Posts Tagged ‘ciorapeanu’

Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI


Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Online mi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.

Fara indoiala unul dintre cei mai buni jurnalisti ai Romaniei de dupa 1989, din pacate pervertit de puterea banului si a informatiilor (ca si alti prieteni de-ai sai, fosti si actuali), Sorin Rosca Stanescu va ramane in istoria presei romanesti post-decembriste cu o suita de studii de caz, a unor bombe-media – scrise, ghidate sau aprobate de el -, de-a dreptul rasunatoare. Daca o luam de la inceputuri, la “Romania libera”, trebuie sa amintim ca el este primul ziarist care a publicat stenogramele discutiilor grupului de conspiratori Brucan-Iliescu-Roman din CC al PCR, filmat de Sarbu in decembrie 1989 (inregistrari obtinute de la noi, cei din Piata Universitatii, din surse straine – poate voi reveni pe aceasta tema), apoi, dupa 13-15 iunie, dezvaluirile despre “Infernul se numeste Magurele”, urmate, in noul ziar, ZIUA, de celebrul caz “Iliescu-KGB”, pentru care a fost trimis in judecata si chiar si condamnat alaturi de Tana Ardeleanu, scandalul “Terasa Anda” si Magureanu “cu manuta lui”, Procesul Ceausescu (stenograma procesului publicata in premiera de Razvan Savaliuc si Tana Ardeleanu), istoriile Tanei Ardeleanu transmise de pe genunchii generalului Lebed, Afacerea Transchem (in urma careia Nasu’ l-a avertizat pe Ionut Costea ca-i rupe picioarele dupa ce acesta ma amenintase direct sugernadu-mi “sa am grija la masini ca trotuarele sunt cam inguste”), Campaniile pentru romanii inchisi la Tiraspol si  impotriva canalului Bastroe sau pentru Salvarea Fundatiei Gojdu, Apararea Icoanelor din Scoli si a Catedralei, ancheta asupra mortii Patriarhului Teoctist, Operatiunea Voci Curate si Deconspiratii ei, inclusiv jocul de carti “Esti in carti cu Iliescu-KGB“, scandalul “Firul Rosu”, cazurile “Milionul de marci al ministrului Plesu“, “LiicheanuLiigheanu“, “Limba lui Ungureanu” (care a generat “protestul celor 18” si apararea ZIUA), “Austro-Ungureanu“, “Ciorapeanu” sau Raportul si “Fusereala Tismaneanu“, “Secretele PSD“, care l-au zgaltait pe Nastase inainte de alegerile din 2004 in favoarea lui Basescu, etc, etc, etc, dar sa nu uitam de Armaghedonul lui Nastase-Patru Case, aparut intergal doar in ziarul ZIUA, intr-un moment in care presa nu prea misca in front, nici macar pe la “22”-ul GDS, care militase pentru alegerea lui Iliescu in cel de-al treilea mandat al sau de presedinte, neconstitutional.

Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.

Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

Foto No Comment

CORNELIU VLAD despre „Geopolitica Matrioşkai” si Ciorapeanu, scuzati, Cioroianu, de la Scoala de Cadre Noua Europa: Metafora face diferenta

Metafora face diferenta

de Corneliu Vlad

Orice carte despre Rusia care apare în România este binevenită. Promoţiile de români care au citit, de plăcere sau în lipsă de altceva, cărţi editate de „Cartea Rusă” (într-un total de milioane de exemplare) au îmbătrânit şi se împuţinează. Românii de azi ştiu, de la televizor şi din ziare, mai multe nume de oraşe din Irak şi din Afganistan decât din Rusia şi Republica Moldova.
Cu atât mai notabilă este o apariţie editorială consacrată Rusiei avându-l ca autor pe un fost ministru de Externe al României. Dl. Adrian Cioroianu a lansat, la Târgul de carte din vara lui 2009, cartea „Geopolitica Matrioşkai”, la Curtea Veche Publishing, editură la care este şi coordonator de colecţii.
De ce Matrioşka ? Winston Churchill vedea Rusia ca pe „o ghicitoare ascunsă într-un mister încastrat într-o enigmă”. Adrian Cioroianu lansează figura de stil „Geopolitica Matrioşkâi”.
Churchill a fost premier al Marii Britanii şi laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Adrian Cioroianu este istoric şi publicist, dar a fost, pentru un an, şi ministrul de Externe al României. Diferenţa nu o face demnităţile exercitate şi distincţiile obtinute, diferenţa o face metafora. Primul se exprimă elegant, maliţios şi plastic, celălalt recurge la un simbol facil şi pe care ruşii îl pot considera cel puţin ireverenţios. E ca şi cum (dacă s-ar scrie despre România pe o asemenea temă), cineva ar pune un titlu de tipul „Geopolitica lui Păcală”, sau „a lui Dracula”. În fond, cei doi autori se referă la o aceeasi realitate, problema e cum o face unul, cum celălalt.
Optica pe care o tradeaza această metaforă a Matrioskai, superior persiflantă, ce împinge spre luarea în derizoriu, afectează şi coeficientul de rigoare ştiinţifică, şi credibilitatea unei cărţi scrisă, totuşi, de un istoric şi un fost şef al diplomaţiei româneşti. Care, cu studii la o serie de universităţi francofone, ţine şi un curs de masterat dedicat istoriei Rusiei postsovietice. Că mentorul nu ştie ruseşte, dacă tot se consacră unei asemenea întreprinderi, mai treacă-meargă, dar că în bibliografia expres menţionată a cărţii nu figurează, în afară de Gorbaciov şi o serie de dizidenţi ruşi (vreun istoric, politolog, economist, sociolog etc. mai de seamă din Federaţia Rusă), se cunoaşte. Autorul rămâne cantonat într-o viziune unilaterală, trunchiată, partizană, rămâne tributar pe de-antregul kremlinologilor occidentali mai vechi sau mai noi. În ciuda unei asemenea armături bibliografice mediate, „la mâna a doua”, autorul reuşeşte performanţa unei naraţiuni interesante pentru cititor a primului deceniu postsovietic din istoria Rusiei şi oferă analize subtile privitoare la întâlnirea de la Malta (episod atât de sulfuros), poziţia lui Gorbaciov despre reunificarea Germaniei, puciul nereuşit de la Moscova din august 1991 etc.
Remarcabilă este şi prezentarea sintetică a „noii ideologii” a Rusiei postsovietice, caracterizată drept naţional-capitalistă, nostalgică, marcată de complexul „cetaţii asediate” şi de teoria „jocului cu sumă nulă”. Dar a vorbi, în context, despre o „ideologie a revanşei” e cam prea mult şi chiar riscant. O asemenea afirmaţie, dacă ar fi vorba de un ministru de Externe în funcţie, ar duce la un conflict diplomatic cert iar Moscova n-ar uita prea repede afrontul.
Sunt şi diverse detalii (dar nu numai) ce ţin de un deficit de acribie, de rebotezarea în Igor a unora pe care-i cheamă Egor, până la situarea greşită, în timp, a momentului apariţiei strategiei vecinătăţii apropiate (citeşte de salvgardare a sferei de influenţă a Rusiei) : nu în timpul lui Elţân, ci încă din vremea lui Gorbaciov; generalul Lebed conducea operaţiuni de pacificare în Transcaucazia încă din 1989-1990, iar preşedintele Parlamentului sovietic Andrei Lukianov vorbea de „mici republici” de tipul Transnistriei, Nagorno-Karabah etc. cam tot de pe atunci.
Volumul al doilea – promis – al cărţii urmează a se ocupa, într-adevăr, şi de esenţa, într-adevăr, a problematicii anunţată în titlul cărţii : „Geopolitica…”. Geopolitică însemnând, în primul rând, relaţiile Rusiei cu SUA, cu Europa occidentală (mai ales Germania), cu China, cu Ucraina, pentru români – şi cu Republica Moldova etc. Aşteptăm, de la volumul al doilea şi o analiză a dinamicii după care funcţionează enigmaticul şi (până acum) inexpugnabilul tandem Putin-Medvedev. E greu de spus dacă autorul – fost ce-a fost la MAE de la Bucureşti – ar putea veni cu ceva nou (nu neapărat anecdotică de senzaţie) în ce priveşte actualele relaţii româno-ruse. Bine ar fi daca măcar ne-am putea alege cu ceva idei despre cum s-ar putea ieşi din fundătura în care s-au împotmolit aceste relaţii, deloc de neluat în seamă, cel puţin în ce ne priveşte.
Dar, pentru Dumnezeu, domnule istoric, universitar, publicist, diplomat, om politic Adrian Cioroianu, de la dv. nu se aşteaptă piruete stilistice prin care-l descrieţi pe ursuleţul Mişa, „cu toate conotaţiile sale de jovialitate, haz şi lene sau, dimpotrivă, de violenţă, instinctualitate şi imprevizibil”. Nu sunteţi neapărat cel chemat să proclame că „ursul rusesc sperie din nou” şi că „la extremitatea labelor ursului Mişa al Rusiei par să fi apărut din nou gheare”. Suntem, nu-i aşa, geopoliticieni. Iar unii dintre noi şi foşti miniştri de Externe. Iar unul dintre noi şi şef de masterat la prima universitate a ţării, în probleme de istorie a Rusiei postsovietice.

(14.07. 2009http://www.inforusia.ro/)

REMEMBER ZIUA:

Ciorapeanu
Dialogul cu purtatorul de cuvant al MAE: (WAV, 17658 kB) Descarca »
— Ministrul roman de Externe a trecut granita SUA in ciorapi si cu pantalonii in vine * Cioroianu a fost lasat fara curea, descaltat, amprentat, scanat si fotografiat ca un imigrant oarecare

Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei a fost umilit la intrarea in Statele Unite ale Americii. Adrian Cioroianu a fost silit sa-si scoata cureaua si sa se descalte de pantofi in cadrul procedurilor de primire in SUA. El nu a fost tratat ca un inalt demnitar aflat in vizita oficiala, ci ca un imigrant oarecare, fiindu-i luate amprentele digitale, scanata retina si fotografiat pentru dosarul securitatii interne a SUA. Sursele ZIUA mai afirma ca ofiterii americani l-au intrebat pe Cioroianu si care este scopul vizitei sale in Statele Unite, nefiind impresionati de faptul ca e vorba de un inalt demnitar. Vizita, in care s-a remarcat prin comportamentul de papagal, a debutat prost: Cioroianu a trecut granita in ciorapi pentru a spune “da”, “desigur” si “va multumesc foarte mult” in dialogul cu secretarul de Stat Condoleezza Rice, avut in fata presei.
Ilie Banica, purtatorul de cuvant al MAE, a refuzat sa raspunda la intrebarile ZIUA: Cine l-a asteptat la aeroport la sosirea in SUA pe ministru? Unde a fost asteptat? A fost supus controalelor de securitate? In ce au constat acestea? Discutia cu oficialul MAE a continut zeci de secunde lungi de tacere. Ilie Banica a refuzat sa raspunda pe loc la intrebarile simple adresate, in ciuda faptului ca l-a insotit pe Cioroianu in vizita din SUA si a vazut cu ochii lui ce s-a intamplat acolo. Banica a solicitat un e-mail cu aceste intrebari, la care urma sa raspunda “cat de repede posibil”. Puteti asculta dialogul pe www.ziua.ro.
Ieri, vicepresedintele PNL Puiu Hasotti a avut, la sedinta Biroului Politic Central al PNL, un schimb dur de replici cu premierul Tariceanu, caruia i-a reprosat ca are in Guvern “ministri-papagali”, dar fara sa dea nume. Papagal e porecla data de ZIUA ministrului de Externe, dupa ce s-a facut de ras in fata lui Rice.
George DAMIAN
Afisari: 8182 Comentarii: 66 Afiseaza toate comentariile
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova