Posts Tagged ‘AXA – Noua Romanie la Marea Neagra’

Vladimir Tismaneanu a fost eliminat de la Georgetown University, Catedra Ion Ratiu, pentru a doua oara

Staff-ul reputatei Universitati americane Georgetown, din Washington DC, a confirmat pentru ZiaristiOnline.ro faptul ca Vladimir Tismaneanu, coordonatorul falsului Raport asupra comunismului din Romania,  a fost eliminat din cursa pentru ocuparea Catedrei Ion Ratiu, pentru a doua oara. In 1996, dupa ce veteranul taranist a oferit un milion de dolari pentru infiintarea catedrei de studii romanesti si est europene, Vladimir Tismaneanu a incercat sa ocupe aceasta pozitie insa a fost respins chiar de Ion Ratiu, dupa ce acesta i-a consultat dosarul de nomenclaturist, inca de pe bancile scolii, cot in cot cu Nicusor Ceausescu, apoi propagandist comunist si ulterior, dupa infiltrarea in Statele Unite, activist trotkist reformat in “neo-conservator”.

Catedra de la Georgetown University, sponsorizata de Fundatia Ion Ratiu, a fost detinuta pana recent de cunoscutul profesor Charles King (foto sus, langa Mark Taplin (*), la lansarea lucrarii coordonate de Victor Roncea, “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra“) care a fost titularul acesteia inca de la infiintarea ei. Ei bine, in ciuda eforturilor sale, Vladimir Tismaneanu a fost respins pentru a doua oara, contractul fiindu-i oferit lui Dennis Deletant, un istoric specializat pe Romania inca de pe vremea lui Ceausescu, pana in prezent profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Slavonice si Est Europene de la Universitatea Londra.

De mentionat ca Georgetown University este cea mai importanta institutie americana de invatamant superior destinata pregatirii elitei establishmentului guvernamental din Statele Unite, in special diplomatii Departamentului de Stat dar si pentru studiile postuniversitare ale cadrele de conducere ale celorlalte ministere de forta si securitate, de la Departamentul de Justitie la FBI si CIA.

Respingerea se constituie intr-un certificat evaluativ academic si profesional definitiv si necrutator pentru Vladimir Tismaneanu, atat pe spatiul academic american cat si, mai ales, pe cel politic. Conform surselor din Departamentul de Stat consultate de Ziaristi Online, ultima evaluare a capacitatii de analiza si sinteza a lui Vladimir Tismaneanu a fost realizata de specialistii americani  in 1996-97, cand Departamentul de Stat l-a scos definitiv de pe lista consultantilor pe probleme romanesti ca urmare a unui Raport intocmit de acesta despre situatia politica din Romania si perspectivele acesteia. Raportul a fost calificat nu numai ca fals si incorect dar chiar si cu elemente dubios manipulative.

Din acel moment orice relatie si credibilitate a lui Vladimir Tismaneanu cu Administratia americana a incetat definitiv el mutandu-si campul de actiune cvasi-exclusiv pe spatiul romanesc, unde, beneficiind de intrari la Ion Iliescu – caruia i-a scris si lansat o carte de memorii edulcorate in Romania, Franta si SUA si i-a facut propaganda pana in 2004, inclusiv alaturi de sotia sa si Dan Voiculescu – si, apoi, la Emil Constantinescu si Traian Basescu, a lasat tot timpul impresia ca mentine legaturi privilegiate cu Administratia, uzitand in fapt de ultimele sale relatii bazate pe raporturi de coetnicitate cu cativa factori responsabili pe Europa de Est.

Iata de ce ultimul act de respingere definitiva a lui Vladimir Tismaneanu din mediul academic, politic si diplomatic american, releva adevarata natura a “profesionalismului” si imposturii in care acesta se scalda.

Pana la inchiderea editiei, Vladimir Tismaneanu nu a putut fi contactat pentru a comenta acest nou esec in cariera sa profesorala, foarte asemanatoare celei a fostului sau patron de la Jurnalul National, profesorul Felix Voiculescu.

Sursa: Ziaristi Online

________________

(*) Iata prezentarea transmisa in scris de Mark Taplin pentru o contracoperta a lucrarii coordonate de Victor Roncea: “Desi etica Departamentului de Stat nu ne permite sa sprijinim direct cartea dvs, aceasta nu ma impiedica insa sa va felicit pentru alegerea subiectului. Cred ca regiunea Marii Negre revine in atentia comunitatii mondiale si consider ca dvs, alaturi de Charles King si alti scriitori si analisti internationali de marca, aduceti o contributie foarte importanta la intelegerea evolutiei acestei zone in ultimii ani.” – Mark Taplin

Bogdan Chirieac nu s-a intalnit cu ambasadorul SUA. Cine este DCM Mark A. Taplin

Intr-o editie a emisiunii Nasul la care am participat ieri seara, Bogdan Chirieac, intrat intr-un dialog telefonic cu Radu Moraru, a lasat sa se inteleaga pe tot parcursul convorbirii ca el a stat la masa cu ambasadorul SUA, caruia i-a relatat celebrele povesti disponibile acum pe Wikileaks. Chiar la finalul conversatiei l-a persiflat pe Radu Moraru, afirmand ca degeaba si-ar fi dorit Nasul sa vorbeasca cu ambasadorul daca nu era chemat la Ambasada. Vezi Doamne, Chirieac este dintre cei “chemati”, dintre cei “alesi”.

Studiind insa exact documentul cu pricina – pe care il reproduc integral mai jos -, fara nici o surpriza am constatat ca “mister” Chirieac nu numai ca nu a stat la nici o cina cu ambasadorul, ci ca discutia s-a desfasurat de fapt cu “DCM”-ul Ambasadei, ceea ce inseamna “Deputy Chief of Mission” – adjunctul sefului de misiune sau “CDA” – Charge D’Affairs – Insarcinatul cu Afaceri, care era la ora aceea Mark Taplin, altfel un profesionist al diplomatiei si un excelent cunoscator al problemelor zonei.

Gandul a facut o treaba buna prezentandu-l pe cel responsabil de fapt, in mare parte, de telegramele transmise Departamentului de Stat american si de politica Statelor Unite fata de Romania, cel putin de aici, de pe teren:

A făcut doi ani de şcoală în România, înainte de 1989, când l-a urmat pe tatăl său, aflat în misiune la Bucureşti

Mark Taplin, fost însărcinat cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti (2005 – 2008), este, conform unor surse diplomatice, nu doar autorul formal al unora dintre telegramele secrete expediate la Washington, ci şi autorul moral al telegramelor semnate de fostul ambasador, Nicholas Taubman. Oficial, este autorul telegramei cu topul oligarhilor români şi al celei în care relatează concluziile întrevederii cu Viorel Hrebenciuc, “eminenţa cenuşie” a PSD, care se opunea, pe tăcute, suspendării preşedintelui Băsescu.

Taplin a fost numit, în iulie anul trecut, însărcinat cu afaceri al Ambasadei SUA la Paris.

Diplomat de carieră din 1980, Mark Taplin a călcat pe urmele tatălui său. Conform surselor diplomatice, Taplin senior a fost un diplomat cu rang inferior, activând ani buni inclusiv la Ambasada SUA din Bucureşti în anii 60. Atunci, Taplin jr. era un puşti care a făcut câţiva ani de şcoală în România, ceea ce explică bunele sale cunoştinţe de limba română.
Mark Taplin e licenţiat în ştiinţe umaniste şi afaceri internaţionale la Universitatea Georgetown – Facultatea de Afaceri Externe (1978) şi master în studii strategice la Wales University (1982).
Înainte de a reveni la Bucureşti, într-o poziţie cheie, Taplin a activat la Ambasada SUA din Moscova, ca asistent de ofiţer cultural (1984-1987) şi ca asistent al ofiţerului de comunicare (1994), precum şi la ambasadele sau consulatele din Sao Paulo – Brazilia, Port-au-Prince – Haiti şi Port Louis – Mauritius.
Ulterior, a fost numit consilier pentru Afaceri Publice al Ambasadei SUA din Kiev, Ucraina (1999-2001), şi director adjunct al Biroului de Presă şi Diplomaţie Publică în Biroul Departamentului de Stat pentru Europa şi Eurasia (2001-2002).
În fine, în perioada 2002-2004, Taplin a fost director pentru Ucraina, Moldova şi Belarus în Departamentul de Stat al SUA. În biografia sa, publicată pe site-ul Departamentului de Stat, se precizează că “a contribuit la dezvoltarea politicii americane faţă de Ucraina, în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din 2004”.
După încheierea misiunii din România, Taplin a predat la Şcoala de Diplomaţie Publică a Universităţii George Washington. A organizat dezbateri publice cu participarea secretarului de Stat Hillary Clinton şi a secretarului Apărării, Robin Gates.
Mark Taplin vorbeşte franceză, română, portugheză, rusă şi ucraineană şi este autorul volumului “Călător prin locuri din Rusia odată interzise”, incheie Gandul.

Cartea a fost tradusa si publicata la noi de Editura Nemira, sub titlul Imperiul Deschis. Mark Taplin, un sustinator real si sufletist al Romaniei, ne-a prezentat si noua lucrarea AXA – Noua Romanie la Marea Neagra, publicata de editura Ziua in 2005 si la a carei lansare a si participat (vezi Foto si Info la Civic Media). Iata prezentarea sa gentila transmisa in scris pentru o contracoperta: “Desi etica Departamentului de Stat nu ne permite sa sprijinim direct cartea dvs, aceasta nu ma impiedica insa sa va felicit pentru alegerea subiectului. Cred ca regiunea Marii Negre revine in atentia comunitatii mondiale si consider ca dvs, alaturi de Charles King si alti scriitori si analisti internationali de marca, aduceti o contributie foarte importanta la intelegerea evolutiei acestei zone in ultimii ani.” – Mark Taplin

Mark Taplin este casatorit (tot) cu o profesionista a diplomatiei, de data aceasta culturale, aflata de asemenea in misiune la Paris.

Iata si o completare a biografiei sale, de la George Washington University

Mark Taplin

Mark Taplin is the Public Diplomcy fellow at George Washington University’s School of Media and Public Affairs, on loan from the U.S. Department of State.

He is a career Foreign Service Officer with the rank of minister counselor.  He joined the U.S. Foreign Service in 1980.

From 2005-2008, he served as Deputy Chief of Mission at the U.S. Embassy in Bucharest, Romania.  During his tenure, he helped promote a close partnership between the U.S. and Romania.  In April 2008, he served as the overall U.S. control officer for the visit of PResident Bush to Romania and for the Bucharest NATO summit, the largest ever held by the Alliance.

From 2002-2004, he served as Director for Ukraine, Moldova, and Belarus at the U.S. Department of State.

He also served as Deputy Director of the Office of Press and Public Diplomacy in the State Department’s Bureau of European and Eurasian Affairs (2001-2002) and Counselor for Public Affairs at the U.S. Embassy in Kiev, Ukraine (1999-2001).  His past overseas assignments also include two tours in Moscow, as well as public diplomacy assignments in Brazil, Haiti and Mauritius.

He holds a bachelor’s degree in humanities and itnernational affaris from the Georgetown University School of Foreign Service and a master’s degree in strategic studies from the University College of Wales (Aberystwyth).  He is the author of Open Lands: Travels Through Russia’s Once Forbidden Places (Steerforth Press, 1997).

Foto sus: Razvan Chirita / Mediafax – Gandul

“Cablograma” cu pricina mai jos:

E.O. 12958: DECL: 02/13/2016

TAGS: PGOV, RO

SUBJECT: “THE GENIE IS OUT OF THE BOTTLE” — PSD DELIVERS CHARGES AGAINST BASESCU TO PARLIAMENT

REF: A. BUCHAREST 0142 B. BUCHAREST 0086

Classified By: CDA Mark A. Taplin for Reasons 1.4 (b) and (d).

(more…)

De ce ne trebuie Basarabia. DOCUMENT

Rolul Romaniei la Gurile Dunarii si Marea Neagra, fruntariile Europei

“Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei, dand peste cap echilibrul dintr-o regiune, prin traditie, fierbinte… Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului, care, prin crearea unei zone de granita loiala, de la Marea Alba si cea Baltica pana la Marea Neagra, ar fi putut, probabil, impiedica acest razboi, a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta” – Charles Upson Clark – Octombrie 1941

DOCUMENT. Brosura informativa cuprinsa in lucrarea AXA – Noua Romaniei la Marea Neagra, 2005

HISTORICUS, 1915

“De ce ne trebuie Basarabia”

Razboiul european a luat proportiile unui adevarat cataclism. Toate marile puteri ale Europei si pe deasupra Japonia iau parte la macelul inspaimantator care insangereaza omenirea de aproape un an de zile.

Luptele se dau pe fronturi de mii de kilometri si milioane de ostasi cad sub focul ucigator al armelor celor mai perfectionate.

Intreaga viata economica a statelor in lupta e ruinata, iar tarile neutre traesc intr-o adevarata teroare inspaimantate de acest groaznic razboi care ameninta totul cu distrugerea.

In afara de lupta sangeroasa de pe fronturi, in afara de inspaimantatoarele atacuri ale milioanelor de ostasi care brazdeaza Europa cu brauri de foc, beligerantii si in special Tripla Intelegere, care se simte mai slaba militareste decat puterile centrale, dau asalturi disperate neutrilor pentru a-i tari si pe ei in acest razboi al imperialismului european.

Si daca luptele pe fronturi stagneaza uneori, daca luptatorii stau in transee luni de zile intr-o inactivitate enervanta, daca in unele parti beligerantii stau fata in fata fara a se hotari sa faca jertfa suprema si sa dea atacul decisiv, in capitalele statelor neutre lupta diplomatica se duce mereu cu aceiasi intensitate, asalturile devin din ce in ce mai inversunate.

De altfel, chiar de la inceputul razboiului dovedindu-se superioritatea covarsitoare a Puterilor centrale, Tripla Intelegere si-a pus intreaga speranta in interventia neutrilor, asteapta victoria nu de la armatele ei insuficiente pentru a o obtine, ci de la intrarea in lupta a unor forte noi, de la neutrii pe care nadajduia ca prin promisiuni si prin amenintari sa-i decida in cele din urma sa se arunce cu toata puterea impotriva austro-germanilor. Si daca anglo-franco-rusii n-au prea inregistrat succese pe campurile de lupta, daca Belgia e in intregime ocupata si Franta invadata de Germani, daca armatele rusesti sunt pretutindeni distruse, Tripla Intelegere a repurtat in schimb dupa aproape zece luni de asalturi continue la Roma, succesul determinarii Italiei de a calca alianta care o unea de treizeci de ani cu Puterile centrale si de a se zvarli in razboi alaturi de anglo-franco-rusi.

Este aceasta, fara indoiala, un succes diplomatic al Triplei Intelegeri obtinut insa cu mari jertfe, cu sacrificarea tuturor intereselor sarbesti.

Pentru a o hotari sa intre in lupta i s-a promis Italiei un adevarat imperiu colonial si in plus toata coasta Adriaticei si Albania de sud indepartand astfel din nou pe nenorocitii de Sarbi de la Mare, sfaramandu-le vechiul vis de patrundere la Adriatica.

Pe baza acestor promisiuni, care, daca s-ar indeplini ar satisface imperialismul italian si ar face din Adriatica un lac italienesc, regatul lui Victor Emanuel al III a intrat in lupta.

Pentru a determina insa aceasta intrare in actiune, Tripla Intelegere a fost nevoita sa dezminta singura principiul nationalitatilor cu care spera sa ademeneasca pe neutri, caci a trebuit sa cedeze Italiei coasta dalmata locuita numai de sarbi.

De altfel, era evident inca dela inceputul razboiului ca nu din principiul nationalitatilor a izvorat acest formidabil razboi si ca nu pe baza acestui principiu va fi purtat el.

Principiul nationalitatilor putea servi doar ca decor pentru a ascunde adevaratul joc de ademenire a neutrilor incercat de Tripla Intelegere. El n-avea insa ce cauta intr-un razboi de suprematie politica si economica a lumei, in razboiul celui mai pronuntat imperialism.

Inchipuiti-vi-o pe Rusia, sugrumatoarea ucrainenilor, finlandezilor, polonezilor, moldovenilor, georgienilor si atator altor nationalitati, luptand pentru triumful principiului nationalitatilor!

Razboiul pentru stapanirea economica a lumii

Adevarul e ca razboiul a inceput si se poarta pentru stapanirea economica a lumii.

E razboiul dintre Germania, care, prin dezvoltarea ei uriasa, pretindea cu drept cuvant stapanirea cailor de comunicatie si debuseelor necesare industriei si comertului sau, si dintre Anglia, care nu admite ca altcineva sa mai stapaneasca Marea de care ea dispune de atatea veacuri.

Toti ceilalti beligeranti in afara de Anglia si Germania sunt numai personaje secundare in acest razboi in care lupta se da intre vechea suprematie engleza si forta noua germana.

Si natural ca intregul razboi imprumuta caracterul ce i-l da lupta economica si politica dintre Germania si Anglia.

Daca acestea lupta pentru stapanirea in general a marilor si oceanelor, Rusia lupta si ea pentru stapanirea Marii Negre si a portilor acestei mari, Dardanelele, dupa cum Turcia se razboieste pentru pastrarea acestei stapaniri.

Italia, la randul ei, s-a aruncat in lupta pentru a face din Adriatica un lac italienesc, spre a fi numai a sa, fara nici o concurenta si fara nici o pretentie streina, iar Austro-Ungaria lupta cu toate puterile pentru a-si pastra partea ei de mare, mijlocul indispensabil de comunicatie si de viata.

In aceste conditii, a pune lupta pe principiul nationalitatilor inseamna a inlatura interesul economic, singurul care prezideaza si conduce acest razboi.

Ni s-au parut necesare aceste explicatii fiindca in lupta pe care o duce si in Romania Tripla Intelegere pentru a ne castiga concursul a cautat prin presa si prin organele ce-i stau la dispozitie sa inlature cu totul partea economica a razboiului, sa ne distraga atentiea de la planurile rusesti in Marea Neagra.

Ori, e vizibil ca in acest razboi Romania – daca va interveni si noi credem ca trebuie sa intervina – are datoria intai sa-si asigure existenta si apoi sa infaptuiasca unitatea nationala.

Ori pentru asigurarea existentei sale, Romania are neaparata nevoie de gurile Dunarii si de libertatea deplina a Marii Negre.

Chestiunii Dunarii pentru viata Romaniei

Intr-un studiu aparut de curand, dl Vintila Bratianu arata importanta enorma a Chestiunii Dunarii pentru viata Romaniei.

Dunarea formeaza pentru Romania artera principala, prin care se scurg toate bogatiile acestei tari. Romania are astazi in stapanirea ei 1300 km din malurile Dunarii, dintre care peste 490 km sunt ambele tarmuri, pe teritoriu romanesc.

Din aceste fapte rezulta o consecinta logica si primordiala pentru intreaga viata a Romaniei: aceasta tara are absoluta nevoie de libertatea de navigatie completa a Dunarii, de libertatea completa a gurilor Dunarii.

Dar ceva mai mult: dl Vintila I. Bratianu arata, luand ca pilda raul Volga, ca avem nevoie ca libertatea regimului pe Dunare sa fie completata printr-un regim liber si pe Marea Neagra si in Stramtori. Neavand aceste libertati, Dunarea scurgandu-se intr-o mare inchisa (in cazul nostru inchisa politic) noi tot nu ne putem folosi de acest fluviu in masura in care ne dicteaza interesele noastre.

Ori razboiul actual a pus la ordinea zilei chestia libertatiii de navigatie a gurilor Dunarii, a Marii Negre si a Stramtorilor. Dnii Sasonow, Goremykin, Gurko, Miliukow, printul Trubetkoi, toata presa ruseasca cer in mod hotarat si unanim Constantinopolul si Stramtorile.

Ceva mai mult, Rusia cere, acum chiar, cand este departe de victorie, Galatiul nostru: aceasta o afirma si raposatul rege Carol intr-o convorbire cu dl. Virgil Arion, aceasta o afirma si dl P. Carp int-un articol publicat in «Moldova» ; aceste afirmatii, pana acum cel putin, n-au fost desmintite oficial de guvernul actual.

Stim deci pozitiv ce vor Rusii, iar realizarea acestei dorinte a Rusiei este desfiintarea oricarei libertati de navigatie a Dunarii, a gurilor Dunarii, a Stramtorilor. Deci, in caz de victorie ruseasca, vom depinde in toate aceste chestiuni complet de bunavointa Rusiei, vom fi nevoiti de a cauta sa obtinem aceasta bunavointa ruseasca si, deci, vom fi vasali Rusiei!

„Marea Neagra trebue sa devina o Mare Ruseasca”

(more…)

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova