Turnator la turnator trage. Turnatorul ICR Andrei Corbea-Hoişie o lauda pe turnatoarea DIE Catrinel Plesu. Ce scandal a provocat in Germania prezenta turnatorilor Hoisie si Antohi la un program ICR. DOSAR DE PRESA

Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala”  pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic”  de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei,  pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice)  îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.

“Dialectica în suspensie”
 Andrei Corbea
“N-a sosit încă, oare, în cultura română, „momentul“ pentru Walter Benjamin? În 1990, cînd încercam să găsesc un editor pentru traducerea Dialecticii Iluminismului a lui Horkheimer şi Adorno, reacţia a sunat sentenţios: nu-i încă momentul! Era, din plin, „momentul“ lui Heidegger, care, la drept vorbind, venise, paradoxal pentru diformitatea ideologiei dominante, deja în anii ’80. Marxistul Benjamin, cel din traducerea de pionierat a lui Dieter Fuhrmann a Operei de artă în era reproductibilităţii ei tehnice, apărută în anii ’70 în Secolul 20, n-a impresionat pe atunci aproape pe nimeni, iar transpunerea în româneşte din 2002, pe cît de ambiţioasă, pe atît de reuşită, a Iluminărilor de către Catrinel Pleşu a avut parte nu mai mult decît de o primire politicoasă. (…) ” (Observator cultural, Nr. 353 / 9-15 februarie 2012)

 

Doi membri GDS – turnatori cu staif si bursieri ICR

“Antohi este chiar unul dintre cei trei conducători ai evenimentului. La o privire superficială, individul dă dovadă de o carieră academică de poveste, fiind şi implicat social. Ultima oară a predat la Central European University din Budapesta, universitate întemeiată de George Soros. Antohi a fost chiar în boardul instituţiei si al Fundatiei Soros. În toamna lui 2006, cînd mass-media pregăteau demascarea colaborării lui cu Securitatea, el a venit în întîmpinarea denunţării publice printr-o scrisoare deschisă, în care recunoştea povestea turnătorului „Valentin“. În dezbaterea ce a urmat, a ieşit la iveală că filozoful Horia-Roman Patapievici – care pînă în 2005 fusese membru al directoratului CNSAS – ştia deja din 2002 de trecutul ascuns al lui Antohi. Astăzi, Patapievici conduce centrala Institutului Cultural Român din Bucureşti, patronînd astfel întrunirea de la Berlin. La scurt timp după demascarea lui Antohi, s-a dovedit că acesta îşi asuma un titlu de doctor pe care nu-l obţinuse niciodată, în orice caz nu la Universitatea din Iaşi, aşa cum pretindea. În Berlin, Sorin Antohi trebuia să ţină trei prelegeri.

Andrei Corbea-Hoişie, deţinător al Premiului Herder în anul 1998, a fost ultima oară ambasador al României la Viena. Acolo, după retragerea forţată din postul de diplomat, este profesor invitat de romanistică. Individul versatil, care se bucura de un statut special sub Ceauşescu, ceea ce îi permitea efectuarea a numeroase călătorii în străinătate, a fost şi el activ în cadrul Securităţii. Sub pseudonimul de colaborator „Horia“, el a spionat opoziţia intelectuală din Iaşi. Printre cei vizaţi se numără şi proeminentul critic literar şi oponent al regimului, Dan Petrescu, la a cărui discreditare operată de serviciile secrete Corbea-Hoişie a luat parte: s-a încercat defăimarea lui Petrescu, un liberal incomod, drept extremist de dreapta. În aprilie 2007, cînd CNSAS şi-a pronunţat verdictul unanim, care îl numea pe Corbea-Hoişie drept colaborator al poliţiei politice, acesta nu a obiectat în nici un fel. Dovezile erau apăsătoare.”

https://www.observatorcultural.ro/*articleID_20186-articles_details.html

Scrisoarea Hertei Muller catre Patapievici in cazul Hoisie – Antohi

Dragă Horia Patapievici,

Aşa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoişie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.

E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecinţe pe toate planurile: foştii turnători nu pot avea funcţii în universităţi, în presă şi în instituţii culturale.

Dacă ICR-ul se prezintă cu astfel de persoane în Germania, îşi va dăuna sieşi în mod ireparabil, iar participanţii germani vor fi folosiţi la „albirea“ denunţătorilor.

Cum îi vor prezenta angajaţii ICR Berlin pe partenerii de dialog români oaspeţilor germani? Corbea-Hoişie – profesor şi agent al Securităţii ani de zile – şi Sorin Antohi – ani de zile profesor invitat la universităţi europene, pe baza unui titlu fals de doctor şi a unor publicaţii fictive, dar denunţător autentic începînd cu vîrsta de 19 ani? Şi ce vor relata presei germane? Mai bine spus: ce nu vor relata?
Are ICR impresia că trăieşte pe o altă planetă, unde concepte precum demnitatea personală şi integritatea morală în ştiinţă nu există? Ce este un intelectual în România de astăzi? Ce s-a ales de promisiunile României de la intrarea în UE?

ICR Berlin reprezintă vitrina României în Germania – şi se prezintă ca vitrina unui trecut care nu trece. Cine îşi asumă responsabilitatea pentru acest lucru? De la căderea lui Ceauşescu încoace, fiecare instituţie îşi are propria responsabilitate şi îşi exercită influenţa proprie asupra modului în care se trăieşte cu libertatea cîştigată, pentru care sute de oameni au murit împuşcaţi. Am sperat că, în cele din urmă, România se va normaliza (după atîta timp scurs şi după atîtea şanse ratate), cel puţin în domeniul cultural. Mă doare şi mă înfurie faptul că are loc exact contrariul.

Promit să nu mai trec pragul ICR Berlin – şi nu voi fi singura.

Herta Muller

„Turnatorii ne dau lectii“

DEUTSCHE WELLE ( 20 iulie, ora 13:00) – Rubrica: „Magazin cultural“ – Realizator: Alexandra Sora –
„Turnatorii ne dau lectii“ ar suna, în traducere aproximativa, titlul unui articol publicat de cotidianul german „Tagesspiegel“, sub semnatura scriitorului Richard Wagner. Autorul, originar din România, tematizeaza problematica neâncheiatei si insuficientei confruntari cu mecanismele si agentii delatiunii în perioada dictaturii comuniste, pornind de la invitarea de catre Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu“ din Berlin a doi fosti colaboratori ai Securitatii în cadrul programului unei scoli de vara. Mai grav înca – asa cum rezulta din finalul articolului -, daca deconspirarea unor fosti colaboratori ai securitatii ramâne doar un simplu exercitiu obligatoriu, lipsit de urmari, atunci vremurile sunt prielnice celor care s-au facut vinovati de delatiune. Democratia însa, vitregita de valori neconditionate, ramâne vulnerabila.
Reporter: Rodica Binder – La palmaresul literar al lui Richard Wagner se alatura premiul de carte „Georg Dehio“, care-i va fi decernat la 5 octombrie autorului, pentru întreaga sa opera, de catre Deutsche Kulturforum östliches Europa (Forumul Cultural German pentru Rasaritul Europei).
Complexa, opera lui Richard Wagner are si un important palier publicistic. Mari ziare germane îi gazduiesc opiniile si textele. De asta data, în „Tagesspiegel“ din Berlin, Richard Wagner atrage atentia asupra unei ?anomalii“, care risca însa sa treaca neobservata în baza unui act devenit reflex: acela de a reactiona ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în fata unui anumit trecut. Ca si nobletea, prestigiul unor institutii obliga. Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu“ din Berlin („un fel de Institut Goethe cu mandat cultural si politic“ – li se explica cititorilor germani), alaturi de CNSAS – considera Richard Wagner -, ar releva prin activitatea lor, cu un grad sporit de pregnanta, stadiul democratizarii României. Numai ca o privire fugara în programul unei scoli de vara, organizata de Institutul „Titu Maiorescu“, dezvaluie, între altele, necesitatea unei legaturi care ar fi trebuit sa existe în baza rolului asemanator al acestuia cu CNSAS. Pe scurt, la tema „Germania si România.Transferuri academice, culturale si ideologice“, doi dintre conferentiari – istoricul Sorin Antohi si germanistul Andrei Corbea Hoisie – sunt fosti colaboratori ai Securitatii, „vulgo – turnatori“.
Aceasta precizare este urmata de altele vizând trecutul public si cel ocultat al celor doi conferentiari.
Interesant este ca în ceea ce-l priveste pe Sorin Antohi, care are la activ o cariera exemplara, deja din 2002 ar fi existat indicii ale colaborarii sale cu securitatea, despre care Horia -Roman Patapievici, Directorul Institutului Cultural Central Român de la Bucuresti (care pâna în 2005 a facut parte si din Consiliul Director al CNSAS) trebuie sa fi fost informat.
Detaliul nu este nesemnificativ, de vreme ce Antohi va sustine la Berlin trei prelegeri, fiind si unul din cei trei coordonatori ai întregii manifestari. Cât despre germanistul Andrei Corbea Hoisie, laureat al Premiului Herder în 1998, excelent cunoscator si expert în cultura bucovineana, el a fost si ambasador al României la Viena, unde, dupa ce a fost nevoit sa renunte la activitatea diplomatica, a beneficiat în continuare de statutul de profesor invitat.
Personalitate culturala si academica complexa, Andrei Corbea Hoisie a avut parte în timpul lui Ceausescu de un statut special, gratie caruia a efectuat si numeroase calatorii în strainatate.
În 2007 trecutul sau de colaborator al fostei Securitati a fost dat la iveala. Probele erau atât de zdrobitoare, încât reputatul germanist nu si-a putut nega colaborarea.
Simpozionul de la Berlin ar putea deveni foarte interesant, scrie Richard Wagner, tocmai daca „acest trecut deocheat“ ar fi luat în discutie, ceea ce însa nu va fi cazul.
Va fi, în schimb, vorba despre dialogul Est- Vest, purtat între „naivi, oportunisti si fosti agenti ai Securitatii“, va fi vorba despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. „Ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat“, în Germania, ca si în România.
Realizator: De altfel, si Herta Muller, scriitoare de limba germana originara din Banat, a publicat în cotidianul „Frankfurter Rundschau“ o scrisoare de protest adresata directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici. Potrivit Hertei Muller, participarea a doi fosti colaboratori ai securitatii la scoala de vara nu se potriveste „cu integritatea morala a stiintei“. Herta Muller a declarat ca nu va mai trece niciodata pragul acestui Institut cultural. Nici reactia scriitoarei de origine româna Carmen Francesca Banciu nu a întârziat, care a sprijinit opinia celor doi colegi de breasla într-un articol publicat în „Die Welt“.
Directoarea Institutului Cultural Român din Berlin, Adriana Popescu, a raspuns ca „procesul confruntarii cu istoria presupune si sa se caute dialogul“ – citeaza Agentia germana DPA

Amnezie colectivă şi sentinţe în doi peri

Deutsche Welle, 31.07.2008: Richard Wagner deplânge recăderea României „în amnezie colectivă şi absenţa consecinţelor morale ale deconspirării” foştilor turnători şi securişti, absenţă, ale cărei urmări sunt catastrofale pentru democraţie, devreme ce o lasă fără valori şi deci fără putinţa de a se apăra.

În mod interesant, Cărtărescu figurează şi în articolul publicat de Wagner în ziarul catolic “Die Tagespost” din Würzburg. Scriitorul german îi reproşează colegului său român imixtiunea în dezbaterea privindu-i pe Corbea şi Antohi printr-un articol tinzând spre împăciuitorism, care “conţine suma tuturor confuziilor marcând spaţiul public românesc”.
Wagner relevă că ciracii securităţii au turnat şi au spionat făcând rău altor oameni pentru a obţine “avantaje personale, precum călătorii în străinătate şi cariere, iar nu din convingere”.
Scriitorul de origine bănăţeană critică elogierea, în tonuri ditirambice, de către Cărtărescu, pe criterii profesional-intelectuale, a celor doi foşti informatori şi mai cu seamă includerea lor într-o serie de foşti adepţi iluştri ai nazismului, precum Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine şi Drieu La Rochelle.
Ceea ce, potrivit autorului german e “scandalos”. Fiindcă “nu ştiu ca vreunul dintre aceştia să fi fost informatorul Gestapoului”, toţi manifestându-şi “erorile imense în mod deschis şi public”.
Or, în cazul turnătorilor “acţionînd în taină”, (în beneficiu propriu) şi “în serviciul aparatului represiv”, activitatea lor “n-a fost una politică. Ci, o faptă criminală”, conchide sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner. (Petre M. Iancu)

Trecutul securist al unor intelectuali – intre “scandal” si dezbaterea lucida

Deutsche Welle România

Luna iulie a luat sfîrsit cu noi contributii la neîncheiata dezbatere în jurul relatiilor intelectualilor cu dictatura, ca si a modului de abordare a acestui trecut vinovat. Gazduita deocamdata în mass media din Germania si din România, dezbaterea a fost provocata de participarea a doi universitari români, fosti colaboratori ai securitatii, la cursurile Academiei de vara la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie. (…) În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiectii serioase argumentatiei lui Cartarescu, iar Ernest Wichner, scriitor si traducator originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adreseaza lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisa publicata în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

(…) Germania, care se confrunta public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun si apoi cu cel rosu, ar fi fost spatiul cel mai nimerit pentru o abordare a relatiei intelectualului cu dictatura:
”Da , asa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru asa ceva, dar dupa cîte am aflat despre acea Academie de vara, domnul Hoisie a refuzat sa spuna ceva despre implicarea lui în sistemul securitatii. A fost întrebat si a refuzat sa comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovada de fermitate intelectuala. În Germania, dupa cum ati spus, am avut problemele acestea cu fosti colaboratori, cu asa numitii „Mitläufer” ai dictaturii brune, national-socialiste, dupa care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel putin în institutii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare institutie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul sa renunte la acesti oameni, sa-i dea afara, desi nu exista o lege a lustratiei în Germania. Dar institutiile s-au „curatat” si au discutat aceasta problema.”
Si care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Raspunsul a fost cel asteptat: ”Nu sunt niciodata separabile”.
Cît despre profesorii germani care au patronat programul si au respins parte din obiectiile aduse trecutului celor doi invitati, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înteleg pe profesorii acestia germani care au acceptat sa fie parteneri si sa discute cu acesti doi oameni, pur si simplu nu-i înteleg. As putea sa accept ca au fost informati foarte tîrziu si ca nu au vrut sa renunte la aceasta scoala de vara, dar atunci nu înteleg de ce nu au insistat ei ca Antohi si Corbea-Hoisie sa declare ce au facut si cum au trait”.

Curajul si riscurile implicarii

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauza schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici si Ernest Wichner? „Nu stiu în ce masura o scrisoare de genul acesta poate sa aiba influenta asupra celor cu un astfel de trecut patat. Scrisoarea mea este adresata domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual si care se afla la conducerea ICR, caruia am încercat sa-i explic ca el are prin prestigiul sau intelectual si prin moralitatea lui sarcina sa se implice, sa-si spuna parerea deschis pentru ca directia în care vorbeste el este societatea. Posibilitatile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindca ocupa un post finantat de statul român, care-i interzice sa se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca sa se implice si sa creeze o rama, o schema, un model în care sa actioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie sa aiba criterii etice, morale, estetice.”
Raspunsul reia partial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.
Din raspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul ca trecutul celor doi participanti români nu era o necunoscuta rezulta ca: ”cei care au organizat scoala aceasta aicea la Berlin, au stiut ce fac. Ei stiau despre trecutul lui Antohi si al lui Corbea- Hoisie…Si daca declara ca ei colaboreaza cu acel Institut „Arbor Mundi,” caruia nici nu-i cunosc adresa, accepta sa fie mintiti sau participa si ei la minciuna aceasta. Cred ca nu este vina lui Horia Roman Patapievici ca s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudata, care actioneaza aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat sa participe si sa-i legitimeze pe cei doi.”
Desi dezbaterea în jurul colaborarii unor intelectuali cu politia politica comunista este departe de a fi încheiata, stadiul ei momentan ar îngadui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner sa o enunte: „Morala pentru noi ar fi sa vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele si, o speranta mica este ca Institutiile din România sa actioneze ele în directia societatii, sa se discute deschis si clar despre trecutul unor oameni chiar daca acestia sunt prieteni sau colegi, sa înceapa o dezbatere onesta, fara zgomotul acela neplacut al unei prese necalificate sau rautacioase sau, stiu eu, care încearca sa impuna alte interese” .
Deocamdata realitatea româneasca pare a da prea putine sanse acestei firave sperante de a se împlini mi-am spus în gînd mltumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistentelor mele, si sa-l purtam totusi… în limba româna.

01.08.2008

Rodica Binder

Kulturaustausch: Lädt das rumänische Kulturinstitut Ex-Securitate-Spitzel ein?

Herta Müller

Die rumänisch-deutsche Schriftstellerin Herta Müller. (Foto: dpa)

Bild als E-Card versenden Bild als E-Card versenden

BERLIN/DPA. Die Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben dem rumänischen Kulturinstitut ICR in Berlin vorgeworfen, Ex- Spitzel des früheren Geheimdienstes Securitate eingeladen zu haben. Der geplante Auftritt von Andrei Corbea-Hoisie und Sorin Antohi bei einer ICR-Tagung vom 19. bis 25. Juli in der deutschen Hauptstadt sei «ein Skandal», schrieb Müller in einem offenen Brief an das ICR, den die «Frankfurter Rundschau» an diesem Donnerstag veröffentlicht hat.

Die beiden seien «Denunzianten» und hätten während der kommunistischen Herrschaft mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet. Ihr Erscheinen sei daher nicht mit der «moralischen Integrität der Wissenschaft» zu vereinbaren, betonte Müller.

Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe in einer ersten Stellungnahme zurück. Zum Prozess der Geschichtsverarbeitung gehöre es, den Dialog zu suchen, sagte Popescu der dpa. Bei der Aufarbeitung der Vergangenheit solle jeder die Möglichkeit haben, sich zu äußern.

Müller drohte an, dass sie «nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR setzen werde». Die 1953 im deutschsprachigen rumänischen Banat geborene Schriftstellerin wurde für ihre Werke unter anderem mit dem Joseph-Breitbach-Preis ausgezeichnet. Weil sie sich geweigert hatte mit der Securitate zusammenzuarbeiten, verlor Herta Müller 1979 ihre Arbeit als Übersetzerin in einer Fabrik. Ihr erstes Buch «Niederungen» konnte in Rumänien nur in zensierter Form erscheinen. 1987 reiste Herta Müller mit ihrem damaligen, ebenfalls aus dem Banat stammenden Mann Richard Wagner in die Bundesrepublik aus.

Antohi habe seine Tätigkeit als Spitzel «Valentin» sogar schon öffentlich zugegeben, erläuterte Richard Wagner in der Berliner Zeitung «Tagesspiegel» (Donnerstagausgabe). Dennoch solle Antohi als Leiter der Veranstaltung im ICR auftreten. Auch belege Material der rumänischen Archivbehörde, dass Corbea-Hoisie unter dem Decknamen «Horia» früher oppositionelle Intellektuelle in seinem Land bespitzelt habe. Wagner kritisierte, dass solche Enttarnungen keine «folgenlose Pflichtübung» bleiben dürften und warnte vor einem Rückfall in eine «kollektive Amnesie» bei der Aufarbeitung der rumänischen Geschichte.

Rumänisches Kulturinstitut. Spitzel in der Sommerakademie

Schriftstellerin Herta Müller schreibt an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts Berlin, um ihren gegen die Einladung von zwei früheren Securitate-Spitzel zu protestieren.

Lieber Horia Patapievici,

wie dem Programm des Rumänischen Kulturinstituts ICR zu entnehmen ist, werden zu der “Sommerakademie” des Berliner ICR in diesem Monat Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi kommen. Antohi ist sogar der “Direktor” dieses Colloquiums.

Zur Person

Herta Müller, geboren 1953 im deutschsprachigen Banat in Rumänien, reiste 1987 in die Bundesrepublik Deutschland aus, wo sie seitdem lebt. Ausgezeichnet u.a. mit dem Kleist- und dem Breitbach-Preis, gehört sie zu den renommiertesten Schriftstellerinnen des deutschen Sprachraums.

Ihre bitteren Erfahrungen in und mit der rumänischen Diktatur reichen bis in die Gegenwart: Erst vor wenigen Wochen war die Autorin zu Besuch in Bukarest und wurde dort von Geheimdienstleuten beschattet.

Den hier abgedruckten Brief schrieb Herta Müller an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts Berlin, um ihren Protest auszudrücken gegen die Einladung der beiden früheren Securitate-Spitzel Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi zur Sommerakademie des Instituts.

Thema der Tagung, die vom 19. bis 25. Juli stattfindet, ist der kulturelle Austausch zwischen Deutschland und Rumänien. Die Anwesenheit der ehemaligen Securitate-Leute, so Herta Müller, bedeutet eine Verhöhnung der geladenen deutschen Gäste.

Es ist ein Skandal, dass Rumänien sich in Deutschland mit diesen beiden Personen präsentiert, die in der Zeit der Diktatur mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet haben. In Deutschland wurde jahrelang über das Problem der Stasi-Spitzel diskutiert, und in allen Bereichen wurden Konsequenzen gezogen: Ehemalige Spitzel können keine Funktionen an Universitäten, bei Zeitungen und in kulturellen Einrichtungen bekleiden.

Wenn das ICR sich in Deutschland mit diesen Personen präsentiert, wird es sich selbst irreparabel beschädigen, und die deutschen Teilnehmer werden zum Aufpolieren der Denunzianten benutzt.

Wie werden die Angestellten des ICR in Berlin den Gästen der Sommerakademie die rumänischen Gesprächspartner vorstellen: Corbea Hoisie – Professor und langjähriger Securitate-Agent, und Sorin Antohi – jahrelang mit gefälschtem Doktortitel und fiktiven Publikationen bei europäischen Universitäten zu Gast, aber wirklicher Denunziant seit seinem 19. Lebensjahr? Und was werden sie der deutschen Presse erzählen? Besser gesagt: Was werden sie alles nicht erzählen?

Glaubt das ICR auf einem anderen Planeten zu leben, auf dem es die Begriffe der persönlichen Würde und moralischen Integrität der Wissenschaft nicht gibt? Was ist ein Intellektueller im heutigen Rumänien? Was ist aus den Versprechen Rumäniens beim Eintritt in die EU geworden?

Das ICR in Berlin ist das Schaufenster Rumäniens in Deutschland – und es präsentiert sich als Schaufenster einer Vergangenheit, die nicht vergeht. Wer übernimmt dafür die Verantwortung? Seit dem Sturz Ceausescus hat doch jede Institution eine eigene Verantwortung und übt ihren eigenen Einfluss aus auf die Art und Weise, wie gelebt wird mit der errungenen Freiheit, für die doch hunderte Menschen erschossen worden sind.

Ich habe gehofft, dass Rumänien sich letztendlich doch noch normalisieren würde (nach so viel verstrichener Zeit und so vielen vertanen Chancen), zumindest im kulturellen Bereich. Und es tut mir weh und macht mich wütend, dass genau das Gegenteil passiert.

Ich verspreche, dass ich nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und ich werde nicht die einzige sein.

Mit freundlichen Grüßen,

Herta Müller

https://www.fr-online.de/kultur/rumaenisches-kulturinstitut-spitzel-in-der-sommerakademie,1472786,3315386.html

Herta Müller, die rumänischen Intellektuellen und die Securitate
vom 31.07.2008
Von Richard Wagner
Was passiert, wenn eine politisch integre Schriftstellerin sich öffentlich darüber beklagt, dass Wissenschaftler mit zweifelhafter kommunistischer Vergangenheit ihr Geburtsland Rumänien in Berlin repräsentieren? Ihr wird nicht Beifall geklatscht, sondern es wird Buh gerufen. Verkehrte Welt.
Wer sich erinnert, sucht das Gute. Er sucht es auch im Bösen, das er findet. Sorin Antohi, ein rumänischer Historiker, hat einen ausführlichen Bericht über seine Securitate-Akten veröffentlicht. Er beschreibt darin detailliert seine Anwerbung als Schüler und diverse Querelen einer wechselvollen Tätigkeit in den Fängen des kommunistischen Geheimdienstes Rumäniens. Trotz aller Detailfreude schafft er es auf 19 Seiten, keinen einzigen seiner Informanten-Berichte zu zitieren. Nach der Lektüre des Briefes ist man umfassend belehrt, aber kaum informiert. So dass das Mea Culpa am Schluss des Textes ganz im Sinn des Autors in Frage gestellt ist.
Antohis Brief erschien 2006 in der Bukarester Zeitschrift „22“, dem Sprachrohr der in den Neunzigern führenden Intellektuellen-„Gruppe für den sozialen Dialog“, deren Gründungsmitglied er war. Die Diskussion, die sich an die Publikation anschloss, erwies sich umgehend als Sturm im Wasserglas. Und das war wohl auch das unausgesprochene Ziel des Betroffenen: Sich aus der Schusslinie zu nehmen, in die er sich selbst gebracht hatte. Denn aktiv wurde die rumänische nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive CNSAS von Amts wegen erst, als Antohi einer Kommission beitrat, die via Expertenrat den Kommunismus symbolisch verurteilen sollte. Antohi aber kam der offiziellen Verlautbarung über seine Informanten-Tätigkeit durch seinen Brief zuvor. Sein Bekenntnis hatte zur Folge, dass seine Akte nicht mehr publiziert wurde. So haben wir zwar sein Geständnis, aber keine Beweise. So wie wir die Erklärung der Kommission über den Kommunismus haben, ohne dass seine tatsächliche Aufarbeitung all zu weit gediehen wäre.
Nehmen wir zwei Institutionen, deren Tätigkeiten den Demokratisierungsstand Rumäniens anschaulich machen: Das Kulturinstitut „Titu Maiorescu“, eine Art Goethe-Institut, mit kulturpolitischem Imageauftrag, und das CNSAS, das die Akten des kommunistischen Geheimdienstes aufarbeiten soll, und das bei seiner späten Gründung 1999 immerhin die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte.
Das Programm einer Tagung des rumänischen Kulturinstituts, die vergangene Woche in der Berliner Niederlassung stattfand, enthüllte leider eine weitere Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen: Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers“ sind notorisch bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter, also Spitzel, der Securitate. Es handelt sich, außer dem bereits genannten Historiker Sorin Antohi, um den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie.
Antohi fungierte sogar als einer von drei Initiatoren der Veranstaltung. Der Mann, der seine Spitzeltätigkeit so lange verheimlichen konnte, lehrte zuletzt an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Soros-Gründung. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als er seine Geschichte als Spitzel „Valentin“ preisgab, kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici, der bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde war, bereits seit 2002 von der geheimen Vergangenheit des Antohi wusste. Der aber zählte zum eigenen politischen Lager und so schwieg man vorerst. Patapievici ist heute der Leiter der Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest.
Das aber ist noch nicht die ganze Geschichte. Kurz nach der Selbst-Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an dem Ort, den er angibt, die Universität Jassy.
„Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie“
Der zweite Vortragende, Andrei Corbea-Hoisie, Germanist und Herderpreisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach seinem unfreiwilligen Rücktritt vom Diplomatenposten, eine Gastprofessur inne. Der vielseitige Mann, der in den Jahren der Ceausescu-Diktatur einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für den Geheimdienst Securitate tätig. Unter dem Mitarbeiternamen „Horia“ hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren.
Dass die Tagung trotz der Proteste im Vorfeld, beginnend mit einem offenen Brief der Schriftstellerin Herta Müller an den Leiter der Institutszentrale in Bukarest, Horia-Roman Patapievici, von der Bespitzelungs-Thematik absehen konnte, hat nicht zuletzt mit der Einstellung der daran beteiligten deutschen Professoren zu tun, allen voran der Historiker Jörn Rüsen, dem es ein Leichtes war, nachsichtige Worte zu finden.
Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie. Diese bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.
Die von Herta Müller angestoßene Debatte beschäftigt mittlerweile auch die Bukarester Medien. Das Kulturinstitut selbst betreibt dabei eine eher nichtssagende Politik der Selbstverteidigung. Sein Leiter, Horia-Roman Patapievici, redet sich zum einen mit der angeblich fehlenden gesetzlichen Handhabe heraus, zum anderen stellt er den Moralanspruch der Kritiker in Frage. „Was sollen wir, die ohne Sünde sind, mit ihnen, den Sündern, bloß tun?“ heißt es in seiner Antwort auf den Offenen Brief von Herta Müller.
„Die Spitzeltätigkeit gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat“
Eingemischt hat sich nun auch der Schriftsteller Mircea Cartarescu, dessen jüngst auf deutsch erschienener Roman „Die Wissenden“ von der Kritik viel Lob erhielt. Sein zur Versöhnlichkeit neigender Artikel zur Spitzelaffäre aus der Bukarester Tageszeitung „Evenimentul zilei“ enthält die Summe der Missverständnisse, die die rumänische Öffentlichkeit prägen. Cartarescu spricht in höchsten Tönen von der fachlichen Meisterschaft der beiden ehemaligen Informanten. Der eine habe ein fundamentales Buch über die Utopie verfasst, der andere sei ein großer Germanist, und sogleich folgt die Behauptung, Moral und Intellektuellenleistung gingen selten zusammen. Und dann passiert etwas Erstaunliches. Cartarescu nennt als Beispiele für seine These: Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine und Drieu la Rochelle.
Das ist ein Skandal. Ich wüsste nicht, dass auch nur einer von diesen jemals Informant der Gestapo gewesen wäre. Sie haben ihre politischen Ansichten vielmehr öffentlich geäußert, für jeden sichtbar und zugänglich. Sie haben sich gewaltig geirrt, aber sie haben sich öffentlich geirrt und mussten sich dafür auch verantworten.
Wie aber kann man sie mit Antohi und Corbea vergleichen, die ihre Tätigkeit im Auftrag eines Repressionsapparats im Geheimen und Verborgenen ausführten? Diese gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat.
Securitate Vom Spitzel lernenr
Rumäniens Kulturinstitut lädt Securitate-IMs ein. Es könnte eine interessante Tagung werden – oder tut man wieder, als sei nichts geschehen?

Wenn es zwei Institutionen gibt, deren Tätigkeit den Demokratisierungsstand Rumäniens mehr als alle anderen offenbart, so sind es das Berliner Kulturinstitut „Titu Maiorescu“, eine Art Goethe-Institut mit kulturpolitischem Auftrag, und das CNSAS, das nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive, also der Akten des kommunistischen Geheimdienstes, das bei seiner Gründung 1999 die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte.

Der Blick ins Programm einer „Sommerschule“, die vom 19. bis 25. Juli im „Titu Maiorescu“ stattfinden soll, enthüllt eine Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen. Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien.

Akademische, kulturelle und ideologische Transfers“ sind einschlägig bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter – vulgo Spitzel – der Securitate. Es handelt sich um den Historiker Sorin Antohi und den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie.

Antohi fungiert sogar als einer von drei Leitern der Veranstaltung. Der Mann hat, oberflächlich betrachtet, eine akademische und bürgerrechtliche Bilderbuchkarriere vorzuweisen. Zuletzt lehrte er an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Gründung von George Soros. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als die Medien im Herbst 2006 seine Enttarnung als IM vorbereiteten, kam er der öffentlichen Anprangerung durch einen offenen Brief zuvor, in dem er seine Geschichte als Spitzel „Valentin“ zugab.

In der darauffolgenden Debatte kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici – bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde – bereits seit 2002 von Antohis geheimer Vergangenheit wusste. Patapievici leitet heute die Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest und ist damit oberster Schirmherr der Berliner Tagung. Kurz nach der Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an der von ihm angegebenen Universität Jassy. Sorin Antohi soll in Berlin drei wissenschaftliche Vorträge halten.

Andrei Corbea-Hoisie, Herder-Preisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach unfreiwilligem Rücktritt vom Diplomatenposten, eine romanistische Gastprofessur. Der vielseitige Mann, der unter Ceausescu einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für die Securitate tätig.

Unter dem Mitarbeiternamen „Horia“ hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren. Als im April 2007 die Archivbehörde ihr einstimmiges Verdikt sprach, das Corbea-Hoisie als Mitarbeiter der politischen Polizei benannte, widersprach er mit keinem Wort. Das Beweismaterial war erdrückend.

Es könnte eine interessante Tagung werden, wäre von all dem hier die Rede. Das aber ist nicht der Fall. Man wird wohl, wie in den alten Zeiten des Dialogs zwischen Ost und West, zwischen nützlichen Idioten und Geheimdienstzuträgern, vom Kulturaustausch sprechen, von den Einflüssen und nicht zuletzt von den Forschungsmethoden. So, als sei nichts geschehen. Als käme es zumindest nicht darauf an. Es kommt aber darauf an, in Deutschland wie in Rumänien. Kaum hat man dort mit der Aufarbeitung der Vergangenheit begonnen, schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine folgenlose Pflichtübung ist, so ist es eine gute Zeit für Leute wie Antohi und Corbea-Hoisie. Die Demokratie aber bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.

Der Autor, geboren 1952 in Rumänien, lebt seit 1987 als Schriftsteller in Berlin.

https://www.tagesspiegel.de/kultur/securitate-vom-spitzel-lernen/1280814.html

Spitzel-Streit

Auch ein klares Wort ist Amtspflicht

Der Chef des Berliner Literaturhauses bezieht Stellung im Spitzel-Streit.

Im Streit um ehemalige Securitate-Spitzel als Wissenschaftler in Berlin äußert sich Ernest Wichner, und zwar gegen die Spitzel, die ein unmenschliches Regime gestützt haben. Das Foto zeigt Soldaten, die Akten der Securitate 2005 im Zentrum für Aufarbeitung in Bukarest abladen.

Im Streit um ehemalige Securitate-Spitzel als Wissenschaftler in Berlin äußert sich Ernest Wichner, und zwar gegen die Spitzel, die ein unmenschliches Regime gestützt haben. Das Foto zeigt Soldaten, die Akten der Securitate 2005 im Zentrum für Aufarbeitung in Bukarest abladen.
Foto: Foto: ap

Lieber Horia Roman Patapievici,

wie ich Dir schon in einem persönlichen Brief mitgeteilt habe, lese ich Deine Antwort an Herta Müller auch als Antwort auf meine Kritik an dieser Sommerakademie im Rumänischen Kulturinstitut und antworte Dir – zwar nicht an ihrer Stelle, wohl aber im Einvernehmen mit ihr.

Ich glaube nicht, dass ein Verzicht des Rumänischen Kulturinstituts in Berlin auf die Teilnahme zweier überführter Securitate-Spitzel an einer wissenschaftlichen Tagung deren verfassungsgemäß garantierte Bürgerrechte verletzen würde, auch nicht deren Freiheit zur Berufsausübung. Mögen sie doch ihre Rechte und Freiheiten dort genießen, wo man sie haben will. Man muss sie nicht überall und in allen Institutionen einer Gesellschaft dulden, nur weil es kein Gesetz gibt, das ihren Ausschluss von repräsentativen Veranstaltungen ermöglicht. Der Direktor des Rumänischen Kulturinstituts in Bukarest als oberster Dienstherr sämtlicher Kulturinstitute kann und darf öffentlich mitteilen, dass er in Veranstaltungen der Institutionen, für die er Verantwortung trägt, keine ehemaligen Securitate-Spitzel zu sehen wünscht. Dies sollte doch reichen.

Und wenn es Verlage gibt, die ihre Werke drucken wollen, so mögen sie es tun. Man muss nichts verbieten, um Haltung zu zeigen. Man sollte bloß die Haltung, die man Spitzeln und Hochstaplern gegenüber hat, öffentlich aussprechen. Dagegen hat die EU nichts einzuwenden. Und ich glaube auch nicht, dass es in Rumänien ein Gesetz oder eine Verwaltungsvorschrift gibt, die Dich daran hindern, Dich in Wahrnehmung Deines Amtes gegen ehemalige Securitate-Spitzel und akademische Hochstapler auszusprechen.

Ich bin im Gegenteil davon überzeugt, dass es zu Deinen wohlverstandenen Amtspflichten gehört, Dich klar und unmissverständlich zu äußern. Auch weil man Dich für jemanden hält, der aufgrund seiner Überzeugungen und seines intellektuellen Formats dazu in der Lage ist, bist Du in Deinem Amt.

Wie Du weißt, habe ich auch Herrn Prof. Dr. Klaus Rüsen gefragt, was er von den beiden Spitzeln auf dieser Tagung hält. Er hat zurückgefragt, wem die Herren Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie denn geschadet hätten, ich müsse ihm erst diese Frage beantworten, bevor ich ein Recht habe, mich über deren Präsenz auf der Tagung zu empören. Nun ist mir auch aus hiesigen Diskussionen wohlbekannt, dass noch nie ein ehemaliger Spitzel zugegeben hat, irgend jemandem geschadet zu haben. Es sind zwar aufgrund dieses Spitzelwesens ganze Lebensläufe und Gesellschaften ruiniert worden, aber nie hat ein Spitzel der Stasi oder der Securitate jemandem persönlich einen Schaden zugefügt.

Im Falle des erlogenen Doktors und falschen Professors Sorin Antohi lässt sich zumindest aus seiner “internationalen akademischen Karriere” nach dem Ende der Diktatur ein ganz erheblicher Schaden konstatieren und benennen: All die Studenten, die Herr Prof. Antohi in Budapest promoviert hat, sind um ihre Leistungen betrogen worden, ihre Promotionen sind ungültig. Ja, was tun wir, wenn der ehemalige Spitzel, nachmalige Hochstapler und nunmehrige Direktor dieser Sommerakademie, ganz aktuell das wissenschaftliche Institut, das ihn zum Direktor dieser Sommerakademie ernannt hat, schlicht und einfach selbst erfunden hat? Im Programm steht, er sei Leiter des “Arbor Mundi. Institute for Advanced Study in Intercultural Humanism, Bochum”, dieses Institut gibt es nicht, jedenfalls habe ich bei redlichem Recherchieren keinen Beleg für dessen Existenz gefunden. Und mit diesem Institut kooperiert das Rumänische Kulturinstitut Berlin bei der Ausrichtung dieser Tagung. Dürfen wir da nicht laut und deutlich mitteilen, dass sich dieser Mensch in jeder Hinsicht als ein moralisch verkommenes Subjekt erwiesen hat, mit dem wir nie wieder etwas zu tun haben wollen? Wir dürfen es privat tun und wir dürfen es in unseren Ämtern tun. Und es hat niemand das Recht, uns daran zu hindern.

Wir brauchen weder hier in Deutschland noch in Rumänien das Strafgesetzbuch, um uns vor ehemaligen Spitzeln zu schützen. Es reicht, dass die Institutionen der Gesellschaft wie des Staates die Zusammenarbeit mit ihnen meiden. Und dass die verantwortlichen Personen in diesen Institutionen öffentlich zu ihren Entscheidungen stehen. Den rumänischen Staatspräsidenten möchte ich sehen, der Dich als Direktor des Rumänischen Kulturinstituts entlässt, weil Du dich weigerst, ehemalige Securitate-Spitzel, Betrüger und Hochstapler im Ausland als würdige Repräsentanten der rumänischen Kultur zu präsentieren. Und wenn deutsche Professoren unbedingt mit solchen Leuten konferieren wollen, mögen sie es auf ihre eigenen Kosten tun.

Mit freundschaftlichem Gruß, Ernest Wichner

https://www.fr-online.de/kultur/spitzel-streit-auch-ein-klares-wort-ist-amtspflicht,1472786,3288812.html

Herta Müller îl atacă pe Patapievici în presa germană

“Ce va fi contat în grila de selecţie, pentru nemţi şi români?

Relaţiile, competenţa, un CV profesional beton?”

 Dani Rockhoff

Intr-o scrisoare deschisă adresată directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici şi publicată joi în Frankfurter Rundschau sub titlul „Turnători la Academia de Vară”, scriitoarea Herta Müller protestează împotriva invitării de catre ICR la Berlin, a conferenţilor Andrei Corbea Hoisie şi Sorin Antohi. „E un scandal că România se prezintă în Germania cu aceste două persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu Securitatea“ spune Herta Müller. I se alătură în protest fostul ei soţ, scriitorul Richard Wagner, în Tagesspiegel din 17 iulie. Intervenţia celor doi este preluată imediat în mass-media culturală germană.

Democraţia neputincioasă

Sub titlul „Vom Spitzel lernen“  (Invăţând de la turnător),Wagner  relatează povestea celor doi presupuşi colaboratori ai Securităţii care au făcut cariera în România postcomunistă, istoricul Sorin Antohi şi germanistul Prof. Dr. Andrei Corbea-Hoisie, fost ambasador al României la Viena, laureat al premiului Herder în 1998 şi al Premiului Grimm al Oficiului German de Schimburi Academice (DAAD), dotat cu 10.000 DM si 1 lună de cercetare la institutele superioare germane, în anul 2000. Acest premiu este acordat anual de preşedintele DAAD „unui savant dintr-o ţară sud-europeană, care ca germanist s-a preocupat în mod deosebit de Germania, în cercetările şi activitatea sa pedagogică“. In cadrul unor „cariere academice şi cetăţeneşti exemplare“ Antohi ar fi predat în timpul din urmă la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta, fondată de George Soros, fiind ales şi în consiliul director al fundaţiei, spune Richard Wagner, scriitor german născut în Banatul românesc (1951) şi care trăieşte din 1987 la Berlin.

In toamna lui 2006, în urma dezvăluirilor din presa referitoare la trecutul său de colaborator, Antohi şi-ar fi făcut publica povestea colaborării cu Securitatea, sub numele de cod „Valentin“, mai relatează Wagner. El menţionează faptul că Antohi s-ar fi folosit de un titlu de Doctor „pe care nu l-a dobândit niciodată, cel puţin nu de la Universitatea ieşeană în cauză“.

Wagner presupune, ca urmare a dezbaterilor publice la temă, că lui Horia-Roman Patapievici, directorul centralei Institutului Cultural Român, de la Bucureşti, şi care a fost până în 2005 membru al consiliului de conducere al Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii  (CNSAS) i-ar fi fost cunoscut încă din anul 2002, trecutul securist al lui Antohi. Acesta figurează în programul Academiei de Vară de la ICR Berlin nu doar ca şi conferent, ci şi ca director de program, alături de Klaus Bochmann şi Jorn Rusen.

Conferinţa şi scoala de vară au fost concepute ca program integrat pentru studenţi avansaţi, doctoranzi şi post-doctoranzi buni cunoscători de germană, engleză şi română si interesaţi de tematica “Germania şi România – Transferuri academice, culturale şi ideologice”. Proiectul Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu”, Berlin în colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) şi Institutul Moldova -Universitatea Leipzig, ar urma să fie finalizat prin publicarea unui volum colectiv.

Anticipând discuţiile de la Sommerakademie, Wagner spune: „Se va vorbi, ca pe vremuri, despre dialoguri între Est şi Vest, între idioţi folositori şi informatori ai serviciilor secrete, despre schimburi culturale, influenţe şi metode de cercetare. Asa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi ca şi cum nu contează. Contează însă, în Germania, ca şi în România. Abia s-a început acolo cu prelucrarea trecutului, că se cade din nou în amnezie. Democraţia rămâne, fără valori de referinţă, neputincioasă.”

Strigoii trecutului

Herta Müller, în tonul ei caracteristic, mult mai emfatic decat al echilibratului ei fost soţ, consideră „un scandal, faptul că Romania se prezintă în Germania cu aceste două persoane”, respectiv Sorin Antohi şi Andrei Corbea Hoisie. Ea consideră, în scrisoarea deschisă către Patapievici, că „Dacă ICR se prezintă în Germania cu aceste persoane, se va auto-blama definitiv, iar participanţii germani vor fi folosiţi la lustrul turnătorilor“.

Născută în 1953 în Niţchidorf , scriitoarea Herta Müller părăseşte Banatul în 1987 şi se stabileste în Germania, unde scrisul îi rămâne bântuit de strigoii Securităţii. In vizita din martie 2008 la Bucureşti, interviul acordat Evenimentului Zilei n-a mai avut loc în holul unui hotel, deoarece scriitoarea ar fi fost avertizată că are după ea „cozi”.

Crede ICR că traieşte pe o alta planetă, pe care nu există noţiuni ca demnitate personală şi integritate morală a ştiinţei?” întreabă retoric Müller în scrisoarea către Patapievici. „Promit că nu voi mai pune piciorul peste pragul ICR Berlin – şi nu voi fi singura.” continuă ea, încheind cu „salutări prieteneşti”, dupa tipicul epistolar german.

Protestele celor doi scriitori germani originari din Banat au fost transmise ca informaţie de presă, înmiit, prin mail. Preşedinta unei asociaţii de români din Berlin spune că există intenţia unui protest solidar, adresat Guvernului României. ICR nu şi-a exprimat încă, public, poziţia.

Academia de Vară de la Berlin e în desfăşurare, cei doi contestaţi la catedră. Ce va fi contat în grila de selecţie, pentru nemţi şi români? Relaţiile, competenţa, un CV profesional beton? Din câte se pare, moralitatea mai puţin. Aici însă, răspunsul vine de mai sus.

20.07.2008                                                                                       

Dani Rockhoff

Germania

https://www.tagesspiegel.de/kultur/Securitate;art772,2573691

https://www.fr-online.de/in_und_ausland/kultur_und_medien/feuilleton/?sid=0256f8fb26108a47379d1de4f4908e3e&em_cnt=1368607

https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ACTUALITATEA%20GERMANA/Herta%20Mueller%20il%20ataca%20pe%20Patapievici%20in%20presa%20germana%20de%20Dani%20Rockhoff.htm

Print Friendly, PDF & Email
You can leave a response, or trackback from your own site.

9 Responses to “Turnator la turnator trage. Turnatorul ICR Andrei Corbea-Hoişie o lauda pe turnatoarea DIE Catrinel Plesu. Ce scandal a provocat in Germania prezenta turnatorilor Hoisie si Antohi la un program ICR. DOSAR DE PRESA”

  1. Josika says:

    Ooo, lucruri noi despre prof. Hoişie… Nu-i ştiam latura asta. Numai lucruri bune aflu: Bichir uns membru CNSAS…

  2. AHTA says:

    îmbibaţi de raţionamente alternative situate la limita patologicului; îmbibaţi de mimetism doct; invocă marile idei doar pentru a le desfigura “utilitar”; fac exact ce impută altora că fac; ar face orice ca numele lor să însemne ceva, călcând pe fruntarii şi morminte; manipulează şi mint; incapabili de compasiune, de sentimente omeneşti, deşi le mimează f bine, conjunctural.

    Sunt toţi o apă şi un pământ: liiiceeni, patapievici, manoleşti, tismăneni, andryplesi…

  3. Anonim says:

    Desi Doamna HM are perfecta dreptate relativ la cei doi culturnici ai timpurilor noastre, nici domnia sa nu este prea departe.

    Astfel, premiul Nobel a fost conferit domniei sale doar prin subtila coregrafie a baletului ruso-german, cuplul Merkel-Putin reproducindu-l pe cel Ribbentrop-Molotov.

    Opera doamnei HM nu are decit ‘calitatea’ de a reitera cliseele desantatei propagande antiromanesti din anii ’80. Cui prodest?

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova