Posts Tagged ‘1 Decembrie’

Români pentru Românii din inima României. La Mulţi Ani!

copii-cu-icoane-la-scoala-pt-copiii-din-harghita-si-covasna


La Mulţi Ani!

copii-in-ii-si-cu-icoane

Basescu a redevenit presedintele Romaniei pentru cinci minute. Ocupat cu redescoperirea limbii romane la “moldoveni” a uitat din nou de posesorul ilegitim si ilegal al Ordinului National “Steaua Romaniei”, agentul anti-roman Laszlo Tokes

Steaua Romaniei nu tinicheaua agentilor anti-Romania ca Tokes si ai lui

Steaua Romaniei, nu a Ungariei sau a matroanei ei, Rusia

Dupa ce de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, se complacuse in reala sa pozitie, de simplu administrator pe la Palatul Cotroceni, dl Traian Basescu a redevenit, ieri, presedintele Romaniei. Cel putin asa scria, iarasi, pe efigia pupitrului sau. Dupa cum ne-a obisnuit, insa, in ultimul timp, maine cand va suna cucu’ iar, s-ar putea sa intoarca din nou stema Romaniei pe dos, ca pe o moneda ruginita. Ce vrem: stema sau banu’?

Minunea cu “Basescu presedinte” (si la Chisinau) a durat insa fix 5 (cinci) minute. Daca pana mai ieri ii numea pe bietii romani basarabeni – conform directivelor agentului ex-KGB Gyuri Soros – “moldoveni”, un etnonim de nepermis de rostit de la inaltimea pozitiei sale, de pretins presedinte al tuturor romanilor, acum se bucura de decizia istorica de la Chisinau, prin care limba oficiala a Republicii Moldova este recunoscuta a fi ceea ce este: limba romana. Nici nu va suna ceasul de trei ori si Basescu isi va aduce aminte ca mai aproape-i pielea mangaiata pervers de hoasca batrana Angela Merkel decat camesa oferita de modestul si blajinul Nicolae Timofti.

Daca voia sa demonstreze ca e patriot scapa pana acum Romania de dezonoarea de a se afla, ca Stea Nationala perceputa drept tinichea, in buzunarul de la fundul agentului anti-roman Laszlo Tokes. Eh, au trecut doar doua saptamani de cand Consiliul special de Onoare a cerut retragerea decoratiei lui Tokes. Japita extremista care tocmai a declarat la Oradea ca 1 decembrie nu trebuie sa mai fie Ziua Nationala a Romaniei pentru ca,  “pentru noi, maghiarii, nu este o zi de bucurie şi de sărbătoare, ci de tristeţe”. La fel si 12 octombrie, Ziua Oradiei, pentru ca “este ziua în care oraşul a fost ocupat de trupele româneşti”. Asa as spune si eu de ziua in care Presedintia Romaniei a fost ocupata de trupe… gaozeresti.

Daca voia sa isi demonstreze patriotismul, dl. Basescu imprumuta de la CEC de vreo 10 ori mai putin decat a dat pe terenul din Calarasi ca sa le ia apartamente la Bucuresti eroilor romani din fostul Grup Ilascu – cavaleri ai Ordinului National Steaua Romaniei si cetateni de onoare ai Capitalei – asa cum le-a promis primarul sau, Adriean Videanu. Si altii…Fostii detinuti politic cu 12 si 15 ani in temnitele de la Tiraspol au ramas si in strada si fara indemnizatii, in ciuda promisiunilor reprezentantilor “statului roman” si “patriotilor” de la televizor sau “de la butoane”.

In transmisie directa pe ambele maluri ale Prutului, aflat pe culmile unui nou val populist declansat din laboratoarele sociologilor prin aceeasi retorica nationalista cu care a pacalit in trecut multi naivi, dl. Basescu agita apele. Din gura e usor sa fii patriot. Dar patriotismul guraliv se opreste in Romania intotdeauna la fapte si da, si la bani.  Dupa cum ziceam ca vrea sa ne demonstreze dl. administrator de la Cotroceni, nu merge si stema si banul, ca sa nu mai vorbim si de lucruri sfinte, ca altfel ajungi ca Gigi Becali, la Poarta Alba. Ori, ori. Dl. presedinte se pare ca a ales.

Dupa peroratia patriotarda pre-electorala, ayatollahul lui Patapievici, Ungureanu si Tismaneanu s-a intors, marunt, la slujba sa de zi cu zi: “manager” al conflictelor prezidentiale. Din pacate, asa va si ramane in istorie. Din pacate pentru Romania.

PS: Trebuie sa notez si faptul ca, “pe surse”, mi s-a transmis de la Cotroceni ca efigia de 1 decembrie cu “Administratia Prezidentiala” ar fi fost instalata pentru ca a vorbit de la acelasi pupitru si dl Nicolae Timofti (apropo: La Multi Ani!). Din pacate, si pentru dl. Basescu si pentru Romania, chiar daca asa e in acest caz, acum si daca striga “lupu'” n-o sa-l mai creada nimeni. Daramite “Unire”…

Cazul Basarabia/Moldova/Transnistria, de la Est la Vest: singura diferenta dintre Dughin si Alina Mungiu este barba. Si cazul Ucrainei, cu un Armand Gosu, “expert” MAE in habarnageala si dezinformare

Aleksandr Dughin si Alina Mungiu Pipidi femeia cu barbaUasecerista de ieri, plurivalenta de azi Galina Mungiu, inainte de a naste pui vii raspanditi “chiar acum”, cu “milioanele”, pe maidanele ex-sovietice, si pe cand ne invata din fundul curtii de la GheDeSe ca “limba moldoveneasca” este legitima, a sustinut sus dar mai ales tare si ca Transnistria trebuie sa ne iasa din cap. Acum o repeta, din calitate de “analista” ieuropeana, ca backstageista kinky S&M pentru administratorul de la Cotroceni, trezit brusc la unioneala in al zecelea ceas si an de mandat. “Frontiera pe Nistru. Acum“, cotcodoceste sotul Andreei Pippidi*. Si, evident, toata Ieuropa, de la Moldova la Islanda, se va da peste cap ca sa-i indeplineasca ordinul. “Amus”.

Cu ce drept gavareste hanalista noastra multilateral dezvoltata ca trebuie sa abandonam romanii transnistreni – majoritari in provincia separatista – in labele post-sovieticilor? Pai nu este clar? Cu acelasi drept cu care sustine exact acelasi lucru Aleksandr Dughin, celebrul sociolog si politolog rus. Diferenta dintre ei, pe langa faptul ca barba Mungioagei e mai lunga, este ca Dughin este rus. Dughin e cinstit. O cere pe fata, ca rus. Galina ot Balti o cere ca… ieuropeana. Mai, mai, mai… Nu vrea nimeni niste frigarui… grase?

Spre deosebire de barbosii din imaginea de mai sus, unul pravoslavnic altul pidoslavnic, presedintele Republicii Moldova, blajinul Nicolae Timofti, si finul analist Vlad Cubreacov, au cu totul alte pareri, nationale si nevirusate, despre Transnistria si Unire.

Ramand in zona crepusculara, din relatia incestuoasa de menajerie dintre Plesu, Liiceanu si Brucan, in cuibarul de la GDS s-a nascut si un Armand Gosulica, botezat (vorba vine) haaat, tocmai in apele Moscovei. Acum e si el ieuropean. Basca “expert” MAE (deh, a fost si pajul lui Baconsky). Si, in calitatea-i de hanalist ieuropean, de la Teodor la Troaca, sparcaie si el ce poate, pe net. Ochiul atent al lui Traian Mitrica il pune pe puiul bezgaocitor adoptat de Galina Blanca-Nera-Rossa la rotisorul dezinformatorilor de profesie.

acum-la-kiev-facebook-lol Armand Gosu mincinosuB1 a muscat-o. Normal, “n-asa”?

Sursa fotografiei reale aici.

(*) Plagiat de pe net

PS: Administratorul Palatului Cotroceni, in timpul liber presedinte de stat, nu a dat nici o explicatie pentru aruncarea la cosul Presedintiei a Stemei Romaniei, desi pe site-ul ce in aparenta apartine Presedintelui Romaniei ni se explica doct ca “Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.

Cautand o explicatie despre magia lui Iosefini Basescu de la Circul Mare din Cotroceni am gasit-o pe urmatoare, a mai credibila de pe net:

Basescu a inghitit Stema Romaniei. Ungurii protesteaza: “Vrem stema Romaniei pe steagul secuiesc ca sa avem ce gaura sa-i facem!”, se scandeaza pe intreg Tinutul Secoiesc, cu gulasul in gat. Zeci de milioane de maghiari in frunte cu instelatul Romaniei Laszlo Tokes au iesit pe strazile Budapestei, cerandu-i lui Basescu sa inceteze oprimarea ungurilor dupa modelul exterminarii acvilei de pe stema supusa holocaustului prezidential. Sau asta cu “milioanele de protestatari” e la Kiev? In tot cazul, Iulia Timosenko i-a adresat, din inchisoare, un mesaj de unire domnului administrator de la Palatul Cotroceni: “Soiuz! Soiuz!”, s-a auzit glasul silfidic din fundurile temnitele kievene pus pe speakerul Iphoneului si la boxele din Maidan. In replica, Elena Udrea si-a dat foc la rochia Dolce Babana de 4512 ieuro in studiourile OTV2. “Un fleac”, ar fi zis ea, motivand ca oricum era deja ciuruita, adica patata, cica de la lapticul “mancat” de micuta Anais. “Cine e stoarfa asta” – ar fi zis ea la pauza – “sa i-o uzeze ea lui Base?” Siderat ca Basescu a gaurit stema presedintiei inainte de a o face el, aprodul Ponta, ramas ca Voican pe vremuri, perplex, intre metafizica si clitoris, i-a propus degustatorului de coniac “Unirea” sa puna, totusi, frunza Elenei ca simbol al Romaniei. Ca altceva, se pare, nu le-a mai ramas, dupa: decat sa o taie la caini.

Cine sunt cei ce nu mai sunt – Luptatorii pentru Unire. Doamna Aspazia Otel Petrescu despre “Vasile Plavan, un Slavici al Bucovinei”, de Mariana Gurza via Basarabia-Bucovina.Info

Vasile Plavan Glasul Bucovinei si Doamna Aspazia Otel Petrescu - Basarabia-Bucovina.InfoDe 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, Basarabia-Bucovina.Info incepe prezentarea sistematica a luptatorilor pentru Unire, unii dintre ei deveniti martiri pentru neam si credinta, patrioti pe viata si pe moarte, multi ramasi necunoscuti generatiilor de azi. Astazi, publicam doua marturisiri de suflet despre Vasile Plavan, jurnalist timp de 13 ani la “Glasul Bucovinei” din Cernauti si militant fervent pentru Unirea Bucovinei cu Tara, evocari facute de distinsa Doamna Aspazia Otel Petrescu, fosta detinut politic si calauza spirituala a multor generatii de romani, pana acum si inca mult inainte, si de Doamna Georgeta Plăvan Ştefănescu, fiica ziaristului bucovinean. Cele doua prezentari au fost scoase la lumina de sensibila scriitoare Mariana Gurza, autoarea lucrarii “Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei”, Eurostampa si Editura Fundaţiei pentru Cultură și învățământ “Ioan Slavici”, Timișoara, 2013, carte pe care o preluam integral mai jos pentru cititorii portalului Basarabia-Bucovina.Info, multumindu-i autoarei si felicitand-o pentru munca ei deosebita dusa pentru istoria adevarata a neamului.

O scrisoare de la Doamna Aspazia Otel Petrescu:

Stimată doamnă Mariana Gurza,

Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârșit de toamnă și în grădinița mea „doamna melopeelor” își desfășoară nostalgica sa romanță. Își așterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineți sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfințit. Copacii aproape goliți de frunze se leagănă trist în vântul sprințar; par stindarde zdrențuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu sulițe lungi de lumină trandafirii și daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.

Părea o zi obișnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristețe surdă punea stăpânire pe sufletul meu; îmi lipsea ceva. Un dor nesfârșit îmi încleștă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv și iremediabil și totuși ceva ce era dorit cu intensitate.

Universitatea din Cernauti, Bucovina de Nord, Basarabia-Bucovina.Info

Îmi era dor de o zi de toamnă din grădina publică a orașului Cernăuți, orașul drag al copilăriei și adolescenței mele, oraș ce nu l-am putut uita în pofida anilor ce s-au scurs cu nemiluita din acel moment fatidic (anul 1944) când l-am părăsit cu jale de prohod în suflet, pentru totdeauna. Deși atunci era un început sfios de primăvară, toamna este anotimpul care îmi aduce an de an nostalgia după acest colț de țară, rai pierdut fără voie, pierdere niciodată acceptată. Probabil melancolia acestui anotimp induce în sufletul pribeagului chemarea gliei strămoșești.

Acesta este motivul pentru care m-am hotărât să vă scriu această scrisoare deschisă. Căutam un leac de dor și l-am aflat în cartea dvs., în restituirea pe care i-ați făcut-o publicistului și scriitorului Vasile Plăvan, această bijuterie de restituire a unei întregi epoci, înecată atât de drept în uitare.

Desigur, am citit această carte a Dvs. „Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei” cu toată atenția și cu toată considerația atunci când mi-a fost oferită de doamna Emilia Țuțuianu. O restituire perfectă, realizată după toate regulile genului și care demonstrează pe deplin că este vorba de un scriitor „Aufklärer” (luminator) care a reușit să nu fie doar un gazetar exemplu de virtute și talent, nu numai un român adevărat de o mare noblețe, ci și creatorul unei opere complexe, care cuprinde complet și cu mult har o întreagă epocă.

Integral la Luptatorii pentru Unire. Azi: Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei, vazut de Aspazia Otel Petrescu si Mariana Gurza. CARTE PDF

9 Glasul Bucovinei despre Unirea cu Romania - Nistor - Halippa - Codreanu - Basarabia-Bucovina.Info

Atata timp cat Budapesta lipseste de pe Arcul de Triumf, parada de 1 Decembrie nu poate fi decat o parada a unor marionete conduse de un comandant suprem jumatate om, jumatate iepure schiop

De Ziua Armatei s-a infiintat Comitetul pentru Victoria de la Budapesta pe Arcul de Triumf. Obiectiv principal: Restabilirea adevarului istoric pana la 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei

Avand in vedere ca, in ciuda protestelor societatii civile romanesti si desi se apropia Ziua Armatei, nici comandantul suprem al fortelor armate, nici ministrul Apararii, nici ministrul Culturii, nici primarul general al Capitalei, nu s-au invrednicit sa restaureze imediat Arcul de Triumf mutilat de o mana revizionista maghiara care a astupat victoria Armatei Romane de la Budapesta,  mai multe cadre militare in rezerva si retragere, sustinute de membri ai asociatilor civice romanesti, au luat hotararea infiintarii Comitetului pentru Victoria de la Budapesta pe Arcul de Triumf. Obiectiv principal: Restabilirea adevarului istoric pana la 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei.

Profit de acest anunt pentru a multumi Ministerului Public, Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti si Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pentru promptitudinea cu care au preluat cazul (foto/doc mai jos).

Info: Si o veste buna: Parchetul a inceput demersurile in Cazul Arcul de Triumf – Budapesta, la solicitarea Civic Media

Plangere Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie 2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI

Cititi si: Ziua când dăm onor Armatei. Razvan Belciuganu: Ce mai înseamnă Armata pentru români? FOTO Basarabia-Bucovina.Info: De straja patriei la Nistru

Un mesaj al Directorului CIA pe care nu l-a dat nici un Director SIE sau SRI pana acum

1 decembrie ieri şi astăzi – de Cristian Negrea: La mulţi ani, România! Oriunde te-ai ascunde!

Carte poştală a voluntarilor români din Italia (1918)

S-a tot spus că data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul românilor, ora astrală a românismului, punctul unic de maxim al neamului nostru. Adevărul nu stă chiar aşa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebită, cu adevărat, dar nu a fost totul, şi mai ales, nu ar fi însemnat prea mare lucru, dacă acţiunea nu ar fi continuat. Dacă toţi românii ar fi plecat liniştiţi acasă după marea adunare de la Alba Iulia, România Mare ar fi continuat să rămână un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi rămas în memorie ca şi, de exemplu, data proclamaţiei de la Islaz. Dacă ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci încă nu exista România Mare, şi este absurd să crezi că din 2 decembrie 1918 s-a creat această Românie Mare, în urma adunării populare. Este ca şi cum ai reduce un întreg proces la o singură zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumătate din Transilvania era încă sub ocupaţia ungurilor care, cum era de aşteptat, n-au luat-o la fugă nici de spaima proclamaţiei de la Alba Iulia şi nici de groaza hotărârilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, ci doar când au simţit pe piele tăişul usturător al baionetelor româneşti. Astfel, o dată importantă o consider cea de 1 mai 1919, când trupele române au ajuns cu întregul front la Tisa în urma contraatacului împotriva trupelor ungare bolşevice (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa) realizând cu arma în mână stăpânirea românească pe teritoriul menţionat de Eminescu în Doină, „De la Nistru pân-la Tisa”.

Totuşi, data de 1 Decembrie 1918 rămâne o dată extrem de importantă, o dată crucială, mai ales prin importanţa semnificaţiei sale ca şi voinţă a maselor. (…)

Atunci când am putea realiza toate acestea, ne-am putea arăta demni de străbunicii noştri, am putea privi cu mândrie spre ei, spunând că nu am uitat sacrificiul lor. Şi poate, dacă va fi cazul, vom  putea răspunde ca şi ei la chemarea ţării, arătând lumii încă o dată că românul nu piere.
Până atunci,
La mulţi ani, România! Oriunde te-ai ascunde!

Integral la Ziaristi Online

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova