Posts Tagged ‘credinta la romani’

Andrei Plesu il spulbera pe Basescu de ziua lui in Click-ul si Adevarul lui Patriciu, minte despre atitudinea sa fata de bombardarea Iugoslaviei de Pasti, se lauda ca Baconschi, omul lui, l-a adus pe Papa in Romania si acuza: Teoctist s-a opus

O captura de imagine trimisa de un cititor fidel ma zguduie putin in veghea placuta de la miezul noptii: dintre decolteurile vulgare ale unor “Sanzi” si “Tonciu”, amorurile Annei Lesko cu “Iri”, nespalaturile pe dinti ale Ioanei Tufar si “fetele de la pagina 3” se iteste si figura din ce in ce mai negricioasa (merge pe urmele ficatilor lui Patriciu?) a bulibasei Plesu cu un titlu care, asociat cu mutra, pare sa spuna, de fapt: “Am dovada existentei extraterestrilor”. Sau: “Si tiganii – pardon, romii – cred in Dumnezeu”. “Interviul-eveniment” din Click-ul educativ al lui Patriciu – care va fi urma de alte doua “dialoguri-fluviu”, “intamplator” tocmai acum, cand instanta va hotari, din nou, dupa 10 ani, cum a colaborat cu Securitatea – este dat in tandem in Adevarul si poarta data de 4 noiembrie si ora 21.30. Dupa ora si continut, s-a vrut a fi un cadou pentru Basescu de ziua lui. Si nu numai.

Iata:

Ce spuneţi despre toate săgeţile acestea pe care preşedintele Băsescu le trimite către Rege?

Deprimante! M-am exprimat public despre asta. Nu se poate să te vizitezi cu Regele Cioabă, să dănţuieşti cu Bercea Mondial, să frecventezi emisiunile lui Dan Diaconescu şi să-l năşeşti pe bietul Paul de Hohenzollern şi, în acelaşi timp, să te răfuieşti, ignar, cu Regele Mihai. E de neînţeles. Preşedintele e liber, fireşte, să aibă ce păreri vrea. Dar funcţia lui nu-i permite să facă din idiosincrasiile proprii o politică de stat. Ca să nu mai spun că tot felul de caraghioşi din PDL s-au simţit obligaţi să danseze, servil şi mediocru, pe muzica lui.

I-aţi fost consilier în primul mandat. De la început nu-l plăcea pe Rege?

Da, de la început. Prin ianuarie 2005 a primit, din partea Regelui, o invitaţie la masă. Mi-a fost imposibil să îl conving să se ducă! E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă. În plus, lui Băsescu nu îi place deloc să i se spună că a greşit. Dimpotrivă. Preferă să îngroaşe greşeala până la grotesc.  Dar v-am spus deja prea multe. Vă rog să mă lăsaţi să mă opresc aici. Altfel, îmi sabotaţi memoriile… ”

Dar povestea nu se termina la Basescu atata timp cat Plesu si-a propus sa termine Romania. Pe langa amintirile despre cum l-a instalat pe el Petre Roman la Externe si cum a acceptat ca ii era rusine sa-l refuze si cum nu si-a dat demisia nici dupa ce PD-ul s-a retras de la Guvernare, pentru ca… tocmai refuzase o bursa la Georgetown, etc, etc, etc, ceea ce m-a scarbit cel mai tare este modul nonsalant in care “isi aduce aminte” – in premiera dupa 12 ani! – ca el, de fapt, s-ar fi impotrivit bombardamentului NATO asupra Iugoslaviei chiar de Pasti. Poate chiar a stat pe unul dintre podurile peste Dunare cu un mare semn de “Target” pictat pe burdihan si noi nu ne-am dat seama, cine mai stie!?

Cum in vremea aceea, cu un frate aflat chiar sub bombardamente la Belgrad tocmai ma intorsesem la Bucuresti de la granita cu Iugoslavia dupa ce, de nervi si dezgust fata de noi, sarbii nu mai primeau nici un roman, si ma ocupam exact de Externe, cu surse chiar alaturi de marele ministru cu omleta rece, stiu mai mult decat sigur ca MAE si Plesu personal nu au schitat nici cel mai mic gest crestinesc pentru fratii sarbi. Ba dimpotriva. Iata si extrasele din presa vremii care dovedesc acest lucru.

Deci, la capitolul ticalosie, Plesu sta cam asa (tam-nesam se gandeste ca acum e momentul sa se dea “ortodox”, dupa 12 ani):

“În legătură cu involuţia contemporană a clasei politice, daţi-mi voie să mai spun ceva despre episodul Kosovo, care nu ne priveşte direct pe noi.

Vă rugăm.

Ştiţi că Belgradul a fost bombardat de Paşte. Mi s-a părut potrivit să telefonez doamnei Albright şi să o previn că nu e o idee bună să bombardezi  o ţară ortodoxă de Paşte! Aşa cum nu bombardezi o ţară musulmană de Ramadan.  „Va fi – spuneam – o reacţie negativă şi în România.” Şi atunci, dânsa mi-a pus o întrebare care m-a năucit: „Dar câţi catolici aveţi în România?”. „Vreo 4%” – zic eu, perplex. „Păi, atunci nu e nicio problemă!” Şi am înţeles că doamna ministru nu era informată asupra creştinismului răsăritean (Dar nici el nu s-a obosit sa o informeze, considerand prin absurd ca aceasta conversatie ar fi existat in afara suprarealismului lui Plesu! – nota mea, VR). Ne credea musulmani. Ea fiind născută, totuşi, prin preajmă, în Cehoslovacia! (Nu ştiu dacă ştiţi că tatăl ei a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad în aceeaşi perioadă în care Tudor Vianu a fost ambasadorul nostru tot la Belgrad, încât Ionel Vianu, fiul lui, se va fi jucat cu doamna Albright în curtea ambasadei…)  De altfel, cu acelaşi prilej, am fost contrariat şi de Javier Solana, care e spaniol, catolic şi profesor universitar. L-am sunat şi pe el, cu acelaşi mesaj: „Domnule, bombardamentul de Paşte nu e o idee bună” (Cat de tare era dl Plesu! Auzi, i-a zis lui Solana: “nu e o idee buna”. Dar inainte si dupa Paste este “o idee buna” uciderea de civili nevinovati din marile orase ale Serbiei pentru o vina inventata in Kosovo, nu-i asa, domnule rect or al “Noii Europe”? – Nota mea, VR) Şi el zice: „Între ce ore e Paştele la voi?”. Ca şi cum Paştele e de la 3 la 5! Cam aici suntem… ”

Dar credeti ca s-a oprit vreo clipa bombardamentul de Paste? Ce gluma! Cam aici suntem, asadar: la un individ care a franat institutii cheie ale statului in toate Guvernele Romaniei si isi permite sa minta cu atata “naturalete” despre prestatia sa lamentabila din toate functiile pe care le-a ocupat. Si iat-o si pe tovarasa Zoe, adevarata “presedinta” a Romaniei, cam ce zicea, in ajun de Pasti:

In sfarsit, iata, probabil, si singurul adevar din interviu. Incercand, de fapt, sa-si laude produsul, pe prepusul din Jacuzzi, si sa “infunde” Biserica, face o prezentare reala a pozitiei Patriarhului Teoctist la venirea Papei, care a fost fortat sa accepte vizita chiar de gasca “neo-europenilor” lui Plesu, “stramba-dreptacii” de azi. Macar atat:

“„BOR a încercat blocarea vizitei Papei”

Cu vizita Papei cum a fost?

Trebuie spus că a contat foarte mult că era ambasador la Vatican Teodor Baconschi (n.r. – actualul ministru de Externe al României). A făcut, cu formaţia sa de teolog, o bună priză cu locul.  Vedeau pentru prima dată venind din Est un tip cu care se putea purta un dialog de substanţă. Rolul lui în pregătirea vizitei a fost important. Preşedintele Constantinescu a susţinut de asemenea, insistent, întregul demers. A contat, cred, şi solidaritatea tactică şi logistică a Ministerului de Externe. Din păcate, BOR n-a fost, într-o primă etapă, cooperantă. Am primit chiar vizita unui reprezentant al Patriarhiei, care avea mandat să descurajeze organizarea vizitei papale.  Îmi amintesc că avea obiecţii pe două fronturi. Mai întâi, îmi comunica dezacordul BOR cu privire la şefia corpului diplomatic din Bucureşti. Să vă explic: Adrian Severin, cât a fost ministru de Externe, a avut buna idee de a reintroduce şi la noi o regulă, curentă în lume, potrivit căreia şeful corpului diplomatic străin este Nunţiul Apostolic, adică trimisul Vaticanului. În România ateismului comunist, această regulă fusese abandonată în 1951. S-a hotărât ca, în locul Nunţiului Apostolic, să fie numit în funcţia respectivă cel mai bătrân dintre ambasadori. Cel mai bătrân era, mai întotdeauna, câte un african, uitat pe aici de statul său, în iureşul schimbărilor politice. Or, reprezentantul Patriarhiei vine şi îmi spune: „Suntem împotriva ideii ca Nunţiul Papal să fie şeful corpului diplomatic!” „Păi, dacă e vreun musulman, vă convine mai mult?” „Da, preferăm turbanul musulman mitrei papale!” A doua obiecţie, foarte apăsată, era legată de vizita Papei. Cu ce argumente? „Va pleda cauza greco-catolicilor.” Ulterior, s-a încercat blocarea vizitei printr-o sumedenie de condiţii, de natură să-l determine pe Suveranul Pontif să renunţe. Ei bine, Papa a acceptat toate condiţiile care i s-au pus!

Ce fel de condiţii?

Să nu iasă din Bucureşti, să nu pună în vedetă Biserica greco-catolică etc. Dar dorinţa lui Ioan Paul al II-lea de a veni a trecut peste toate piedicile. ”

A, stati putin! Ca sa stiti cum sta cu dovada “credintei” lui Plesu, abil speculata in titlul aruncat printre tatele si cururile din Click-ul lui Patriciu:

“Cine v-a impresionat dintre liderii pe care i-aţi întâlnit?

Am mai spus-o: având de a face, de-a lungul a doi ani, cu mai toţi liderii importanţi ai lumii, am ajuns la concluzia că mi se oferă dovada existenţei lui Dumnezeu. Fiindcă arareori anvergura reală a acestor lideri era pe măsura sarcinilor lor. Astfel încât am ajuns să cred că, de vreme ce, cu „administratorii” ei de-acum, lumea pare, totuşi, să funcţioneze, meritul e al Providenţei…”

Asa l-a descoperit Plesu pe Dumnezeu… Alaturi de “liderii importanti ai lumii” care distrugeau si ucideau cu bombardamentele lor o capitala si o tara europeana, pentru prima oara de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial… Si cate coarne avea “dumnezeul” lui Plesu: doua sau trei, ca cel al lui Patapievici?

No (more) Comment!

Omagiu poporului roman. Marturisire impresionanta a IPS Hierotheos despre credinta la romani. Pe Calea Sfintilor cu moastele Sf Mucenic Policarp si ale Sf Cuvioase Parascheva. FOTO/VIDEO Ziaristi Online

SFÂNTUL SFINŢITUL MUCENIC POLICARP ŞI PĂRINTELE IOANNIS ROMANIDIS ÎN ROMÂNIA LA HRAMUL SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

de Înalt Preasfinţitul Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios

M-am emoţionat profund de dragostea oamenilor. Nu suntem vrednici să slujim astfel de oameni binecuvântaţi şi vom da seama în faţa lui Dumnezeu de modul cum abordăm această sete şi dragoste a lor. Nu am cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar şi îmi doresc să răspund acestui mare dar al lui Dumnezeu de a ne fi făcut slujitori ai unui popor atât de binecuvântat.” – IPS Hierotheos despre Romani

La invitaţia ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, din cadrul Patriarhiei României, de a aduce sfintele moaşte ale Sfântului Policarp, care se păstrează în Sfânta Mănăstire a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu – Ampelakiotissa, la Iaşi în România, cu prilejul marelui praznic local al Sfintei Parascheva din Epivata, mi s-a dat prilejul să vizitez pentru a treia oară această Sfântă Mitropolie şi îndeosebi oraşul Iaşi.
Prima dată a fost în anul 2003, când l-am însoţit pe fericitul întru adormire Arhiepiscop al Atenei şi a toată Elada, Hristodulos, în vizita sa irenică, pe când mitropolit al Moldovei era actualul Patriarh Daniel. A doua oară, anul trecut (2010), când împreună cu un grup de pelerini am vrut să cunosc mănăstirile în care a trăit Cuviosul Paisie Velicikovski, acest mare isihast ucrainean; iar a treia oară a fost anul acesta, la praznicul Sfintei Parascheva din Epivata.
Această vizită mi-a dat posibilitatea să privesc mai mult în inima creştinilor ortodocşi români, să văd dragostea lor faţă de Biserică, faţă de Sfânta Parascheva şi faţă de episcopul lor. Hramul Sfintei Parascheva din Epivata este cel mai mare praznic din România şi mii de pelerini vizitează Iaşii pentru a se închina sfintelor ei moaşte.
Mi s-a confirmat că cca. un milion de creştini sărută sfintele moaşte ale Sfintei Parascheva în perioada manifestărilor cultice. Este vorba despre un praznic care mobilizează întregul oraş. Municipalitatea preia sarcina găzduirii multor pelerini, dar şi creştinii din oraş oferă găzduire altor pelerini sau cel puţin le oferă ajutor, ca să le facă plăcută şederea acestora în oraşul lor. Astfel, se dezvoltă prietenii între pelerini, care ţin ani la rând.
Sfânta Parascheva s-a născut în Epivata Traciei, a fost o mare pustnică, ce a trăit după Predania isihastă în rugăciune şi lacrimi, şi cu o mare dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni. Moaştele ei s-au aflat de-a lungul vremurilor la Târnovo – Bulgaria, la Belgrad -Serbia, în Constantinopol şi în cele din urmă la Iaşi; de aceea se şi zice că e o sfântă care uneşte toţi Balcanii. A adormit la începutul veacului al XI-lea d.Hr., la vârsta de doar 27 de ani şi este prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie. În timpul manifestărilor praznicale sunt invitaţi arhierei din toate ţările Balcanilor şi în felul acesta se exprimă unitatea creştinilor ortodocşi din zonă.
În fiecare an, la praznicul Sfintei Parascheva, se aduc pentru a onora acest hram şi moaştele unui alt sfânt. Aşa că anul acesta, în urma invitaţiei ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, am adus la Iaşi mâna dreaptă a Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, un mare Părinte apostolic din Biserica Primară, care a fost considerat Dascăl a toată Asia şi a devenit martir pentru dragostea lui Hristos. Moaştele mâinii lui drepte se păstrează în Sfânta Mănăstire a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu – Ampelakiotissa.
Astfel, însoţit de Egumenul Sfintei Mănăstiri, Părintele Arhimandrit Policarp şi de predicatorul Sfintei Mitropolii, Părintele Arhimandrit Calinic, am vizitat Iaşul – România, în urma unor anume proceduri necesare. Spre informarea cititorilor revistei Sfintei Mitropolii, voi expune câteva impresii personale din vizita mea de trei zile la Iaşi, atrăgând atenţia asupra câtorva staţii.

1. În avion şi în aeroportul din Bucureşti

Televiziunile din România, cea de stat şi cea bisericească, a Patriarhiei, precum şi radiourile, au anunţat sosirea sfintelor moaşte ale Sfântului Policarp, prezentând în acelaşi timp şi viaţa şi mucenicia lui. Acest lucru a contribuit la mediatizarea vizitei noastre din prima clipă, lucru care ne-a pricinuit o surpriză.
În avionul liniilor aeriene române mi-am dat seama de respectul personalului faţă de sfintele moaşte. Pilotul şi stewardezii ne-au rugat să deschidem sfintele moaşte, ca să li se închine. Am intrat în carlingă, pe care am binecuvântat-o cu sfintele moaşte, precum şi pământul românesc deasupra căruia zburam în acel timp. Pilotul şi co-pilotul le-au sărutat cu multă evlavie, au pus pe sfintele moaşte diferite obiecte personale, ca să primească binecuvântare. La fel au făcut şi ceilalţi stewardezi. La aeroportul din Bucureşti unde am făcut o staţionare, ne aştepta o surpriză şi mai mare. În spaţiul aeroportului funcţionează o sfântă biserică ortodoxă, foarte frumos împodobită, unde se săvârşesc Dumnezeieşti Liturghii şi sfinte slujbe de către un preot care este însărcinat cu această lucrare. Ne-a aşteptat deci preotul aeroportului împreună cu un preot al Sfintei Mitropolii din Moldova, care avea să ne însoţească până la Iaşi şi ne-a condus în sfânta biserică. Pe cale, funcţionarii şi muncitorii se închinau cu multă evlavie sfintelor moaşte. În puţinele ore cât am aşteptat acolo, s-au făcut rugăciuni în sfânta biserică şi au venerat sfintele moaşte aproape tot personalul aeroportului, precum şi alţi călători în trecere, care s-au ridicat până la cca. 500, potrivit calculului preotului bisericii. În timpul şederii în aeroport ni s-a dat posibilitatea să prezentăm pelerinilor viaţa şi mucenicia Sfântului Policarp.
Mulţi din cei ce se aflau acolo, pe care i-am cunoscut din alte vizite ale mele în România sau ale lor în Navpaktos, mi-au cerut o întâlnire privată, ca să-mi pună diferite întrebări asupra temelor vieţii duhovniceşti. Lângă aeroport, într-o casă prietenoasă şi primitoare, a avut loc o întâlnire de cca. două ore, în timpul căreia s-au pus diferite întrebări şi s-au dat şi răspunsuri la ele. Oricine şi-ar fi dat seama de dragostea acestor oameni pentru Biserică, pentru sfinţi, dar îndeosebi pentru modul în care am putea păzi învăţătura lui Hristos în viaţa noastră de zi cu zi.

2. “Calea sfinţilor”

Integral la: Ziaristi Online

Foto sus: Cristina Nichitus Roncea

Vedeti si: Foto-Reportaj de la Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva la Dan-Mititelu.Ro din toate zilele Sarbatorii: Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3, Ziua 4, Ziua 5

Romanii, cel mai credincios popor din lume. Adevarul dintr-un sondaj rastalmacit de Fundatia Soros si Evenimentul Zilei. Daca democratia ar exista, romanii ar putea recrestina Europa


Un titlu tamp si insidios mi-a atras atentia in Evenimentul Zilei de azi: “Studiu fundaţia Soros: Românii atei provin din familii religioase“. Parea dat cu aceeasi satisfactie cu care slujbasii lui Dinu Patriciu, seful cel mare al dilematicului matron Andrei Plesu, cauta sa publice, conform ordinelor Ramonei Ursu, redactor şef adjunct la Adevarul de Seară, “materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucruri: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc…” Campania anticrestina din fosta presa romana devoaleaza fara putinta de tagada originile patronatului acesteia. In cazul Adevarului, cele rusesti, iar in ceea ce priveste EvZ, cele ale unei grupari “invizibile” – “gasti transpartinice” – care se foloseste de organele statului pentru a lovi chiar in inima lui.

Articolul EvZ face parte dintr-o serie, oferita pe tava de Fundatia Soros presei ex-romanesti, care are la baza un “studiu aprofundat” asupra religiozitatii romanilor, realizat de organul condamnatului penal international provenit din ghetourile Budapestei. Cu alte cuvinte, un sondaj menit de fapt aprecierii rezistentei romanesti “la zi”, respectiv identificarii “tarelor” romanilor si conceperii unor noi “masuri active” pentru eradicarea lor. Printre alte subiecte ale sondajului, tratate in mod similar, se numara: “Românii se roagă, dar nu în biserică”, “Românii devin mai toleranți religios”, “Implicarea Bisericii în politică”, “Românii susțin dreptul la avort”, “Predarea religiei în școlile publice”, “Românii aprobă construirea Catedralei Neamului, dar nu din buzunarul lor”, “Romanii sunt printre cei mai conservatori cetateni din Uniunea Europeana”, etc.

Cum minciuna are picioare scurte, titlul prostesc din EvZ, care pune accent pe ateism murdarind deliberat religiozitatea romanilor, nu reuseste decat sa arunce in ridicol conducerea ziarului, fiind rasturnat epocal chiar din primul rand al articolului: “Românii sunt preponderent ortodocşi (peste 85%) iar aproape jumătate dintre cei care s-au declarat atei, agnostici sau fără religie (1%) susţin că provin din familii religioase” (iar cel care a dat titlul provine, sigur, dintr-o maimuta). Ce aflam, iata, din aceasta fraza? Ca doar 1% din intreg poporul roman reprezinta persoanele care se declara atei sau fara religie (probabil galeata de activisti ai “societatii civile bolsevice”). Asadar – titlul corect! – 99% dintre romani sunt religiosi, ceea ce face poporul roman sa fie cel mai credincios popor din Europa si chiar din intreaga lume.

Evident, pentru sclavii lui Soros, asta este o problema! Insa, vrand-nevrand, in ciuda prezentarii manipulative a rezultatelor sondajului si a denigrarii continue a romanilor, adevarul se ridica, inevitabil, la suprafata studiului comandat de Soros.

Astfel, in ce priveste, de exemplu, falsa disputa lansata de presa sorosist-comunista in privinta predarii religiei in scoli, romanii cred, in procent de 86% (!) că trebuie să se predea religia la şcoală. Doar 8% au o opinia contrară. Cum era cu democratia – puterea poporului?… Tot asa, aflam ca “peste 80% dintre români consideră homosexualitatea şi prostituţia ca fiind comportamente ce nu pot avea nicio justificare”. Daca democratia ar exista cu adevarat in Romania acest rezultat ar fi normal sa se constituie in baza legala – si morala! – pentru interzicerea oricaror manifestari stradale exibitioniste ale gruparilor de activisti homosexuali si sa spulbere orice tentativa de legalizare a prostitutiei venita din partea politicienilor corupti de stramba-dreapta si a diapazoanelor lor dezacordate (aviz Sebastian Lazaroiu!).

Cu referire la paranteza din urma transpare din ce in ce mai clar faptul ca toata aceasta pleiada de formatiuni de “dreapta”, de tipul Fundatiei “crestin-democrate” a teologului-jacuzzi Theodor Anatol Baconschi sau a “noii republici” a micutului prepus al lui Vladimir Volodea Tismaneanu, sunt constituite ca niste adevarate formatiuni ale lui Potemkin, goale de orice continut autentic, tocmai pentru a acoperi spectrul conservator al romanilor, devoalat si disecat in amanuntime de astfel de sondaje. De altfel, cercetarea Soros, intitulata „Religie și comportament religios” se vrea a fi, conform autorilor, “prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populației României, care pune sub lupă valorile, comportamentele și raportarea la politici și viață politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România”. Adica, daca romanul e conservator, nu-i asa? – vorba lui Brucan -, apoi sa-i dam, tot noi, “neo-conservatorism” cat cuprinde…

Pe langa respingerea homosexualitatii, o alta mare tragedie a realizatorilor sondajului Soros – Raluca Popescu, Mirel Paladă și Claudiu Tufiș, sub coordonarea lui Ovidiu Voicu, manager de programe, în cadrul programului “Studii Electorale Românești” al Fundației Soros – este “conservatorismul extrem” al romanilor fata de “comportamente” (!) precum sinuciderea, avortul si divortul, printre altele.

“Chestionați cu privire la gradul de acceptare faţă de comportamente precum sinucidere, pedeapsa cu moartea, avort, minciună, prostituţie, homosexualitate, relaţii sexuale extraconjugale, relaţiile sexuale premaritale sau divorţul, românii afișează un conservatorism extrem“.

Interesant de observat lejeritatea cu care “comportamentul” legat de uciderea propriei persoane sau a copilului nenascut sunt puse pe acelasi plan cu alte “comportamente” devenite mai mult sau mai putin uzuale. “Dacă în cazul pedepsei cu moartea 7% dintre respondenţi o consideră justificată şi 16% au o atitudine neutră, în ceea ce priveşte sinuciderea lucrurile stau mult mai categoric: 92% dintre români consideră că decizia de a-ți lua viața nu poate avea nicio justificare, în timp ce doar 2% consideră că pot exista motive întemeiate în astfel de cazuri.”, se afirma in “studiul” bazat pe sondajul Soros. Ce ne facem insa cu acest 2% daca luam in seama avertismentul realizatorilor ca sondajul ar putea avea o eroare de +/- 2,9%. Daca este vorba de – 2,9% in acest caz?

Aplecarea realizatorilor sondajului spre “normalitatea” “comportamentului” sinucigas versus “extremismul” romanilor care resping aceasta cadere iremediabila in mainile ucigase ale diavolului poate avea o explicatie in jumatate din originea finantatorului “studiului”, respectiv partea ungureasca a lui George Soros, daca avem in vedere faptul ca Ungaria este ţara europeană cu cea mai ridicată rată a sinuciderilor, stare pusa pe seama genei prea tulburi a vecinilor nostri.

“Comparativ cu date similare obținute în alte țări europene, românii sunt printre cei mai conservatori cetățeni din Uniunea Europeană: Sinuciderea este respinsă în mai mare măsură doar în Cipru; Homosexualitatea este respinsă în mai mare măsură doar în Lituania; Divorțul este respins în mai mare măsură doar în Malta și Polonia.”, se mai arata, reprobator, in “Raportul Soros”.

Pentru a intelege cheia in care sunt tratate aceste “tare” ale romanilor e suficient sa constatam legatura pe care o fac, in concluzie, autorii “studiului”: “Printre cauzele posibile ale acestui conservatorism se află atât religiozitatea ferventă a românilor, cât și perioada îndelungată de dictatură comunistă.” Cu alte cuvinte, romanii sunt asa de “incuiati” din cauza indobitocirii lor prin religie si comunism. Transbordata la nivel politic, “judecata” arata ca suntem vinovati (ca existam, asta stim) si pentru nationalism si pentru national-comunism, ca sa sune pe placul lui Tismaneanu si ai lui. Evident, ca in orice “studiu stiintific” de teapa tuturor celor pomeniti mai sus, acestea sunt “cauze posibile“…

“Problema” maxima, dupa cum arata maruntii agenti ai “Retelei Deschise” – de mana cu care, ciudat, se tin astazi si foarte multi “apologeti ortodocsi” deveniti propagandisti de duzina ai campaniilor Soros -, este edificata in “concluzia finala” a “studiului” privind “conservatorismul extrem” al romanilor: “Cu cât o persoană merge mai des la biserică, cu atât respingerea comportamentelor analizate este mai mare”.

Nu putem decat sa ne bucuram ca, la praznicul Sfintei Maicute Parascheva, in pragul careia a fost aruncat pe piata acest “studiu” anticrestin si antiromanesc, ni se releva, din nou, salvarea romanilor ca neam, aratata de Dumnezeu chiar si prin gura pacatosilor care… Adevar graieste.

Doamne, ajuta!

Cititi si: Foaie Nationala – Românii cred în Dumnezeu şi în Biserica. Chiar dacă unii se chinuie se demonstreze contrariul

 

PARINTELE IUSTIN: SMERENIA NU INSEAMNA PROSTIE. Sa facem ectenii pentru Ceausescu, Constantinescu si toti "estii" este mai degraba tradarea natiei

– Părinte, sună foarte frumos sintagma „prestigiul smereniei”. Care este înţelesul acesteia?
Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI. Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii. Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii. Noi, creştinii ortodocşi, am fost foarte tari în istorie, atunci când au fost puse în joc valorile credinţei noastre. Când a fost vorba de apărarea icoanei au ieşit călugării din pustie şi au mărşăluit pe străzile Constantinopolului şi nu au vorbit nici unul. Numai cât i-a privit lumea în adâncimea smereniei lor şi a revoltei lor şi a fost de-ajuns. La Sinodul al VII-lea s-a restabilit cultul icoanelor, o urmare a acţiunii monahilor care s-au impus cu smerenia lor demnă. Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa, cum vin acum toţi netrebnicii din Occident şi fac aicea educaţia poporului nostru. Smerenie, să fim supuşi, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are şi dreptate şi adevărul de partea lui. Poate să fie un străin care vine să-mi dea ordine şi să mă supună. Aşa am trăit în comunism atâta amar de vreme, ni se cerea să facem ectenii, să ne rugăm pentru Nicolae Ceauşescu, apoi pentru Constantinescu şi pentru toţi eştii, ceea ce nu înseamnă deloc ascultare, smerenie, ci mai degrabă este vânzare, tot mai căzută, până la trădarea naţiei noastre.

– Din ce ne-aţi răspuns rezultă că nu prea avem motive să ne considerăm demni, dar nici smeriţi cu adevărat. Cum credeţi că poate poporul român să-şi recâştige demnitatea între neamurile Europei şi, implicit, în istorie?
Noi trebuie să ne axăm pe forţa şi unitatea Duhului Sfânt, să ne unim în numele lui şi să lucrăm în duhul ortodox al tradiţiei noastre, al istoriei noastre şi al legăturii dintre noi şi Dumnezeu. Europa fără o Românie ortodoxă nu are nici un progres. O Europă cum este ea astăzi, fără sămânţa şi duhul ortodox, este spre prăbuşire. Ortodoxia, dacă a avut o misiune în rândul neamurilor, la ora aceasta este la vârf de piramidă în chemarea şi în rosturile misiunii ei. Icoana, crucea, sfintele moaşte, buciumul, bota ciobanului din munţi, acestea formează obiectul de rezistenţă al Europei creştine.
– Tocmai, că Europa doreşte să ne îndepărteze de aceste valori.
Cu cât o să încerce mai mult să le îndepărteze, cu atât o să crească forţa noastră de rezistenţă, cu atât va ieşi în evidenţă exemplul nostru în faţa celor ne osândesc pentru întârziere, pentru regres, pentru umilinţă. Întotdeauna românul, prin umilinţa aceasta, prin smerenia lui adâncă în numele lui Hristos, s-a ridicat şi i-a dovedit pe cei tari. Dumnezeu i-a ales pe cei slabi, ca să-i ruşineze pe cei tari. Asta a făcut poporul nostru în decursul veacurilor.

Fragmente dintr-un interviu acordat de Parintele Iustin Parvu domnului Ioan Enache, in 2007, si publicat in doua parti in revista Credinta Ortodoxa:

Doua milioane de romani la moastele Sfântului Apostol Pavel, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou si ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena

Impresionana manifestare de credinta a romanilor la manifestarile de praznuire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor si a pelerinajului la moastele sale, ale Sfântului Apostol Pavel si ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena. Pelerinajul a fost prelungit si continua si astazi, dupa sapte zile si sapte nopti. Conform estimarilor unui ierarh responsabil de manifestari, aflat azi dimineata la Sfintele Moaste, si consultarilor cu jandarmii de la Palatul Patriarhal, de-a lungul intregii saptamani de sarbatorire s-au peregrinat la moastele sfintilor aproximativ doua milioane de credinciosi, veniti din intreaga tara. La ora 6.30 pelerinii romani erau inca prezenti in numar mare la Patriarhie pentru a cinsti Sfintele Moaste. Credinta romanilor de toate varstele nu mai are nevoie de nici un comentariu. Aviz anti-crestinilor si anti-romanilor din “societatea civila”!


Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova