Posts Tagged ‘Biserica Catolica’

Bisericile Catolice si Greco-Catolice se exprima alaturi de UDMR impotriva Romaniei si solicita dezmembrarea Arhivelor Nationale in ciuda deciziei juste a Curtii Constitutionale, asumate de Presedintia Romaniei. Replica istoricilor

Dupa cum apreciam la finele anului trecut, lupta pentru apararea Arhivelor Nationale nu se va incheia cu prima batalie castigata, cand Presedintia Romaniei a luat nota de declararea proiectului UDMR de dezmembrare a Arhivelor ca fiind neconstitutional, conform deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei.

In vederea acestei victorii a normalitatii, sute de personalitati din tara si din lume, academicieni (intre care reputatii istorici Dinu C Giurescu si Ioan Aurel Pop), scriitori, profesori universitari, cercetatori, jurnalisti, preoti ortodocsi, alaturi de sindicatul national al arhivistilor romani si alte organizatii civice romanesti, s-au adresat celor doua foruri supreme – Presedintelui Romaniei si Curtii Constitutionale.

Iata ca, in ciuda acestei vointe nationale si a deciziei juste a Curtii Constitutionale, episcopii catolici si greco-catolici din Romania i s-au adresat printr-o Scrisoare Deschisa presedintelui Traian Basescu, intr-un tip de lobby de-a dreptul neortodox, pentru modificarea actului de dreptate legiferat. Astfel, alaturi de UDMR, bisericile catolice si greco-catolice din intrega tara cer sa intre in posesia unor documente care tin deja de patrimoniul national prin arhivarea lor in cadrul Arhivelor Nationale ale Romaniei. Practic, sub semnaturile lui Lucian MUREŞANArhiepiscop Major, Arhiepiscopia Română Unită, Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş (Blaj), preşedinte al Conferintei Episcopilor din Romania, a dr. Ioan ROBU, Arhiepiscop şi mitropolit Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, vicepreşedinte al Conferintei si a lui Martin ROOS, Episcop de Timişoara, responsabilul Comisiei pentru bunurile Culturale Ecleziastice în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, se cere nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea Arhivelor Nationale ale Romaniei. In loc sa solicite, cum ar fi normal, copii dupa toate inscrisurile de care au nevoie, episcopii catolici si greco-catolici cer restituirea “in integrum”, ceea ce contravine tuturor preceptelor si normelor legale nationale si internationale in domeniu.

La cererea noastra, profesorul universitar dr Ioan Scurtu, care a fost primul director general al Arhivelor Nationale dupa 1989, a apreciat: “In spiritul celor prezentate in respectiva Scrisoare Deschisa, ar trebui ca in Romania sa nu mai existe institutia Arhivelor Nationale, deoarece fiecare creator de arhiva poate sa revendice retrocedarea documentelor proprii. Solicitarea in sine nu este, asa cum se afirma, un “act de dreptate si de democratie”, deorece se scot din patrimoniul arhivistic national fonduri importante, fara de care nu se poate scrie o istorie stiintifica, intemeiata pe documente. Mentionez ca institutia Arhivelor Nationale a fost creata in epoca moderna, nu numai in Romania, dar si in Statele Unite ale Americii, Franta etc. Cred ca solutia nu este dezmembrarea Arhivelor Nationale, ci incheierea unor acorduri cu fiecare episcopie in parte, prin care aceasta institutie sa restituie sub forma de microfilne sau fotocopii (xeroxuri) documentele solicitate. Bisericile (episcopatele) pot obtine oricand copii de pe documente, astfel ca solicitarea lor ramane fara obiect.”

La randul sau, cunoscutul istoric Vasile Lechintan, ne-a remis urmatoarea opinie ferma, pe care o redam integral si la care subscriem in totalitate:

Demersul înalţilor prelaţi catolici în problema Arhivelor confesionale contravine realităţilor istorice româneşti

- Neţinând cont de noile realităţi istorice de după anul 1948, când comunităţi întregi româneşti au părăsit catolicismul şi generaţiile care au urmat nu şi-au mai pus problema întoarcerii la catolicism nici chiar în libertatea de după 1989,

(more…)

BOMBA: Biserica Catolica beatifica primul martir al temnitelor comuniste, ucis la Aiud: Szilárd Bogdánffy. Sfantul Valeriu Gafencu, care si-a dat viata pentru colegii de celula, cum ar fi supravietuitorul Richard Wurmbrand, inca asteapta mila BOR

Premiera in lumea crestina romaneasca: Biserica Catolica beatifica primul martir al temnitelor comuniste, ucis la Aiud: Szilárd Bogdánffy, de origine maghiara, dupa cum se poate citi (foto stanga). Rusinea cade atat pe statul roman, care isi bate joc si azi de memoria sutelor de mii de fosti detinuti politici cat si, mai ales, pe Biserica Ortodoxa Romana, unde se afla depuse de ani de zile cereri similare pentru martirii ortodocsi romani, cum ar fi sfintii mucenici Valeriu Gafencu sau Ilie Lacatusu (vezi mai jos marturii Video despre Sfintii Inchisorilor). Anii trecuti, Biserica Catolica a beatificat un numar important de polonezi ucisi pentru credinta lor si pentru apartenenta la rezistenta anticomunista, ca si, de altfel, Biserica Ortodoxa Rusa, care a canonizat martiri ai Gulagurilor sovietice. Prezint mai jos comunicatul Conferintei Episcopilor din Romania si ofer un link util pentru Patriarhia Romana: Marturii despre martiriul lui Valeriu Gafencu. Noaptea Patimirilor – film documentar realizat de Radu Dinu cu marturisitorii inchisorilor comuniste. In atentia BOR. Parintele Justin: Sfinţii din Aiud – glasul care strigă în pustiu.

Episcopul Bogdánffy de Oradea va fi beatificat în acest an

Este primul martir catolic din România, din timpul comunismului, ridicat la cinstea altarelor

Episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), Episcop auxiliar de Oradea şi Satu Mare, mort la 3 octombrie 1953 în închisoarea de la Aiud, va fi beatificat, la 30 octombrie 2010, în Catedrala romano-catolică din Oradea. Va fi primul martir pentru credinţă al Bisericii Catolice din România, din perioada comunistă, ridicat la cinstea altarelor.

La 27 martie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul referitor la martiriului episcopului. În aceste zile Episcopul romano-catolic de Oradea, Mons. László Böcskei, l-a întâlnit la Vatican pe Arhiepiscopul Angelo Amato, Prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, pentru a stabili împreună data şi locul beatificării.

“Vestea beatificării Episcopului Bogdánffy aduce mare bucurie în întreaga Biserică Catolică din România. Desigur, Bogdánffy, ca preot şi episcop, a slujit Dieceza de Oradea şi Satu Mare, dar ca martir pentru credinţă dă bucurie întregii Biserici Catolice”, a declarat Excelenţa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti şi Preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România.

(more…)

BISERICA CATOLICA îi acuză pe Paleologu si Pippidi de minciună şi rea-voinţă. Ministerul Culturii nu se dezice: Catedrala Sf Iosif trebuie sa dispara

Biserica Catolică îl acuză pe Paleologu de minciună şi rea-voinţă

Ministerul Culturii nu se dezice: Catedrala „Sfântul Iosif“ trebuie sa dispara

Într-o Scrisoare Deschisă adresată ieri ministrului Culturii, Theodor Paleologu, presei şi opiniei publice, Biserica Catolică din România acuză Ministerul Culturii şi, personal, pe Theodor Paleologu, de faptul că şi-au propus, mână în mână cu mafia imobiliară, să distrugă Catedrala Sfântul Iosif. Redăm extrase din această scrisoare însoţită de numeroase facsimile care probează minciuna ministerială a lui Theodor Paleologu – „pleaşcă“:
„Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) dezaprobă modul în care Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) răspunde la cererile ei, prin care solicită în primul rând anularea avizelor date pentru proiectul autointitulat „Cathedral Plaza“.
Fără să răspundă oficial în scris, aşa cum prevăd dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, aprobate prin Legea nr. 233/2002, Ministerul, în data de 23.09.2009, dă un comunicat de presă, care denotă implicare activă alături de Millennium Building Development SRL (MBD) pentru finalizarea colosului care reprezintă pericol public pentru bucureşteni, Catedrala, şi pentru monumentele de patrimoniu din jurul ei.
ARCB este surprinsă de faptul că, deşi MCCPN, prin comunicatul de presă afişat pe pagina sa de Internet, îşi invocă neputinţa şi culpa în exercitarea obligaţiilor sale de garant al protejării monumentelor, totuşi omite să comunice aspecte esenţiale, de natură ilegală, din procesul emiterii avizelor sale cu privire la proiectul autodenumit Cathedral Plaza. În schimb, MCCPN nu omite să facă acelaşi lucru pe care îl face în mod repetat investitorul MBD împreună cu toţi susţinătorii săi, şi anume de „a se folosi“ abuziv de acceptul de principiu dat de către ARCB în anul 1999 pentru un alt proiect, pentru realizarea unei clădiri relativ înalte (pånă la cornişa Catedralei) şi pe o suprafaţă de teren mult mai redusă (contractele de concesiune ilegale, prin care s-a mărit terenul permiţåndu-se realizarea construcţiei în forma actuală, au intervenit în anul 2002, respectiv 2005). (…)
Faptul că ministerul îşi invocă propria culpă, că nu ar fi existat specialişti în domeniu, înscrişi în registrele acestuia, nu poate fi scuză pentru neåndeplinirea chiar şi pånă în prezent a obligaţiei de a proteja monumentele istorice. Iar dacă ministerul recunoaşte că avem zona de protecţie şi că dispoziţiile Legii nr. 422/2001 nu se aplică retroactiv Catedralei, atunci de ce nu a intervenit în procesul de anulare a autorizaţiei de construire, pentru a apăra interesul public, naţional? Legea îi permitea această intervenţie deoarece unul din principalele obiective ale ministerului este chiar protecţia patrimoniului construit.
În comunicatul său, MCCPN prezintă în anexă doar textele de lege ce-i convin pentru a crea aparenţa înşelătoare că ar putea avea dreptate. Nu prezintă toate textele de lege existente încă din 1991 (Ordinul 130/1991), aflate în vigoare şi în 2000, şi în 2001, şi 2005, şi 2006, care stabileau că Ministerul Culturii şi Cultelor este obligat să delimiteze zona de protecţie a monumentelor istorice, care se întinde pe cel puţin o rază de 100 de metri de jur împrejur de la limita proprietăţii monumentului istoric.

Nu este prezentat nici avizul 80/Z/06.02.2006 emis de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti, semnat de Ştefan Damian (cel care a dat şi acceptul pentru profanarea statuii Eroilor Pompieri cu o valiză publicitară – n.r.), detronat de actualul ministru de ochii lumii şi pus în poziţia a doua la aceeaşi direcţie. Acest aviz a fost emis cu 20 de zile înainte de eliberarea autorizaţiei de construire la cererea directă şi expresă a primarului sectorului 1, care s-a substituit ilegal beneficiarului pentru obţinerea în regim de urgenţă (5 zile) a acestui aviz. Fără acest aviz nu ar fi existat autorizaţia de construire, nu ar fi existat monstrul de metal şi beton care ameninţă Catedrala şi vieţile oamenilor. Conform art. 10 lit. a din Legea nr. 50/1991 (aflată în vigoare la momentul emiterii acestui aviz) în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor, solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. (…)
Membrii comisiei, care au „reanalizat în spiritul celei mai oneste colaborări“ documentaţia proiectului autonumit „Cathedral Plaza“, nu au „observat“ că în stenograma şedinţei din data de 17.07.2001 este consemnat în mod expres faptul că se cunoştea retragerea acordului Arhiepiscopiei şi, mai mult, în lipsa cvorumului legal (au participat 8 membri din cei 19 ai comisiei) s-a dat un aviz favorabil construirii (la cererea membrului GDS Andrei Pippidivezi facsimil dreapta sus). Nu şi-au pus problema că şi dacă Arhiepiscopia ar fi greşit şi şi-ar fi exprimat acordul notarial, în modul cerut de lege, Ministerul Culturii – în calitate de paznic legal al valorilor naţionale – nu avea dreptul să permită o asemenea mutilare a zonei de protecţie a monumentului istoric şi a zonei istorice a centrului Bucureştiului, pentru că suntem şi în zona construită protejată CP1-Calea Victoriei, stradă simbol a oraşului.
Ministerul Culturii beneficia de specialiştii, pregătirea, experienţa, datoria şi mijloacele de a opri mutilarea istoriei, dar nu a făcut nimic ci, dimpotrivă, a ignorat strigătul nostru de durere şi ajutor, oferindu-ne cu cinism prin gura unuia dintre „specialiştii“ săi (d-na Cezara Mucenic) o revoltătoare replică: „Catedrala a fost prost amplasată de la început în această zonă“ (stenograma din 16.03.2001). Acelaşi lucru l-am auzit cu durere şi din gura dlui consilier al ministrului, dl. arhitect Dan Kisilevici, în iulie 2009, cånd acesta a fost cooptat în comisia care urma să verifice avizele. Stupoare însă, domnul în cauză urma să-şi verifice propria activitate întrucåt fusese membru al comisiei de avizare.
Nu numai proiectul „Cathedral Plaza“ este sancţionabil din punct de vedere moral, ci şi Ministerul Culturii şi Cultelor şi reprezentanţii acestuia de la momentul avizării, dar mai ales de la cel al reanalizării. Actul normativ nu face nicio distincţie cu privire la momentul retragerii avizelor, înainte sau după autorizare, şi „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus“ (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem), ceea ce înseamnă că avizele pot fi oricånd retrase, iar argumentaţia ministrului Paleologu (teama de răspundere materială personală) este neadevărată.
Sancţionabil din punct de vedere juridic este MCCPN şi reprezentanţii săi, în special dl. ministru Theodor Paleologu, pentru fapta sa de a lăsa la îndemåna autorităţilor locale de sector distrugerea patrimoniului naţional. (…)
Cu mult cinism, ministerul, domnul Paleologu personal, ne asigura de întreaga sa disponibilitate de a rezolva situaţia existentă, motiv pentru care îi sugerăm să-şi consulte specialiştii, pentru că în ai noştri nu are încredere, pentru a verifica încă o dată dacă există aviz favorabil din partea ministerului pentru plastica faţadelor (întrucåt noi ştim că nu există). Cu aceeaşi rigurozitate îl rugăm să verifice dacă a avizat acest minister PUZ-ul din anul 2005, iar dacă nu l-a avizat, să ia măsurile necesare pentru că legea nu a fost respectată.
Domnule ministru al PATRIMONIULUI NAŢIONAL, puteţi, sau mai bine spus vreţi, să faceţi ceva pentru Catedrala Sfåntul Iosif pånă nu va fi prea tårziu?“, se întrebau, în încheiere, reprezentanţii Catedralei.
Scris de Victor Alexandru

SI BISERICA CATOLICA II TRAGE DOUA PALME LUI BASESCU in scandalul Raportului Sex si Droguri: Impotriva legalizarii prostitutiei

Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti
Str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureşti (RO)
Tel. +40 21 2015400 – Fax +40 21 3121207
birouldepresa@arcb.ro
Nr. 717/24.09.2009

Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti
se opune legalizării prostituţiei şi dezincriminării consumului de droguri

Bucureşti, 24 septembrie 2009 – Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti se opune propunerilor, asumate explicit de către preşedintele Traian Băsescu, privind legalizarea prostituţiei şi dezincriminării consumului de droguri, care fac parte din raportul ”Riscuri şi inechităţi sociale din România”, realizat de o comisie prezidenţială.
”Cele două propuneri dau dovadă de o viziune reducţionistă asupra persoanei umane, afirmă Monseniorul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti. Biserica Catolică consideră drept mari păcate atât prostituţia, care este o formă de sclavie modernă, cât şi consumul de droguri, care aduce daune foarte grave persoanei umane. Cu rare excepţii, majoritatea statelor europene nu au legalizat prostituţia şi consumul de droguri. De aceea, ne opunem recomandărilor cuprinse în raportul prezidenţial, considerând că acestea nu sunt o soluţie pentru stoparea acestor flageluri, care lovesc atât maturii, cât şi adolescenţii sau copiii, distrugând trupul, care, în viziunea creştină, este locuinţa Duhului Sfânt”.
”Legalizarea prostituţiei ar însemna acceptarea unei culturi care banalizează sexualitatea umană, interpretând-o şi trăind-o în mod reductiv şi sărăcit, în raport cu corpul şi plăcerea egoistă”,
afirma Papa Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică Familiaris consortio (nr. 37).
Papa Benedict al XVI-lea a subliniat în diferite ocazii că drogurile, ca orice alt paradis artificial, îndepărtează omul de adevărata fericire. ”A face din fericire un idol, constituie un drum greşit. Din păcate, acesta este răspunsul acelor culturi care pun fericirea individuală în locul lui Dumnezeu, mentalitate care îşi află efectul emblematic în căutarea plăcerii cu orice preţ, în răspândirea consumului de droguri ca refugiu, un refugiu în paradisuri artificiale, care se dovedesc a fi mai apoi cu totul iluzorii”, declara Papa Benedict al XVI-lea, la rugăciunea Angelus, din 16 decembrie 2007.
Respingerea de către Biserica Catolică a prostituţiei şi a consumului de droguri se bazează pe legea morală naturală, pe învăţătura Sfintei Scripturi, pe tradiţia Părinţilor Bisericii şi Învăţătura Magisteriului Bisericii de-a lungul veacurilor.

AFACERILE Ofer Brothers Group – Israel Corporation in Romania

Pe langa afacerea imobiliara de langa Biserica Sf Iosif, care, se pare, le apartine, conform unor surse de pe piata, Ofer Brother Group a fratilor miliardari Ofer-Herscovici are si alte interese foarte bine marcate in Romania. Un articol de dezvaluiri pe aceasta tema (interesant: adresa din Constanta a companiei este in Millennium Business Center iar firma de la Bucuresti se numeste tot… Millennium):

Mafia Statală

Istoria familiei “Ofer” începe în România, la Galati, de unde Josef Herschovici a emigrat în Israel, înfiintând un birou comercial în portul Haifa. Ulterior, Josef si-a extins mica afacere, achizitionând mai multe nave comerciale. Dupa casatorie a avut trei fii, în ordinea urmatoare: David, Sammy (foto) si Yuli. Mult mai tarziu, dupa plecarea în Israel, Sammy si Yuli au schimbat numele familiei cu unul mai comercial-Ofer (offer, în engleza: oferta). Pe rând, cei trei fii, au condus si dezvoltat afacerile tatalui, transformând micul birou într-o corporatie internationala. Fiul cel mare David, dupa ce a slujit statul Israel luptând în fortele de Politie Israeliene, de unde s-a retras cu gradul de General Maior, a trecut la afaceri, coordonând câteva companii din cadrul Ofer Group, pâna în 1994, atunci când s-a stins din viata.

Sammy Ofer este Capul limpede al Familiei

Dupa moartea fratelui cel mare, Sammy si-a luat în serios rolul de cap al familiei, devenind principalul strateg pentru afacerile „grupului”. Nascut pe 22 februarie 1922 în România, având astazi cetatenie israeliana, Sammy Ofer, împreuna cu familia sa, controleaza un vast imperiu corporatist, dupa cum urmeaza: Israel Corporation –companie de investitii de tip holding cu subsidiarele IC’s, respectiv „Israel Chemicals” (cu o valoare de piata de 1,1 miliarde de dolari), linia “ZIM Israel Navigations Ltd.” (aceasta flota maritima ocupând locul 12 în lume) si „Tower Semiconductor” (nasdaq: TSEM). Grupul mai detine o participatie de 16.5% la “Royal Caribbean”, a doua linie de croaziera ca marime din lume si comapania londoneza “Zodiac Maritime Agencies.” În octombrie 2006, Grupul Ofer a mai achizitionat 12% din “South Korea’s Hanjin Shipping”, ce opereaza ca si “Zodiac Maritime” si pe teritoriul României, în Portul Constanta. Totodata, prin intermediul „Zodiac Maritime”, Ofer a achizitionat 50% din “Associated Bulk Carriers” de la compania “P&Q”, înfiintând în asociere cu familia Savery din Statele Unite compania “Cape International”.

Royal Caribbean preluata de la Jay Pritzker

Compania de shipping “Royal Caribbean” a fost achizitionata de la miliardarul filantrop Jay Pritzker din Chicago, creatorul lantului hotelier international “Hyatt”. Dupa ce Pritzker a preluat 50% din “Royal Admiral” (devenita Royal Caribbean), restul revenind norvegianului Anders Wilhelmsen, managementul companiei a fost încredintat fratilor Ofer, care detineau atunci numai 5%. Dupa moartea lui Pritzker, din ianuarie 1999, fratii Ofer au preluat practic controlul “Royal Caribbean”, în functia de Presedinte fiind numit Eyal Ofer, fiul cel mare a lui Sammy.
Deoarece Sammy Ofer este rareori gata sa bage mâna adânc în buzunare ca sa-si plateasca oamenii, compania “Royal Caribbean” angajeaza cu precadere marinari si personal auxiliar din Turcia, platiti însa destul de prost (fapt prezentat în dese rânduri de presa din Turcia). În prezent, “Royal Caribbean” detine nave de croaziera, petroliere, vase-cargo, veliere, containere, vase-cisterna, feriboturi si nave multifunctionale, însumând peste 100 de vapoare.
Flota grupului Ofer, include toate tipurile de nave, acestea fiind utilizate de cei mai mari transportatori israelieni, inculzând “Zim Israel Navigation”, „Agrexco Agricultural Export”, „Israel Electric Corporation” si „Oil Refineries”. Zim Israel Navigations Ltd, este proprietatea Israel Corp, aceasta flota ocupând locul 12 în lume. Activitatile de shipping sunt administrate de directorul executiv Ehud Angel împreuna cu Yehuda (Yuli) Ofer care ocupa postul de Presedinte al Comitetului Director.

Sammy – un miliardar discret

Sammy Ofer este totodata un mare colectionar de arta moderna, detinând cea mai mare colectie privata de picturi semnate Marc Chagall si un Van Gogh’s (“Madame Ginoux”) în valoare de 40 milioane USD. Are un iaht si un avion particular. Evita publicitatea si tine foarte rar discursuri. În cadrul familiei Ofer, Sammy are mereu ultimul cuvânt, acesta fiind considerat de apropiati capul limpede al afacerilor, întregul business fiind coordonat de la cele patru resedinte strategice ale lui Sammy, din Tel Aviv, Monaco, Londra si Moscova. Este casatorit si are doi copii, Idan si Eyal (Ofer).

Idan Ofer este specializat în tehnologia de vârf

Idan Ofer este Presedintele companiei “Tanker Pacific Management” din Singapore, iar dupa ce tatal sau, Sammy, a cumparat 53% din Israel Corp., cu 330 millioane USD, de la familia afaceristului decazut Shoul Eisenberg, Idan a devenit si Presedintele Consiliului de Administratie al Israel Corp.
În aprilie 1999, în asociere cu cu Yariv Zghoul si Geva Perry, Idan a înfiintat la New York, împreuna cu cei doi afaceristi din Haifa, fondul de investitii “Synergy Ventures”, în valoare de 25 de milioane USD. Asociatul sau, Zghoul nascut în 1969, a lucrat ca avocat la RAD-Bynet, o companie israeliana din domeniul comunicatiilor informatice si a mai ocupat functia de director executiv la o alta companie de software pentru Internet. Zghoul mai lucrase pentru Idan la compania de shipping din Singapore, detinuta integral de familia Ofer.
Celalalt asociat, Perry, nascut tot în 1969, este fost jurnalist, cu un MBA la Universitatea Columbia. A lucrat în proiectare strategica pentru mai multe companii din domeniul Internet-ului, inclusiv la EarthWeb (Nasdaq: EWBX), ce produce site-uri WEB pentru profesionistii tehnologiei informaticii. Prin Fondul Synergy Venture, Idan a raelizat mai multe investitii în Spania, Hong Kong, Anglia si Singapore, la fel de mult ca si în Israel si Statele Unite. Prima companie înfiintata prin intermeduil Synergy a fost SeeRun, cu sediul la San Francisco. Firma care a dezvoltat facilitati în Israel pentru producerea de software de supraveghere si management on-line pentru afaceri.

Eyal Ofer, mâna familie din România

Dupa ce a absolvit Atlantic College în Anglia, obtinând o diploma în arhitectura si inginerie, Eyal devine ofiter de informatii în cadrul fortelor aeriene israeliene. Din mai 1991, este Presedinte si CEO al Carlyle M.G. Limited –Florida, iar din mai 1995 i-a urmat tatalui sau în consiliul director al companiei de vase de croaziera Royal Caribbean Cruises Ltd, devenind totodata si Co-Presedinte al companiei Miller Global Properties – specializata în investitii imobiliare pe plan international.
În prezent, este director al Royal Caribbean International si Celebrity Cruises Holdings, dar pâna în 2005 a ocupat si functia de Presedinte al Associated Bulk Carriers Limited, companie de tip joint-venture cu Peninsular si Steam Navigation Company, a Marii Britanii – compania poseda si administreaza o mare flota de nave Capesize de tip bulk. Eyal Ofer este expert în imobiliare, cu o experienta de 25 de ani în domeniul proprietatilor internationale, fiind totodata specializat în transporturi maritime si în general în toate sectoarele aferente shipping-ului. Prin intermediul Miller Global Properties, Ofer detine primul mall construit la Budapesta, la mijlocul anilor ’90, respectiv Duna Plaza si un hotel. Prin intermediul societatii “Ptelia Company Limited”-Cyprus, în 1997, Eyal Ofer preia de la Fondul Proprietatii de Stat -Constanta, participatia de 51% la SC Tomis SA., achizitionând astfel magazinul Tomis si reteaua de retail “Conex Plus”.

Ofer Brothers Group face afaceri cu Erdoğan

În anul 2005, Sami Ofer a ocupa primele pagini ale ziarelor din Turcia dupa ce, primul minsitru turc Recep Tayyip Erdoğan a recunoscut, la presiunea presei, ca a avut o întâlnire de taina cu Eyal Ofer si Sami Ofer. Publicatia Milliyet sustine însa ca, de fapt, a fost vorba nu de una, ci de trei întâlniri discrete, pe care Erdoğan le-a avut cu reprezentantii familiei Ofer în 2002 si în 2003. Interesul presei turce în privinta familiei Ofer nu este unul întâmplator. Dupa privatizarea rafinariei Tüpras, încheiata pe 12 septembrie 2005, presa turca a publicat mai multe anchete jurnalistice cu privire la afacerile lui Eyal Ofer din Turcia. Astfel s-a aflat ca Administratia Pietei de Capital Turce (SPK) a acuzat Autoritatea pentru Privatizare (OIB) ca nu a informat în legatura cu plasamentul privat de 14,67% al familiei Ofer, însa OIB a raspuns atunci ca nu stia nimic despre cine achizitionase actiunile. În legatura cu aceste evenimente, ziarul Milliyet informa ca Ministrul de Finante turc Kemal Unakıtan, care se ocupa de privatizarea Tüpras, a avut o întâlnire cu Sami Ofer, Eyal Ofer si cu afaceristul Mehmet Kutman, la începutul lunii martie (în 2005). În conformitate cu publicatia de la Ankara, ministrul de finate turc a ordonat în aceiasi zi vânzarea actiunilor catre familia Ofer.

Proiectul “Galataport” – o afacere de proportii internationale

În 2003, în asociere cu afaceristul Mehmet Kutman, proprietarul Global Yatırım Holding si cu Çeçen Group, Eyal Ofer a achizitionat Egeport din Kusadası, frecventat în special de nave de croaziera, datorita apropierii de Ephesus. Aceasta investitie a fost realizata fara publicitate, fiind sesizata de presa turca numai dupa ce Ofer a câstigat si proiectul Galataport – în parteneriat cu guvernul turc. Galataport a fost gândit ca un proiect de investitii prin care urmau sa fie realizate toate facilitatile portuare pentru liniile de croaziera, inclusiv hoteluri si restaurante, proiectul incluzând si alte proprietati din Istanbul. Pentru realizarea Galataport, administratia de la Ankara a negociat contra sumei de 4,3 miliarde de dolari cu Eyal Ofer, urmând ca afaceristul sa achite suma esalonata conform contractului pe 49 de ani. Proiectul a fost negociat si cu o perioada de gratie de trei ani, constructia urmând sa fie demarata la începutul acestui an (2007). În legatura cu afacerea Galataport miliardarul turc Rahmi Koç a declarat ironic: “Daca stiam metoda de plata luam proiectul pe cont propriu”, nu în asociere cu statul turc.
Sursa: http://www.dezvaluiri.ro/

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova