Posts Tagged ‘ce face sri?’

EXTREMISM DE BUDAPESTA – TRADARE DE BUCURESTI. Autonomia maghiară este finanţată din banii românilor

de George Roncea
Marko Bela, preşedintele UDMR, a afirmat public, într-o emisiune televizată din aprilie 2008, că Uniunea Democrată Maghiară din România s-a înfiinţat la 25 decembrie 1989 pentru a marca ziua în care au fost executaţi soţii Ceauşescu, iar obiectivul principal al acestei formaţiuni, ţelul UDMR, “este autonomia teritorială, care ni se cuvine”, am încheiat citatul.
Udemeriştii ridică bani de la statul român, cel atât de contestat de ei, şi ca ONG, dar şi ca partid politic. De asemenea, UDMR controlează un număr incredibil de asociaţii şi fundaţii, prin care vin atât bani de la Budapesta, de la Soros, şi alte grupuri şi organizaţii din străinătate în general ostile României cât şi de la Bucureşti. Banii de la Budapesta nu ne interesează dar banii daţi de români pentru a-i ajuta pe unguri să-şi atingă scopurile merită să fie menţionaţi.

Reţeaua economică a fundaţiilor maghiare

Liderii de bază ai Uniunii sunt direct implicaţi în 32 de fundaţii şi 35 de asociaţii, plus încă vreo 70 de firme, aceste organizaţii reprezentând nucleul, centrala vehiculelor financiare folosite de uniunea culturală, cu preocupări politico-financiare, numită UDMR. Un număr de 2.280 de fundaţii şi 4.216 asociaţii sunt înregistrate în zonele controlate financiar de UDMR (Harghita, Covasna, Mureş şi Cluj).
Conform datelor existente la Ministerul Justiţiei, în Harghita au fost înregistrate 539 de fundaţii şi 1.133 de asociaţii, în Mureş – 447 de fundaţii şi 1306 de asociaţii, în Covasna – 42 de fundaţii şi 277 de asociaţii, iar în Cluj – 1.253 de fundaţii şi aproximativ 1.500 de asociaţii. Cea mai importantă dintre acestea este “Communitas”, o fundaţie prin care UDMR primeşte fonduri importante atât de la guvernul român, cât şi de la cel ungar.
Fondurile primite de la Bucureşti în perioada 2002-2008 au fost de peste 451 miliarde de lei, repartizate astfel: 27 miliarde în 2003, 37 miliarde în 2004, 58,2 miliarde în 2005, 80,2 miliarde în 2006, 107 miliarde lei în 2007 şi 142 miliarde lei vechi în 2008.
Procurorii DNA au declanşat verificarea unor operaţiuni financiare suspecte făcute prin intermediul a patru fundaţii ale UDMR, “Communitas”, “Progress”, “Iskola Alapitvany” şi “Jakabffy Elemer”, toate conduse de lideri marcanţi precum Takacs Csaba, Nagy Zsolt, Kelemen Hunor şi Szekely Istvan. N-am aflat până în prezent de vreun progres al anchetatorilor…

UDMR, cel mai bogat partid din România

UDMR, ca centrală a fundaţiilor şi asociaţiilor maghiare, pe de o parte a încasat sute de miliarde de lei – pe linie de “asociaţie culturală nonprofit”, de la români, zeci de miliarde de forinţi de la Budapesta, milioane de dolari şi euro – pe alte căi, dar şi alte câteva miliarde ca partid politic, tot de la statul român. Cumulate, aceste sume arată că UDMR este cea mai bogată formaţiune cultural-politică din România.
UDMR primeşte subvenţii de miliarde de lei vechi de la bugetul de stat în baza Legii nr. 27/1996 a partidelor politice şi a Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Legea spune la art.14 (2): “Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prevăzute în bugetul de stat”. Bugetul de stat pe 2007 prevedea pentru venituri suma de 55.575,5 milioane RON. Deci suma alocată partidelor politice pentru 2007 nu putea depăşi 0,04% din această sumă, adică 22,23 milioane RON. La art. 15 al Legii 334/2006 se arată că “75% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împărţite partidelor politice, proporţional cu numărul de voturi primite la alegerile parlamentare, respectiv media voturilor valabil exprimate pentru Camera Deputaţilor şi Senat, dacă au realizat pragul electoral”.
Deci: 75% din 22,23 milioane RON, adică 16,67 milioane RON, împărţite în funcţie de totalul de 20.419.582 voturi exprimate în 2004 pentru Parlament din care UDMR a primit 1.265.234, rezultă 6,2%.
Aşadar, UDMR urma să primească 1,03 milioane RON.
Însă art. 16 al Legii 334/2006 mai adaugă un plus deoarece aici se arată că “25% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împărţite partidelor politice, proporţional cu numărul de voturi valabil exprimate”. La alegerile locale din 2004 din 9.043.072 voturi valabil exprimate, UDMR a primit 513.165 voturi. Deci: din 25% din 22,23 milioane RON, adică 5,55 milioane, UDMR-ului trebuiau să-i revină 0,31 milioane RON. Însumând, UDMR putea primi în anul 2007, conform legii, o subvenţie de la bugetul de stat în valoare de 1,34 milioane RON.

Mai mulţi bani de la Buget pentru “activitatea politică” a UDMR

Dar în februarie 2007, Tăriceanu emite OUG 8/20.02.2007, care prevede un alt mod de calcul al cuantumului subvenţiei cu dedicaţie specială pentru UDMR, aflat la guvernare, oferind maghiarilor posibilitatea de a lua şi mai mulţi bani de la buget. În anul 2007 partidele politice primesc subvenţii prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, potrivit unei metodologii care oferă o subvenţie de bază partidelor politice care, la începutul legislaturii, au reprezentanţi în grupuri parlamentare, plus o subvenţie proporţională cu numărul de mandate obţinute ceea ce aduce o sumă totală pentru UDMR de 2,29 milioane RON.
În aceeaşi Ordonanţă, Tăriceanu mută competenţa de control de la Autoritatea Electorală Permanentă la Curtea de Conturi, o instituţie mult mai aglomerată de sarcini. Verificând Monitorul Oficial, am constatat din rapoartele întocmite de Autoritatea Electorală în anul 2008, când şi-a recăpătat competenţa, că singura formaţiune politică ce a primit în anul 2007 subvenţie de la statul român a fost cea maghiară.
Curtea de Conturi nu a publicat vreun raport de control pentru anul 2007 dar surse din interior ne-au declarat că UDMR-ul şi-a luat în jur de 7 miliarde de lei vechi de la stat, doar în 2007.
Raportul nr. 89151 din 21/10/2008 al Autorităţii Electorale Permanente, publicat în M. O. partea I nr. 755 din 10/11/2008, privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la UDMR, se încheie cu următoarele constatări:
“Nu au fost respectate prevederile art. 6, 13 şi 14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale” şi se recomandă ca “organizarea şi conducerea contabilităţii să se desfăşoare conform reglementărilor legale în vigoare şi să se respecte prevederile Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 749/2007, cu modificările ulterioare”. Pe scurt, trimiterea organului este către evaziune fiscală.
Evident, UDMR nu se încurcă în astfel de constatări şi recomandări, pentru simplul motiv că nu recunoaşte oricum autoritatea statului român şi respinge chiar Constituţia României, după cum a declarat, zilele trecute, Marko Bela, stăpânul fundaţiilor UDMR.
www.curentul.ro/

EXTREMISM MAGHIAR. Formatiunile para-politice unguresti incalca zilnic Constitutia, pe banii nostri. Pe 15 martie se va proclama "autonomia". SRI tace

Mitingul initiat duminica de bisericile istorice maghiare la Sfantu-Gheorghe a adunat in fata Prefecturii Covasna aproximativ 2.500 de maghiari din judetele Covasna si Harghita, care au cerut vehement autonomie.Potrivit organizatorilor, faptul ca 75% din populatia judetului este maghiara nu poate fi ignorat, iar acest raport trebuie respectat si la conducerea institutiilor deconcentrate, transmite corespondentul NewsIn.

Cu ocazia manifestarii, participantii la Marea Adunare din Sf.Gheorghe, cum au numit-o, au inregistrat la Prefectura (lor) si o petitie cu zece puncte in care solicita mai multe lucruri, printre care si autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc. Petitia este adresata Presedintiei Romaniei, Guvernului Romaniei si Parlamentului European, urmand a fi transmisa prin parlamentarii si europarlamentarii maghiari.
In primul punct al petitiei, manifestantii solicita ca presedintele Traian Basescu sa-si retraga declaratiile care au “indignat” “secuimea” – referitor la faptul ca nu va fi niciodata autonomie, informeaza Ziare.com.
Pe langa alte tampenii in lant si adevaruri rasturnate, vedem inca un aspect pentru care mitigistii extremisti maghiari sustinuti de UDMR si PCM sunt un pericol pentru siguranta nationala a Romaniei, dincolo de lozincile cu “autonomia” lui peste. Iata: ei cer “oprirea cresterii numerice a unitatilor militare” si trecerea imobilelor detinute de acestea in subordinea administratiei publice locale – adica distrugerea apararii Romaniei (a NATO) si intrarea pamantului in proprietatea ungurilor.
Petitia este sustinuta de toate formatiunile politice maghiare prezente la eveniment – UDMR si PCM, precum si de reprezentantii “bisericilor istorice” maghiare. Mitingul de protest a fost colorat de pancarte pe care scria “Solutia este autonomia” sau “Directori maghiari in fruntea institutiilor”, de steaguri secuiesti, un imn religios si de imnul secuiesc.

Amenintari maghiare si persiflari la adresa Presedintiei Romaniei

La manifestarea de la Sfantu-Gheorghe au participat si cateva sute de harghiteni, in frunte cu presedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, deputatul Korodi Attila, europarlamentarul Sogor Csaba, iar din Covasna au fost prezenti, printre altii, primarul din Sf.Gheorghe, Antal Arpad, presedintele CJ Covasna, Tamas Sandor si cei doi vicepresedinti, presedintele PCM Covasna, Kulcsar Terza Jozsef si liderii partidului. Europarlamentarul UDMR Sogor Csaba a declarat, ieri, la Sfântu Gheorghe, că maghiarii din România au militat pentru drepturile lor întotdeauna pe cale paşnică, a „Parlamentului şi a microfonului“, adăugând insa că există cazuri în care acest lucru nu este suficient.
Dupa declaratiile presedintelui Traian Basescu privind “autonomia” pe care ungurii o vor avea cand isi vor vedea ceafa, reactiile extremistilor nu au intarziat sa apara. Presedintele PCM Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, a declarat ca partidul pe care il reprezinta nu va renunta la dezideratul privind autonomia teritoriala.”Domnul presedinte Basescu azi este un politician, maine poate nu, dar Tinutul Secuiesc a existat intotdeauna, este si va ramane”, a afirmat Kulcsar Terza.
Romania “nu poate fi considerata un stat national, deoarece adaposteste 1,5 milioane de maghiari si alte minoritati”, a afirmat si presedintele UDMR, Marko Bela. Liderul maghiar a adaugat ca modificarea Constitutiei vizeaza introducerea sintagmei de “stat national”, care nu poate fi adevarata in acest context.”Daca vrem sa modificam Constitutia, atunci sa nu spunem ca nu putem accepta niciodata o solutie pentru maghiari, ci sa spunem: candva va trebui sa modificam Constitutia si dupa aceea, vom impune si solutia respectiva. Ungurii planuiesc declararea “autonomiei” “Tinutului Secyiesc” pe 15 martie anul acesta.

Replica ultimilor romani

Presedintele Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna, av. Ioan Solomon, considera ca manifestarea de duminica de la Sf.Gheorghe nu are niciun fundament logic, ci este o fortare a sentimentelor si resentimentelor etnice.
“In momentul in care nu mai sunt la putere, trebuie sa accepte ca jocul politic este acesta: partidele la putere isi numesc, in mod pur politic, oamenii lor in locurile in care au dreptul legal sa ii numeasca, asta e tot. In momentul in care vor reveni la guvernare vreodata (UDMR, n.r.), se va pune problema sa numeasca la randul lor. A transforma acest lucru in registru etnic n-are niciun fundament logic, e o fortare a sentimentelor, a resentimentelor etnice, fara a avea nici macar o umbra de corectitudine si de legitimitate rationala in ceea ce se face”, a declarat Solomon, citat de NewsIn.
Presedintele Forumului spune ca trebuie respectata regula democratica politica, jocul democratic, cu atat mai mult cu cat si Europa este construita si functioneaza numai pe baza acestui joc democratic, nu pe criteriul etnic. Solomon a precizat ca Europa a avut experiente de conflicte etnice si nu se mai doreste a se merge pe aceasta linie care nu foloseste nimanui si in niciun caz principiilor europene de dezvoltare a UE. Daca se merge pe ideea proportiilor etnice, Solomon spune ca maghiarii vad problemele din turla bisericii din Sf.Gheorghe, iar romanii ar trebui sa le priveasca de pe crucea de pe Caraiman.
SRI tace si pare ca monitorizeaza mai abitir romanii decat ungurii…
Vezi Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna: http://www.forumharghitacovasna.ro/

Tentaculele Ungariei din CNSAS (II). Andrea Varga, budapestoloaga de serviciu din biroul lui Ladislau Csendes

Reţeaua de sub steag străin

Antoniu-Ladislau Csendes a lucrat discret, tenace şi eficient. Ceea ce nu înseamnă că nu s-au constatat efectele activităţii sale şi că nu i s-au reconstituit, de către observatorii avizaţi legal, pas cu pas, acţiunile pe care le-a desfăşurat sub steag străin.
Activitatea sa a fost posibilă, între altele, ca urmare a cointeresării unor salariaţi subalterni, pe care i-a promovat în funcţii de conducere bine retribuite, iar ei îl răsplătesc cu loialitatea lor. Din partida loialiştilor lui Csendes fac parte, conform surselor noastre, printre alţii:
- Laura Stancu, director al Arhivei Curente (cea aflată în lucru la sediul central al CNSAS). După ce a fost, anterior, numită şef serviciu arhivă, Csendes a transformat serviciul în direcţie şi, pe cale de consecinţă, promovată ca director. În anul 2008, o dată cu donarea de către CNSAS a unui autoturism Renault Megane Universităţii “Ovidiu” din Constanţa, Laura Stancu a fost admisă ca doctorand al numitei universităţi. Donaţia, spun cunoscătorii dinlăuntrul chestiunii, ar fi preţul doctoratului.
- Ionel Ivaşcu, directorul Arhivelor CNSAS din Depozitul Popeşti-Leordeni. Şi acestuia, Csendes i-a transformat funcţia de şef serviciu în director. Împreună, cei doi conlucrează strâns, în afara cadrului instituţional oficial, pentru: identificarea cazurilor de colaborare cu Securitatea, a căror soluţionare se spune că s-ar face în alte moduri decât oficial. Comentariile nu sunt de prisos: şantaje, extorcări, racolări pentru alte servicii… De asemenea, tandemul Csendes-Ivaşcu este beneficiarul deturnărilor sistematice din bugetul alocat depozitelor de arhivă. Drept recunoştinţă pentru loialitatea sa infracţională, soţia lui Ivaşcu a fost transferată din Olteniţa şi numită, în absenţa vechimii necesare, director economic interimar al CNSAS, calitate în care coordonează bugetul, finanţele, administraţia, transporturile şi resursele umane. La rândul lor, soţii Ivaşcu s-au înconjurat de apropiaţi de încredere, consolidându-şi propriile poziţii, după exemplul oferit de Csendes. Modalităţile de angajare au scandalizat personalul neprivilegiat al CNSAS.
- Vasile Carabis, şef Serviciu Tehnic, promovat din şef de compartiment, cu perspective de a fi numit director general adjunct. A fost adus de Csendes, fiindu-i prieten “de familie”, urmare a meditării fiicei lui Ivaşcu de către soţii Csendes, atât în liceu, cât şi ulterior, ca studentă la Conservator. Rolul lui Carabis este acela de a face jocurile de interese ale lui Csendes în ceea ce priveşte lucrările de investiţii, “vaca de muls” a preşedintelui muzicolog.
- Boşneag Francisc, consilier superior însărcinat cu achiziţiile publice (de profesie inginer metalurg). În contextul verificărilor pentru angajarea ca funcţionar public, a declarat pe propria răspundere că nu a colaborat cu securitatea ca poliţie politică. Ulterior, s-a descoperit că are dosar de informator. Nu i s-a reţinut infracţiunea de fals în declaraţii şi continuă să fie menţinut funcţionar public, cu încălcarea flagrantă a legii. Motiv pentru care este total dependent faţă de Csendes.
Boşneag şi Carabis sunt oamenii-cheie pentru administrarea şi gestionarea frauduloasă de către Csendes a fondurilor de investiţii. Dintre manoperele dolosive ale trioului infracţional reţin atenţia:
- muşamalizarea facturării unor lucrări neefectuate la Depozitele de Arhivă Popeşti-Leordeni;
- trucarea licitaţiei pentru atribuirea unui contract în valoare de sute de milioane, având ca obiect realizarea unui acoperiş. Contractul a fost dedicat unei firme din Târgu-Jiu, imediat după ce Carabis s-a întors din concediu de pe meleagurile gorjene;
- achiziţionarea actualului sediu al CNSAS la un preţ supraevaluat, de 9,5 milioane de euro fără TVA. Clădirea este total improprie pentru nevoile de spaţiu ale CNSAS, deoarece arhiva curentă este depozitată, contrar legii arhivelor, în subsolul I, respectiv în garaj, printre ţevile de apă, încălzire şi canalizare, plus umiditatea, bacteriile şi mucegaiurile aferente. În schimb, la etajul VI este amenajat un Centru SPA (piscina, jacuzzi, terasă) şi alte facilităţi de relaxare a prea obositului şi mult stresatului muzicolog Antoniu-Ladislau Csendes. Un alt subsol, II, este inundat la fiecare ploaie care intră în torent pe rampa înclinată de acces, care apoi refulează, fiind nevoie de un sistem de pompe pentru a o scoate în stradă.
- Ancuţa Median, fostă şef de cabinet, promovată consilier juridic la Direcţia juridică, este supervizorul “secret”, un fel de agent de securitate, care elaborează zilnic un raport confidenţial pentru uzul exclusiv al preşedintelui Csendes.

Anchetă la CNSAS

Recent, a început, la CNSAS, un control al Curţii de Conturi. Un control cu peripeţii, deoarece toate documentele contabile din anul 2007 şi, parţial, din 2006, atât cele în format electronic, cât şi pe suport de hârtie, sunt de negăsit, iar în perioadele respective s-au sesizat neregularităţi permanente în activitatea de investiţii, care continuă şi în prezent. La controlul anterior, din 2006, lui Csendes, ca vicepreşedinte, precum şi altora, i s-a imputat o mare delapidare prin falsificarea documentelor de transport, cazare şi diurnal. Spre amuzamentul politiştilor şi procurorilor anchetatori, Csendes a prezentat facturi emise de un hotel de cinci stele din Sighetul Marmaţiei, unde există doar un modest motel! În ancheta penală, Csendes nu a recunoscut că ar fi beneficiat de sume necuvenite, motivând că nu a semnat personal de primirea lor. Dar a pus pe alţii să semneze, cu care a fost confruntat şi l-au contrazis. În avariţia sa nemăsurată, Csendes se preta şi la însuşirea bonurilor de benzină, iar o referentă, Barbu Ana, care a refuzat decontările false, a fost determinată să plece din CNSAS, după cum au constatat organele de anchetă.

Andrea Varga, budapestoloaga personală a lui Ladislau Csendes

Antoniu-Ladislau Csendes nu cunoaşte şi nici nu face nimic din ceea ce-i cere legea. Excelează, în schimb, prin comportamentul rudimentar, violent verbal, jignitor şi xenofob la adresa personalului, căruia i se adresează urlând şi cu apelative insultătoare de neconceput pentru un demnitar. Cum nu-i convine ceva, culoarele se umplu de urletele isterice: “Români împuţiţi! La muncă cu românii, …tu-le neamu’n…”. Nemulţumit că angajaţi din Direcţia economică au refuzat să-i elibereze sume de bani necuvenite, Csendes a ripostat: “Căcaţi, căcaţii dracului! …tu-vă neamu’n… de români!” Apoi a trântit uşa, scoţând-o cu toc cu tot din perete.
Activitatea cotidiană a Cabinetului preşedintelui Csendes este coordonată de un personaj feminin cel puţin misterios, Andreea Varga.
Directorul de cabinet, Andreea Varga, nu este angajată CNSAS şi nici nu primeşte vreo remuneraţie de la Bucureşti, pentru activitatea zilnică desfăşurată, care constă în primirea şi soluţionarea întregului volum de lucrări adresat preşedintelui. Ea dispune ce trebuie să vadă preşedintele, cu care vorbeşte exclusiv în limba maghiară, de faţă şi cu alţi angajaţi. Ea rezoluţionează şi îndrumă lucrările, păstrează şi aplică ştampila în absenţa secretarei, coordonează relaţiile externe, organizează expoziţiile şi conferinţele în străinătate, îndeplineşte acte de reprezentare externă a preşedintelui.
Atitudinea lui Csendes faţă de Varga este de maxim respect şi deferentă, ca şi cum aceasta i-ar fi superioară… Andrea Varga, care în timpul liber face pe istoricul, este cetăţean al Republicii Ungaria.

Curentul dezvaluie: Tentaculele Ungariei din CNSAS (I). Nu lipsesc personaje ca Plesu, Dinescu, Patapievici si o "budapestoloaga" – Andrea Varga

Scris de Mihail Marin

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a avut de la bun început ocazia să încalce legea CNSAS în folosul unui grup de interese. Deşi iniţial “Legea Ticu” prevedea că este interzis ca membrii Colegiului să fi făcut parte dintr-un partid politic, oricare ar fi fost acesta, interdicţia a trebuit ridicată pentru câţiva foşti comunişti de marcă, actualmente oengişti şi vocalişti.
Primul caz: Andrei Pleşu. El s-a înscris în PCR de la 19 ani, iar după scandalul “Meditaţia Transcendentală” s-a rugat în două scrisori către Nicolae Ceauşescu să fie iertat pentru că informase organele Securităţii, prin persoana maiorului DSS Vasile Mălureanu.
Al doilea: Mircea Dinescu, activist UTC, absolvent al Academiei de Partid “Ştefan Gheorghiu”, care era urmărit de unitatea anti-KGB 0110.
Al treilea caz s-a dezvoltat până la a deveni penal: Horia Roman Patapievici, despre care se spune că este o creaţie de-a lui Virgil Măgureanu, a recunoscut după ce s-a transferat la Institutul Cultural Român (ICR) că a studiat dosarele şi a avut cunoştinţă de colaborarea mai multor personalităţi ale Grupului pentru Dialog Social cu Securitatea, printre care şi prietenul său Sorin Antohi, care turna dizidenţii din Iaşi. El nu le-a deconspirat tocmai pentru că făceau parte din acelaşi grup de interese cu el – GDS, încălcând grav atât morala şi deontologia, cât şi legea CNSAS, fapt pentru care în prezent este cercetat penal. Cei doi “filosofi” care preferă însă remuneraţiile bugetare grase s-au transferat amândoi la ICR, unul preşedinte, altul în Colegiul Director, angajându-se în acelaşi timp la moguli: unul la trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în cazul Patapievici, al doilea la Dinu Patriciu, în ce-l priveşte pe Pleşu.
Şi aceasta chiar dacă Patriciu i-a cerut lui Pleşu să-şi dea demisia dacă se simte atât de ultragiat şi perplexat pentru că l-a categorisit pe prietenul său Patapievici drept un “piţigoi psihopat”.
De unde se vede că morala lui Pleşu, când vine vorba de bani, nu mai este atât de “îngerească”.
Dacă ultimii doi s-au refugiat în alte activităţi lucrative, Mircea Dinescu, “poetul portofel”, a rămas la CNSAS, de control, chiar dacă şi acum încalcă legea prin prezenţa sa în acelaşi timp la postul de televiziune al lui Vîntu. În faţă, pentru a încasa castanele şi a semna deconturile, a fost plasat Ladislau Csendes (foto dreapta). Persoana care învârte cheiţa din spatele lui Csendes este, după cum veţi vedea mai jos, tot în sfidarea legii româneşti, un cetăţean al Ungariei: o anumită Andrea Varga, budapestoloagă (foto stanga, cu Mircea Mihaies, politrucul ICR, si restul gastii).

Cvartetul “Arpego” cântă în struna Budapestei

Din iulie 2007, conferenţiarul universitar dr. în muzicologie Antoniu-Ladislau Csendes (născut la 25 aprilie 1964, absolvent al Conservatorului de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Secţia Instrumente cu Coarde, cunoscut mai bine ca membru al Cvartetului “Arpego”, din care face parte şi soţia sa) este preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. A. L. Csendes a fost desemnat ca membru al CNSAS chiar de la înfiinţare, ca reprezentant al UDMR. Sub preşedinţia istoricului Onişoru, muzicologul Csendesi a trecut neobservat, deoarece avea preocupări mult prea importante, pentru a ieşi în vreun fel în evidenţă.
Potrivit surselor noastre, “Centrala secretă” din spatele cortinei UDMR i-a stabilit lui Csendes misiuni din categoria spionajului de mare anvergură, între care:
- identificarea şi transmiterea în exterior, potrivit unei tematici de cercetare minuţioase, a întregului volum de date privind activitatea fostelor organe ale securităţii statului în problema maghiară;
- acţiunile serviciilor speciale ale Ungariei în România (ce s-a cunoscut şi cât?);
- surse de informare folosite de Securitate;
- persoane urmărite şi modul în care acestea au fost depistate;
- cauzele eşecurilor înregistrate;
- vulnerabilităţile identificate de Securitate în acţiunile spionajului ungar şi baza de sprijin a acestuia în România;
- factorii favorizatori ai neorevizionismului reflectaţi în evaluările Securităţii;
- foşti agenţi ai Securităţii care, pe baza elementelor din dosare, ar putea fi determinaţi să colaboreze cu servicii secrete străine;
- persoanele importante din România care au dosare în arhivele Securităţii preluate de CNSAS;
- erori de prelucrare a dosarelor predate CNSAS care permit conexiuni cu “dosare de securitate naţională” rămase la serviciile de informaţii.
(Va urma)
Integral in Curentul:

The Enemy from Within. How the KGB agents penetrated the CIA and FBI during the ’80s and Romania during the ’90s and 2000s portraiting as "americans"

Dintr-o carte in curs de aparitie:
“(…)Totuşi, în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani, comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului. O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962, de exemplu, a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar, loiali Moscovei, afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic” (110) (Political Developments In The USSR And The Communist World (NIE 11-5-62), 21 februarie 1962 (declasificat la 4 aprilie 1959), p. 20.) După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. (111) (Biblioteca John F. Kennedy, William Crawford intervievat de William Moss, stenogramă, 12 martie 1972, p. 12.)

Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei, capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente, această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. De fapt, serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului, identificate, planificate şi cultivate atent. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent, neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova, insistând pentru contacte suplimentare cu SUA, pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului. Paradoxal, cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească, cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante.

KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere, proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic, a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50, imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA, şi s-a reflectat aproape fidel, aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade, în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti:

Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului, în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali, se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie. Ca un gest suprem, sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. (112) (NARA, grup de înregistrare 59, dosar decimal 766.00/2-1456, nr.233, Legaţia Americană, Bucureşti, pentru Departamentul de Stat, 14 februarie 1956; Verona (1992), p.149.

Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare, care a fost reintrodusă de defectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987. (Anatoli Golitsyn, New Lies for Old: The Communist Strategy of Deception and Disinformation, New York, Dodd, Mead&Co., 1984, p.183-194. Aceeaşi analiză este tema centrală în cartea lui Ion Mihai Pacepa, Red Horizons, Washington DC, Regenery Gateway, 1987.)

Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Est a contribuit probabil la această tendinţă. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice, urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba, agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze). Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA, iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari, explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism. (113) (De exemplu, în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă, în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber, un ungur din prima generaţie de emigranţi. Milt Bearden şi James Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the CIA, New York, Random House, 2003. Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi.)

Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. (114) (În primii zece ani ai noului mileniu, cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri, Federaţia Ungaro-Americană, a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă.) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă, comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante, cum ar fi Departamentul de Stat, Departamentul de Apărare, Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. (115) (Ladislav Bittman, The KGB and Soviet Disinformation: An Insider View, Washington, Pergamon-Brassey’s, 1985, p.28. Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955, nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA, probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”. Edward Gazur, Alexander Orlov: The FBI’s KGB General, p. 225.) Odată aflaţi în interior, agenţii puteau să culeagă informaţii, analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor, multe operaţiuni ale J. Peters în perioada interbelică realizându-se în acest fel. (…)”

Milt Bearden and James Risen. The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the KGB. New York: Random House, 2003. 563 pages, note on sources, index. (https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/index.html)
This is a splendid book by any measure. Former senior CIA case officer Milt Bearden and New York Times journalist James Risen tell how the KGB penetrated the CIA and FBI during the 1980s. They emphasize three cases: Edward Howard, Aldrich Ames, and Robert Hanssen. The reader will learn what these American intelligence officers did while they served the main enemy, what they got for it, how they were caught, and how each case progressed within the CIA’s Directorate of Operations and the FBI’s National Security Division.
From interviews with former KGB officers involved in the cases, the authors tell how the KGB identified, with the help of their American agents, more than 20 Soviets recruited by the CIA and FBI during the 1970s and 1980s. Then comes the sad story of their capture, conviction, and punishment. Of particular interest are the cases of Dmitri Polyakov and Adolf Tolkachev. [6] Both took great personal risks to contact and serve the CIA, only to be betrayed by Howard, Ames, and Hanssen.
The extraordinary level of detail provided is possible in part because Bearden was a participant. He often uses true names as he discusses the way the penetrations were discovered and handled. In addition, the authors were able to interview the KGB counterintelligence officer, Rem Krassilnikov, who supervised the arrests of the CIA agents in Russia. While separate books have been written about these American traitors, [7] The Main Enemy is the only one in which the actions of so many of the players from both sides are described and their interactions clarified.
For part of the time during the long search for moles in the CIA and FBI, Milt Bearden was assigned to the Afghanistan problem. Two chapters of the book describe his role as chief of station in Pakistan, as the Soviet occupation of Afghanistan came to an end. We learn here how and why approval for the introduction of the Stinger missiles was obtained. The story adds to and agrees with George Crile’s assessment in Charlie Wilson’s War. [8]
In the end, after analyzing all the evidence, The Main Enemy reaches an unsettling conclusion: There is very likely at least one more Russian mole in the FBI or CIA that has yet to be caught.

PS: Sau in AP a R via GDS…

Partidul Civic Maghiar a fost contestat la Tribunal de un ziarist

Un ziarist de la cotidianul “Ziarul” a contestat in instanta, in termenul legal, inscrierea formatiunii auto-intitulate Partidul Civic Maghiar – MAGYAR POLGARI PART. Cred ca toti colegii din presa care se mai refera la aceasta organizatie derivata din Uniunea Civica Maghiara ar trebui sa specifice ca este un potential Partid. Redau mai jos contestatia:

Catre
TRIBUNALUL BUCURESTI
CURTEA DE APEL BUCURESTI

Onorata Instanta,

Subsemnatul,
depun prezenta

CONTESTATIE

impotriva inregistrarii ilegale/neconstitutionale a formatiunii autointitulate Partidul Civic Maghiar, cererea judecata de Tribunalul Bucuresti la 29 ianuarie 2008.
Contestatia mea este intemeiata pe dispozitiile art 2, 3 si 4 ale Legii partidelor politice nr.14/2003 si ale Constitutiei, potrivit carora nu pot fi inregistrate formatiunile care au ca scop declarat programatic [statutar] autonomia teritoriala pe criterii etnice, caracterul statului unitar si indivizibil, integritatea teritoriala a Romaniei – art.1-14, art.30 alin.7, art.40 alin.2 din Constitutia din 1991, revizuita.
Mai mult, potrivit art.152 din Constitutie, dispozitiile constitutionale privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al Statului Roman nici nu pot fi supuse revizuirii.
In conditiile in care dispozitiile legii partidelor politice, pe cale de interpretare si [defectuoasa] aplicare, lasa loc inregistrarii unui asemenea partid, declarat pentru autonomie teritoriala si formarea de enclave segregationiste pe teritoriul unui stat de drept din Uniunea EUropeana – apreciez ca prevederile Legii partidelor politice sunt neconstitutionale din perspectiva articolelor mentionate.
Aceste prevederi din legea romana a partidelor politice, daca permit aparitia de forme separatiste pe criterii entice, discriminatorii, contravin si dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului cat si Tratatului de Aderare – astfel ca problema nu este de ordin intern, a Romaniei, este o problema europeana, care nu poate fi trecuta cu vederea din cazua consecintelor pe care le poate atrage.
In acest caz trebuie sa se pronunte si Curtea Constitutionala pe care va rog sa o sesizati, potrivit legii sale de organizare, pentru a judeca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legii speciale sau a partidului politic a carui inregistrare s-a cerut.
Va rog sa admiteti interventia mea si contestatia anuland acele dispozitii care contravin ordinii de drept romanesti si europene, a caror conservare este de interes public si al fiecarui cetatean.
Dupa ce voi lua cunostinta de hotararea Tribunalului, pe care va rog sa mi-o comuncati la adresa indicate – imi rezerv dreptul de a completa aceasta contestatie. Mentionez ca am luat cunostinta din presa despre admiterea de catre Tribunal la 29 ianuarie a cererii de inregistrare.

Semnatura

DOMNULUI PRESEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCURESTI
DOMNULUI PRESEDINTE AL CURTII DE APEL BUCURESTI

Si o opinie pertinenta a lui Razvan Voncu: “Nepasare sau complicitate?” http://www.azi.ro/arhive/2008/02/06/even.htm#glosa
Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova