Posts Tagged ‘20 martie’

Oroarea ICR-ista. Instigatori ai macelului din 20 martie 1990, nomenclaturisti bolsevici si spioni maghiari, turnatori ai Securitatii, anticrestini si dezinformatori asupra maltratarii romanului Mihaila Cofar, onorati de ICR – Budapesta

Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.

Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:

Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.

Detalii: Războaiele de imagine anti-România. Dorin Suciu despre „Pogromul” de la Târgu Mureş. “Adevarul” propaga minciuna, prin gurile unor Borbely, Pirvulescu, Haller si Szobotka si Emil Constantinescu ii multumeste lui Mihai Cofar dupa ce i-a gratiat agresorul ungur si a facut-o pe instigatoarea Smaranda Enache ambasadoare. Si ii mai poceste si numele

Mai departe:

Despre “autonomistul” Transilvaniei si “salvatorul “Rosiei Montane si al “aurului maghiarilor” Laszlo Tokes nici nu stiu ce s-ar mai putea spune… Dovezi despre trecutul sau tenebros de agent maghiar si turnator sunt AICI, cu tonele.

Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.

În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.

Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.

Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras,  ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.

Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).

Detalii despre biografia sa si actiunile antiromanesti AICI.

Foto/Afis: Dan Tanasa

VIDEO: TARGU MURES ASA CUM A FOST. Atrocitatile maghiare din 20 martie 1990 si mutilarea bestiala a lui Mihaila Cofar, prezentat in Occident drept ungur de catre propaganda maghiara in frunte cu Smaranda Enache si Laszlo Tokes. DOSAR


Atrocitatile maghiare din 20 martie 1990… de ZiaristiOnlineTV

Post scriptum la o manipulare

de Dorin Suciu

La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.

Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.

Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.

Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu  numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…

Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.

Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la un „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!

Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.

Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.

Interesant este că o emisiune a TVR, „Post scriptum la un reportaj” făcută pe baza filmului meu, postată pe YouTube în urmă cu câțiva ani la adresa http://www.youtube.com/watch?v=1jJDqbeDZ3c, din data de 19 martie 2010 nu mai poate fi deschisă decât de cei care au cont YouTube – si nici de aceia (Nota mea: Il gasiti pe pagina Roncea.ro de pe Facebook si la ZiaristiOnlineTV). Motivul ar fi că ea conține „imagini neadecvate” (?!). Ulterior s-a revenit cu mentiunea ca “nu este recomandata celor sub 18 ani”. (Nota mea: Ungurii sunt specialisti in denunturi calomnioase si acuze false de copyright).

Mai mult, se pare că filmul reportajului a dispărut din arhiva TVR.

Restul poveștii a fost spusă de colegul Mihai Mincan, ziarist la Adevărul, care a avut o idee extraordinară: să-l caute pe Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” – „Vecini răi” difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români. Acesta a fost găsit tocmai în India și a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria. Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.

În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta. Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…

Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”.  Mai mult, Peter Swain recunoaşte: falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale. În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit  informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.

Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.

Vezi sus via Ziaristi Online documentarul video cenzurat pe YouTube si mai jos serialul lui Dorin Suciu in exclusivitate pentru Roncea.Ro:

EXCLUSIVITATE Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (II)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna martie 1990 (III)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).

Epilog la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala niciodata finalizata, “gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN. DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU

Dupa 20 de ani. Post scriptum la o manipulare. Dorin Suciu prezinta noi dovezi de la Targu Mures. Ungurii incearca sa blocheze pe YouTube documentarul despre ororile din 1990

Emil Constantinescu ii multumeste lui Mihai Cofar dupa ce i-a gratiat agresorul ungur si a facut-o pe instigatoarea Smaranda Enache ambasadoare. Si ii mai poceste si numele

Dupa 20 de ani. Post scriptum la o manipulare. Dorin Suciu prezinta noi dovezi de la Targu Mures. Ungurii incearca sa blocheze pe YouTube documentarul despre ororile din 1990

Post scriptum la o manipulare

de Dorin Suciu

La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.

Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.

Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.


Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu  numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…

Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.


Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la un „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!

Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.

Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.

(more…)

BILD despre deznodamantul de la Targu Mures: “Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”

Foto sus: Imaginea a făcut înconjurul lumii: Cu craniul zdrobit şi plăgi înjunghiate în ficat şi rinichi, Mihai Cofar zace în piaţa din Târgu Mureş.

“Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”

Un demonstrant, aparent ucis în bătaie cu nouă luni în urmă în România, a învăţat din nou să meargă la Clinica universitară Köln.

Un om zace, plin de sânge, pe caldarâm. În jurul lui, bărbaţi înarmaţi cu sticle goale, cuţite şi alte obiecte contondente. Aceştia nu contenesc a-şi lovi victima lipsită de apărare.

Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit această scenă desfăşurată în seara de 20 martie 1990 în oraşul românesc Târgu Mureş. Acolo, cetăţenii de etnie maghiară alungaseră copiii românilor din şcoli. “Târgu Mureş face parte din Ungaria”, scria în manifestele lor. Locuitorii români voiau să răspundă printr-o demonstraţie paşnică.

La ora 14, Mihai Cofar sosise cu autobuzul din satul Ibăneşti, aflat la 50 km distanţă de Târgu Mureş. “Eram vreo 200 de oameni”, spune el, “dar ungurii erau mult mai mulţi”. Cofar nu-şi poate aminti ce s-a întâmplat mai departe: ştie doar că a fost izbit în cap cu “ceva tare” la coborârea din autobuz. Atunci şi-a pierdut cunoştinţa.

Soţia lui, Nastasia, a văzut şi ea la televizor imaginile cutremurătoare. “Spuneau că este vorba de un ungur, ucis prin brutalitatea românilor!” Abia mai târziu a aflat că persoana în cauză era chiar soţul ei.

Ungurii îşi asumaseră de mult victima, iar guvernul de la Budapesta se declarase oripilat de “izbucnirile tip pogrom” de care se făceau vinovaţi românii. La Târgu-Mureş se împărţeau fluturaşi cu poza lui Cofar întins pe jos, cu menţiunea că ar fi un cetăţean de etnie maghiară, ucis de români.

Abia trei zile mai târziu, televiziunea română a revenit asupra informaţiei. Comentatorul a dezvăluit numele bărbatului, care supravieţuise ca prin minune deşi jumătate din craniu îi era zdrobită. Mihai Cofar a devenit, aşadar, martir al poporului român. Din păcate, această “etichetă” nu i-a îmbunătăţit cu nimic situaţia. Două luni mai târziu, Cofar s-a trezit din comă într-un spital bucureştean.

(more…)

Epilog la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala niciodata finalizata, “gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN. DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU


Plîngerea penală împotriva dlui Sütő András si altii, făcută de către generalul maior(r) Ion Scrieciu:

Către Procuratura Generală Bucureşti,

Dl Procuror general ROBU,

Subsemnatul, parte vătămată, SCRIECIU ION. general maior (r) domiciliat în Tg.-Mureş, judeţul Mureş, B-dul 1 Mai nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vă înaintez prezenta PLÎNGERE PENALA împotriva D-lui SÜTŐ ANDRAS, domiciliat în Tg.-Mureş, str. Mărăşeşti nr. 36, precum şi împotriva unui grup de persoane care au fost implicate în evenimentele ce s-au petrecut în Tg.-Mureş în zilele de 15—20 martie 1990.

Din grupul sus menţionat fac parte următorii:

1. Király Károly — din Tg.-Mureş; 2. Kincses Elod — din Tg.-Mureş; 3. Jakabfi Attila din Tg.-Mureş; 4. Tokes Laszlo; 5. Tokes András; 6. Veres Estera — de la Fabrica de mănuşi Tg.-Mureş; 7. Un grup de aproximativ 200 de oameni din comunele Sărăţeni – Sovata, condus de ing. Biro Imre de la fabrica „Electromureş” din Tg.-Mureş; 8. Fosta conducere a UDMR; 9. Conducerea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr din Tg.-Mureş; 10. Alte persoane înarmate cu bîte, topoare, furci, cuţite, lanţuri, bile, sticle incendiare, aduse cu autovehicole din localităţile apropiate (Sîngeorgiu de Mureş — de la cetăţeanul Nagy Odon).

Vă rugăm ca după cercetarea probelor în cauză, să dispuneţi trimiterea în judecată a persoanelor susmenţionate, pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:
1. instrucţiunea de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din cp. săvîrşită numai de învinuitul Sütő András;
2. infracţiunea de instigare publică şi apologie a infracţiunilor, prevăzută în art. 324 cp. (instigare a populaţiei maghiare împotriva populaţiei române).
3. infracţiunea de profanare de monumente, prevăzută de art. 319 cp. (Avram Iancu, N. Bălcescu, biserica din Iobăgeni).
4. infracţiunea de ultraj cu violenţă, prevăzută de art. 239 cp. (lovirea şi rănirea ofiţerilor care participau la oprirea conflictului).
5. infracţiunea de instigare la genocid, prevăzută de art. 357 lit. „a” şi „b” cp. (4 morţi, 245 răniţi).
6. infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 al. 4 cp. (4 familii de cetăţeni români din Sovata).
7. infracţiunea de distrugere în paguba avutului obştesc, care a avut consecinţe deosebit de grave (cîteva milioane de lei), prevăzută de art. 321 al. 3 cp. (hotel „Grand”, maşini incendiate, alte instituţii).
8. infracţiunea de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi-prevăzută de art. 247 cp. (alungarea românilor din instituţii, a copiilor români din şcoli, a organelor de ordine).
9. infracţiunea denumită „acte de diversiune”, prevăzută de art. 163 cp. (incendierea unor mijloace de transport).
10. infracţiunea de sabotaj, prevăzută de art. 164 cp. (ocuparea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr).
11. infracţiunea de furt de arme şi muniţii şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 208 al. 1, 224 cp., 279 cp.
12. infracţiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută da art. 162 al. 2 cp. (ocuparea prin forţă a sediilor CPUN — judeţul Mureş şi Poliţiei din Judeţul Harghita).
13. infracţiunea de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 189 cp. (sechestrarea subsemnatului în sediul CPUN. timp de 16 ore).
14. infracţiunea de ţinere a unui miting neautorizat. Pretenţiile civile le voi formula la timpul oportun.

MOTIVE

(more…)

20 MARTIE 1990 in documente. Raportul Comisiei Manzatu, Raportul Helsinki Watch, Ioan Judea si istoricul Larry Watts

Raportul Comisiei Manzatu

In ziua de 20 martie, dimineaţa, postul de radio Tg.-Mureş, în limba maghiară, a anunţat începerea unei greve generale, pînă la satisfacerea tuturor revendicărilor populaţiei de na­ţionalitate maghiară. Un număr de peste 16.000 de maghiari s-au adunat în centrul oraşului, în faţa clădirii consiliului ju­deţean al CPUN, solicitînd imperativ satisfacerea imediată („a-cum sau niciodată”) a revendicărilor lor şi repunerea în func­ţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean al CPUN a d-lui Kincses Elod.

Un grup de manifestanţi a pătruns în clădirea consiliului judeţean. în faţa presiunii manifestanţilor s-a anunţat repu­nerea d-lui Kincses Elod în funcţie.

Spre prînz şi după amiază, s-a dezvoltat spontan, alături de manifestaţia cetăţenilor de naţionalitate maghiară, o mani­festaţie a românilor din Tg.-Mureş, la care au participat cca 4000 de persoane.

Atît la manifestaţia maghiarilor cît şi la cea a românilor au participat alături de locuitori ai oraşului şi locuitori din alte oraşe şi din comunele judeţului: Reghin, Sovata, Sîngeorgiu de Mureş, Miercurea-Nirajului, Hodac, Ibăneşti, Deda şi altele, alertaţi prin apeluri telefonice de către rude şi cunos­cuţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au venit cu autobuze şi au­tocamioane, luate fără încuviinţarea conducerilor unităţilor care administrau aceste mijloace de transport.

Spre seară, devenise evident că manifestaţiile celor două comunităţi vor degenera într-o confruntare violentă.

Personalităţi din rîndul ambelor naţionalităţi au făcut-apel la calm şi la raţiune şi au chemat în sprijin, pentru apla­narea conflictului, armata.

Conflictul nu a putut fi însă evitat. Unităţile armate au intervenit şi i-au despărţit pe beligeranţi abia după ce s-a produs un mare număr de acte de violenţă, cu urmări grave, Agresorii din ambele tabere au folosit ciomege, răngi de fier. cuţite, securi, bile de oţel aruncate cu praştia, sticle incendia­re şi altele, multe dintre aceste arme fiind dinainte pregătite (a se vedea planşele foto).

Au fost rănite 269 persoane, dintre care 135 de naţionalitate română şi 33 de naţionalitate maghiară şi un ziarist englez.

Au fost devastate sediile filialelor Uniunii „Vatra Româ­nească”, hotel „Grand” şi restaurantul „Furnica”, fiind incen­diate sau distruse prin lovituri de topor 19 autobuze, auto­camioane şi autobasculante, producîndu-se pagube materiala în valoare de 2,2 milioane lei.

(more…)

EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).

20 martie

N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20 martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina mea fotogramă cu fotogramă.

În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la „primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt” dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.

Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…

Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş”,  nu greşesc prea mult.

(more…)

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova