Posts Tagged ‘bunica mea’

Buni Victoria

buni-victoria-si-victor-roncea

Buni

Bunica Victoria, nepoata Parintelui Ion Nicolescu, sotul Traian Costea si tatal Dumitru Alexandrescu proprietar de mori la Ploiesti si Bucuresti

IN MEMORIAM BUNI

Mana Bunicii Roncea Foto cu tel

Video

Buni Victoria Roncea Ro

Azi ar fi făcut 95 de ani.

La Mulţi Ani, Buni!

Bunica mea, la vreo 18 anişori. Veşnica ei pomenire!

Buni Cetatui

Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului. Sfaturile Bunicii şi lacrimile Părintelui Sofian. VIDEO

Buni Victoria Roncea Ro

Bunica mea, pregătindu-se de plecare, la 91 de ani, odată cu Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului, 2012

Sfaturile ei despre Maica Domnului, la care avea o evlavie infinită, erau şi sfaturile Părintelui Sofian, iar acatistul ei preferat era cel scris de Sandu Tudor, pe care îi ştia încă din vremurile sfintei tinereţi.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe frumoşii nebuni pentru Maica Domnului, Hristos şi România!


Parintele Sofian despre rugaciunea la Maica Domnului in inchisorile comuniste by ZiaristiOnlineTV

Bunica mea, agent secret. IN MEMORIAM BUNI

Buni. Bunica mea. A fost un om al carui crez in viata a fost sa faca bine. A avut o energie cum rar mai au oamenii de azi, energia unei generatii cu adevarat de sacrificiu, constienta de rolul ei, pana la moarte. In tot cazul, pe noi ne depasea in putere (la Mineriada din ’90 a venit sa bata cu bastonul in poarta Unitatii de la Magurele, unde eram “cazati”, cerand eliberarea noastra si pedepsirea lui Iliescu 🙂 ). La 90 de ani era inca verde ca bradul. Orice facea, facea acum, repede si bine. De abia in ultima perioada, spre 92, incepuse sa se cam supere pentru ca nu mai putea face totul singura, ca nu ne mai poate gati atatea feluri ca inainte… A crescut cinci nepoti si mai multi stranepoti, cu aceeasi vitalitate cu care si-a crescut fiica si fratii si surorile mai mici. Era ca painea lui Dumnezeu.

Nascuta in 1921 intr-un satuc din Prahova, pe numele lui Habud, comuna Sirna, a copilarit in casa parohiala a bunicilor dupa mama – parintele Ion Nicolescu, preot de tara, si Teodora, la randul ei fiica de preot (foto) – si la Sinaia, in “Vila Adina”, numita astfel de parintii ei, Steliana si Dumitru Alexandrescu, industrias din Ploiesti, dupa numele mezinei familiei. Parintele si doamna preoteasa, strabunicii mei, au avut noua copii: sapte fete si doi baieti. Nepoti ai lor aveau sa lupte pe frontul de Est, eliberand Basarabia ocupata si Transnistria bolsevizata fortat, si, apoi, sa-si dea viata pe frontul de Vest. Primul sot al Stelianei a murit asemenea, cazut in lupta, in primul razboi mondial, un alt razboi sfant, pentru Romania Mare. Vaduva si cu copii mititei, Steliana se recasatoreste cu Dumitru, la randul sau vaduv si cu copii, carora le mai adauga alti frati si surori, formand o mare familie cu vreo zece copii si cu proprietati la Sinaia, Ploiesti si Bucuresti. Nici una dintre ele n-a putut fi, inca, recuperata.

Buni, botezata Victoria, dupa numele uneia dintre surorile mamei sale (foto stanga), se casatoreste pe la 20 de ani cu Traian (foto impreuna cu tata-socru Dumitru, la Ploiesti), moldovean din Odobesti, fotograf si muzicant, la pian si clarinet, in orchestrele Mariei Tanase si Ioanei Radu, pe care il insoteste de-acum in turnee in intreaga tara. Reocuparea Bucovinei de catre Armata Rosie o gaseste la Cernauti, insarcinata in luna a noua, de unde reuseste insa sa fuga de mana cu fiica ei, Georgeta Agapia (foto mai jos), atunci in varsta de doi ani. Scapata de rusi si ajunsa cu greu la Bucuresti, copilasul abia nascut, fratele mamei mele, ii moare insa pe masa de spital de la Filantropia, in urma suflului unuia dintre bombardamentelor americane din 1944. A patimit intr-o singura luna cam ce ni se intampla si noua, azi, la nivel national…

“Eliberarea” ii sileste pe tinerii Victoria si Traian sa-si stearga trecutul si sa-si piarda urma, schimband adeseori orasele si profesiile, pana la o revenire in Capitala. El fusese apropiat de Asociatia culturala germano-romana si ea intrase de mica in Miscarea Legionara. Un secret pe care avea sa-l tina bine pastrat aproape o jumatate de secol. La inceputul anilor ’90, Buni, acum implicata in activitatile organizatoric-administrative ale Miscarii Pentru Romania (in sensul ca ne gatea – intregului batalion -, ne aranja sediul, ne punea perdele, ne salva cu banuti din agoniseala ei, etc, etc), MPR fiind un partid rezultat al Fenomenului Piata Universitatii 1990, este descoperita de Marian Munteanu in fotografii de arhiva ale Miscarii Legionare, comparate cu cele din tinerete ale bunicii, de la ea de acasa.
Aveau sa treaca inca vreo zece ani pana sa aflam ca activitatea ei nu presupunea doar participarea la fapte caritabile si de credinta sau marsuri (intr-unul dintre ele fiind chiar surprinsa fotografic si “data la ziar” – foto mai jos) ci si o munca de natura conspirativa, de mesager si cifror al unor ordine secrete, codate, pe care conducerea organizatiei prefera sa le transmita prin tineri bine verificati si, totodata, mai putin suspectati de serviciul lui Moruzov.

Serviciul de Informatii al Miscarii Legionare a ramas pana astazi o necunoscuta istorica, atat de bine a fost organizat. Istorici ai Serviciului Roman de Informatii (SRI) il crediteaza pe comandatul Ion Belgea (*) drept coordonator al SIMLR, organizatie secreta anticomunista ce avea sa conlucreze ulterior, din exil, cu forte ale CIA si NATO, impotriva ocupantilor bolsevici ai Romaniei. Istoria orala a Miscarii Legionare il pomeneste insa printre conducatorii conspirati ai Serviciului special legionar si pe parintele Duminica Ionescu, duhovnic al lui Corneliu Codreanu si tatal reputatului savant Vlaicu Ionescu. Bunica lucra direct cu Ilie Garneata, unul dintre fondatorii Miscarii Legionare. Cu toate acestea, in pofida trecerii timpului, cu greu reuseai sa-i smulgi vreo confesiune. Era fidela si azi legamantului dat. O viata de fidelitate, pentru un ideal.


Bunica mea, agent secret. IN MEMORIAM BUNI de VictoRoncea
Crampeie la implinirea a 91 de ani: “Nici daca mi-as mai aduce aminte ordinele date de Capitan tot nu le-as spune. Am dat un juramant!”

Isi revenise miraculos dintr-un atac cerebral din urma cu cativa ani, doar cu gandul de a mai sta putin cu nepotii si stranepotii, marile ei iubiri. In ultima perioada, dupa intoarcerea la Bucuresti dintr-o retragere programatica la Petru Voda, era macinata de durerile varstei dar, mai presus de asta, de ideea ca ar putea deveni o povara. Ceea ce nu-si dorea in ruptul capul. A adorat-o pe Maica Domnului asa ca, poate, nu e de mirare ca noul atac, in urma caruia a plecat la Domnul, avea sa vina la inainte praznuirea Nasterii Maicii Domnului, incepandu-si apoi drumul spre Ceruri la odovania praznicului Maicii Domnului, in prag de Inaltarea Sfintei Cruci. Cu doar o saptamana inainte il rugase pe parintele paroh, venit de Sfanta Maria, la Adormire, sa vina sa o spovedeasca si sa o impartaseasca, ceea ce s-a si intamplat. Radia apoi de fericire si calm, totodata, de liniste sufleteasca. A mai apucat sa ne aiba, la capataiul ei, aproape pe toti, nepotii si stranepotii ei, maxima bucurie a vietii ei. Invingatoarea Victoria, victorioasa pana in ultima clipa.

Pomenirea de noua zile a avut loc la trista comemorare dubla a unui 22 septembrie, exact la 45 de ani de la savarsirea mamei sale, aflata acum alaturi de ea.

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace in rand cu dreptii Sai!

Ramane cum am stabilit: Nu ne lasam!

Parintele Ion Nicolescu, bunicul bunicii, cand a fost dezgropat, dupa zeci de ani de la moarte, a uimit tot satul Habud: era intreg si frumos mirositor. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Doresc sa multumesc in mod special serviciilor SMURD si de Ambulanta ale Bucurestilor, ambele deplasandu-se acasa la bunica in timp record, cat si profesionistilor sectiei de Terapie Intensiva a Spitalului clinic de urgenta Bagdasar-Arseni din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ocroteasca!

(*) Nota: Ion Belgea, licentiat in filosofie, ziarist si bibliotecar la Academia Romana, a fost unul dintre comandantii legionari fideli lui Corneliu Codreanu si apreciat de acesta, conducator al “Razletilor”, aflat in grupul strans care lua decizii in perioada ultimei incarcerari a Capitanului Miscarii Legionare. Eliminat prin tradare de Horia Sima, presupus agent al lui Moruzov, Ion Belgea avea sa fie arestat si internat in lagarul de la Miercurea Ciuc, in iunie 1938, alaturi de Nae Ionescu si Mircea Eliade, printre multi alti intelectuali de dreapta si fruntasi legionari ai elitei romanesti interbelice, fiind ucis in masacrul din noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939, in lagarul de la Vaslui, impreuna cu alte sute de legionari asasinati salbatic in intreaga tara, fara judecata, la ordinul lui Carol al II-lea si al Elenei Lupescu. In acelasi act oribil al unui sir nesfarsit de crime impotriva poporului roman a fost ucis si parintele Duminica Ionescu. Iar Vlaicu Ionescu avea sa faca inchisoare sub comunisti doar pentru ca era fiul tatalui sau. Refugiat dupa eliberare in Statele Unite a devenit unul dintre cei mai celebri romani ai lumii, ca decodificator al previziunilor lui Nostradamus.

Bunica la 91 si la 17

Buni Victoria, la 90 de ani, cu Victor Sr si Victor Jr!

Cu celebra fotografa… 🙂



Si-acum vreo 70 de ani…

Bunica mea implineste 88 de ani! La Multi Ani!

Bunica mea, Victoria, face maine 88 de ani. Sa o tina si apere Bunul Dumnezeu si Maica Domnului intru multi ani, fericiti!

Munteanca, din satul Habud, judetul Prahova, unde bunicul ei, Ion, era preot, s-a casatorit de tanara cu Traian, moldovean verde din Odobesti (aflat in dreapta acestei fotografii, pe care am descoperit-o foarte recent). Tatal ei, Dumitru, strabunicul meu, proprietar de fabrici (la stanga, cu o privire de dur), a crescut-o la Sinaia, in vila Adina, care le apartinea, numita asa de Steliana, mama ei, dupa numele surorii mai mici.
Unchiul dinspre mama al lui Dumitru era nimeni altul decat Alexandru Margiloman, (cu care, pare-mi-se, si aduce putin), fauritor al curentului conservator, fost prim ministru al Romaniei in perioada Unirii Basarabiei cu Tara. Stra-unchiul Marghiloman, declara atunci oficial: “In numele poporului roman si al Regelui Romaniei, cu adanca emotie si falnica mandrie, iau act de hotararea cvasi-unanima a Sfatului Tarii si, la randul meu, declar ca de azi inainte Basarabia este pe veci unita cu Romania”.
Tatal bunicii ii povestea cand era mica cum unchiul lui, Alexandru, cand statea la Paris, isi trimitea rufele la curatat la Londra, pentru ca nu-i placea cum spalau francezii…
Fotografia de aici este facuta in Ploiesti, la Statuia Libertatii – Minerva, in preajma uciderii Capitanului, pe cand inca facea parte din Cetatui. In ’42 a nascuta-o pe mama, Georgeta Agapia. In ’44, venita de la Cernauti, unde avea o casa, in urma bombardamentelor aliate asupra Bucurestiului – de Pasti! -, si-a pierdut cel de-al doilea copil in timp ce-l nastea, pe masa de operatie de la Filantropia, dupa ce o bomba a cazut chiar deasupra Spitalului. Dupa ’45, ca sa-si stearga trecutul “burghezo-mosieresc” – deja li se confiscase intreaga avere -, s-a angajat ca muncitoare necalificata. Georgeta Agapia l-a intalnit intr-o zi pe Alesandru Anghel Gheorghe Constantin (mama, Elena), din neam de tarani si militari olteni. Dupa care am iesit noi, astia raii. De altfel, traditia s-a pastrat: la o mica cercetare pe internet, gasim multi Roncea preoti sau militari (sau si una si alta :-). Cred ca daca m-as ocupa mai mult de neamul nostru ar iesi o armata bunicica. Doamne ajuta!


Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova