Posts Tagged ‘alina tatiana mungiu pippidi’

1.357.604 de “agenţi ruşi” în România gata să o ajute pe Alina Mungiu să fie înfiată de Barnevernet pe banii fondurilor norvegiene. Eu, unul dintre ei. Şi Coaliţia pentru Familie merge mai departe…

Semnaturi Coalitie pentru FamilieCoaliţia pentru Familie şi Constituţie a anunţat azi că, până acum, au semnat pentru Familia naturală, tradiţională, 1.357.604 de români. Şi campania continuă. “16 state europene protejează familia prin Constituție. De asemenea, în ultimii patru ani, în Europa, au avut loc cinci referendumuri naționale pe tema căsătoriei și a familiei. Slovenia este ultimul stat european ce a introdus in Constitutie definirea familie ca uniune liber consimtita intre un barbat si o femeie”, consemnează Coaliţia pe pagina sa de Facebook. Agenţia naţională Agerpres a transmis ştirea, confirmată de președintele comitetului de inițiativă al Coaliţiei, Mihai Gheorghiu.

Comentariul unui monah: “În ritmul acesta, până în luna mai, când este propus referendumul pe tema familiei, se vor strânge cu mult mai mult decât jumătate + 1 din numărul votanţilor din România. Practic nu va mai fi nevoie de referendum, ci doar de verificarea semnăturilor pentru a valida schimbarea Constituţiei în sensul definit de Coaliţia pentru Familie şi Constituţie. Doamne, ajută!”

Tatiana-Alina-Mungiu-Pippidi-Ana-Pauker-Time-Sub-steag-strain - Basescu TraianTot azi, Alina Tatiana Mungiu Pipidi (una din cele din foto), beneficiară la greu a fondurilor “norvegiene” în valoare – numai pentru România – de zeci de milioane de euro murdari – citiţi MAFIA ONG -, a emis un “editorial” isteric pe site-ul RomaniaMurdara.ro, intitulat pe potrivă: “SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor“. Şi în spatelor celor 7000 de credincioşi din SUA tot Rusia? Dar de ce să nu fie mongolii, ca şi ei ameninţă petro-supremaţia ticăloasă a Norvegiei cu importante zăcăminte de petrol… În fine, să nu o obosim pe analistă…

“Toată povestea cu cultul Arsenie Boca și semnăturile ca să modificăm Constituția contra marelui pericol homosexual sunt copiate la indigo din Rusia”, după cum zgârie internetul biata politbiroloagă Tatiana, posibilă victimă a unor abuzuri – caz perfect pentru Barnevernet (oare e traumatizată de căsătoria sa inversionistă?).

Bun. Cum mă simt vizat, ca unul care “întreţine cultul Arsenie Boca” (vedeţi Petiţia pentru Canonizarea Sfântului Ardealului – 13.267 semnături), şi cum, la fel ca şi mine, Coaliţia şi-a anunţat public compasiunea firească, umană, creştinească, faţă de situaţia tragică în care se află Familia Bodnariu – şi nu numai (16 copii români sunt răpiţi de naziştii de la Barnevernet) – e clar: avem (până acum) 1.357.604 de “agenţi ruşi” în România! Dar – ce chestie! – nici măcar unul singur de la SAR! 🙂

Morala: Fondurile norvegiene nasc monştri.

Coalitia pentru Familie solidara cu Familia BodnariuCitiţi şi:

„Familia trebuie apărată de elementele de disoluție ce sunt cultivate în prezent în societate!”

Tatiana Alina Mungiu Pipidi: “Biserica nu ma lasa in altar pentru ca sotul meu, Andrei Pippidi, este homosexual”; Noul Testament este “o parabola proasta”. Domnule Dan Adamescu, nu il auziti pe tatal dvs cum se rasuceste in mormant?! Blasfemiile Bubulinei SAR si GDS din “Evanghelistii”. FOTO

O declaratie surprinzatoare a Alinei Mungiu Pipidi a fost auzita ieri la sediul GDS:  “Biserica nu ma lasa in altar pentru ca sotul meu, Andrei Pippidi, este homosexual”. Aceasta ne-a facut sa intelegem mai bine frustrarile editorialistei “Romania libera” – Alo, dle Adamescu, parca aveati un tata roman luptator pentru neam si ortodoxie: nu il auziti cum se rasuceste in mormant?!- care au determinat-o sa puna in scena blasfemia “Evanghelistii” cu posturi pe care, probabil, tare si le-ar mai fi dorit si ea dar, iata, nu le-a putut avea niciodata. Si tare ma tem ca nici nu s-a nascut mutantul care sa o poata satisfaca, verbal, intelectual si normal. Il va gasi, cu siguranta, in persoana incopitatului. Iata in imagini porcaria obsedatei Bubulina Muungiu dintr-un alt post al Nasterii Mantuitorului: piesa “Evanghelistii” in care se striga de pe scena “Fecioara Maria a fost o tarfa!”. Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ierte!

PS: In “editorialul” ei paukerist din “Romania libera” despre “drepturile femeilor” în altar – “De ce nu are voie femeia in altar” -, Bubulina Mungiu povesteste de o pacienta de-a ei care “cînd urina o făcea ca băieţii”. Tinand cont ca in familia ei/lui, Andrei Pippidi e fetita, nu cumva se referea la propria sa persoana?

PPS: Le Figaro despre al doilea “geniu al Carpatilor”, Cristian Mungiu: “Dupa dealuri, un film al dracului”. Extras din “cronica” francezului Eric Neuhoff: “Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credinţa. În general, ai de câştigat de pe urma ei destul de puţin. (…) Tragedia loveşte cu viteza unui ştergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câştigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. (…) «După dealuri» este un miracol. Iată. Asta e tot”.

Anticrestinism: Monahismul românesc acuzat de practici necurate şi de crimă. Alina Mungiu Pippidi, model pentru „După dealuri”? “Reţetele” distrugerii suveranităţii naţionale a României: Regionalizare, federalizare, autonomie, secesiune

Ziaristi Online:

Anticrestinism: Monahismul românesc acuzat de practici necurate şi de crimă. Alina Mungiu Pippidi, model pentru „După dealuri”?

Tatiana Alina Mungiu Pippidi - Ana Pauker - Time - Sub steag strain

Necrutatorul Grid Modorcea: Mungiu a făcut un “business” cu acest subiect, nu a urmărit decât să şocheze Occidentul. Atitudinea regizorului iese şi mai clar în evidenţă, atunci când doctoriţa le spune maicilor: „Mai bine merg în iad decât să ajung la rugăciunile voastre”. Ceea ce era de demonstrat, tezismul acestui film modest, tratat în manieră de realistm socialist, un realism însă rudimentar, primar. Totul e tratat plat, otova, în acest film, de parcă ar fi o comandă a partidului de la Cannes.

“Reţetele” distrugerii suveranităţii naţionale a României: Regionalizarea, federalizarea, autonomia, apoi secesiunea şi proclamarea unei noi suveranităţi de stat (cazul Kosovo)

Europa Federala a lui Tokes si Basescu discutata de GDS

“Receptivitatea” protagoniştilor europeni faţă de tendinţele centrifuge din state ale continentului poate părea absurdă sau paradoxală, unii ar putea-o explica prin străvechiul dicton Divide et impera.

“Germania e prea industrializată pentru pacea europeană”. “Holograma Europei” lansata la Salonul de Carte militara Polemos

Corneliu Vlad si Radu Golban - Holograma Europei - Ziaristi Online

“Germania nu are pedigriul cuvenit pentru a putea fi încrezători în politica ei europeană” – afirma autorii cartii “Holograma Europei”, Corneliu Vlad si Radu Golban

Radu Varia: “Pentru Richard Demarco adevăratul suflet al Europei e întruchipat de valorile ce merg de la Cucuteni la Brâncuşi”

Arhur Watson, Richard Demarco si Radu Varia - Ziaristi Online

Richard Demarco decorat cu Ordinul Meritul Cultural al României

Hotnews raspandeste minciuni contra SRI in cazul Catedrala Sf Iosif vs Millenium Building. A început urmărirea penală pentru Cathedral Plaza. SRI nu si-a dat nici un aviz pentru molohul miliardarului israelian Eyal Ofer. DOCUMENTE

Intr-un articol piaristic aparut ieri pe platforma ungureana Hotznews ni se spune ca, “pentru a sustine intrarea in legalitate”, proprietarul molohului auto-intitulat “Cathedral Plaza”, respectiv firma Millenium Building a miliardarului israelian Eyal Ofer, a depus la Primarie cateva memorii pentru “sustinerea cauzei”. “Unul dintre acestea, favorabil intrarii in legalitate, este semnat chiar de presedintele Comisiei de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, arhitectul Sorin Gabrea”, se scrie pe Hotnews. Cum vine asta? Presedintele Comisiei de Urbanism a Primariei Capitalei a semnat un memoriu catre Primaria Capitalei sub antetul Millenium Building? Putin ciudat, nu? Atunci, daca tot si-a inaintat un memoriu catre sine insusi, nu-i normal ca l-a si aprobat! 🙂

Citez: “Am facut acest memoriu deoarece este aberant ca sa incepi sa construiesti o cladire, sa respecti legea asa cum s-a intamplat in acest caz si apoi, fiindca vecinul s-a suparat pe tine, autoritatea publica sa anuleze autorizatia de construire. Autorizatie care a fost emisa tot de o autoritate publica. Aceasta cladire se incadreaza in reglementarile urbanistice existente. Proprietarii au luat toate avizele necesare. Va reamintesc ca au obtinut avizul necesar de la Ministerul Culturii, ea fiind avizata de doi ministri ai Culturii – Ion Caramitru si Razvan Theodorescu – si a trecut prin plenul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Din punct de vedere urbanistic s-au respectat toate prevederile Planului Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Spuneti ca ONG-urile au invocat lipsa avizului de la SRI, insa nimeni nu a cerut acest aviz, iar SRI-ul nu a protestat. Noi avem raspuns clar de la SRI ca, daca nu se cere avizul lor prin Certificatul de Urbanism (n.r. inainte de emiterea autorizatiei de construire), nu trebuie obtinut acest aviz. In acest caz nu s-a cerut. Nu putea sa dea SRI-ul acest aviz daca nu a fost cerut”, a declarat Sorin Gabrea pentru HotNews.ro.

Platforma raspandaca Hotnews nu s-a gandit ca este normal sa obtina si pozitia reprezentantilor Arhiepiscopiei Romano-Catolice, pentru a echilibra minciunile colportate cu gura plina de piaristul Millenium platit din banii nostri, si nu s-a gandit nici sa intrebe SRI-ul sau, mai simplu, sa consulte ceva mai bine arhiva cazului. Singurul adevar este ca, intr-adevar, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice si-a dat avizul, ilegal, si prin presiunile guralivului istoric GDS-ist Andrei Pippidi – dovada in documentul alaturat obtinut la vremea respectiva de ziarul ZIUA si care reda minuta sedintei. Dupa cum vedeti, “salvatorul cladirilor istorice ale Capitalei”, sotul (sau sotia?) Tatianei Alina Mungiu Pippidi, indemna repejor membrii Comisiei sa treaca la vot penru a aproba proiectul “Cathedral Plaza” al miliardarului israelian Eyal Ofer, desi nu era intrunit cvorumul necesar, conditie in care a fost obtinut avizul mult trambitat.

In ce priveste SRI, pozitia principalului serviciu de informatii al tarii – care are un sediu important in proximitate – , dupa cum se vede din documentul de alaturi, aceasta este extrem de clara: Cladirea Millenium Building “Catedral Plaza” este ridicata ilegal, dupa ce s-a schimbat planul initial. Mai mult, SRI scrie, negru pe alb: “Actualul plan urbanistic zonal, aprobat pentru proiectul respectiv, nu are avizul institutiei noastre, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.” Mai sus, scrie tot asa, negru pe alb: “Conform normelor lagale in vigoare, se prevedea obligativitatea obtinerii avizului Serviciului Roman de Informatii”. Iar “realizarea cladirii de birouri la noul regim de inaltime proiectat este de natura a afecta grav functionalitatea echipamentelor instalate pe obiectivul din zona aflat in administrarea Serviciului Roman de Informatii”, conchidea comunicatul SRI aflat alaturat. “Primul proiect pe care l-am vazut era in regula, dar ultima varianta – nu”, a declarat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, la vremea respectiva. Deci, cum stam la Hotznews cu colportarea de minciuni? Asta imi aminteste de “sondajul” “Money Channel” realizat de piaritza Corina Vintan, prin care ni se spunea ca bucurestenii sunt innebuniti sa se deschida odata cladirea “Cathedral Plaza”. Monkey Channel ii apartine afaceristului israelian Elan Schwartzenberg iar sediul maimuticilor este intr-o alta cladire-mastodont a Willbrook – cea pentru care s-a ras o parte din padurea Baneasa – si care apartine aceluiasi miliardar israelian Eyal Ofer. Corinutza, mai usor cu sondajele pe scari sa nu-ti cada bebeul ungurean de la san! 🙂

PS: Conform surselor ziarului National, miliardarul Eyal Ofer o considera responsabila de insuccesul total al afacerilor sale in Romania pe sotia zbengosului afacerist israelian Ziv Asher Tetelman si prietena cea mai buna a piaritzei Corinutza Vintan, fosta managerita a Willbrook-Millenium, Daiana Voicu, pe care acum ar vrea s-o lase “la pielea goala” (foto). Conform cotidianului Ziua de Constanta, Corina Vintan este asociata cu sotul prietenei sale, Ziv Asher Tetelman, in clinica SC Second Opinion SRL, impreuna cu sotia procurorului Marcel Sampetru (!), personaj urmarit penal intr-un recent scandal. Urmariti penal sunt insa, de azi, si “front-men”-ii  afacerii “Cathedral Plaza”, dupa cum informeaza si ziarul BURSA:

 

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ BUCUREŞTI
Str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureşti (RO)
Tel. +40 21 2015411 – Fax +40 21 3121207
[email protected]

Nr. 683 / 24.10.2012
COMUNICAT DE PRESĂ
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a început urmărirea penală în cazul Cathedral Plaza

Reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB) au fost invitați recent la audieri (în calitate de parte vătămată), ca urmare a punerii în executare a sentinței penale definitive nr. 487/2012, a Judecătoriei Sectorului 1, pronunțată în dosarul nr.16747/299/2011.
Declanșarea urmăririi penale s-a făcut împotriva S.C. MILLENIUM BUILDING DEVELOPMENT și a reprezentantului acesteia, Sasu Eremie Ovidiu Ioan, a S.C. BOG’ART S.R.L. și a reprezentantului său, Greu Sorin, precum și a S.C. WILLBROOK CONSTRUCT SRL și a lui Moise Dragoș, în calitate de reprezentant al acesteia. Perioada analizată privește lucrările din 10-21 noiembrie 2010 la construcția Cathedral Plaza, adică cele efectuate iresponsabil, după anularea autorizației emise nelegal de Primarul Sectorului 1.
Toți sunt acuzați de efectuarea de lucrări de construire la turnul de birouri Cathedral Plaza, fără autorizație de construire, aceasta fiind anulată irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1989/2010.
Reacția promptă a Parchetului vine să confirme interesul public pentru apărarea valorilor sociale care privesc conservarea, punerea în valoare și protejarea monumentelor istorice, precum și a celor care privesc protejarea publică, față de construirea fără autorizație valabilă. Ea confirmă și condamnarea publică făcută de către societatea civilă, de diferite instituții de stat și de cult, de sute de mii de creștini catolici și ortodocși și de alte confesiuni.
„Sperăm într-un demers legal, coerent și într-un termen rezonabil, care să fie un exemplu pentru alte încercări de încălcare a legii construcțiilor, astfel încât să se realizeze funcția educativă a sancțiunii penale”, a declarat preot Gabriel Popa, secretar al ARCB.
Reamintim că D.N.A. continuă cercetarea penală a reprezentanților Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti (I.S.U. Bucureşti), care au participat la întocmirea unui fals proces-verbal de recepție la așa zisa finalizare a lucrărilor amintitei construcții, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sunt depuse alte câteva plângeri penale ale Arhiepiscopiei, având drept obiect cercetarea numeroaselor infracțiuni, comise în cazul Cathedral Plaza.

Biroul de presă – ARCB
Persoană de contact
Pr. Francisc Doboş
Purtător de cuvânt
tel. 0755 065 069, [email protected]

INFO: Numele Daianei Voicu a fost legat, de la aparitia ei in lumea afacerilor din Romania, de numele lui Sammy Ofer, miliardarul israelian de origine romana, tatal lui Iuly si Eyal. Nascut pe 22 februarie 1922, la Iasi, si decedat anul trecut, Sammy Ofer a controlat impreuna cu familia sa un vast imperiu economic: Israel Chemicals, ZIM Israel Navigation Company si Tower Semiconductor, afacerile crescand odata cu preturile la chimicale si petrol. Familia Ofer detine actiuni la Royal Caribbean, a doua mare linie de croaziera din lume, la South Korea’s Hanjin Shipping (12%) si Zodiac Maritime UK-Londra. Averea fabuloasa a familiei Ofer ii asigura acesteia o pozitie in “Forbes” SUA, pe locul 184, devenind astfel cea mai bogata familie de evrei din lume. Una dintre primele afaceri din Romania – preluarea magazinului Tomis din Constanta in 1997 – o aduce in prim-plan pe tanara Daiana Maria Voicu, care ulterior devine managerul dezvoltatorului imobiliar Willbrook International si, implicit, mana dreapta a lui Eyal Ofer.

Aflata la carma imperiului Willbrook, Daiana prospera vertiginos, astfel ca in preajma anului 2010 este considerata una dintre cele mai bogate si puternice femei din Romania. Zvonurile legate de o aventura cu Eyal se intetesc, insa la scurt timp explodeaza in presa si o alta “bomba”: Ziv Tetelman, sotul afaceristei si tata al celor doi copii (Daiana mai are o fiica din afara casatoriei, iar gurile rele spun ca ar fi exact fiica lui Eyal), o insala cu Raluca Sandu, fiica presedintelui FRF. Fotografiile cu cei doi fac valva in presa, iar Daiana decide sa divorteze. Luna martie a anului trecut marcheaza, asadar, inceputul unui declin evident al celei supranumite doamna de fier a afacerilor din Romania. Zece luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie anul trecut, Daiana Voicu isi anunta demisia de la carma Willbrook, in spatele acestei decizii aflanduse de fapt dorinta detinatorilor companiei de a scapa de ea. In luna februarie a acestui an iese la iveala si o alta informatie. Cotidianul “National” publica un articol potrivit caruia Eyal Ofer, bossul Willbrook, “a angajat zece detectivi particulari si patru firme de avocatura care au misiunea de descoperi toate matrapazlacurile facute de Daiana Voicu cat timp s-a aflat la conducerea companiei”. Respectiva publicatie titreaza: “Aflat in spatele unor investitii de 900 de milioane de dolari in Romania, Eyal Ofer si-a lasat afacerile pe mana Daianei Voicu, transformand-o intr-una dintre cele mai puternice femei de business, care i-a creat lui Ofer o paguba de vreo 100 de milioane de euro: terenuri si imobile cumparate de Daiana cu banii lui si trecute pe numele parintilor ei”. (Sursa: Cancan)

Documentare Lumea Justitiei: Turnul „Cathedral Plaza” a fost intabulat in pofida sarcinilor din cartea funciara care vizau anularea autorizatiei de construire si plangeri ale Primariei Capitalei (Documente)

Forbes.ro: Eyal Ofer nu renunță la businessul din România

Omul de afaceri israelian Eyal Ofer (foto), cunoscut în special datorită clădirii office Cathedral Plaza, este în spatele unor investiții de 900 de milioane de euro în România.

Eyal Ofer a plasat recent o comandă Șantierului Naval din Mangalia, controlat de coreenii de la Daewoo, în valoare de 400 de milioane de euro, pentru construirea de vase. Unul din businessurile Miller Global, grup internațional în cadrul căruia Ofer este co-președinte, este shipping-ul. De altfel, Eyal Ofer este director al Royal Caribbean International, un business de 10 miliarde de euro, precum și al Celebrity Cruises Holding. Cele mai cunoscute active din portofoliul global al grupului Miller sunt Pebble Beach Company, Aspen Skiing Company, Aspen’s Little Nell Hotel, Beverly Hills Hotel şi Los Angeles’s Fox Plazza  Office Building.

O sumă de  500 de milioane de euro a fost investită, în România, în proiecte imobiliare, de care se ocupă subsidiara britanică a grupului Miller, Millenium Buiding Development. Portofoliul din România, administrat de Daiana Voicu,  cuprinde ansamblul rezidențial Oxford Gardens din zona Pipera, alte șase complexuri rezidențiale în zona Iancu Nicolae și încă unul în Corbeanca, localitate de lângă București – în total, peste 300 de vile adresate segmentului de lux –, Platinum Business Center (o clădire de birouri și centru de conferințe situate pe DN1), mallul Tomis din Constanța, și mai multe terenuri.

De departe, cea mai cunoscută proprietate din portofoliul lui Eyal Ofer este clădirea de birouri Cathedral Plaza.  Construcția, în prezent finalizată în urma unei investiții de 40 de milioane de euro, este localizată în imediata apropiere a catedralei romano-catolice Sfântul Iosif. Amplasamentul, deși ideal pentru companiile care vor să aibă birouri în centru, nu a fost unul norocos pentru dezvoltator, deoarece a generat o dispută, care a ajuns în instanță, cu Arhiepiscopia Romano-Catolică din București. Recent, o instanță de judecată din Suceava a decis nulitatea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1. Decizia a venit cum nu se poate mai prost pentru omul de afaceri israelian, care era în tratative de vânzare a clădirii cu un fond de investiții britanic, pentru 70 de milioane de euro, sumă despre care Eyal Ofer afirmă că reprezintă ”un nivel mult scăzut față de valoarea clădirii”. Omul de afaceri spune că, în ciuda acestei situații, nu intenționează să renunțe la afacerile din România.

Sursa: Forbes.ro

 

Ne asteapta un 13-15 iunie pe 29 iulie? Sau o Sirie mica? “Ingerii lui Traian” l-ar putea scapa de suspendare pe Basescu

NEWS UPDATE: Întâlnirea lui Traian Băsescu cu bloggeri și jurnaliști din Republica Moldova: “Ponta poate fi chiar el insusi un plagiat”. LIVE VIDEO via Privesc.Eu »

Prezent ieri la Realitatea Tv, presedintele-suspendat, incercand sa transmita un avertisment sau macar sa straneasca un declic, a facut apel la memoria romanilor amintind ca prima mare fractura a Romaniei de dupa 1989 a fost creata de mineriada din 13-15 iunie 1990. Moderatorul n-a inteles la ce se referea Traian Basescu si a deviat subiectul. Presedintele-“lepadat” – sintagma folosita de Gabriel Liiceanu fata de seful statului -, reitera de fapt o afirmatie formulata prima oara pe 3 iulie, cand inca era la Cotroceni. “Fac un apel către politicienii din majoritatea parlamentară şi îi avertizez că prin încălcarea gravă a legilor ţării şi a Constituţiei României şi a Regulamentelor Parlamentului României au pus statul român şi pe cei 22 de milioane de români într-o situaţie extrem de dificilă, similară cu cea generată de mineriada din 13-15 iunie ’90”, a spus atunci Băsescu (vedeti Presidency.Ro).

De cealalta parte, Alina Mungiu Pipidi, care nu se poate spune ca-l iubeste prea tare pe Basescu (si, se pare, nici pe EBA 🙂 ) – dar este silita sa intervina pentru a apara Reteaua Soros infiltrata la cel mai inalt nivel, prin Patapievici si Tismaneanu -,  se foloseste de trucuri subliminale introducand tam-nesam, intr-un comunicat al asa-zisei “Aliante pentru o Romanie Curata”, analogia trasa de par dintre situatia din Romania si cea din Siria. “Aici nu e Siria”, scrie membra celor trei gretze Mungiu-Weber-Macovei. Dar cine a zis ca e? In aceeasi chemare catre voluntari, psihopupuloaga noastra sustine ca “a luat legatura cu Asociatia Pro Democratia” (asta-mi aduce aminte de formularea lui Iliescu cu “am luat legatura cu Ambasada Sovietica ca sa le spunem cine suntem si ce vrem”) pentru a putea determina cate persoane s-ar putea “inrola” (!). Ca observatori, desigur.

Dincolo de mesajele mascate ale brigadierilor lui Soros (care nu stim catre cine se indreapta, de fapt, daca avem in vedere ca “pro-democratul” Pirvulescu se manifesta in tabara pro-suspendare) si de avertismentele presedintelui Basescu, cred ca da, poate exista o temere de natura “13-15 iunie”, mai ales tinand cont de experienta celor care au declansat operatiunea si de posibilitatea ca rezultatul Referendumului sa nu fie chiar pe placul lor. Serviciul Roman de Informatii nu cred ca traieste cele mai relaxate zile din existenta lui… Mai ales cand butonul Nr 3 e confundat, probabil, in miez de noapte, cu cel de “room-service”.

Vedeti si Referendumul anti-Basescu vazut de pe Prut si Nistru »

PS: Sa ne mai si amuzam, totusi (cat mai avem timp). Ce mi-a placut ieri la Basescu: la intrebarea justificata a moderatorului Realitatea TV privind lipsa femeilor de pe scena mitingului de la Cluj, cum ar fi Elena Udrea sau Roberta Anastase (chiar, de ce au disparut?), Traian Basescu, precizand ca nu PDL a organizat manifestatia, a raspuns dezarmant de sincer si sarmant: “Daca ar fi fost dupa mine as fi umplut scena de femei si de copii. Dar s-au ocupat Ungureanu si Neamtu”. Alegerea asta mai speciala (foto sus), numai cu barbati pe scena (Blaga si Boc – dar unde sunt Berceanu si Videanu?) si baietei intarziati (Preda, Papahagi, Neamtu, Ungureanu 1 si 2), spune cam totul despre pupilii cuplului Plesu-Liiceanu…

Doamna Maria Basescu a fost prima care si-a dat seama de gafa si a urcat pe scena. De altfel, cele trei membre feminine ale familiei Basescu – “Ingerii lui Traian” – sunt, dupa parerea mea, singurele reale salvatoare ale presedintelui-suspendat. Oricand de bine ai stii sa inoti, uneori, daca stai mult la apa, iti poate intra atata sare in ochi incat sa confunzi rechinii cu delfini. Si-atunci doar “Ingerii” foarte apropiati te mai pot ajuta. Iata-i:

Foto: Adevarul si Mediafax

Tovul Leonida Tismaneanu fata cu reactiunea. Cu ce ii recomandati badigardului culturnic Mircea Mihaies sa o bata pe doamna Carmen Musat: cu vergeaua sau cu bocancii?

„Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?“

Domnul Vladimir Tismaneanu imi face onoarea nedorita de a-mi scrie numele intreg, cu tot cu prenume si fara sa mai adauge nici un set de imprecatii simandicoase in jurul lui, in ultima lui productie de blogger trans-oceanic. Desigur, nu o face gratuit. Intamplator, gratie unor prieteni preocupati de siguranta nationala, sa spunem asa, stiu exact motivul pentru care si-a adus aminte ca nu sunt, asemenea modului in care il trateaza pe Larry Watts, “you kno who”, “nomina odiosa”, numele care nu trebuie rostit. Stratagema lui si a activistului de Partid sasait care ii tine trena, lui si altor navetisti ai regimului comunist ca el, nu tine. Dintr-un simplu motiv: Nimeni nu este mai presus de lege!

Dar sa revenim la produsul lui jenant, acum etalat pe tarabele “Hydepark“-ului. Se observa ca in cateva randuri face mentiunea originii sale etnice, ceea ce denota ca incearca sa-si rezolve probleme ideologice si personale – vezi cearta lui cu Victor Ponta, Dinu Zamfirescu, Carmen Musat, etc – apeland la lovituri sub centura, care ar putea sa displaca, in primul rand comunitatii la care face apel acum, cand a ajuns pe fundul turbincii lui Ivan. Distinsul profesoras de provincie isi reia asadar postura de victima perpetua a odioasei Securitati – aceeasi care i-a aprobat plecarea in Ungaria, RDG, RFG, Franta si Spania, sub supervizarea Gizelei Wass – si da vina pe fostul detinut politic si lider al exilului romanesc Dinu Zamfirescu, actualul presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER, si pe un “evreu româno-american, convertit la catolicism”, pentru aparitiile in presa online a unor file din dosarul sau de propagandist veros al regimului comunist. Cum a tras concluzia asta dl Tismaneanu e greu de spus. Dar auto-victimizarea merge pana la capat: chipurile, prin publicarea unor file de Dosar, ar fi fost facute publice “lucruri extrem de personale”. Care, domnule? Numele si prenumele? Sau propriile laudarosenii comunistoide din Autobiografia data CC al PCR?

Dincolo de ridicolul situatiei, ma simt obligat sa spun foarte clar ca documentele primite de Ziaristi Online si comentate de subsemnatul provin in primul rand din Dosarele de la Securitate si de la CC al PCR ale dlui Tismaneanu. Iar ele circula, liber, in samizdat, asa cum circulau pe vremuri si cele ale colegului sau de propaganda comunista, de la “Stefan Gheorghiu”, dl Virgil Magureanu, pana s-a hotarat sa si le publice in Evenimentul Zilei. Dl sef de comitzii, consilii si asociatii de bloc, se poate interesa la CNSAS, unde va afla ca, chiar si eu, de exemplu, in decursul activitatii mele de jurnalist am dat de numeroase astfel de documente interesante, dintre care, atunci cand am fost solicitat de CNSAS, cum este in cazul informatoarei si activistei PCR Smaranda Enache, am donat cu mare drag spre studiul si decizia suverana a onor Colegiului in ce le priveste. Tocmai ma pregateam sa-i rog pe colegii mei de la Ziaristi Online sa faca o noua donatie cand, iata, am aflat via park-urile online pe unde se plimba dl Tismaneanu cu coada intre picioare, ca toate acestea exista la CNSAS. Si eu care am amanat atatia ani sa intreb de ele, tocmai ca sa nu se auto-victimizeze bietul Volodea… Na, ca tot a facut-o pana la urma.

Dar stati putin ca nu-i chiar asa: in anul 2006, cand si-a luat oficial Dosarul de la CNSAS, dl Tismaneanu a promis ca il va publica integral, ca sa vada teroristii din presa – era vorba de mine, colegul sau de azi de la EvZ, dl Ion Cristoiu si de regretatul Mihai Pelin (care oricum ii avea dosarul) – cat de persecutat a fost el de Securitate, de pe cand isi impartea sendvisul cu icre negre cu Nicusor Ceausescu. Cum au trecut deja sase ani si inca n-a apucat sa faca selectia din care sa iasa mai anticomunist ca Papa, ne-am gandit sa-i venim in ajutor cu un document de prefatare: Autobiografia. Ca sa-i revina memoria, nu de alta. Autobiografia sincera, data in fata Partidului, in care nu se sfieste sa-si arate meritele de politruc sadea plin de “Convingeri comuniste”. Daca sunt lucruri atat de “extrem de personale”, de ce le-a spus Partidului? Apoi, daca a fost sincer cu Partidul, cu noi de ce nu poate sa fie? 🙂 In plus, il rugam sa ne spuna care sunt, totusi, lucrurile pe care le considera “extrem de personale” si chiar eu o sa-i pun pe colegii mei sa le arda, cel putin de pe net. Asa cum nu a facut Andrei Ujica in lung-colajul plagiat si plimbat pe toate meridianele planetei de Patapievici si Tismaneanu, sub numele de “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Dreptul la replica e Drept la replica si nu poate fi contestat nici chiar unuia care contesta libertatea presei.

Nu vreau sa mai insist, dar dl Tismaneanu stie prea bine ca, conform logicii sale, la fel de bine ar putea sa-l dea pe el in judecata familia Ceausescu pentru toate porcariile spuse despre ea si toate arhivele personale rascolite. Dl Tismaneanu face si el parte din acele arhive: ale comunismului. Este o fila vie, o stafie, un zombi. Nu poate scapa. Cand iti asumi conditia de “intelectual public si angajat” trebuie sa fii cel putin la fel de deschis publicului ca familia Ceausescu, operata pe viu. In contextul in care te pretinzi “persecutat politic” in timpul regimului comunist si, in acelasi timp, esti publicat, pentru “uzul intern” al activistilor comunisti, in caietele “laboratoarelor proceselor revolutionare mondiale” ale academiei de Partid “Stefan Gheorghiu” si apoi, peste ani, continui sarada ca sef peste toate mustariile “anticomunismului”, cred ca nu strica, din punctul de vedere al interesului public, ca opinia publica sa-ti si cunoasca adevarata “Autobiografie”.

Dl Tismaneanu, cu curajul lui de post-persecutat, ar trebui sa se abtina de la brutalizarea marlaneasca a venerabilului Dinu Zamfirescu, asa cum face de cand s-a trezit extirpat din locul in care se incopetenise, pe viata, dupa calculele sale.

Mai nou, vad ca pe langa scuiparea si imbrancirea batranilor octogenari, Tismaneanu s-a apucat sa violenteze si femei! De data asta curajul ii este de-a dreptul nebunesc, daca ma gandesc la cine este sotul doamnei, un tip destul de bine facut, cu ceva ani de inchisoare politica pe la Aiud, din cate stiu…

Cand nu face pe victima, dl Tismaneanu, din postura de zombi al post-comunismului, nu se lasa si, aproape zilnic, iese din cavernele fostului Stefan Gheorghiu si mai sperie cate o doamna ratacita prin cimitirul elefantilor rosii. Numele victimei de azi: Carmen Musat. Vina ei: are o gazeta in care i-a dedicat ayatollahului “anticomunismului” un articolas: Sfînta mare neruşinare, in care vorbeste exact de ceea ce face profesorasul nostru cel viteaz, chiar azi: “victimizarea ca strategie de supravieţuire a „intelectualului critic“”. Pretextul atacului este, insa, altul: l-a citat gresit pe gurulet. Si dai si dai. Biata doamna de la Observatorul cultural este lovita cu nesat de dl presedinte de comitzii anti-post-para-pre-comuniste nici mai mult nici mai putin decat din trei parti: blogusorul lui, EvZ si Hotznews.

Inainte de a continua, trebuie sa precizez ca dna Musat nu ma are deloc pe lista simpatiilor dansei. Ba chiar dimpotriva; de vreo cateva ori m-a inghiontit de aproape am simtit un gadilat pe la subtiori. Si-acum, la o cautare pe net cu numele Roncea, rasare imediat un “rechizitoriu dur”  la adresa mea, aparut in gazeta domniei sale sub semnatura unei Sidorovici cu nume masculin, “doctorand la Universitatea Central-Europeana din Budapesta” a guruloiului Gyuri Soros, si publicat cu titlul dureros Victor Roncea sau problema deficitului de rusine. Aproape am plans cand l-am citit 🙂 Se spune acolo ca… “nu sunt democrat”!

Cu toate acestea, atacul jenant al dlui Tismaneanu la adresa unei femei, altoita din trei parti, in rafale, si amenintata cu procese inter-galactice pentru ca i-a gresit nu stiu ce citat comunistoid, este de rasul curcilor. Ca si cum n-ar fi fost suficient, guruletul rozaliu il pune si pe Mihaiesi, grobianul cu staif al lui Patapievici, pe post de badigard culturnic, sa sara cu bocanii direct pe capul bietei doamne Musat, la rubrica “senatoriala” din EvZ (Bai, Dane, tu citesti ce scrie guzganul asta al tau?). Inteleg ca daca te simti atacat poti sa raspunzi – desi eu n-am facut-o; e, totusi, o doamna, nu poti sa dai ca la fasole in ea – dar de ce n-a ales cuplul de clovni ante-post-comunisti un sac pe care s-ar putea refula mai bine dupa scaparea controlului IICCMER, cum ar fi, de exemplu, doamna Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care l-a lasat pe Tismaiesi incremenit in meandrele concretului cand i-a zis ca trebuie sa se salveze de el insusi? Asta chiar ar fi o bataie in namol de savurat: Zombi contra Zombi!

Cititi si: EXCLUSIV. Vladimir Tismaneanu: Cum am suferit sub criminala Securitate si cancerosul Partid Comunist

Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu. Partea I: Bajbaind prin turbinca lui Ivan cu gandul la bustul din Piata Scanteii

Ce nu au reusit serviciile sa-i explice presedintelui Basescu in Cazul Tismaneanu: atacul capuselor asupra Romaniei si Reteta contra Retelei. Schreib-Kampful lui Tismaneanu vs Larry Watts. RAPORT FINAL

Foto: Tion.ro

Al cui este premiul pentru scenariu dat la Cannes? “Dupa dealuri”, cu Tatiana Niculescu Bran: filmul lui Cristian Mungiu este “aproape o ecranizare” a cartilor „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea Judecătorilor”. Al treilea plagiat?

După dealuri“, în regia lui Cristian Mungiu – filmul care ar putea aduce anul acesta al doilea Palme d’Or pentru lungmetraj României premiat la Cannes pentru interpretare feminina si scenariu, premiu acordat lui Cristian Mungiu, este inspirat din romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu-Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea Judecătorilor”, conform informaţiei publicate pe site-ul oficial al Casei de producţie Mobra Film. După dealuri este aproape o ecranizare”, completează scriitoarea, într-un interviu acordat în exclusivitate publicaţiei Cinemagia.

Iata ce ne mai spune Tatiana Niculescu Bran in interviul cu pricina:

Succesiunea scenelor urmează cu fidelitate desfăşurarea evenimentelor din ‘Spovedanie la Tanacu’, iar al doilea roman şi filmul documentar – făcut de autoare – au fost folosite pentru informaţii de background şi psihologia personajelor”, declară Tatiana Niculescu Bran.

“Ce-mi lipseşte mie în film, poate, e ceea ce nu mi-a lipsit în piesa lui Andrei Şerban, dramatizare a ‘Spovedaniei la Tanacu’, anume ‘un dincolo’, o dimensiune spirituală”, spune Tatiana Niculescu Bran.

Dincolo de dealuri se apropie de o ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”. Dar de ce nu este întru totul o ecranizare, explică pentru Cinemagia scriitoarea însăşi: „Personajele și locurile se numesc altfel, iar biografia personajelor nu e urmărită în detaliu. Replicile lor sunt, în mare, altele, păstrând sensul celor din “Spovedanie…” Scene pe care eu le-am reconstituit în carte din documente, mărturii şi interviuri, sunt refăcute în film în limbajul imaginii și cu privirea fină din spatele camerei, care îi e caracteristică lui Cristi Mungiu. Pe de alta parte, există detalii vizuale ori replici preluate ca atare. De pildă, când m-am dus să vorbesc cu doctorul de la Psihiatrie, el avea în cabinet – şi asta m-a amuzat la vremea respectivă, şi apare şi în piesa de teatru – o icoană de carton cu Maica Domnului, şi o reproducere, tot pe carton, a Monei Lisa. Regăsim decorul într-una dintre scenele filmului. Pe urmă, în carte dau detalii de interioare, chilia, curtea, biserica, paraclisul, care au fost folosite cu mare dibăcie în reconstituirea lumii personajelor din film. Dar de ce zic că e aproape o ecranizare? Fiindcă filmul urmează firul epic al cărţii, pas cu pas, dupa cum urmează şi principalele linii biografice ale personajelor; urmează scene pe care eu le-am presupus şi reconstituit în carte. Spune, în limbaj cinematografic, aceeaşi poveste…”

„Filmul urmează cartea, în sensul că este despre bune intenţii care duc la un rezultat dezastruos. Este o neînţelegere generală a celuilalt, care e diferit, şi rezultatul final este moartea cuiva”, concluzionează T. Niculescu Bran.

Multe cereri de ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”

Modul în care a fost scris scenariul lui După dealuri a făcut-o pe scriitoare să accepte colaborarea cu Cristian Mungiu, anterior ea refuzând mai multe propuneri de aducere pe ecran a poveştii. Romanul „Spovedanie la Tanacu”, dramatizat de autoare, a devenit în 2007 piesa de teatru cu titlu omonim, în regia lui Andrei Şerban, şi în 2008, un film documentar – Cazul Tanacu – realizat de Tatiana Niculescu Bran, Ionuţ Teianu şi Mirel Bran. Se pare că primul care a avut intuiţia că această carte e un film a fost Andrei Şerban. După ce a citit cartea, i-a scris autoarei că ar vrea să facă pe baza romanului primul lui film, dar ulterior a optat pentru un spectacol de teatru.

Aproape în acelaşi timp, Lucian Pintilie a vrut să facă o ecranizare a cărții, dar Tatiana Niculescu Bran a declinat oferta, din cauza diferențelor de viziune asupra scenariului. Apoi Radu Gabrea a vrut să facă filmul, după care Corneliu Porumboiu a cochetat cu ideea.

Singurul regizor cu care scriitoarea spune că a colaborat foarte bine este Andrei Şerban, pentru că el a avut viziunea cea mai apropiată de adevăr. Aşa s-a născut piesa de teatru care a avut premiera la New York în 2007, cu titlul Deadly Confession, a fost apoi jucată la Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Paris şi Lodz, în Polonia. În 2011, Tatiana Niculescu Bran era contactată de Cristian Mungiu.

„Scenariul lui Cristian Mungiu mi-a plăcut imediat. Era bine scris, cu mult talent, urmărea firul epic din ‘Spovedanie la Tanacu’. Descurajasem tentative anterioare cu sentimentul că nu aveau nicio legătură cu ce scrisesem eu, cu versiunea faptelor la care ajunsesem după aproape trei ani de documentare”.

Cum a ajuns Mungiu sa faca filmul:

În 2007, la New York, Cristian Mungiu îşi promova filmul „4,3,2″, după succesul de la Cannes, unde filmul luase Palme d’Or.

Andrei Şerban l-a invitat la repetiţiile piesei de teatru ‘Spovedanie la Tanacu’. Tatiana Niculescu Bran se afla şi ea acolo, pentru că dramatizase textul cărţii şi juca propriul rol.

Aşa lua Cristian Mungiu contact cu povestea – altfel decât o citise toată lumea din ziare… Mungiu a asistat la una dintre repetiţii şi a vorbit cu Andrei Şerban despre caz, despre piesă, despre cum s-ar putea face film.

Regizorul şi scriitoarea s-au reîntâlnit în toamna lui 2011, când Cristian Mungiu se pregătea să depună scenariul la concursul organizat de CNC.

Articolul integral la Cinemagia

Nota mea, VR: Nimeni nu l-a intrebat niciodata pe parintele Daniel Corogeanu daca este de acord sa ii fie jucata drama, cu interpretari “artistice” anticrestine, pe scene de teatru sau in filme de prost gust. Nici Tatiana Niculescu Bran, nici Andrei Serban, nici Cristian Mungiu.

Cititi si: DOVADA PLAGIATULUI in Cazul Cristian Mungiu. Sesizare oficiala facuta Uniunii Cineastilor din Romania (UCIN) si Centrului National al Cinematografiei (CNC). “Legenda activistului în inspecţie” din “Amintiri din epoca de aur” plagiata dupa “Povestiri din Bocsa” de Ioan Carmazan

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova