Posts Tagged ‘alfred moses’

La 60 de ani de la moartea sa, Stalin se intretine cu Hitler pe tema lui Antonescu si a holocaustului Academiei. Presa online reflecta comentariile lui Djugasvili alias ЌОБА. Destinul Maresalului Antonescu. VIDEO MApN-ANF-ANR-ASRI

Maresalul Antonescu la ProcesINFO UPDATE: “In Tel Aviv exista, in anii `70, intr-un Memorial al Victimelor Holocaustului, Aleea Maresal Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman si o placa pe care se exprima recunostinta evreilor din Romania pentru faptul de a nu fi permis Germaniei … etc, etc.
In dosarul problemei “spionaj israelian” am studiat istoricul aleii, am vazut fotografiile doveditoare si am avut prilejul sa ascult si relatarile unor informatori din problema…
In filmul documentar de lung metraj “Destinul Maresalului” – scenariu Marian Ureche, Constantin Hlihor si altii – care a rulat doua saptamani la Cinema STUDIO cu casa inchisa, pana cand ambasadorul S.U.A. Alfred H. Moses… i-a impus lui Magureanu sa-l trimita in pensie pe general – sunt mai multe secvente cu documente si marturii ale recunostintei liderilor Internationalei Sioniste, a Congresului Rabinilor etc, etc, fata de MARESAL.”
Aurel I. Rogojan

Foaie verde de pelin,
La o cârciumă-n Berlin
Hitler şi cu Mussolin’
Stau la masă cu Stalin!
… Nu beu ţuică, nu beu vin,
Ci beu sânge de Român!
Alelei, jupân Staline,
Om hain, suflet de câine,
Ridicat-ai sabia,
Ne luaşi Basarabia,
Dar noi mult n-o vom lăsa
Şi-napoi ne-o vom lua!
Foaie verde de pelin,
Hitler  şi cu Mussolin’,
Foarte rău v-aţi plănuit
Când Ardealu’ ne-aţi răpit
Că l-aţi luat de la creştini
Şi l-aţi vândut la străini,
La păgâni, la venetici,
Care nu sunt de pe-aici,
La spurcaţii de maghiari,
Barbarii cei mai barbari!…
 
(Rapsodul D. V. Condoiu din Câmpofeni, 1940, Tg. Jiu, Jud. Gorj via Roncea.Ro)
Ribbentrop Molotov Stalin si Lenin din tablou la semnarea Pactului - Foto via Roncea Ro

La cateva articole din presa online despre Maresalul Ion Antonescu si holocaustul de la Academie, “Un roman” face un comentariu pertinent, in timp ce Iosif Visarionovici Stalin Djugasvili, alias Koba, se intretine sau cearta de zor cu Hitler si altii pe temele fierbinti ale zilei, incepand cu ziua Pactului Hitler- Stalin (foto) urmat de Diktatul de la Viena si pana azi. La 60 de ani de la moartea “Tatucului” redau cateva dintre aceste comentarii, care reflecta adevarata Voce a Romaniei:

Un român:

Fie că se vrea, fie că nu, Mareşalul ION ANTONESCU a fost, este şi va rămâne unul dintre CEI MAI MARI PATRIOTI ROMÂNI. Delatorii lui pot fi asemănaţi cu spectatorii laşi, care aruncă ouă asupra “actorilor”, dar care nu se implică în evenimente. Perioada în care Mareşalul a condus NEAMUL ROMÂNESC trebuie analizată “Sine ira et studio” în condiţiile specifice ale perioadei, nu sub imperiul (ne)documentarii post-factum. Puteţi, domnilor delatori ai Mareşalului, să numiţi o altă personalitate a vremii care şi-a asumat răspunderea conducerii Ţării în clipele grele din Timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial? Iuliu Maniu a jucat – tot timpul – la două capete, cum se spune, inclusiv în timpul mascaradei procesuale din 1946, în complotul lui Mihai şi a camarilei sale, la 23 august 1944, când au trădat ROMÂNIA şi pe români. FOSTUL Rege Mihai – trădătorul Neamului Românesc, s-a bucurat de toate onorurile – în timpul guvernării Antonescu – dar greutăţile şi răspunderea le-a lăsat pe umerii Mareşalului. El s-a ales doar cu profitul TRĂDĂRII. Astăzi, la vârsta senectuţii, s-ar impune să spună ADEVĂRUL. Cel necosmetizat.
Evreii (nu toţi), cei nesinceri şi mincinoşi, aflaţi sub coordonate sörösiste, l-au “absolvit” pe Horthy de orice vină. Asupra Mareşalului au aruncat tone de proiectile şi lături scabroase. Pe Mareşalul Antonescu îl asasinează în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut, în fiecare secundă! Laşii nu sunt interesaţi decât de buzunarele lor. Tac precum mortul în păpuşoi. Pe Wilhelm Filderman, după ce a spus ADEVĂRUL despre Mareşal, coreligionarii lui l-au “făcut” sclerozat. La fel au păţit TOŢI evreii care au spus adevărul – şi există astfel de oameni: Norman Finkelstein, Grossman, rabini şi oameni corecţi…
În vremurile de restrişte ale dictaturii globaliste în care trăim, TOŢI ROMÂNII trebuie să se unească, altfel vom pieri ca NEAM. Ţara este deja pierdută sub Diktatura U.E. – noua Uniune Sovietică, mult mai groaznica si distrugütoare decat cea a anilor ´40-´50.

I. V. Stalin (Djugaşvili) despre “Mai vin americanii?”:

Domnule Profesor, situaţia este foarte clară: Americanii azi sunt în poziţia surprinsă de Mareşalul Antonescu în privinţa lui Iuliu Maniu – când putea veni la guvernare nu voia, iar când dorea nu putea! Deci, ca să revenim la … chestiune, prin anii 40-50, când Americanii erau aşteptaţi în România (şi nu doar atât) NU AU PUTUT VENI, iar în prezent, CÂND POT VENI, NU O FAC. Sunt erori la scară globală ce se văd şi se simt, astfel încât curând-curând VOM DISCUTA DESPRE IMPERIUL AMERICAN LA TIMPUL TRECUT. Daţi-mi voie să semnez KOBA şi să “dictez” de la Kremlin: Alea jacta est! …
I. V. Stalin (Djugaşvili), zis şi KOBA:
Stimate Domnule Profesor, vă rog să-mi îngăduiţi ca, drept urmare la acest spectacol real de dans, să vă trimit – din presa de azi 1 martie 2013 – o FABULĂ scrisă şi semnată (NU DE MINE, DUMNEZEULE, na că încep să mă creştinez!). Dar despre ce-i vorba:
ŞOC! ŞOC! ŞOC!
Nici NU bănuiaţi: Holocaustiştii au descoperit aparatul pentru … MĂSURAREA APLAUZELOR! Mai precis: intensitate, durată şi – atenţie! – culoare ???!!! Pe când un aparat PENTRU DETECTAREA PROSTIEI ???

Cum a ajuns Academia Romana “sa se desocieze total” de afirmatiile istoricului Vladimir Iliescu privind negarea Holocaustului
de Raluca Pantazi / HotzNews.ro
Academia Romana anunta printr-un comunicat de presa ca “se disociaza total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, si isi exprima regretul ca acestea au fost facute in spatiul sau”. Pozitia Academiei vine la doua saptamani dupa ce, in cadrul unui eveniment organizat in cadrul institutiei, istoricul Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania a declarat ca “Holocaustul nu a avut loc decat in Ungaria si Germania. In Romania au fost numai persecutii”. La eveniment a participat si presedintele Academiei, Ionel Haiduc, iar discursul istoricului Iliescu a fost primit cu aplauze.
Dupa acest eveniment, numeroase personalitati din mediul academic au trimis scrisori deschise catre presedintele Academiei Romane, exprimandu-si indignarea fata de declaratiile facute in aula Academiei si de modul in care acestea au fost primite.
Pe 14 februarie, in aula Academiei Romane a avut loc lansarea publica a doua volume. La eveniment a fost prezent si academicianul Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, iar printre cei care au luat cuvantul s-a aflat profesorul Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania.
Intr-o inregistrare audio a discursului sustinut de profesorul Vladimir Iliescu in aula Academiei Romane, inregistrare publicata pe Youtube.com in contul ZiaristiOnlineTV, se poate auzi cum acesta a declarat ca “in Romania au fost persecutii impotriva evreilor”.
“Domnilor, au fost persecutii, 20.000 de evrei au murit din cauza autoritatii romanesti, dar nu a fost Holocaust, dovada cei peste 300.000 care au supravietuit in Regat si ei au murit mare parte din prostie. Sigur, 20.000-30.000 au fost impuscati (…), dar majoritatea au murit pentru ca au fost bagati in colhozuri cu paie, au venit primele epidemii. Romanii raspund de asta, dar asta nu este Holocaust”, a continuat acesta.
“Holocaustul nu a avut loc decat in Ungaria si Germania. In Romania au fost numai persecutii. E o mare deosebire”, a declarat profesorul Vladimir Iliescu. In incheierea declaratiei, acesta a precizat urmatoarele: “De curand eu am fost facut antisemit, ca si prietenul meu academicianul Razvan Theodorescu, si – ca sa inchei intr-o nota vesela – i-am propus infiintarea unui club al antisemitilor filosemiti”.
Pe inregistrare se poate auzi cum discursul sustinut de Vladimir Iliescu a fost aplaudat de cei prezenti la eveniment.
26 februarie – Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din Romania despre “aplauzele unanime cu care s-a terminat un discurs al unui antisemit mascat”
“Ceea ce m-a impresionat cel mai prost au fost aplauzele unanime cu care s-a terminat un discurs al unui antisemit mascat”, a reactionat presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania, Shlomo Leibovici Laish. Intr-un interviu acordat Radio Romania Actualitati pe 26 februarie, acesta a declarat ca “am fost mai mult decat prost impresionat de ce am primit prin email, discursul lui Iliescu la Academia Romana. Pe Youtube l-am ascultat, cu vocea lui, tot discursul”.
“Adica, ‘da, evreii din Romania au suferit, au murit 120.000-130.000, parca ce sunt 120.000 de jertfe? Nimic. Dar nu a fost Holocaust’. In afara de faptul ca din punct de vedere istoric este un fals (…) v-as fi aratat un document scris de mana, un raport al cuiva care a fost responsabil cu exterminarea evreilor din Romania, cati au fost impuscati, in ce locuri. Un numar mai mult decat dublu”, a continuat presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania.
Acesta a sustinut ca le-a raspuns tuturor celor care i-au trimis mesaje legat de acest subiect. “Doua zile mai tarziu am primit raspunsul presedintelui Academiei, Haiduc, ca nu e pozitia Academiei si asa mai departe. Iar am reactionat destul de grav, ca e fatarnic. Ca nu numai ca nu a spus nimic de la catedra, dar a aplaudat si el. Si se vede, e imagine. Asta nu se poate infirma”, a declarat Shlomo Leibovici Laish.
Potrivit acestuia, in reactiile pe care le-a avut a intrebat: “Voi, de la Academie, nu va dati seama cum se uita lumea civilizata la voi? Ce fata vreti voi sa aiba Romania in aceasta lume? Indiferent de ce credeti. Cum nu va dati seama ca duceti renumele Romaniei de rapa?”
26 februarie – Scrisoare deschisa adresata presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc: Va propunem sa va delimitati cu fermitate de afirmatiile iresponsabile ale vorbitorului din Aula Academiei Romane
Presedintii Fundatiei pentru Democratie, Cultura si Libertate, Asociatiei Pro Democratia, Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, Transparency International Romania, profesorul universitar Paul Dobrescu si scriitorul George Astalos au adresat marti, 26 februarie, o scrisoare deschisa presedintelui Academiei Romane, academicianul Ionel Haiduc.
“In cadrul reuniunii din 14 februarie 2013 in prezenta conducerii Academiei Romane un domn de origine romana care traieste si lucreaza la Universitatea din Aachen, Germania a afirmat ca Holocaustul evreilor din Romania este ‘o minciuna enorma pe plan cosmic’. Si nimeni din sala nu a reactionat, ba mai mult, profesorul respectiv a primit si multumiri pentru interventia sa”, se arata in scrisoarea deschisa, citata de Radio Romania Actualitati.
“Cu tot respectul pe care il purtam Academiei Romane ca pilon al natiunii noastre acest fapt este de neacceptat”, continua semnatarii, care isi exprima “consternarea ca in aceste conditii o persoana poate sa emita de la tribuna Aulei Academiei Romane astfel de declaratii care contrazic atitudinea corecta, echilibrata si demna a societatii romanesti”.
In finalul scrisorii, semnatarii ii transmit urmatoarele presedintelui Academiei Romane: “Va propunem sa va delimitati cu fermitate de afirmatiile iresponsabile ale vorbitorului din Aula Academiei Romane si sa evitati pe viitor ca astfel de personaje sa foloseasca tribuna celei mai importante institutii stiintifice romanesti pentru a crea confuzie si a justifica abordari extremiste”.
27 februarie – Reactia Academiei Romane: Ne disociem total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respingem categoric
Pe 27 februarie, la doua saptamani de la eveniment, Academia Romana a reactionat printr-un comunicat de presa. “In Aula Academiei Romane, in ziua de 14 februarie 2013, a avut loc lansarea publica a doua volume: ‘Enciclopedia Regimului Comunist – Represiunea’ si ‘Enciclopedia Regimului Comunist – Institutii’ publicate de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (director dr. Radu Ciuceanu)”, incepe comunicatul Academiei.
“Cu aceasta ocazie, au luat cuvantul unsprezece persoane, intre care ultimul vorbitor a fost prof. Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania. Intalnirea nu comporta o dezbatere. Discursurile s-au referit la noile aparitii. Continutul interventiei dlui Vladimir Iliescu nu avea legatura cu tematica intalnirii si a fost total neprevazut”, precizeaza Academia Romana.
Potrivit acesteia, “tema Holocaustului din Romania este prezentata pe larg in volumul IX din tratatul ‘Istoria Romanilor’ (redactat sub conducerea acad. Dinu C. Giurescu), publicat inca din 2008 la Editura Enciclopedica din Bucuresti”.
“Academia Romana se disociaza total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, si isi exprima regretul ca acestea au fost facute in spatiul sau”, se incheie comunicatul de presa publicat de Academia Romana.

I. V. Stalin (Djugaşvili):

Mulţumesc, Domnule Profesor!
Cпасибо! Aşa ceva n-am văzut nici la Kremlin, unde proiectam inventarea “Institutului” Wiesel la Bucureşti pentru a-l transmite în plata Guvernului de acolo şi spre atenţia celor care mai cred în gologaust!
Din nou: Bolşe … спасибо!
Am zis din Kremlin – KOBA, 1 martie 2013

I. V. Stalin (Djugaşvili), zis şi KOBA/ЌОБА:

МОЙ ДОРОГОЙ БАЗИЛ, deci – DRAGUL MEU VASILE, nici nu ştii ce mare bucurie mi-ai cauzat acceptând dialogul cu mine … O să-i îndemn şi pe tovarăşii pe care i-am aflat pe-aicea, dar în primul rând pe Marele Führer Adolf Hitler, cu care am devenit în răstimp prieten. Cât de mult regret că nu ne-am înţeles la timp, astfel că, azi, n-ar mai fi fost atâtea discuţii cu Wiesel and Co. despre holocausturi, evrei şi pretenţiile lor exacerbate. Noi i-am expediat pe-ăştia „în afară” (din URSS sau din Germania) pentru ca ei să saboteze America şi Anglia, dar, constat, ei au trădat trecând în gaşca anglo-saxonilor astfel că, acum, ne tulbură liniştea noastră, aici!? … Te rog să înţelegi, мой ДРЎЗЯ, это невозможно! Wiesel şi ai lui au trecut la capitalism, li-s gândurile numai la dolari, au abandonat DOCTRINA! Pe de altă parte, cred că şi Românii tăi sunt mult prea îngăduitori, şi iată de ce? În urma unor maşinaţiuni, cu complicitatea lui Ion Ilici Iliescu, le-am dat evreilor OUG nr. 31/2002 care – este adevărat – SE APLICĂ IMEDIAT, dar NU PREVEDE NICIDECUM CĂ ŞI RECLAMAŢIILE AVANSATE ÎN CONTEXT TREBUIE SĂ FIE SATISFĂCUTE CURÂND … O, NICI VORBĂ, NICIDECUM ŞI NICIUNDE! Cum adică, evreii mei, părăsind ei Rusia să fi uitat de existenţa celui mai venerat şi popular sfânt în spaţiul Europei Est-Centrale … Mă refer desigur la SFÂNTUL … AŞTEAPTĂ! Domnule, – pardon, tovarăşe, – oamenii mei, copiii mei de suflet de odinioară, să-şi fi abandonat religia; nu e bine, semn clar de descompunere. Doar şi voi, şi noi, oameni suntem, aveţi/avem probleme … Am citit azi-noapte presa din Bucureşti şi am descoperit că vă atacă pe planul cibernetic. Dracul ştie ce-o mai fi? Sfârşitul tuturor holocausturilor ori doar ÎNCEPUTUL lor? Cu adevărat, zice proverbul, că atunci când doi nebuni se întâlnesc (dar mai mulţi?) răstoarnă lumea. Exact ce-am făcut noi doi, EU şi HITLER, şi cu ce folos? Azi-mâine se-mplinesc 60 de ani de la asasinarea mea de către porcul de BERIA şi complicii lui, pe când, dacă aş fi trăit măcar două sute de ani, pe măsura operei mele întru eternitate, ehei, altfel arăta lumea, şi noi cu ea … Dar, iată fragmente din ştirea despre atacul cibernetic contra României de care vorbeam. Trebuie însă să închei, deşi nu înainte de a te saluta – ваш ЌОБА/al tău KOBA

H. Adolf, prietenul lui I. V. Stalin, zis KOBA/ЌОБА:

Hitler la nunta cu StalinBerlin Quartier, 3.3.2013, ora 19,00 – Cu permisiunea Marelui Führer de la Kremlin, Prietenul Meu de azi şi pentru Eternitate, Generalissimul I. V. Stalin, am ajuns la … cuvânt! Mulţumesc şi veşnică recunoştinţă, chiar dacă este în glumă. Eu sunt mulţumit de atenţia ce-mi acordaţi, postumă, e drept, dar a fost şi antumă, fapt ce consacră numai pe Giganţii Istoriei, între care – fără supărare! – mă prenumăr. Da, ăsta am fost şi rămân EU. Am toată preţuirea pentru istoricii de pe planetă şi tot dispreţul, cât se poate exprima, faţă de holocaustişti, care, domnilor, falsifică grosolan, deşi inutil, trecutul, iar asta pentru bani …, bani … şi, tot, bani … Dintre istorici ar trebui să-i reţin pe mulţi, dar am toată preţuirea pentru Dl. Kimberley Cornish, care a publicat excelentul volum “Evreul din Linz”, dovedind că NU EU, ci colegul meu de şcoală Ludwig Wittgenstein, filosof evreu, m-a propulsat în istorie ca antisemit notoriu şi făptaş de calibru. Dl. Kimberley Cornish are perfectă dreptate (ce înseamnă să ai fler de istoric) atunci când concluzionează: „fără Wittgenstein, n-am fi avut un Hitler“. Perfect! Voi reveni, depinde de Stalin, căruia i-am propus să facem cunoscute şi câteva din poeziile noastre de tinereţe. Lumea are dreptul, şi obligaţia, să cunoască ADEVĂRUL, TOT ADEVĂRUL! Mă întreb şi vă întreb: Poate fi cineva CONTRA?

I. V. Stalin (Djugaşvili), zis şi KOBA/ЌОБА:

(more…)

UN ARTICOL PENTRU CARE AM FOST AMENINTAT CU MOARTEA. Pradarea Romaniei: Afacerea TransChem – Kaplan – Alfred Moses via Geoana si cumnatul Ionut Costea

Postarea anterioara despre Geoana & Co mi-a adus aminte de Afacerea TransChem, de care m-am ocupat in 1998. Acum cred ca este important sa marturisesc: investigatia a fost realizata cu sprijinul unor specialisti americani de mare clasa. Mai amintesc ca pe parcursul documentarii am fost invitat sa stau de vorba cu un “mijlocitor”. Pentru ca am refuzat a urmat o amenintare cu moartea sau, cel putin, spitalizarea. Ca sa nu cred ca este o gluma mi s-a dat si o lista cu traseele mele de pe parcursul a trei zile insotita de explicatii privind pe care dintre trotuarele pe care am trecut s-ar fi putut urca si o masina. Pentru ca nu dadeam semne de “intelegere” chiar m-a bagat o masina intr-un zid, intr-o seara cand plecam de la redactie. A doua zi am publicat articolul si i-am spus apoi ce si cum cuiva, care a pus mana pe telefon si l-a sunat pe unul dintre protagonistii afacerii de fata cu mine. Se cunoasteau. Omul meu era si este si acum mai puternic decat intreaga gasca de afaceristi. I-a transmis textual ca daca nu sunt lasat in pace o sa se ocupe el de personajul respectiv si de intreaga lui familie. Am scapat. Le multumesc pe aceasta cale profesionistilor americani si romani care m-au sprijinit inainte si dupa publicarea articolului, care, ce e drept, a dus la intreruperea – pe moment – a afacerii care prejudicia statul roman cu 70-80 de milioane de dolari. Evident, pentru cei care vad Romania doar ca o prada nu a contat niciodata culoarea Guvernelor. Afaceristii murdari au revenit sugand an de an din averea nationala a Romaniei…

Un proiect american care urma sa puna agricultura Romaniei pe roate s-a transformat intr-o afacere profitabila pentru rechinii internationali

Statul roman e pe cale sa fie pagubit cu 70 de milioane de dolari

*
Transchem Corporation a contribuit si la deposedarea Ucrainei de alte 70 de milioane de dolari * Kaplan – seful companiei spera sa repete scenariul la Bucuresti * Fostul ambasador american Alfred Moses a bagat afacerea Kaplan pe gatul Guvernului * Ministerul Agriculturii afla dupa jumatate de an in ce consta proiectul aprobat * Functionarii statului nu s-au obosit nici macar sa verifice trecutul companiei

Totul incepuse foarte bine. Era vorba de o afacere colosala pentru statul roman. Dupa un complex studiu de fezabilitate, doua dintre cele mai importante concerne din SUA si din lume in domeniul produselor agricole fac o propunere Romaniei. Va aduceti aminte? Aceeasi Romanie care era o data denumita “granarul Europei”. Dupa 50 de ani tara noastra poate sa-si reia locul binemeritat pe piata cerealiera mondiala. Concret: companiile americane J.I. Case si Valmont Industries creeaza un proiect care ar duce la modernizarea si ridicarea agriculturii romanesti la standardele occidentale. in derularea afacerii urma sa se asocieze si gigantul Cargill, care are o cifra anuala de afaceri de 65 miliarde dolari SUA, cat si Pioneer International, important furnizor de cereale.
Cum suna proiectul: Case si Valmond vor livra Romaniei echipament si utilaje de ultima ora pentru productia agricola. Cargill va construi silozuri si facilitati portuare. Compania Pioneer va furniza suplimentarul de graunte necesar. Citibank va oferi, pentru plata companiilor, un credit, asigurat atat de Banca de Export-Import a Statelor Unite cat si de guvernul roman, in valoare de 157.3 milioane dolari, dintre care 134 rambursabili in 7 ani, iar 23,3 milioane in 3 ani. Avantajul Romaniei consta si in faptul ca aceasta suma poate fi platita in produse cerealiere. Echipamentul furnizat urmeaza sa acopere necesarul mecanizat pentru aproximativ 350.000 de ha, inclusiv irigarea a 22% din aceasta suprafata. Potentialul estimat: 1 milion de tone de graunte export pe an. Profitul estimativ al intreprinzatorilor particulari care vor beneficia de program: 300 de milioane de dolari. Dar mirosul profitului se pare ca a atras si mustele ca la oala de lapte. Dar, mai intai, cateva detalii despre desfasurarea proiectului original.
Americanii asteptau Guvernul Ciorbea ca pe painea calda

Punerea in practica a acestuia a luat ceva timp. Reprezentanti ai Case si Valmont au incercat de-a lungul mai multor guvernari sa-si puna in aplicare ideiile generoase. De fiecare data s-au izbit ori de un zid ideologic ori au fost aruncati in subteranele mizere ale jocurilor politice si ale intereselor personale. Cu totul altceva se asteptau de la Guvernul Ciorbea, rezultat in urma victoriei Conventiei Democrate din noiembrie 1996.
Pe 1 Februarie 1997, reprezentantii reputatelor companii americane ii prezinta secretarului general al Guvernului, Remus Opris, proiectul, modul de derulare si avantajele acestuia. Dupa un numar impresionant de intalniri, cu oficiali ai guvernului roman, de la toate nivelele posibile, apoi cu reprezentanti de la Uzina Tractorul pana la Presedintele Romaniei,. pe 7 aprilie, cu fast si trambite, are loc la palatul Victoria semnarea contractelor. Cu o singura exceptie: Ministrul Mircea Ciumara. Secretarul de Stat in Ministerul Finantelor, Mircea Ionut Costea, invoca o pocedura legislativa care nu permitea momentan semnarea contractului de catre ministru. Oricum, Ministrul Agriculturii, Dinu Gavrilescu, considera la acel moment festiv ca acest contract reprezinta “cel mai important acord semnat de Guvernul Romaniei pentru sprijinirea agriculturii incepand din decembrie 1989”. Primul-ministru, Victor Ciorbea, declara ca “acordul este un model exemplar care ar trebui urmat si de celalalte sectoare economice”. La ceremonie participa, din partea americana, Jeremy Lamb, presedintele Case pe Europa si Richard Berkland, vice-presedintele Valmont International. Perfectarea contractului se amana pana la urmatoarea intalnire a Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, pe 15 mai.

Alfred Moses isi baga coada
Amanarea este insa, in fapt, rezultatul unor manevre de culise. Apare in scena acelasi personaj care a facut campanie, indirect, PDSR-ului si lui Ion Iliescu, prin obstructionarea in spatiul democratic romanesc a unor importante organizatii independente americane. Acelasi personaj care ar fi spus ca daca nu concesionam hotelul Bucuresti nu vom intra in NATO. Recunoasteti personajul? Este chiar fostul reprezentant al Statelor Unite in Romania, Excelenta Sa ambasadorul Alfred Moses. Este vorba chiar de acelasi Alfred Moses care, la incheierea contractului dintre Case, Valmont si statul roman, afirma cu emfaza ca aceste companii aduc “o substantiala contributie americana la dezvoltarea productivitatii agricole romanesti”. Ce face Moses? Aduce pe tapetul din cabinetul primului ministru o alta companie americana, dar nu de productie a utilajelor agricole, ci de intermediat – “brokering”. Pe numele ei Transchemical Corporation, si condusa de tatal, Morty Kaplan, si fii. Ce este Transchem si ce vrea ea? Bani, evident. Dar bani cu orice pret. Corporatia, inregistrata in Miami, Florida, s-a mai ocupat de o afacere in domeniul agriculturii – oarecum similara in declaratii cu cea din Romania. Anul: 1992. Locul: Ucraina. Afacerea prejudicia guvernul federal american, care era intr-un final obligat sa ramburseze imprumutul garantat, cu 70 milioane dolari.
Afacerea Kaplan – Ucraina: simpla si extrem de manoasa, dar nu in holde
Afacerea Kaplan – Ucraina a fost foarte simpla si extrem de profitabila. Este vorba de un profit, vorba-ceea, de milioane. De dolari. Operatiunea Kaplan – Ucraina este similara prin “modus operandi” cu cea initiata de respectivii in Romania. Tot ambasadorul american, deci reprezentatul Statelor Unite ale Americii, al Administratiei democrate si, in ultima instanta, al locatarului Casei Albe, presedintele Bill Clinton, este cel care “a comandat” afacerea in Ucraina. Acesta prezinta firma TransChemical Corp. guvernului de la Kiev. Kaplan, impreuna cu Zeneca Inc, o companie furnizoare de graunte, promit modernizarea sectorului agricol (de stat, la acea vreme). Citibank ofera imprumutul de 70 milioane dolari, garantat de Banca federala de Export Import a SUA (Ex-Im Bank) si guvernul ucrainean. Toata intreprinderea se dovedeste a fi, pentru ucraineni, un fiasco total. Mai pe romaneste: o teapa de zile mari.
Incredibila situatie, care a dus la o gaura de 70 de milioane de dolari in buzunarele contribuabilor americani si la pierderea reputatiei Statelor Unite in zona, a determinat prestigiosul cotidian New York Times sa-si trimita reporterii la fata locului. Va prezentam o sinteza a anchetei amanuntite efectuate de ziaristii americani:
The New York Times denunta escrocheria
“Cand o companie americana s-a aventurat in Ucraina, anul trecut, cu o afacere de 70 de milioane de dolari in graunte, erbicide si utilaje agricole performante, faptul a fost apreciat atat in Ucraina cat si la Washington drept un vot istoric de incredere in aceasta natiune aflata in plina zbatere si un model de cooperare intre companiile americane si fostele tari comuniste. Dar, dupa un an, afacerea pare sa fie un model de cu totul alt gen: o situatie jenenta in care companiile americane au profitat de o tara in valtoare pentru a-si deserta semintele de proasta calitate, care in nici un caz nu ar fi putut aduce vre-un profit daca ar fi fost vandute in Statele Unite.
“Este o pagina foarte intunecata”, considera David Sweere, presedintele comitetului agricultural al Camerei de Comert Americane din Ucraina. “Ucrainenii si-au pierdut respectul fata de noi, din cauza unor afaceri de acest fel. Da, noi, in occident, credem in castigul comercial. Dar daca acesta este singurul nostru scop, atunci aceast lucru s-a petrecut aici”.
Ce s-a intamplat?
“Unele ferme au plantat semintele dar nu a crescut nimic. Cele mai multe combine au ramas, ruginite, in depozite. Aceasta in timp ce compania americana furnizoare si cea care a intermediat afacerea au fost deja platite. Iar Ucraina se chinuie sa plateasca cele 70 de milioane catre Citibank, care a finantat afacerea. Daca Ucraina nu va putea plati datoria, Banca de Export-Import a Statelor Unite, care a garantat imprumutul, va trebui sa-l achite, un cost suportat in ultima instanta de contribuabilul american.”
In loc de 1.000.000 de tone de porumb pe camp de abia s-au itit 10.000

Cine sunt “marii intreprinzatori”? Zeneca Inc, o companie de produse agricole din Wilmington, Delaware, si – obiectul atentiei noastre – Transchemical Corporation. Ce au promis respectivii vecinei noastre, Ucraina? Produsele americane ar fi trebuit sa duca la o recolta de cel putin un milion de tone de porumb, care ar fi permis Ucrainei plata grauntelor si a utilajelor intr-un an. Deci: 70 de milioane de dolari. Dar rezultatul a fost de doar 10.000 de tone! Evaluate de guvernul ucrainean la 850.000 de dolari. O diferenta impresionanta.
Explicatiile au fost controversante. “Le-am dat tot ce-am avut mai bun”, a spus Karl Sherman, unul dintre avocatii firmei Zeneca, care este o subsidiara a Grupului Zeneca Ltd, din Marea Britanie, la randul lui parte a mastodontului Imperial Chemical Industries PLC. insa, conform investigatiilor efectuate, unele dintre seminte livrate erau atat de mucegaite incat se pare ca zacusera bine de tot in hambarele de peste ocean. Kaplan, clientul nostru, cel care a ajutat la coordonarea afacerii prin compania sa familiala Transchemical Corporation, a considerat ca era o afacere de”castig la castig pentru toata lumea”. Transchem a primit, conform documentelor furnizate de Zeneca, un comision de 800.000 de dolari plus un procentaj major din vanzarea combinelor.

Kaplan: “Nu suntem organizatie caritabila”
Numai din intermediatul vanzarii combinelor Transchem si Zeneca au scos un profit estimat la 10 milioane de dolari. Cum? Foarte simplu. “Marii intreprinzatori” americani au vandut Ucrainei 200 de combine la pretul de 143.000 de dolari bucata. Dar Kaplan le-a cumparat de la companiile specializate, Deere & Co si chiar J.I. Case, cu 90.000 de dolari bucata! Declaratia lui Kaplan: “Suntem in afaceri iar scopul nostru era sa scoatem un profit. Nu suntem organizatie caritabila.”
Ministerul ucrainean de Finante a ordonat procuraturii o investigatie asupra tranzactiei, efectuate prin intermediul conglomeratului guvernamental Zemiya & Lyudi impreuna cu Ministerul Agriculturii. Dar nimeni nu se astepta ca actiunea sa ajunga prea departe. Presedintele Zamiya & Lyudi era un important politician, membru al Parlamentului si, pe de-asupra, un aprig comunist. Ideologic vorbind. Conform rezultatelor anchetei intreprinse de Guvernul Ucrainei, doar 10.567 de tone de porumb au rezultat din semintele livrate de Zeneca si Kaplan, deci mai putin de o tona pe acru. Dupa aceasta experienta nefericita, ucraineni au apelat la ajutorul unei alte companii americane: Pioneer International Inc. Rezultatul a fost de 20 de tone de porumb pe acru. Cu semintele ramase de la Zeneca au incercat sa mai planteze 230 de acrii. Nu a rasadit nimic.
Tintele luate in colimator: Ucraina, Rusia si Romania
Pentru a-si face mendrele mai bine in tara, Kaplan a creat o organizatie teritoriala “join-venture” intitulata Trans Agro. Un aspect surprinzator pentru redactorii de la New York Times a fost si faptul ca prin hartogariile oficiale s-au “pierdut” cinci jeep-uri Grand Cherokees si cinci mini-van-uri Chevrolet Lumina. Se pare ca pe la aceasta organizatie, din care facea parte si presedintele Zamiya & Lyudi, si care a ajutat din rasputeri, cu serviciile sale, marii frati de la apus, s-au propasit bunurile mobile in cauza. Reporterii de la New York Times au reusit sa afle, dintr-un memorandum confidential al firmelor in cauza, ca tintele predilecte ale acestora – stabilite inca din 1992! – erau Ucraina, Rusia si Romania! Pentru ce: pentru ca sunt cele mai pretabile “unui profit major”.
Moses i-a promis lui Ciorbea lobby evreiesc pro-NATO
Revenind la situatia din Romania se pare ca Alfred Moses a promis guvernului roman – care in acea perioada se afla in plina campanie exacerbata pro-NATO – sprijinul lobby-ului evreiesc din SUA pentru admiterea Romaniei in Alianta. De altfel, la vizita sa in SUA, Victor Ciorbea a fost calauzit peste tot de catre Alfred Moses. O parte din delegatia romana a fost plimbata la baza Transchem din Miami, unde probabil au fost extrem de impresionati prin petreceri fastuoase pe yahturile companiei. Ce se intampla in tara, insa? O incalcare grosolana a protocolului si a cuvantului primului-ministru al Romaniei. in iunie, presedintele Case, Steve Lamb, este informat brusc ca afacerea se taie, pur si simplu, in doua: 80 de milioane pentru produsele furnizate de Case si 80 de milioane pentru TransChem. La aflarea vestei, Lamb se urca in avion si zboara imediat la Bucuresti. Aici se intalneste cu Victor Ciorbea si Alfred Moses la Palatul Victoria. O sursa din interiorul cabinetului Ciorbea ne-a relevat ce s-a intamplat la aceasta memorabila intalnire. Intrebat de ce si-a schimbat hotararea si promisiunea initiala, Victor Ciorbea ar fi aratat spre Alfred Moses si ar fi spus direct ca ambasadorul SUA este cel care a decis. Prin aceasta interventie aproape inimaginabila, Alfred Moses se face vinovat de incalcarea oricaror uzante diplomatice.
Dar, chipurile, noua intorsatura n-ar constitui nici o problema in derularea proiectului initial, dupa cum considera Transchem. Kaplanii promit sa cumpere chiar de la Case utilajele care ar urma apoi sa le revanda Romaniei. Profit: Kaplan & Comp. Chiar si dupa eliminarea sa de pe scena diplomatica, in august 1997, Alfred Moses revine la Bucuresti cu amicii sai, Kaplan, pentru a-si perfecta condicutele. Din aceasta afacere de brokering, Kaplan, daca respecta scenariul din Ucraina, ar putea sa scoata un profit de 10 milioane dolari. Daca il imbunatateste, chiar si mai mult.
Statul roman garanteaza creditul

Urmeaza urmarea. Pe 4 noiembrie, Monitorul Oficial publica “Hotararea Guvernului Romaniei privind autorizarea Regiei Autonome a imbunatatirilor Funciare pentru achizitionarea unor pachete agricole, a Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior pentru aprobarea garantarii creditului extern si a Ministerului Finantelor de a garanta creditul in numele statului.” Prin aceasta Hotarare se autorizeaza RAIF sa achizitioneze “in cadrul Proiectului agricol roman” – ce defineste corporatiile Case si Valmont – si al Proiectului “ROM AG ’98” – ce defineste Transchem, pachete agricole, tehnologii si servicii. Alegerea acestui nume pentru Transchem este o alta diversiune, deoarece proiectul companiilor Case si Valmond este deja cunoscut in teritoriu drept ROM-AGRA.
Practic, prin aceasta Hotarare de Guvern, se aproba garantarea integrala a creditului extern in valoare de 160 milioane dolari SUA, fara a se specifica insa divizarea contractelor celor doua parti distincte. Mai mult, am fost informati de o oficialitate din Ministerul Agriculturii care doreste sa-si pastreze anonimatul ca ministrului Dinu Gavrilescu a trimis in tara diverse adrese catre sefii Directiilor Generale pentru Agricultura si Industrie Alimentara. Prin acestea directorii DGAA din teritoriu sunt incunostiintati – de abia acum – de oferta elaborata de catre Transchem. Este anuntata si proxima semnare a contractelor cu Transchem, la sfarsitul lunii ianuarie. Howard Kaplan, unul din fii lui Kaplan, se afla deja la Bucuresti, vanandu-l pentru semnatura pe noul ministru de finante, Daniel Daianu.
Pe 13 ianuarie Export – Import Bank of United States aproba prima transa a imprumutului de 160 milioane dolari, in valoare de 70 milioane, efectuata de catre Citibank International. Compania nominalizata: Transchem Finance and Trade Corporation. Garant: Romania, prin Ministerul de Finante.
Victor RONCEA
ZIUA Nr. 1095, miercuri, 28 ianuarie 1998

Urmarea 1 – Revenirea la Guvern dupa caderea lui Ciorbea
Reprezentantii firmei Transchem au discutat cu premierul Radu Vasile despre proiectul agricol pe care il au in vedere in Romania
Ziarul de Iasi – Data publicarii: 15/09/1998
Premierul Radu Vasile a primit, luni, o delegatie de oameni de afaceri americani condusa de Morty Kaplan, presedintele firmei Transchem, se arata intr-un comunicat al purtatorului de cuvint al Guvernului.
Au fost discutate aspecte ale proiectului pe care Transchem l-a propus partii romane, proiect care are in vedere livrarea catre fermierii romani de echipamente si material pentru mecanizare si irigatii. Rambursarea costurilor proiectului, in valoare totala de 100 milioane dolari, ar urma sa se faca exclusiv din produse agricole.
Firma Transchem a protestat, saptamina trecuta, fata de refuzul ministrului Finantelor de a semna garantia guvernamentala pentru acest proiect. Transchem sustine ca a indeplinit toate cerintele solicitate de partea romana si ca beneficiaza de sprijinul guvernului Romaniei, care a autorizat, la 4 noiembrie 1997, Ministerul Finantelor pentru a acorda garantia guvernamentala.
Ministerul Finantelor nu considera ca trebuie sa acorde garantii guvernamentale, pentru ca proiectele nu constituie investitii, ci importuri. De asemenea, Ministerul Finantelor mentioneaza ca nu exista temeiuri economice pentru ca sa se garanteze riscul comercial al unor proiecte derulate pentru obtinerea de profit.

Urmarea 2 – Scutirile de taxe vamale sunt aprobate de Radu Vasile
Utilaje agricole aduse de Transchem vor beneficia de scutire de taxe vamale
Z Data: 10/05/1999
Pentru utilizarea utilajelor agricole achizitionate prin Programul Romag ’98 se asteapta aparitia actului normativ prin care aceste utilaje sunt scutite de taxe vamale, a declarat Stefan Constantin, directorul Regiei de Imbunatatiri Funciare. Acest program, in valoare de 80 de milioane de dolari, este realizat impreuna cu firma americana Transchem. El prevede ca utilajele achizitionate, cu garantie guvernamentala, vor fi folosite pentru 50.000 ha de teren arabil, pentru productia de porumb, firma americana ocupandu-se, pe langa asigurarea utilajelor, si de managementul acestui program. “Pana la ora actuala s-au incheiat contracte pentru aproximativ 30.000 ha, utilajele necesare pentru acesta supra-fata fiind deja sosite la Constanta. Singurul lucru care lipseste pentru ca aceste masini agricole sa fie folosite este aparitia actului normativ de scutire de taxe vamale. Proiectul acestui act se afla acum la Ministerul Industriei si Comertului pentru avizare”, a completat directorul Constantin.

Urmarea 3 – Nastase nu stie ce sa faca

Afacerea RAIF-TransChem – potlogarie de pe urma careia statul plateste zeci de milioane de dolari
Data: 18 mar 2002
Afacerea “RAIF-TransChem” este rodul unui puternic lobby romano-american (sau viceversa) de pe vremea cabinetului Victor Ciorbea. De altfel, ea are la baza chiar o hotarare de guvern “special adoptata”: HG nr. 686/4 noiembrie 1997. Prin aceasta, “RAIF este mandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor – Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp, precum si contractele de imprumut cu Citibank NA-SUA”. Deci, toti “actorii oficiali” ai afacerii sunt alesi din start si nominalizati in actul normativ adoptat de guvern. Cum era vorba nu de un program coordonat de guvern, ci de o afacere intre firme private (vanzatori de utilaje, detinatori de terenuri etc.), era nevoie de o derogare de la lege, pentru a acorda garantii guvernamentale. Ca urmare, “se autorizeaza Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior sa probeze garantarea integrala a creditului extern, in valoare de 160 milioane dolari SUA, acordat de Citibank NA-SUA, pentru achizitionarea unor pachete agricole, tehnologii si servicii” (subl. n.). RAIF trebuia sa ramburseze creditul “din fondurile incasate de la utilizatorii finali ai pachetelor agricole, pe baza contractelor comerciale de livrare a utilajelor”, iar in baza derogarilor precizate, era autorizata “sa se asocieze cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor, formand societati comerciale cu personalitate juridica, in conditiile legii”. Hotararea a fost contrasemnata de promotorii ei, ministrul Agriculturii, Dinu Gavrilescu, si ministrul Finantelor, Mircea Ciumara. Remes da “unda verde” , iar Muresan deturneaza utilajele. Demararea acestei afaceri, care se va dovedi dezastruoasa, atat pentru detinatorii de pamant, cat si pentru statul roman, a cunoscut cateva sincope.
Continuarea la

Epilog – Afacerea TransChem: Statul plateste

Ziarul Financiar 26/05/2003
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) va prelua creantele detinute de Ministerul Finantelor Publice la SN Imbunatatiri Funciare, aferente unui imprumut extern contractat de aceasta societate de la Citibank, au declarat surse guvernamentale. Creantele reprezinta sumele cu care Ministerul Finantelor Publice a rambursat, in calitate de garant, creditul extern…

CINE SUNT cei ce-l vor pe Geoana presedinte. Expertii lui Obama de la Benenson Strategy Group. Trecutul si "afacerile" americane ale lui Geoana

Surse din PSD ne-au relatat că, în ciuda discuţiilor tot mai frecvente şi mai virulente la vîrful partidului, determinate de intenţia lui Mircea Geoană de a candida la funcţia cea mai înaltă în stat, acesta se încăpăţînează să nu renunţe, deşi scorul său real în sondajele de opinie este sub 10%, ceea ce produce îngrijorarea majorităţii membrilor. Mai mult decît atît, Mircea Geoană exercită presiuni asupra celor din conducerea partidului să convoace cît mai urgent Congresul PSD, care să-l desemneze drept candidat oficial al partidului la prezidenţialele din toamna acestui an. Sprijinul solicitat în acest scop stăpînilor săi de peste Ocean s-a concretizat într-un lot de 30 de experţi americani, componenţi ai firmei de consultanţă Benenson Strategy Group, care să-l consilieze în campania electorală, în aşa fel încît, consideră el, victoria să-i fie asigurată. Cu alte cuvinte, anunţul intempestiv al sosirii grupului de experţi nu a fost altceva decît o metodă de a forţa mîna colegilor săi din conducerea partidului să-i recunoască oficial candidatura. Conştient de faptul că este o pradă uşoară în mîna unor contracandidaţi puternici şi considerîndu-l, practic, teleghidat de personaje puţin cunoscătoare ale realităţilor româneşti, dar mînate de ambiţii prosteşti – preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a încercat să-i explice, însă a întîmpinat o poziţie vădit ostilă din partea lui Mircea Geoană, dar şi a grupului din partid care-l susţine.

Masonii lui Iliescu
De asemenea, Ion Iliescu nu doreşte să piardă din mînă controlul politic şi economic pe care i-l asigură masonii din anturajul său – Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Eugen Ovidiu Chirovici, personaje legate de masoneria rusă condusă de la Moscova de Alexandr Vladimirovici Kondiakov, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei. Faptul că Mircea Geoană este sprijinit de peste Ocean pentru accederea la Cotroceni este demonstrat cu prisosinţă de „gestul” Serviciilor de Informaţii americane, în speţă CIA, de a-i oferi preşedintelui PSD acest grup de experţi pentru a-l sprijini cu toate mijloacele necesare în atingerea ţintei propuse. Pentru că, practic, Mircea Geoană nu a făcut de capul lui această alegere, aşa cum se afirmă în mod fals pe principalele canale mass-media, ci echipa i-a fost impusă, tocmai pentru a se coordona eficient campania electorală şi, în final, desfăşurarea alegerilor. Acesta este un punct de vadere exprimat de specialişti români în munca de informaţii, care mai adaugă şi faptul că sosirea experţilor americani în România cu foarte mult timp înainte de desfăşurarea actului în sine este încă o dovadă a misiunii pe care aceştia o au de îndeplinit la Bucureşti. De asemenea, trebuie să mai menţionăm faptul că această echipă de specialişti în tehnica prelucrării şi utilizării informaţiilor, dar şi în culegerea lor, nu poate fi coordonată decît de către CIA, pentru că nimeni nu poate fi în preajma preşedintelui american sau a candidatului la această funcţie în stat dacă nu este supravegheat şi dirijat de această agenţie de informaţii a SUA. Valoarea contractului între PSD şi BSG (Benenson Strategy Group) este de 12.000.000 de dolari, din care 3.000.000 au şi fost viraţi – de către omul de afaceri Cornel Penescu (acesta e motivul pentru care Băsescu a ordonat ca el să fie arestat).

“Institutul Aspen”
Dacă pînă în urmă cu 2-3 ani se cunoştea foarte bine că Oculta Mondială, compusă din structuri de putere politică, dar mai ales economico-financiară reunind cei mai puternici oameni din lume, era concentrată în Clubul Bilderberg, Masa Rotundă, Comisia Trilaterală, CFR, Skull&Bones, iată că, mai nou, şi-a făcut loc şi în România Institutul Aspen. Scopul acestei organizaţii, care cuprinde cele mai puternice corporaţii şi grupuri de interese din SUA şi din Europa, este să-i adune printre membrii săi pe cei mai influenţi oameni aflaţi în poziţii-cheie în administraţiile guvernamentale, astfel încît interesele economice şi finaciare la nivel global să le fie cît mai bine servite. În România, filiala Institutului Aspen a luat naştere la finele anului 2005 din voinţa unui grup de lideri politici, oameni de afaceri şi de cultură care au considerat, la nivel declarativ, că România a atins un anumit nivel de dezvoltare economică, politică şi socială, care să permită aderarea la metoda Aspen şi la valorile sale. Iniţiativa, însă, i-a aparţinut lui Mircea Geoană, după participarea sa ca invitat la lucrările conferinţei americane Aspen din 1997, pe cînd era ambasador al României în SUA, el devenind şi preşedintele filialei din România a Institutului Aspen. Că Mircea Geoană îşi trage „seva” de peste Ocean o demonstrează şi faptul că, ori de cîte ori pleacă în SUA, el afirmă faţă de colegii de partid că „se duce să ia lumină”, limbajul discursului său trimiţînd direct la cel îndeobşte calificat ca aparţinînd „iluminaţilor”, caracterizat prin duplicitate. Interesant este faptul că din Institutul Aspen face parte nu numai Mircea Geoană, ci şi… Vasile Blaga!
BSG: Obama – Gordon Brown – Geoana

In ceea ce priveşte Benenson Strategy Group (BSG), potrivit auto-prezentării de pe site-ul oficial, aceasta este o firmă de cercetare şi consultanţă cu recunoaştere internaţională, ai cărei experţi garantează nu numai să releve ce anume gîndesc oamenii, ci şi cum gîndesc, care sînt mecanismele mentale şi ce anume le influenţează, astfel încît să se poată interveni cu succes chiar în intimitatea gîndirii masselor. Pentru că BSG este o firmă de consultanţă şi nu o fabrică de votare, fiecare nouă provocare este abordată creativ şi personalizat, pornindu-se de la evaluarea convingerilor care stau la baza atitudinilor. BSG propune clienţilor săi strategii şi tactici analitic-ofensive, avînd drept unic scop cîştigul. Fondată în 2001, BSG a acţionat pe 5 continente şi în mai mult de două duzini de ţări, între clienţii săi numărîndu-se mai mulţi premieri, Barack Obama, guvernatori, senatori şi congresmani americani, dar şi sindicate internaţionale, companii mari din top Fortune 100 şi organizaţii non-profit. BSG şi-a ajutat clienţii să cîştige alegeri, la lansarea de noi produse, la repoziţionarea brandului lor ori la depăşirea unor crize.
Folosind o serie de tehnici de cercetare, de la grupuri ţintă la testări, foarte sofisticate, de atitudine şi analize statistice avansate, proiectele BSG îşi propun pătrunderea adîncă în mintea publicului ţintă pentru a înţelege ce îl conduce şi ce îl pune în mişcare. Abordarea ofensiv-analitică permite formularea de obiective clare şi accesibile pentru clienţi, astfel încît să maximizeze utilizarea resurselor lor şi comunicarea cu cei de care au nevoie pentru a convinge şi, în final, pentru a cîştiga. BSG propune o foaie de parcurs cu soluţii reale, mesaje şi tactici de care clienţii au nevoie pentru a obţine victoria. În opinia BSG, campaniile de succes se întemeiază pe alegerea cu grijă a mesajului pe baza înţelegerii arhitecturii ascunse a gîndirii publice, pentru a oferi clienţilor posibilitatea de a se conecta la oameni prin ceea ce contează cel mai mult pentru ei.
Metodologia şi produsele cu care operează BSG sînt rodul expertizei avansate a firmei, problemele sînt abordate atît calitativ, cît şi cantitativ; se utilizează forme variate de sondare a opiniei publice, pe bază de formulare atent întocmite, prin telefon, internet sau în interviuri unu-la-unu. Sondajele reprezintă piatra de temelie a activităţii BSG, ele nu sînt standardizate, ci adaptate fiecărui caz concret. Deosebit de importante sînt studiile asupra grupurilor ţintă la care lucrează consultanţi cu experienţă şi care oferă baza pentru toate cercetările ulterioare şi recomandările strategice. Aceste metode sînt completate de chestionarele on-line, BSG fiind un leader în cercetarea cantitativă pe internet, ceea ce oferă posibilitatea de a obţine o votare la fel de riguroasă ca oricare alta prin corectarea dezechilibrelor demografice ale populaţiei care accesează internetul, dar mai repede şi mai economic. Conducerea firmei BSG este asigurată de o echipă formată în marea ei majoritate din persoane de origine evreiască, cu experienţă solidă în materie.

Joel Benenson – victorie în 8 din 10 confruntări

Joel Benenson este partener fondator şi preşedinte al BSG şi a asigurat personal cercetare strategică şi consultanţă unor lideri politici americani, din domeniul afacerilor, precum şi unor importante instituţii de sprijin şi caritabile. El oferă clienţilor o combinaţie unică între expertiză şi abordarea ofensiv-analitică a cercetării, din care rezultă strategii care dau roade în cele mai dificile situaţii. Larga sa experienţă anterioară anului 1995, cînd a devenit expert în votare (alegeri) include munca de jurnalist politic pentru „New York Daily News“, cea de director de comunicare pentru guvernatorul Mario Cuomo în campania din 1994 şi ca vicepreşedinte la FCB, o agenţie new-yorkeză. Joel Benenson a condus echipa de campanie şi a fost strategul şef pentru Barack Obama în timpul alegerilor din 2008. A acordat acelaşi tip de consultanţă pentru senatori, guvernatori şi primari din toată ţara. A jucat, de asemenea, un rol complet pentru Democratic Congressional Campaign Committee (DCCC) în 2006, cînd democraţii au recîştigat majoritatea în Camera Reprezentanţilor. Echipa lui Joel Benenson a fost cîştigătoare în 8 din 10 confruntări, incluzînd ajutorul la înlăturarea a 3 ameninţări. Pe parcursul carierei sale, J. Benenson a lucrat direct la proiectele de cercetare pentru cîţiva dintre cei mai faimoşi CEO (directori executivi) între care A.G. Lafley, Jack Welch şi Bob Pittman. De asemenea, el a fost cercetător strategic principal pentru campaniile unor importanţi clienţi corporatişti, cum ar fi Procter & Gamble şi AOL. Cu sprijinul său, o coaliţia oraşului New York a reuşit blocarea planurilor primarului Bloomberg pentru un Stadion Olimpic în Manhattan. J. Benenson este, de asemenea, co-fondator al iModerate Research Technologies, o companie de cercetare inovatoare, care conectează în timp real repondenţii din sondajele on-line cu un moderator înalt calificat într-o sesiune unu-la-unu, care permite aprofundarea sondajelor cantitative. J. Benenson este absolvent al Queens College al City University of New York.

Peter Brodnitz – de la Fundaţia “A Treia Cale” la Google si Microsoft

Peter Brodnitz este director la BSG, oferind o experienţă de două decenii clienţilor săi, care includ şefi de stat de pe 3 continente, persoane implicate politic la toate nivelurile, precum şi 500 de clienţi corporatişti şi non-profit. În 2008, Brodnitz a călăuzit candidaţii democraţi în dobîndirea controlului în ambele Camere ale Congresului, ca şi la nivel de state. Cu ajutorul sfaturilor strategice ale lui Brodnitz, Jeff Merkley a devenit primul contra-candidat care l-a înfrînt pe senatorul republican de Oregon din ultimii 40 de ani, Gordon Smith. În mod similar Mary Jo Kilroy a devenit primul democrat care reprezintă al 15-lea District din Ohio în 40 de ani. În 2007, P. Brodnitz a fost desemnat „Pollster of the Year” de către Asociaţia Americană a Consultanţilor Politici, care reprezintă întreaga industrie de consultanţă politică. P. Brodnitz a dobîndit această recunoaştere pentru munca sa în acţiunea de re-brand a Partidului Democratic în Virginia şi pentru asigurarea victoriei lui Tim Kaine ca guvernator al statului Virginia şi a lui Jim Webb pentru Senat, ca şi pentru sprijinul acordat Comitetului de Campanie Senatorial al Democraţilor în efortul de a-l învinge pe senatorul republican de Ohio DeWine în 2006. The Washington Post l-a catalogat pe Brodnitz ca „unul intre cei mai tari pollsteri din domeniu”. Între clienţii politici recenţi se numără şi Harold Ford pentru Senat, Comitetul de Campanie Senatorial al Democraţilor, Comitetul de Campanie pentru Congres al Democraţilor, primarul de Nashville Karl Dean şi numeroşi membri ai Congresului, între care reprezentanţii Tim Walz (MN), Lincoln Davis (TN), Rick Boucher (VA) şi Bart Gordon (TN). P. Brodnitz a acordat consultanţă şi pentru organizaţii ca New Democratic Network (NDN), Fundaţia A Treia Cale, Uniunea Internaţională a Angajaţilor din Servicii (SEIU), ori clienţi corporatişti ca Google.org, Microsoft, Novartis, ESPN şi TIAA-CREF. Din 2004 P. Brodnitz a jucat un rol conducător în strategia care a dus la victorie trei şefi de stat – doi în Asia de Sud-Este şi unul în Africa.
P. Brodnitz este licenţiat şi are un Master la Şcoala de Comunicare Annenberg Universitatea Pennsylvania. Anterior a lucrat în calitate de consilier pe probleme legislative pentru congresmenul Thomas Foglietta, ca şi pentru organizaţia de control al armelor Consiliul pentru o Lume a Vieţii (Council for a Liveable World).

Echipa BSG
Carl Rossow este co-fondator şi COO (Chief Operating Officer) al BSG cu peste 15 ani de experienţă în această industrie. C. Rossow este expert în cercetarea prin telefon, prin interviu direct şi metode on-line. Expertiza sa în design-ul de proiect, implementarea şi asigurarea calităţii a dus la rezultate deosebite în strategiile elaborate pentru segmente variate de piaţă şi industrii. C. Rossow continuă să dezvolte abordări creative şi inovatoare în toate situaţiile. Şi-a început cariera ca vicepreşedinte la Penn, Schoen and Berland. În acea perioadă a condus operaţiunile pentru Clinton-Dole 96 şi a fost un pionier al interviurilor automate pe computer în mall-uri. Vasta sa experienţă în software, dezvoltarea de programe şi tehnici de cercetare fac din el un conducător inovator.
Amy Levin a revenit la BSG în 2009 ca vicepreşedinte la D.C. office; ea mai lucrase în firmă între 2002 şi 2005. În acea perioadă a condus proiecte pentru Partidul Democrat în Statul New Jersey, pentru reprezentantul Anthony Weiner, Service Employees International Union (SEIU), Procter & Gamble and VH-1. Amy Levin are o experienţă bogată în propaganda politică în media, în timpul ultimului ciclu electoral lucrînd ca şef al satff-ului de campanie pentru David Axelrod, după care s-a mutat la GMMB, firmă de consultanţă politică şi advertising. La GMMB a conceput şi a produs publicitatea pentru unii dintre cei mai tari cîştigători ai ciclului electoral, inclusiv preşedintele Barack Obama, senatorul Max Baucus, reprezentanţii Gabrielle Giffords şi Donna Edwards. Înainte de intra în zona politică, A. Levin a lucrat pentru echipa de Strategie Globală la Goldman Sachs în Londra. Are un masterat în politici publice la Harvard’s Kennedy School of Government şi este de asemenea licenţiată în matematici aplicate la Harvard.
Daniel Franklin este vicepreşedinte al BSG. În 2007 şi 2008, D. Franklin a fost responsabil de gestionarea operaţiunilor vizînd intenţia de vot în campania lui Obama pentru America. D. Franklin a gestionat proiecte pentru mari companii incluzînd Cadbury, La-Z-Boy, T-Mobile. Anterior, D. Franklin a fost purtător de cuvînt pentru leaderul democraţilor din Senat Tom Daschle şi pentru vice-guvernatorul de Maryland Kathleen Kennedy Townsend. Ca jurnalist a lucrat la Time Magazine, USA Today, Slate, Mother Jones şi The American Prospect. Pentru activitatea sa a fost desemnat The Best American Political Writing în 2005.
Mitch Markel, vicepreşedinte la BSG, este ceea ce se numeşte un cercetător clasic de opinie şi expert în strategiile de marketing, brand ş.a… A dezvoltat proiecte pentru companii incluse în clasamentul Fortune 1000 din domenii precum cel petrolier, telecomunicaţii, alimente şi băuturi, sport şi divertisment, servicii financiare şi de asigurări. Şi-a pus la dispoziţie experienţa în mai mult de 80 de ţări din lume. Între clienţii săi s-au numărat companii importante ca BP, Coca-Cola, Qwest Communications, Pizza Hut şi Shell.

Generalul Geoana

Opţiunea americanilor pentru Mircea Geoană nu a fost deloc întîmplătoare, dar ea nu a avut la bază calităţile intrinseci ale personajului, ci tocmai aspectele negative ale individului, ceea ce îl face şantajabil sau cel puţin controlabil. Spre exemplu, despre tatăl său se cunoaşte că a fost general de Securitate, „umăr la umăr” cu Pacepa. Încrederea de care se bucura în sistem este relevată de misiunile delicate în care a fost angrenat generalul Geoană. Astfel, Dumitru Burlan, locotenent-colonel în Direcţia V Securitate şi Gardă, care a declarat despre sine că a fost sosia lui Ceauşescu, a afirmat public că „de toate adăposturile secrete răspundea generalul Geoană, tatăl lui Mircea Geoană”. Ca ambasador la Washington din 1996, la propunerea lui Năstase, Mircea Geoană a fost un personaj şters, incapabil să poarte fie şi cea mai simplă conversaţie în limba engleză. Deşi Ambasada României avea o vilă frumoasă şi un apartament mare pentru reşedinţa ambasadorului, lui Mircea Geoană nu i-a convenit aranjamentul şi a închiriat un apartament şi mai mare în zona rezidenţială de lux a Washington-ului, pentru care s-a plătit tot timpul o chirie de 150.000 $ pe lună, bani cu care în orice stat sau oraş se putea achiziţiona o casă pentru întreaga familie, cu 7-8 camere, bazin de înot, gradină în spatele casei etc.

Debutul “american” ale lui Geoana

Din acea perioadă datează primele afaceri ale actualului prezidenţiabil. Astfel, guvernul de atunci încheiase un contract guvernamental – cu o valoare de 160 de milioane de dolari – cu firma CASE, una dintre cele mai mari companii din Statele Unite, ce fabrica maşini şi utilaje agricole, contract care prevedea aducerea în România de sămînţă selecţionate, maşini şi echipamente specializate, oferirea de know-how pentru managementul în agricultură la faţa locului de către specialişti americani.

Alfred H. Moses, ambasadorul american la Bucuresti de atunci, sprijinit de Mircea Geoană şi cumnatul acestuia, Ionuţ Costea, membru PNTCD, care era Secretar de Stat în Ministerul de Finanţe, a încercat iniţial să transfere contractul către o altă firmă, Covington & Burling, din Washington, D.C., unde era acţionar el însuşi. Dar cum aceasta era o firmă de avocatură, au realizat rapid că era imposibil. Cu ajutorul lui Ioan Avram Mureşan, ministrul Agriculturii, Remus Opriş, secretarul general al Guvernului şi al altora s-a obţinut anularea contractului cu CASE.

Afacerea TransChem – Costea – Moses

Acelaşi Ionuţ Mircea Costea a fost principalul om de lobby la nivelul Guvernului României care a susţinut consecvent ideea semnării unui contract între corporaţia americană TransChem Finance & Trade Corporation, profilată pe activităţi legate de agricultură, şi SNIF (Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare), deşi în 1995 TransChem derulase un angajament similar în Ucraina, soldat cu un eşec răsună şi care a generat un puternic scandal de presă. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor, al cărui demnitar era şi Costea, a acceptat să fie garantul unui credit de 80 milioane de dolari pentru contractul încheiat între SNIF, unitate din subordinea Ministerului Agriculturii, şi TransChem, fiindcă Alfred Moses avea interese personale în această firmă.
Toate obiectivele contractului au rămas pe hîrtie, din momentul semnării derularea acestuia intrînd într-un con de umbră. Bun de plată a rămas doar statul român, investiţia totală ridicîndu-se la aproximativ 11 milioane de dolari.
Pentru iniţiatorii afacerii profitul era însă asigurat, căci prin HG nr. 686/1997, Ministerul Finanţelor, condus pe atunci de Mircea Ciumara şi Ionuţ Costea, a fost autorizat „să garanteze, în numele statului, dobînzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum şi alte cheltuieli aferente creditului garantat”. Împrumutul extern, în valoare de 160 de milioane de dolari, a fost acordat de Citybank N.A. – SUA. Reprezentanta TransChem în România a fost firma TransAG Production Company. În acţionariatul TransAG figurau unsprezece cetăţeni americani care nu deţineau nici măcar 1% din firmă, 99,8916% fiind în proprietatea T-AG Limited, cu sediul în Limassol, Cipru, ceea ce spune totul despre soarta banilor şi a contractului.
De menţionat că în 2003 TransChem obţinea un contract similar şi în Georgia, finanţat de BERD, zonă aflată în aria de responsabilitate a directorului zonal al BERD, Ionuţ Costea, căruia cumnatul său Mircea Geoană îi aranjase între timp un post călduţ de milioane de dolari.

Cumnatelul bun la toate si in toate guvernarile

Acest Ionuţ Costea s-a implicat şi în aşa-zisa recuperare a unui miliard de dolari, bani trecuţi ulterior la datoria publică. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi redactat la acea vreme, imensa sumă a provenit din angajarea unor plăţi din fondurile publice pentru importul de ţiţei şi dotarea cu echipamente şi utilaje ale unor mari rafinării. Mai mulţi reprezentanţi ai Băncii Naţionale, ai fostului FPS şi ai Ministerului Finanţelor Publice s-au constituit într-un „Comitet de Coordonare”, al cărui preşedinte era chiar Costea. Rambursările au început timid, dar totul s-a încheiat foarte repede. „Comitetul de Coordonare” s-a dovedit a fi un bluf guvernamental. O altă afacere girată de Ionuţ Costea s-a referit la un contract de cesiune încheiat între statul român şi SC Argirom International SA, firma baronului PSD Iosif Armaş, aprobat la sfîrşitul mandatului de Guvenul Isărescu, prin HG 1043/2000. Obiectul contractului era vînzarea de către Ministerul Finanţelor către firma lui Armaş a creanţelor României rezultate din activităţi de comerţ exterior în Angola, înainte de 1989, cifrate la aproximativ 18,7 milioane de dolari. Conform documentului, Argirom încasa întreaga datorie, iar statul se alegea cu doar cu 15% din sumă.
Un alt punct vulnerabil al lui Mircea Geoană îl reprezintă imensa avere a familiei sale, pe care nu poate în nici un fel să o justifice, căci, începînd cu anul 1983, a fost plătit, cu o singură excepţie, de statul român, indiferent de posturile pe care le-a ocupat: 3 vile în Cartierul Primăverii, 6 apartamente de lux, cabane, terenuri intravilane, o fermă în Colorado – SUA, la care se adaugă conturi în străinătate în valoare, oficial, de 195.000 de dolari.
(vom reveni)

Nota mea: Materialul de mai sus l-am primit pe e-mail. Ii dau curs pentru ca, neindoios, contine foarte multe date reale, daca nu chiar toate.

Vezi si
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova