentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
-Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şiGorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiunicoordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicareade „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şiRomânia.
- Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statelemembre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lorcu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, maiales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereude fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cuAdministraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germaniaşi Italia au insistat pentru:
- evitarea adoptării de către SUA şiURSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibruluimilitar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământulţărilor vest-europene;
- realizarea treptată a reduceriiarmamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problemaunor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor existagaranţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
-respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statelevest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit îninfluenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţaşi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii uneiconfederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasareacentrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi opolarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSSde genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media – Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici – in Arhiva Curentul

Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele

Unuldin momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eramfericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,deoarece cåntam jazz, la contrabas. (…) Ignoram cu toţii regimulcomunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noinişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despreproblemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio EuropaLiberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa dinPiaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii meice se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-amcoboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pegeam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţadin faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrelepastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţisă stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (…)
Seara,am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fostşocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi dintrupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle dewhisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-apovestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilorlui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din PiaţaMaria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul IonMonoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd defunia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåtun pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetuljudeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţidin trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşiau pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dostotul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor deafară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsiteprin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (…) În complexul studenţescam găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoatăpe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni caresimţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teamacelorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Joscomunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, cămuriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi aîncercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni sealăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au preaîndrăznit să iasă din cămine.

Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare

Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni blocacirculaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul TudorVladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajunslångă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă neluam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat deBiserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 deoameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea uneibătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de peBulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spreBiserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar înforţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şibastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înaintezespre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras unpic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şiau început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şicåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea săfie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele douătabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la unsemn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigatSemaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau capotårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii auspart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei detramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase dinvitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu ocască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-unmagazin. (…)

La Catedrală eram 4-500 de oameni

Cinevaa spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi amajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieniînconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de petreptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să sebată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în caremulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pemiliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimulcomunist. (…) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, aavut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintreei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început săplångă.

Decembrie, ziua a 17-a

Duminică,evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-apovestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi dinconducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată unpluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă înfrunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Mariacătre Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoatăun cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcereîn spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbitpasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt săplece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră lajurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase înalte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele demiliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacatcordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şii-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udăleoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. Dupăora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţiveneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcăturiîn Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pedos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri deneclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „JosCeauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toatecolţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu maiştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.

Indivizi solizi spărgeau vitrinele

Dupăora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub controltotal. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era subcontrolul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furiedementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivide performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot cele cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis deCofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj alblocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să seamestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, dindemisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minuteînainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.(…)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceaubătăliile cu forţele de represiune. (…) Între scandări, lumea vorbeade arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era oatmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţaUniversităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primelerånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spreCatedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-avenit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam cătrag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cumauzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiileviolente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau cătreCinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Dinreflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei peasfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.

Eram invincibili, printre gloanţe

Ceiaflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåtevamaşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşiîşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat cămilitarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi autras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însăcåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură cerealizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fels-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacăPodul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cugloanţe. (…)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplatîn noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinimun destin al cărui final urma să fie unul singur… Eram invincibili,gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea furalibertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipuriletuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratelemeu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erauacoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. Oploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asuprafraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletelenoastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , No Comments »

AGENTUL MOROZOV SE INTOARCE. O noua cartea despre "Revolutia Romana": AROMA ROMANEASCA. Armata Rosie vine, din nou, la Bucuresti

December 10th, 2009 VR No Comments »

O noua cartea despre Revolutia Romana
AROMA ROMANEASAde Viaceslav Samoshkin
La Editura “Aleteia” din Sankt-Petersburg a aparut cartea “Aroma romaneasca. Scene din Revolutia din decembrie” de Nikolai Kolokolcikov. Numele autorului este un pseudonim clar (traducandu-se in romaneste “Clopotelul”) si se pare ca in spatele lui se afla un ziarist rus care a lucrat in Romania in calitate de corespondent permanent si care a “vazut totul”.
In prefata el defineste genul cartii ca “docufiction”. “Tot ce a petrecut in public este prezentat in mod documentar, scrie el, tot ce priveste viata privata este o fictiune”. In acelasi timp, autorul isi numeste cartea drept “o enciclopedie a  Revolutiei romane, dar si folclorul ei”.
Pentru a face naratiunea mai captivanta autorul introduce elementele unui  roman politist: in zilele revolutiei eroul, reporter al unui ziar sovietic, care si el se cheama Nikolai Kolokolcikov, prin jocul intamplarii, primeste pentru pastrare “servieta de plastic” care contine, nici mai mult, nici mai putin, “codurile Ceausescu” si care in cele din urma nimereste unde trebuie, adica in mainile “securistilor”. Acest ziarist incearca sa inteleaga ce se petrece in Romania, cine trage si cine sunt “teroristii”, incurcandu-se din ce in ce mai mult.
In cadrul genului ales autorul exploateaza si tot felul de zvonuri si “scenarii” privind implicarea KGB-ului in evenimentele din decembrie. In prefata el precizeaza: “In ceea ce priveste rolul jucat de KGB, CIA etc. este greu de presupus ca in acel moment si in acel loc nu au fost prezente serviciile speciale care se respecta”. Totodata, povesteste autorul, in 1990 el a refuzat propunerea unui ziarist tanar roman de a scrie impreuna o carte despre rolul KGB-ului in Revolutia romana sub motivul ca nu dispune de faptele reale. “Peste cateva timp, continua autorul, in Romania a aparut o serie de brosure “documentar-fantastice” despre revolutie in care eu figuram in calitate de unul dintre personajele sinistre, chiar sub numele meu adevarat”.
Insa nici autorul insusi al “Aromei romanesti” n-a evitat tentatia senzationalului. Sub pana lui apare un personaj enigmatic “Ananasievici”, de fapt, rezident al spionajului sovietic care il racoleaza in reteaua KGB chiar pe Nikolai Kolokolcikov si care in zilele fierbinte din decembrie apare in mai multe locuri cheie, raportand la Moscova prin telefon niste fraze misterioase… Insa rolul si intentiile lui raman confuze. Nu este clar ce a vrut el, ce a facut si pentru ce merite, la sfarsit este decorat cu Ordinul Steagului Rosu de Lupta. Se pare ca aceasta forma hibrida de poveste – nici documentar, dar nici fiction joaca feste autorului.
Inceputul cartii, unde in mod interesant este prezentata Romania si specificul ei ca tara, promite mult, insa spre sfarsit naratiunea devine mai schematica si haotica si asteptarile cititorului nu se indeplinesc. Spre deosebire de nunta de la Cana Galileii, apa nu se preface in vin…
Pe de alta parte, cartea prezinta revolutia “televizata” cu Craciunul ei sangeros destul de detaliat, iar eroul principal coboara chiar in “bunkerul antiatomic” al lui Ceasescu sau, in calitate de invitat al lui Duican-Dumitrescu (se presupune ca este vorba de Gelu Voican-Voiculescu), chiar asista la procesul Ceausestilor si la scena executiei lor.
In ce priveste “enigmele Revolutiei Romane”, cartea propune mai multe versiuni, de fapt, le enumara, dar lasa problema deschisa. In acest sens, “Aroma romaneasca”, prin constructia ei pretinzand probabil sa aiba un succes comercial, nu contine ceva inedit, toate datele problemei fiind demult cunoscute.
Moscova, noiembrie
Sursa: Inforusia.ro

Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la Bucuresti PDF Imprimare Email
Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la Bucuresti
In perioada 11-14 decembrie se vor afla in vizita in Romania doua personalitati importante din sfera militara a Federatiei Ruse. Vizita domnilor  MAKHMUT AKHMETOVICI GAREEV, general de armata (in rezerva) si a lui VLADIMIR ANTONOVICH ZOLOTAREV, general-maior, consilier de stat in exercitiu al Federatiei Ruse este prilejuita de participarea acestora la unele manifestari consacrate implinirii a 65 de ani de la victoria obtinuta in cel de-al Doilea Razboi Mondial , comunica surse din Ambasada Fedetariei Ruse la Bucuresti. Oaspetii rusi vor participa pe 14 decembrie  la o masa rotunda organizata de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului cu tema „Romania si Uniunea Sovietica: de la confruntare la cooperare (august-septembrie 1944)”.

MAKHMUT AKHMETOVICI GAREEV, in varsta de 86 de ani, este o personalitate distinsa in mediul militar rus, activand in cadrul fortelor armate peste 50 de ani. Este cunoscut ca un mare istoric si specialist in domeniul militar, Presedinte al  Academiei de stiinte militare din Federatia Rusa, doctor in stiinte istorice si militare, profesor, autor a mai multor lucrari stiintifice. Pentru activitatea sa fructuoasa in domeniul militar a fost distins cu 19 ordine si 30 de medalii.

Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la BucurestiVLADIMIR ANTONOVICH ZOLOTAREV  este seful Institutului istoriei militare al Ministerului apararii din Federatia Rusa. In acelasi timp este si adjunctul Sefului Directiei generale a Presedintelui Rusiei privind apararea drepturilor constitutionale a cetatenilor Rusiei. Doctor in stiinte istorice si juridice, profesor. In perioada 1991-1996 a detinut functia de presedinte al Asociatiei ruse a istoricilor care studiaza perioada celui de al doilea razboi mondial.
Sursa: Inforusia.ro
Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

ADEVARUL DESPRE 1989. Generalul Iulian Vlad, personajul central al cartii „1989 – Romania in resorturile secrete ale istoriei”

December 10th, 2009 VR No Comments »

„1989 dintr-o iarna in alta… Romania in resorturile secrete ale istoriei”, o lucrare de referinta privind adevarul asupra evenimentelor din 1989, publicata de Editura Proema, a fost lansata ieri la Baia Mare, in prezenta autorului, general Aurel I Rogojan si a fostului sau sef direct, generalul Iulian Vlad, alaturi de care a trait perioada loviturii de stat in urma cu 20 de ani. La reuniune au participat numerosi ofiteri de informatii din zona Maramuresului precum si generalul (r) Adrian Barbulescu, vicepresedintele asociatiei rezervistilor SRI, editorii volumului, Cornelia si Alexandru Peterliceanu, amfitrionul evenimentului, prof dr Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii judetene “Petre Dulfu” cat si „inspiratorul” lucrarii, jurnalistul si scormonitorul istoriei recente Razvan Belciuganu. Cartea trateaza anul 1989 si trecerea spre iarna lunga de 20 de ani care a urmat din perspectiva sefului de cabinet al conducatorului DSS, cel care a reusit prin prestatia sa sa stopeze o varsare de sange care se putea duce, conform planului rusesc, pana la 60.000 de victime, cat si sa blocheze impartirea tarii intre vecinii antrenati in operatiunea anti-Romania coordonata de serviciile speciale sovietice. Din aceste motive a si patimit, prin patru ani de inchisoare, in urma unei pedepse impuse de capii loviturii, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru si, nu in cele din urma, ambasadorul URSS la Bucuresti, care a supravegheat din umbra, personal, inclusiv arestarea generalului Iulian Vlad, respectiv E.M. Tiajelnikov.

„Puterea secreta”

Generalul Rogojan a explicat in discursul sau sensul iernilor Romaniei: „Asa cum bine s-a observat, in aceasta carte sunt mai multe carti. In zece dintre capitole ne referim asupra unora dintre evenimentele care, dintr-o iarna in alta, ne-au schimbat istoria. Din iarna lui `89 pana in in iarna lui `90. Dar nu aceasta este cheia pentru “1989. Dintr-o iarna in alta…” Cheia este in punctele de suspensie din titlu… Celeilalte ierni ii sunt rezervate capitolele cu intrebari esentiale, cum ar fi: “Cine conduce Romania, o clasa politica responsabila, sau rentierii politicii? “Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala? “ si de ce nu, chiar si “Noile serviciide informatii si securitate ale Romaniei”. Dominanta titlului: “Romania in resorturile secrete ale istoriei”, exprima o realitate valabila nu numai in cazul dat. Destinele omenirii sunt, astazi mai mult ca niciodata, chircite in resorturile secrete ale unor forte transnationale, pe care guvernele natiunilor nu le mai pot controla. O vasta retea transnationala domina planeta: holdinguri fara nationaliate, mafia fara frontiere, media monopolizata, organizatii nonguvernamentale substitute ele statelor-natiuni si liantul tuturor: noile tehnologiii ale informatiei si comunicarii. Lubrifinatul universal: banul fara miros si coruptia institutionalizata. Sub povara unei asemenea cangrene universale, statele protectoare ale cetatenilor, devin caricaturi. Serviciile secrete, doar cele care au anticipat schimbarea naturii si resurselor puterii sunt in aceasta retea. Aceasta inseamna ca anumite guverne au capacitatea sa influenteze procesele transnationale ale globalizarii, iar altele nu.
“Puterea secreta” nu este doar un simplu titlu de capitol in carte, ci un mesaj –avertisment. In viata oricarei natiuni apar momente de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste momente sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie sa stie sa aleaga, intre a continua a servi o putere potrivnica natiunii de la care a emanat, sau a servi natiunea sa-si apere ori sa-si schimbe constitutia, potrivit vointei populare suverane. O decizie de acest tip a trebuit sa ia generalul Iulian Vlad in contextual evenimentelor din 1989. Si a luat-o; asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al cartii.”

Tinta: Romania

La randul sau, generalul de corp de armata Iulian Vlad a dorit sa marturiseasca auditoriului: „Generalul Rogojan mi-a fost alaturi, in functiile de conducere ce le-am avut intr-o perioada cand Romania s-a facut cunoscuta pe mai toate meridianele planetei, ca si in cele mai dificile momente din istoria postbelica a tarii noastre. Acestea au inceput cu anii in care termenul de gratie a creditului acordat de Occident sefului statului roman a expirat si din rasfatat al marilor lideri ai lumii, conducatorul de atunci al Romaniei a devenit de netolerat si trebuia inlaturat.
Am trait atunci povara unei misiuni imposibile, pe care asistentul meu, am inteles acum din ceea ce a scris, a trait-o si el nu mai putin intens. (…) Prin acest volum de marturii, publicistica, interviuri si conferinte, autorul isi implineste o indatorire patriotica de onoare, si anume aceea de a nu lasa loc interpretarilor false asupra istoriei pe care am trait-o. Totodata, el aduce si un omagiu fostilor nostru camarazi – eroi ai unor evenimente prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil, ale carui urmari sa satisfaca neostoitele pofte ale neorevizionistilor, aflati in permanenta asteptare a dezmembrarii Romaniei. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Il stim acum. Pretul a fost Romania!
Daca vom face o paralela si cu „intamplari” din cartea anterioara despre Iugoslavia si nelinistile balcanice, este lesne de inteles ca vecinii – actorii externi ai evenimentelor din decembrie 1989 – urmareau mize teritoriale, de pe urma carora din Romania ar mai fi ramas putin… Despre carte ar mai fi de spus foarte multe lucruri. Ea refera si asupra umbrelor aruncate peste istoria noastra recenta de catre vanzatorii de neam si tara, unii inca in pozitii publice, din care, loviti de amnezii periculoase binelui comun, se straduiesc sa-si amane judecarea faptelor odioase pana la scadenta istoriei, cand nici unii si nici altii nu vom mai fi”.
Un alt participant la lansare a tinut sa remarce ca, daca Militaru si Brucan au disparut, al treilea actor, inca nepedespit, Iliescu-KGB, se pregateste sa sarbatoreasca pe scena Ateneului, chiar pe 21 decembrie, 20 de ani de la masacrele din decembrie, impreuna cu unul dintre coordonatorii principali ai loviturii, Mihail Gorbaciov, adus la locul crimei pe banii puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu.

G-lul Iulian Vlad, personajul central al cărţii „1989 – România în resorturile secrete ale istoriei“
Curentul – joi, 10 decembrie 2009
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

STRATFOR – Rezervistii si disidentii comunitatii de informatii americane – Coalitia anti-Basescu pregateste un decembrie rosu pentru Romania. AVERTISMENT

December 9th, 2009 VR No Comments »

Stratfor banner pStratfor vorbeste despre situatia din Romania, aratand ca “presedintele roman in functie Traian Basescu a castigat alegerile, invingandu-l pe fostul ministru de Externe Mircea Geoana cu 50,3% la 49,7%.
Geoana a pretins ca a invins, dupa ce exit-poll-urile l-au dat aproape invingator in fata lui Basescu, apoi a refuzat sa accepte rezultatele oficiale, acuzand fraude”.
Pentru cine nu stie, Stratfor este o companie privata, care ofera analize si sinteze referitoare la chestiuni de securitate americana si globala.
Ca sa ne dam seama cam cat de mare expertiza are aceasta firma: vicepresedinte pentru Antiterorism si Securitate Corporativa la Stratfor este fostul sef al DSS (Diplomatic Security Service). OSS se ocupa cu protectia diplomatilor americani din intreaga lume, in frunte cu seful statului american.
Acum urmeaza partea mai interesanta, dupa ce Stratfor a  explicat ca lucrurile in Romania s-au petrecut exact asa cum am vazut noi toti, nu cum incearca acum sa le suceasca pesedeii si aliatii lor, intr-o campanie disperata de intoxicare pe cel putin doua posturi de televiziune, aceleasi, carora nu le mai dau numele pentru ca m-am plictisit, iar calculatorul meu a inceput sa protesteze deja.
Citat integral dupa Stratfor:
Framantarile sociale ample sunt foarte posibile. Recesiunea, cuplata cu inaltul grad de incertitudine economica, este in masura sa ii faca pe multi romani sa iasa in strada.
Mai mult, evenimentele marcand aniversarea a 20 de ani de la Revolutia Romana anticomunista vor incepe pe 16 decembrie si vor oferi oportunitatea partidelor anti-Basescu de a se coaliza.
Modelul poate fi un ecou al felului in care s-au desfasurat manifestatiile antiguvernamentale din Ungaria, din octombrie 2006, la aniversarea a 50 de ani de la Revolta maghiara din anul 1956 impotriva ocupatiei sovietice.
In aceste conditii, oricat ar parea de hazardat, devine verosimil scenariul conform caruia planul continuarii loviturii de stat in curs, care a inceput sa fie pus in aplicare din primavara anului 2007 si a continuat apoi, din toamna acestui an, merge inainte.
Mai ales ca…
Aceste evenimente vor provoca un oftat de usurare la Moscova, deoarece Basescu este considerat un spin serios in coasta Moscovei. Sprijinul acordat de acesta pentru revolutia anticomunista din Moldova si sprijinul ferm primit de acesta de la Statele Unite  l-au facut sa devina principalul inamic al kremlinului in Balcani.
Conflictul dintre Basescu si Geoana poate sa duca la un decembrie foarte explozibil in Romania. 
Integral la
STAREA PRESEI.ro

Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

GUVERNUL MOLDOVEI LUI FILAT, GHIMPU si LUPU isi bate joc de limba romana si deserveste in continuare Rusia. Exemple revelatorii

November 6th, 2009 VR No Comments »

“Constat, doar cu o oarecare surprindere, dar suprindere, totuşi, că site-urile principalelor instituţii ale Republicii Moldova oferă vizitatorilor opţiunea de limbă moldovenească în loc de limbă română. Încă moldovenească. Oare până când?”, se intreaba Constantin Codreanu alias InConstantIn in postarea sa Limba moldovenească pe site-urile Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova, insotita de numeroase exemple. In acelasi timp, Vlad Cubreacov, unul dintre putinii aparatori ai romanismului si ortodoxiei la CEDO si Consiliul Europei, observa cum noua alianta politica de la Chisinau – promovada asiduu de oamenii lui Tismaneanu de la defuncta Ziua si, dupa parerea mea, aservita total noului KGB -, a dat limba romana si oficiul pentru minoritati pe mana prietenilor Rusiei si a partidului lui Marian Lupu. Reiau articolul domnului Cubreacov mai jos:

Domnul Valeri Klimenko poate fi mândru şi mulţumit. În data de 5 noiembrie Guvernul condus de Vladimir Filat a desemnat-o pe Elena Beleacova în funcţia de director al Biroului [pentru] Relaţii Interetnice, aceasta înlocuind-o pe consângeana şi buna sa prietenă Olga Goncearova. Propunerea în acest sens a fost făcută în şedinţa de guvern de către viceprim-ministrul Ion Negrei, în termeni seci: “Se propune eliberarea doamnei Olga Goncearova din funcţia de director general al Oficiului Relaţii Interetnice. Propunem numirea în funcţia de director general al Oficiului Relaţii Interetnice pe doamna Elena Beleacova.”

Era firesc să ne întrebăm cine este doamna Elena Beleacova şi ce zonă a spectrului politic reprezintă în această funcţie administrativă încredinţată de guvernul Filat.

Doamna Elena Mihailovna Beleacova este născută în 1958, este economist de formaţie, deţine funcţia de director al SA „SLI” (specializată în fabricarea materialelor de construcţie) din Chişinău, mai lucrează prin cumul pentru alte două firme şi este angajată politic. Dânsa a fost membru de frunte, cu stagiu îndelungat, al Mişcării social-politice republicane „Ravnopravie”, conduse de consilierul municipal Valeri Klimenko. Din această poziţie doamna Beleacova a fost desemnată de Consiliul municipal Chişinău în funcţia de pretor al sectorului Râşcani din capitală, funcţie pe care a deţinut-o timp de trei ani, din 2003 până în 2006. Desemnarea fusese atunci împotriva naturii, întrucât candidatura venea din partea Mişcării „Ravnopravie”, reprezentată în consiliul municipal de un singur consilier, Valeri Klimenko. Înţelegerea s-a făcut în 2003 între primarul general de atunci, Serafim Urechean, şi Valeri Klimenko, personaj politic bine cunoscut, fapt ce mă scuteşte de obligaţia de a-i face o prezentare aparte.

Vom mai preciza că doamna Elena Beleacova este membru al Congresului comunităţilor ruse din Republica Moldova, condus de acelaşi Valeri Klimenko. În cadrul Congresului respectiv îşi desfăşoară activitatea “Ghilda întrepreinzărorilor ruşi”, structură în sânul căreia găsim “32 de întreprinderi care activează sub un control mai mare sau mai mic al Congresului. Ele nu sunt doar donatori ai organizaţiei, ci reprezintă şi o posibilitate reală de angajare în câmpul muncii a membrilor comunităţilor ruse”. Este curios să aflăm că “Ghilda întreprinzătorilor ruşi” este condusă de S. I. Beleacov. Deci, doamna Elena Beleacova vine să administreze politic relaţiile interetnice (şi) direct din zona intereselor economice ruseşti în Moldova.

Reciclarea politică a doamnei Elena Beleacova nu a întârziat. Ba chiar s-a produs subit, ca la comandă. Numele dumneaei apare, pe poziţia a 14-a, în lista electorală a Partidului Politic „Uniunea Centristă din Moldova” (UCM) pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Această listă, avându-i în frunte pe Vasile Tarlev şi Mihai Petrache, ne-o prezintă de Elena Beleacova ca fiind membru UCM. Cu titlu de fapt divers vom menţiona că în aceeaşi listă mai apar, pe poziţii anterioare, Nicolae Andronic, Gheorghe Amihalachioaie, Valeri Klimenko sau Gheorghe Avornic.

Între cele două scrutine parlamentare de anul acesta doamna Elena Beleacova a suportat o a doua reciclare politică. În alegerile din 29 iulie 2009 a candidat pentru funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova deja din partea Partidului Democrat (PD), condus de Marian Lupu, ca membru al acestui partid. Pentru cine vrea să se convingă de aceste avataruri politice (Ravnopravie – UCM – PD) ale doamnei Elena Beleacova pe durata a mai puţin de jumătate de an de zile, poate consulta pagina de internet a Comisiei Electorale Centrale.

Asta e partea formală, pe fond însă lucrurile s-ar putea să stea altfel. Calea de la ideologia imperial-şovină la centrismul desuet şi până la doctrina social-democrată nu se parcurge chiar cu una cu două. Ca să schimbi tocmai trei partide în numai cinci luni (din martie până în iulie), trebuie să se producă metamorfoze de substanţă în mentalitatea persoanei. Un asemenea traseism fulgerător impresionează şi conduce la ideea că numai ce nu face omul de drag de integrare europeană. Că, dacă tot s-a pus de-o „revoluţie” naţională, cum să stăm noi, „ravnopravnicii”, de-o parte?

S-ar putea să vă întrebaţi de ce ne-am oprit atenţia asupra acestei numiri făcute de guvernul Filat la 5 noiembrie. Pentru că Biroul [pentru] Relaţii Interetnice este o instituţie centrală mult prea importantă în structura administraţiei de stat. Acest Birou are un loc, un rol şi nişte funcţii care, istoric şi instituţional vorbind, le preiau pe cele ale fostului Departament pentru Minorităţi Naţionale şi ale fostului Departament pentru Funcţionarea Limbilor, precum şi pe cele ale guvernului privind sprijinirea diasporei. Promovarea limbii române în societate, promovarea limbilor minoritare şi derusificarea minorităţilor neruse, integrarea lor în ansamblul corpului social, asistarea comunităţilor noastre externe sunt toate domenii care îi revin Oficiului în fruntea căreia domnul Ion Negrei a propus-o pe doamna Elena Beleacova, iar guvernul condus de domnul Vladimir Filat a desemnat-o cu o exemplară unanimitate.

Toţi compatrioţii noştri de peste hotare, inclusiv migranţii economici din ţările Uniunii Europene, trebuie să ştie că de azi înainte politica statului în raport cu ei este implementată de o persoană care până mai ieri era fruntaşă a Mişcării „Ravnopravie” şi mâna dreaptă a domnului Valeri Klimenko. Având la îndemână un minim de date despre orizontul cultural-lingvistic al doamnei Beleacova, aşa cum sunt acestea general cunoscute, precum şi despre biografia ei politică de până acum, putem spune cu o mare doză de siguranţă că aceasta va marşa în noua funcţie pe discursul şi politicile culturale polietniste sau, în cel mai bun caz, moldoveniste şi nu va îmbrăţişa ideea că Republica Moldova şi România au o singură, aceeaşi, diasporă, fapt esenţial pentru definirea politicii statului în domeniu.

Cât a deţinut funcţia de pretor al sectorului Râşcani, doamna Elena Beleacova nu s-a remarcat prin lucruri deosebite. Când a fost eliberată din funcţia de pretor, la 6 iulie 2006, membrii consiliului municipal Chişinău şi-au motivat cererea prin atitudinea şi comportamentul neadecvat al pretorului Beleacova de Râşcani în relaţiile cu agenţii economici din sector şi cu angajaţii preturii, precum şi prin numărul exagerat de mare de petiţii repetate adresate de chişinăuieni. Singurul lucru prin care s-a remarcat a fost incapacitatea de a vorbi fluent şi corect limba română, pe care, iată, deja este chemată de Guvern să o apere şi să o promoveze în ţară şi peste hotare. Ne-am aşteptat ca în şedinţa de guvern din 5 noiembrie măcar unul dintre membrii Cabinetului să fi avut simpla curiozitate să-i adreseze o întrebare, pentru a vedea în ce măsură este integrată lingvistic fericita candidată care va trebui să prididească de acum încolo (şi) cu integrarea lingvistică a etnicilor minoritari, inclusiv a etnicilor ruşi mai vechi sau aluvionari din timpul sovietic, în societatea noastră.

Un ultim retuş: să nu uităm că de cinci luni doamna director Elena Beleacova, desemnată în funcţie pe criteriu politic, este membru al partidului condus de Marian Lupu, fruntaşul AIE care ne-a căşunat durere de cap cu invitarea în Parlamentul Republicii Moldova şi prezentarea oficială drept „colegi” a trei crai nepereche de peste Prut reuniţi în aşa-zisa „comunitate a moldovenilor din România”.

Pentru a nu greşi în aprecieri şi pentru a nu lăsa falsa impresie că am nutri vreun resentiment de natură politică sau etnică, ii vom cere un interviu în limba ţării, chiar zilele următoare, proaspetei deţinătoare a fotoliului de director al Oficiului [pentru] Relaţii Interetnice. Ni se pare important, de vreme ce chiar unele publicaţii proguvernamentale ne avertizează că pe cerul patriei se acumulează ca niciodată de vrăjmaş norii negri ai tensiunilor etnice.

Vlad Cubreacov

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

AGENTUL UCRAINEI EMIL CONSTANTINESCU la brat cu ILIESCU-KGB: "La revolutie nu au existat agenti straini sau teroristi".

November 6th, 2009 VR 1 Comment »

Este o rusine nationala ca un fost presedinte al tarii, care a avut toate informatiile posibile pe mana, sa debiteze asemenea enormitati, dezinformari si intoxicari. “Sunt 20 de ani de la Revolutie, in care vechea securitate nu a arestat nici un provocator si nici un agent strain”, a spus Constantinescu la reuniunea “Clubului de la Bucuresti” al lui Iliescu. Mai mare aberatia nu am auzit despre “revolutie”. Pai “vechea securitate”, dezintegrata si inglobata de agentul GRU Nicolae Militaru in MApN trebuia sa-i aresteze, Emile? Sau Iliescu si ai lui? Si, dupa Iliescu, tu, patru ani ce ai facut “pentru adevarul din decembrie”, pentru victimele comunismului? “Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat”, mai spune fostul presedinte. Zau? Dar Militaru, ucigasul celor de la USLA care ii stiau dosarul de tradator, ce era?! Deci, tavaris Constantinescu vrea sa ne spuna ca “revolutia” chiar a facut-o Petre Roman cu pulovarul sau parizian pe umeri? Si atunci, inteleg, ne-am impuscat noi intre noi cu degetele? Inca o dovada ca Emil Constantinescu ot Tighina nu a semnat din naivitate Tratatul cu Ucraina, prin care s-a renuntat la teritoriile strabune romanesti. Emil Constantinescu se dovedeste a fi agentul ordinar al Rusiei si fostului KGB.

Emil Constantinescu: Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat
“Ipoteza existentei unor “teroristi sau agenturi straine” in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania, a declarat ieri fostul presedinte al tarii Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii Clubului de la Bucuresti, relateaza Agerpres.
“Sunt 20 de ani de la Revolutie, in care vechea securitate nu a arestat nici un provocator si nici un agent strain. Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat. Ce a fost in spate se poate dovedi mergand in amanuntime si exista toate documentele de acces la procese”, a afirmat fostul presedinte al Romaniei. El a sustinut ca exista si convorbirile inregistrate intre fortele de represiune ale maselor care s-au rasculat impotriva regimului comunist. “Adevarul il stim de 20 de ani, dar nu avem curajul sa il asumam si sa despartim ce se stie de ce nu se stie, cine a fost condamnat. Pentru ca este o sfidare sa spui ca nu a fost nimeni condamnat, si exemple sunt generalii Chitac si Stanculescu, care au condus si represiunea si partea a doua – “afacerea teroristilor”, alaturi de un numar mare de generali pentru care am dat aprobare, in perioada mandatului meu, sa fie anchetati si care au fost anchetati si condamnati”, a spus Emil Constantinescu. Fostul sef al statului a calificat ca fiind “un monument al prostiei” o ipoteza lansata zilele trecute de o televiziune, conform careia cei arsi la crematoriul “Cenusa” erau agenti sovietici. (Normal!, daca erau colegii lui – nota mea)
Emil Constantinescu a mai spus ca Biserica nu a avut nici un rol in societate, pana la caderea regimului comunist.”

Sa-ti dea Dumnezeu dupa sufletul tau si al lui Iliescu, tovarase Constantinescu!

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , 1 Comment »

JURNAL DE CAMPANIE: Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor. INTERVIU cu generalul (r) SRI Aurel Rogojan

November 4th, 2009 VR No Comments »

Scris de Victor Roncea

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan dezvăluie detalii din istoria României despre cum se schimbă preşedinţii

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad şi consilier al conducerii Serviciului Romån de Informaţii, revine, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Curentul“, asupra momentului transformărilor structurilor de securitate, ale societăţii civile şi partidelor politice imediat după lovitura de stat din 1989. Istoriograf al serviciilor secrete şi memorialist al celor romåneşti, generalul Aurel Rogojan, după ce l-a acuzat pe primul şef al SRI, Virgil Măgureanu, fost căpitan DIE şi membru al grupului de la Ştefan Gheorghiu din jurul lui Leonte Răutu, de epurarea ofiţerilor „anti-KGB“ din noul SRI, revine cu detalii legate de implicarea altor structuri în consolidarea unei ocupaţii de tip nou a Romåniei.
Profesorul de contraspionaj atrage atentia asupra modului in care si-au impartit sedere de influenta in societate serviciile care au contribuit la lovitura din 1989. De exemplu, serviciile secrete occidentale s-au ocupat în mod special de sindicate, cele ruseşti au avut drept obiectiv „militarizarea societăţii civile“, iar cele autohtone au reuşit să se bage între acestea două pentru a cåştiga un loc de frunte în viaţa politică. Dacă printre fondatorii Grupului pentru Dialog Social, stimulat de Silviu Brucan, s-a aflat, printre alţii, chiar fiica lui Leonte Răutu, Anca Oroveanu, în partea politică, în PNL, de exemplu, pe långă implicarea serviciului Ministerului de Interne, o altă structură, posibil răsăriteană, s-a ocupat cu crearea unei noi aripi, în timp ce partide care au încercat „auto-lustrarea“ ofiţerilor acoperiţi au dispărut pur şi simplu, aflăm de la interlocutorul nostru.
Luna aceasta, generalul Rogojan isi va lansa cartea “1989 – Dintr-o iarna in alta – România in resorturile secrete ale istoriei”, care va da multe insomnii conspiratorilor anti-România.

- Domnule general, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, afirma la emisiunea „Naşul“ că PNL s-a înfiinţat la noul SIE, condus în anii aceia de Mihai Caraman, „care era foarte måndru de gradul său de ofiţer KGB“. Mie mi-a spus însă Ştefan Andrei că Mihai Caraman a fost mătrăşit de la SIE după o vizită de-a domnului Măgureanu la Moscova şi după ce şeful SIE i-ar fi reclamat lui Ion Iliescu că sunt prea mulţi agenţi ai serviciilor speciale ruse în România: câteva zeci de mii. Care este adevărul şi care a fost rolul serviciilor secrete de la noi şi de aiurea în „dezvoltarea şi consoliderea democraţiei“?

- Ceva, ceva este pe aproape de adevăr despre înfiinţarea partidelor. În privinţa PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceţi aminte de „aripile“ de atunci – s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie, între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin „ordine de misiune“. Exista, nu-i aşa, în grădina ministrului Chiţac, un Serviciu pentru Protecţia Obiectivelor Politice… Avea nevoie de obiectul muncii. Apoi, dacă a început un serviciu cu astfel de „stimulări ale democraţiei“, celelalte trebuiau să se lase eclipsate?! Erau terminate, la propriu! Au fost lideri de partide care ştiau bine lecţia de la S.O.E., din perioada anilor ‘40, şi aveau, şi urmăreau „norma“ de acoperiţi. În mai multe cazuri, odată cu epurarea acoperiţilor din partid s-a autoepurat şi partidul de pe scena vieţii politice. Ne place sau nu, asta a fost. Deduceţi dvs ce a mai rămas. Ştiţi vorba unui lider de partid… Cu liberalii, însă, s-a întâmplat ceva cu totul aparte, un adevăr care va ieşi, poate, singur la iveală.

- Dar cum e cu „pluripartidismul“ şi „dialogul social“, cu „societatea civilă“, acum din nou foarte activă, „pe fază“, în plină campanie prezidenţială?

- Pentru început, pluripartidismul avea nevoie de un impuls. Cine să-l dea? Occidentalii au fost interesaţi mai mult de sindicate, ruşii de paramilitarizarea „societăţii civile“, îndeosebi a organizaţiilor „apolitice“, prin intermediul cărora s-a realizat o nouă ocupaţie şi s-a impus o dictatură de alt tip asupra României, extinsă apoi la nivel instituţional. Să fi fost lăsaţi numai ruşii să se ocupe şi de implementarea pluripartidismului, cum şi-ar fi dorit, s-ar fi stricat prea mult, şi aşa destul de precara stare de stabilitate şi echilibru prin care, legalmente, este definită siguranţa naţională.

- Şi atunci, cum s-a dezvoltat „democraţia românească“?

- Păi atunci, cei care au avut resorturile şi-au îndeplinit planul la indicatorii „viitori lideri de partide“ şi „viitori parlamentari“. Asta a fost definită, de către actorii operaţiunii, ca o necesitate a momentului de pornire către o viitoare societate democratică. La vârful structurilor speciale existau şi preocupări mai selecte, cum ar fi „rezerva de cadre“ a preşedinţilor şi prim-miniştrilor…

- Virgil Măgureanu avea vreo implicare?

- Da, desigur… Dânsul a fost de mai multe ori şi insistent în atenţia presei vremii pentru faptul de a-i căuta înlocuitori preşedintelui Ion Iliescu, cărora să le asorteze şi prim-miniştrii…

- Acum, asta era de bine, după mine, ţinând cont de acea perioadă. Dar o făcea din proprie iniţiativă sau avea sarcina aceasta în fişa postului?

- Nici vorbă. Doar dacă preşedintele l-a mandatat în mod excepţional, mai ştii?!…

- Unii spun că şi dânsul şi-ar fi dorit să ajungă prim-ministru în anii ‘90 şi de aceea a fost şi senator sau deputat, de Vrancea parcă. Dar, ca să înţeleg mai bine procedura: pe unii îi provoca, îi stimula şi apoi îi vorbea „de bine“ la Cotroceni ori la Palatul Victoria?

- Măcar să o fi făcut profesionist şi consecvent. Ajungea departe! Dar, nu. Nu a fost asta.

- Atunci ce a fost?

- Îşi căuta propriul culoar spre puterea supremă. Tatona, când pe unul, când pe altul, doar-doar îl va găsi pe cel care să-i spună: „Numai cu dumneata!“

- Dar o asemenea conduită nu semnifica „trădarea“ lui Ion Iliescu?

-Atingeţi o chestiune extrem de delicată. Dacă într-o primă etapă, Ion Iliescu era pentru Virgil Măgureanu, cel puţin în referirile de „uz intern“, numai charismă, era „omul providenţial“ care, pur şi simplu, electriza şi magnetiza, foarte repede, mult prea repede, s-a văzut apoi cum Virgil Măgureanu începuse să fie când dezolat, când contrariat şi apoi chiar în ipostaze pe care funcţia sa nu i le îngăduia faţă de persoana care în acele momente era preşedintele României. Virgil Măgureanu a mers până la negarea oricărei alte autorităţi laice, afirmând că – citez din presa vremii – „În România, deasupra mea este numai Dumnezeu“.

- Deci aşa s-a ajuns la „trădarea“ din 1996, care, în viziunea multor naivi, a fost „de bine“? Dezamăgirile au fost imense însă, aşa cum ni se întâmplă de 20 de ani. Dacă Iliescu vroia Tratat cu URSS, Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, prin care am renunţat „de bună voie şi nesiliţi de nimeni“ la teritorii româneşti străbune. Dar care a fost rolul SRI în 1996, dacă a existat unul?

- Serviciul a avut atunci atitudinea instituţională corectă. Ceea ce trebuie spus, că nu a implicat obligatoriu şi convergenţa cu unele dintre convingerile şi opţiunile directorului. Între Serviciu, substanţialitatea atribuţiilor sale şi conduita de urmat pentru realizarea lor, pe de o parte, şi director, pe de altă parte, apăruse un ecart. Teoreticianul puterii, şi, de ce nu, şi al conspiraţiei politice, din domnul Virgil Măgureanu avea deschidere şi către alte orizonturi. O parte nu mai răspundea aşteptărilor celeilalte… Cel puţin aceasta a fost şi este, până la acest moment, percepţia noastră.

- Observ că asociaţi teoria puterii cu teoria conspiraţiei politice. De ce?

- Fiindcă dobândirea puterii politice implică, cel mai adesea, şi o astfel de resursă. Priviţi în istorie: credeţi că a existat vreo preluare a puterii fără vreo „muncă conspirativă“ în spate? Asta, suplimentar de resursele secrete îndeobşte folosite.

- Puteţi să intraţi în detalii. Un exemplu „electoral“?

- Da, de ce nu?! Revin la momentul 1996. Eu eram în acel an detaşat la Serviciul de Protecţie şi Pază, pe lângă Inspectorul General pentru Informaţii, şi, ca în orice perioadă preelectorală, circula multă zvonistică. O mare cotă a căpătat în una din zilele acelea o semnalare, a cărei sursă şi, respectiv, elementele de conţinut ale mesajului nu au fost evaluate pe scara veridicităţii. Din lipsă de timp. Semnalarea a venit pe la orele 12.30 şi anunţa un eveniment ce urma să aibă loc peste trei ore. Potrivit acelei ştiri incerte, purtătorul de cuvânt al directorului S.R.I. urma să se întâlnească, se indica data şi chiar ora, 15.30, la o adresă, Calea cutare nr. 338, cu un reprezentant al Convenţiei Democratice, pentru a-i înmâna o servietă cu nişte miliarde de lei, între două şi trei. Se începuse deja scrierea olografă a notei de informare când am cerut să mă duc să verific personal ce este la numărul respectiv pe Calea X-ulescu. Rezultatul a fost acela că la numărul 316 se termina Calea… Concluzia: „Informaţia nu este verificabilă“. Dacă nu ar fi conţinut o adresă indicată atât de exact, racheta informaţională era lansată împotriva „sponsorului“, care trebuia dedus ca fiind şeful purtătorului valizei.

- Dar dacă cineva, pe releul informator/dezinformator – sursă – ofiţer – ierarhii interne – analist – redactor informare, nu a reţinut numărul corect?!

- De ce nu, de ce nu? Pot exista şi asemenea accidente, care pe astfel de subiecte, chiar că nu ar trebui să fie considerate ca întâmplătoare.

- Înţeleg că valiza a ajuns, poate, acolo unde trebuie… Eu o să-l întreb şi pe domnul Nic Ulieru, de curiozitate, să văd dacă-şi aduce aminte de ceva de genul acesta. În mod cert, la vot, domnul Măgureanu a informat „în direct“ că „a votat schimbarea“, ceea ce ne-a adus din rău în mai rău, după mine. Să vedem cum s-au modernizat succesorii săi, mai tineri, de azi. În concluzie, vreţi să spuneţi cumva prin acest exemplu că serviciile secrete, române sau străine, sunt cele care schimbă sau nu preşedinţii…

- Asta o spuneţi dvs. Eu vă propun să reluăm tema după alegeri.

Interviu realizat de Victor Roncea

CURENTUL PDF 4.11.2009 – numarul de azi si CURENTUL PDF 27.10.2009 – prima parte a interviului

Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor
Curentul – miercuri, 04 noiembrie 2009
Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

    Un ostean batran ca Unirea: Parintele Iustin, lupta si viata sa pentru Hristos si Neamul Romanesc

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova