Posts Tagged ‘Adomnitei’

Funeriu este mai idiot decat pare. Si se vede ca are multi colegi in Guvern la fel de “neutri”

In 2008, Cristian Adomnitei, unul dintre dobitocii instalati la conducerea ministerului Educatiei pentru a distruge mai bine sistemul de invatamant, ii elimina pe Eminescu, Creanga, Caragiale sau Nichita Stanescu din programa pentru Bacalaureat si ii inlocuia cu Tismaneanu, Manolescu, Plesu si Cartarescu. Explicatia sa: “Prin subiectele pentru examenul de bacalaureat 2008 se cultiva dimensiunea europeana a Romaniei, si nu spiritul ingust si dogmatic al altor vremuri“. La scurt timp, in fata unor elevi de scoala primara, demonstra ca la capitolul “dimensiune europeana” sta cam cum era si e si acum: prost. Ministrul Educatiei se straduia sa-i “educe” pe copii ca steagul Uniunii Europene nu are 12 stele cum cred ei, ci mai multe. Cam cate stele verzi vedea el, probabil.

Acum, cand ne-am pricopsit cu un Funeriu al Educatiei Anti-Nationale (intre timp denumirea Ministerului a si scapat de sintagma “nationala”, devenind al “Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului”), descoperim – dupa ce a distrus ce mai ramasese de distrus in invatamantul romanesc, acum si maghiarizat si “europenizat” de tot -, ca individul este idiot de-a dreptul.

Ziare.ro ne spune de ce:

Aflat in plenul Senatului pentru a sustine punctul de vedere al Guvernului la un proiect de lege, ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, s-a facut de rasul senatorilor si al studentilor care asistau la sedinta, demonstrand ca gramatica limbii romane ii este o necunoscuta.

In toiul unei discutii in care presedintele Senatului, Mircea Geoana, ii reprosase modul in care li se adresase senatorilor, ministrul Educatiei a avut o replica naucitoare: “cuvantul “coleg” este neutru, nu este de fel feminin, este trecut in Dictionarul explicativ al limbii romane”.

Mediafax mai adauga: Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a gafat de două ori, marţi seară, la 10 TV şi la B 1 TV, adresându-se lui Radu Moraru şi apoi lui Ion Cristoiu cu formula “domnu’ Turcescu”, aceasta după ce, în prima parte a zilei, afirmase în Senat că substantivul “coleg” este de gen neutru, stârnind critici.

In sfarsit, a cazut. Adomnitei ramane in istoria Guvernelor de dupa 1989 drept cel mai idiot ministru al Educatiei. De-asta a si fost pus!

Acesta este omul?

SCRISOARE DESCHISA PRIVIND EVOLUTIONISMUL SI CREATIONISMUL IN SCOLILE DIN ROMÂNIA

Catre: Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
Dlui Ministru, Cristian Adomnitei

4 martie 2008

Stimate Domnule Ministru,

Alianta Familiilor din România (AFR) va remite aceasta scrisoare in legatura cu controversa recent creata de Scrisoarea Deschisa adresata Domniei voastre de organizatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta (“SPLC”). AFR reprezinta si pledeaza in societatea romana valorile si interesele spirituale a peste 650.000 de adulti care in marea lor majoritate sunt parinti. Pozitia AFR privind predarea, sau nepredarea, evolutionismului in scolile din România este diferita de cea promovata de SPLC. Enuntam motivele.

Majoritatea covârsitoare a constituentei pe care AFR o reprezinta a fost educata sub regimul comunist. Ne amintim cu oroare indoctrinarea in evolutionism la care regimul comunist ne-a supus, iar experientele care le-am acumulat atunci nu dorim sa fie impartasite de copiii nostri sau de generatia tânara. Copiii in general pot fi usor indoctrinati având in vedere ca facultatile lor intelectuale nu sunt dezvoltate suficient. Nu gasim de bun augur deci impunerea asupra lor a unei teorii care se pretinde stiintifica, dar care de fapt e pura speculatie.

Evolutionismul nu e o stiinta demonstrata tangibil. Doar in ultimele decade aproximativ 700 de oameni de stiinta la nivel de doctorat au pus sub semnul intrebarii acuratetea darwinismului si a evolutiei. La fel, in 2006, un sondaj de opinie organizat de Pew Research Center arata ca doar 26% din populatia Statelor Unite accepta evolutionismul, iar 42% il resping din start. Sondajul e relevant nu numai pentru ca e recent, dar mai ales pentru ca a fost efectuat in cea mai avansata, din punct de vedere stiintific si tehnologic, societate contemporana.

Suntem de asemenea ingrijorati pentru ca bunastarea intelectuala a copiilor nostri implica si drepturile noastre ca parinti de a le forma educatia in conformitate cu valorile noastre ca parinti. Nu e deci potrivit sa se impuna asupra copiilor vederi pseudo-stiintifice care sunt respinse de majoritatea covârsitoate a parintilor lor. Libertatea de constiinta trebuie sa tina seama si de drepturile parintilor de a-si educa copiii in spiritul pe care ei il aleg si il gasesc potrivit. Orice drept conferit de societatea civila este exercitat in relatie cu alte drepturi. Deseori, aceste drepturi nu sunt compatibile, ci in conflict. In aceasta ierarhie a drepturilor, drepturilor celor direct afectati trebuie sa li se acorde prioritate. In cazul de fata, drepturilor parintilor de a dispune de educatia copiilor lor trebuie sa li se acorde prioritate. Cât despre copii, ei nu sunt intrebati ce gândesc asupra acestui subiect. Ei isi pot exprima parerea doar prin vocea parintilor lor. Acestia suntem noi si milioane de alti parinti.

Anticipam ca actiunea de fata a SPLC este doar una din multe alte actiuni deja planificate pentru secularizarea fortata a societatii romanesti. Intreprinse in numele libertatii de constiinta, aceste actiuni de fapt au ca obiectiv ultim eliminarea libertatii de constiinta si a pluralismului in gândire si exprimare. Eliminarea religiei si ateizarea societatii fac si ele parte din aceasta agenda agresiva de secularizare fortata. Acest fenomen nu este unic României, ci e promovat cu o agresivitate deosebita in diferite tari europene si in Statele Unite. Peste tot insa, societatea isi exprima opozitia iar parintii isi afirma dreptul de a dispune de educatia copiilor lor.

Amintim aici ca Scrisoarea Deschisa a SPLC se bazeaza pe Rezolutia emisa de Consiliul Europei pe 4 octombrie 2007 care condamna predarea creationismului in tarile membre, cere eliminarea lui ca subiect de studiu in scoli si inlocuirea lor cu darwinismul si evolutionismul. Nu putem fi de acord cu aceste tendinte. Cu mici exceptii, nici restul lumii nu este de acord. In fapt, Rezolutia a fost criticata la nivel international ca fiind un abuz de autoritate din partea Consiliului Europei, fiind chiar etichetata, in editorialele unor ziare de larga circulatie internationala, ca un “cosmar,” “un banc” sau “ireala”.

AFR a raspuns prompt acestei Rezolutii pe 23 octombrie 2007, când a inregistrat in Consiliul Europei o Scrisoare Deschisa prin care cere Consiliului Europei retragerea Rezolutei. Textul integral al Scrisorii poate fi consultat la adresa http://www.protejarea-familiei.com/openletter.pdf . Amintim aici câteva dintre punctele ei principale care au relevanta pentru dezbaterea care are loc curent in România privind acest subiect.

Evolutionismul si teoriile politice pe care el le-a generat, cum sunt totalitarismul si darwinismul social, au dat nastere celor mai atroce sisteme politice din secolul XX. La rândul lor, aceste sisteme politice au generat cele mai intense si tragice conflagratii din istoria omenirii. Au suprimat drepturile omului si au interzis exprimarea teoriilor sau opiniilor diferite cu privire la aparitia universului sau a societatii umane.

Un viitor bazat pe evolutionism nu va fi un viitor uman. Promotorii contemporani ai evolutionismului au ca ultim obiectiv insasi transformarea rasei umane. Teorii aberante de genul transspeciismului, transumanismului si al painismului deja incep sa devina la moda. Evolutionismul de asemenea deschide usa eugeniei si eutanasiei. La rândul lor, aceste idei promoveaza ideea eliminarii fiintelor firave din societate pe baza argumentului ca nu contribuie pozitiv la dezvoltarea sau perpetuarea speciei umane.

Mai mult, evolutionismul cauta redefinirea notiunii de “persoana” care sa includa, de exemplu, diferite specii de animale, dar in acelasi timp sa excluda fiintele umane nenascute sau fiintele care din motive medicale sunt incapabile de a rationa. Asa incep sa se deschida porti pentru posibila legiferare a eugeniei si a eutanasiei in România. In felul acesta, valoarea fiintei umane va fi trivializata.

Contrar afirmatiilor facute de SPLC, Rezolutiile Consiliului Europei nu au efect obligatoriu asupra statelor membre. România este stat suveran si ca atare are autoritate sa legifereze in domeniul educatiei nationale in conformitate cu valorile ei crestine si traditionale. Nu exista nici o constrângere la nivel international care ar putea impiedica România sa interzica predarea evolutionismului la nivel preuniversitar.

Tineretul preuniversitar din România nu are nevoie de teoriile fortate ale lui Voltaire sau Nietzsche. Voltaire, parintele ateismului modern, a faurit baza ideologica a sângeroasei revolutiei franceze din 1789, iar Nietzsche pe cea a totalitarismului nazist. In prezent, teoriile lui Nietzsche inspira, in parte, bazele ideologice ale miscarii transumaniste. Miscarea transumanista are ca ultim obiectiv inlocuirea rasei umane cu o specie supraumana, un hibrid uman-robot. In România, marxismul, mergând mâna in mâna cu evolutionismul, a creat baza ideologica a totalitarismului comunist. Nu dorim sa ne intoarcem in istorie. Dimpotriva, dorim ca noile generatii sa beneficieze de o educatie sanatoasa care garanteaza progresul societatii. Amintim, in final, ca bazele celei mai democrate si prospere societati contemporane, cea americana, au fost create pe baza unor teorii adânc inradacinate in credinta crestina.

România este stat suveran, iar parintii au dreptul si chiar obligatia sa ceara autoritatilor sa legifereze ceea ce ei cred este mai potrivit pentru copiii lor. Nadajduim ca punctele enuntate in aceasta Scrisoare Deschisa vor fi luate in considerare.

Cu deosebita stima,

Dr. Avocat Petre Costea
In numele Consiliului Director
Alianta Familiilor din România

Adomnitei, pe urmele anti-crestinilor


Cluj-Napoca, 6 februarie 2008

S c r i s o a r e d e s c h i s a

Domnului CRISTIAN ADOMNITEI

Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Stimate Domnule Ministru,

Constat cu surprindere ca noul Proiect al Legii Invatamantului din Romania, prin articolul 10(1), elimina religia ca obiect de studiu in ciclul liceal, cu toate consecintele de rigoare, ceea ce reprezinta un regres fata de Legea Invatamantului din 1995, care prevedea in articolul 9 (1) ca „planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun”.

Ca unul care a facut parte din generatia si structura „Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii” (1990-1992), imi iau permisiunea de a-mi reinnoi pledoaria pentru mentinerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu in ciclul liceal, iar pentru aceasta nu voi aduce alte argumente decat pe cele invocate de noi in apelul „Religia in scoala”, publicat in ziarul „Romania libera” din 6 iulie 1991, al carui ecou se regaseste in Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, care se dovedeste si astazi, dupa 13 ani, tot atat de actual si pe care, in consecinta, vi-l prezint mai jos.

Cu stima,
†Bartolomeu V. Anania
Arhiepiscop si Mitropolit

RELIGIA IN SCOALA

Problema invatamantului religios in scolile de stat, departe de a fi fost rezolvata, continua sa ramana deschisa si sa constituie o tema de neliniste si ingrijorare pentru o foarte mare parte a opiniei publice romanesti.

Se stie ca in primele trei luni ale anului 1990 demersurile oficiale ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si ale Ministerului Cultelor au ramas fara rezultat.

La 3 aprilie 1990, Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii si-a conjugat eforturile cu ale celor doua institutii si a obtinut din partea Ministrului Invatamantului si Stiintei[1] acordul de principiu ca ora de religie sa fie predata obligatoriu la clasele I-XII, cu un statut bine definit in cadrul programei de invatamant, tinandu-se seama si de principiul pluriconfesional.

Salutat si insusit de Sfantul Sinod, acest acord a ramas in faza de virtualitate; printre alte cauze, mai mult sau mai putin obscure, nu pe ultimul loc au fost si inertiile birocratice care continua sa staruie, neclintite, si in structurile noastre bisericesti.

Dupa alegerile din 20 mai 1990, conducerea Ministerului Invatamantului si Stiintei a adoptat o formula ambigua si aleatorie, al carei caracter restrictiv este mult mai transparent decat invaluirile fals-generoase cu care ne obisnuise un anumit limbaj al ateismului comunist. Ora de religie devine disciplina de „educatie moral-religioasa”; predarea e limitata la clasele I-VIII; statutul ei se dilueaza in termeni vagi ca „facultativ” si „optional”; instructiunile Ministerului precizeaza ca in predarea ei nu poate fi vorba de „catehizare” (adica de instruirea religioasa a elevilor), ci numai de „valorile moral-educative, istorice si culturale” (ca si cum o morala ar putea sa existe fara suportul ei doctrinar!); „acceptarea” acestei discipline pare un act de bunavointa, un fel de hatir al guvernantilor fata de revendicarile postrevolutionare.

Consecintele: Religia in scoala a ramas la bunul plac al inspectoratelor judetene si directorilor locali, care nu in putine cazuri se prevaleaza de lipsa ori de insuficienta unor „instructiuni” de la centru; acolo unde este predata efectiv, ea pare mai mult tolerata si capata un caracter de semiclandestinitate; cei ce o predau, atat preoti cat si mireni, se resimt de aproximatia unui statut incert; dupa un an si jumatate de la Revolutie, profesorii voluntari nu au la dispozitie nici cel putin o programa analitica bine intocmita si eficienta, care sa suplineasca partial lipsa manualelor.

In proiectul de Constitutie, majoritatea parlamentara expediaza problema religiei in scoala printr-o formula de maxima generalitate, ignorand astfel imperativele spirituale ale neamului si acordand audienta celor ce, prin tot ce scriu si vorbesc, confunda religia cu ideologia si dau dovada ca despre religie nu stiu mai mult decat au invatat la orele de marxism.

Pe de alta parte, insusi Sfantul Sinod, prin recenta „Comisie speciala pentru educatie moral-religioasa in invatamantul de stat”, manifesta o induiosatoare grija ca lucrarile si concluziile acesteia sa se pastreze cu strictete in limita dispozitiilor restrictive ale Ministerului Invatamantului si Stiintei, inclusiv interzicerea catehizarii elevilor. Acest duh de obedienta, care parea depasit prin declararea solemna a autonomiei bisericesti, este cu atat mai inexplicabil si intristator cu cat el poarta si girul unor ierarhi tineri, de curand intrati in Sinod.

Din punctul nostru de vedere:

1. Ora de religie in scoala nu constituie un deziderat nou, postrevolutionar, ci restaurarea statutului ei de pana in 1948; ea nu se cere introdusa, ci reintrodusa in invatamantul de stat ca disciplina in serviciul binelui public, menita acum sa contribuie cu prioritate la vindecarea racilelor sociale, cum sunt delincventa si criminalitatea.

2. Religia nu e proprietatea Statului, nici a Ministerului si nici a Bisericii ca institutie; ea este un dat fundamental al poporului roman, pastrat de-a lungul a doua milenii si marturisit de tinerii martiri din Decembrie 1989. Daca actuala putere statala si-a propus si a fagaduit sa-i inapoieze poporului roman bunurile ce i-au fost furate de dictatura comunista, e de neinteles de ce-i retrocedeaza pamantul, dar refuza sa-i restituie cerul.

3. Redresarea sociala, economica si politica a poporului roman va fi imposibila fara temeiul moralei religioase, singura capabila sa-i redea echilibrul si sa-l realinieze unei Europe de straveche traditie crestina. Oare cat va mai trebui sa fie repetat adevarul incontestabil ca religia nu este o achizitie evolutiva istorica, ci un dat constitutiv al conditiei umane? In acest proces de innoire, Biserica e obligata sa-si fortifice vocatia misionara, iar Scoala, ca institutie fundamentala pentru instruirea si educarea poporului, trebuie sa-si recapete vechiul ei rol de vehicul al valorilor crestine.

4. Cerem ca Parlamentul (Adunarea Constituanta), Guvernul, Ministerul Invatamantului si Secretariatul de Stat pentru Culte sa reia problema orei de religie in scoala, s-o examineze cu toata seriozitatea si s-o rezolve prin legiuiri care sa-i redea si sa-i garanteze statutul pe care l-a avut inainte de dictatura comunista atee.

5. Cerem ca Sfantul Sinod sa adopte o pozitie ferma asupra acestei probleme, cel putin in spiritul hotararii sale din 3 aprilie 1990, careia i se pot adauga punctele noastre de vedere date publicitatii la 13 august si 23 septembrie 1990. Ca drept al poporului roman, ora de religie nu poate constitui obiect de negociere si compromisuri, mai ales din partea unei puternice Biserici majoritare, care este nu numai depozitara doctrinei si traditiei, dar si principala raspunzatoare pentru innoirea spirituala a natiunii.

6. Cerem ca ora de religie sa fie predata in intregul ciclu primar, gimnazial si liceal, adica in clasele I-XII. Adolescentul nu poate fi abandonat tocmai la varsta crizelor personale de tot felul, cand intrebarile devin cruciale. Nimeni nu-i poate tagadui tanarului de mai tarziu dreptul la optiune, dar nu exista optiune fara cunoasterea fiintei umane in intregul ei. Daca in structura invatamantului public exista destule discipline predate inca in spirit materialist-ateu, ora de religie implineste cel putin principiul echitatii. […]

7. Cerem ca ora saptamanala de religie sa aiba caracter obligatoriu, facultativa fiind doar dispozitia elevilor de a-si insusi materia predata. Respectarea libertatii lor poate fi tradusa printr-un sistem limitat de notare, intre maximum 10 si minimum 5, ceea ce inseamna rasplatirea celor buni, dar nesanctionarea celor dezinteresati; la religie nu se ramane corigent, iar repetenta e de alta natura decat cea didactica.

8. Facem apel catre Bisericile surori, catre Asociatiile, Conferintele, Ligile si Fratiile crestine, catre opinia publica din Romania, catre parintii carora nu le este indiferenta soarta copiilor lor si a societatii de maine, sa-si exprime sau reinnoiasca demersurile pentru reintroducerea orei de religie in scoala, adresandu-se tuturor forumurilor bisericesti si statale in a caror competenta se afla rezolvarea acestei probleme de importanta vitala pentru existenta si destinele poporului roman.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

2 iulie 1991

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova