Posts Tagged ‘crimele din decembrie 1989’

Klaus Iohannis se înconjoară de “miliţieni spirituali” protejaţi de mafioţii Relu Fenechiu şi Tudor Chiuariu şi acuzaţi de furt şi uz de documente din Ministerul Justiţiei: fraţii Muraru. Crimele maghiarilor în decembrie 1989. Raportul Harghita-Covasna. Patriarhia cere alternativă la Cardul de Sănătate

Fratii Andrei si Alexandru Muraru - Relu Fenechiu - Tudor Chiuariu - mafie - coruptie - Klaus IohannisZiaristi Online

EXCLUSIV: Consilierul lui Klaus Iohannis, Andrei Muraru, ideolog al “Miliţiei spirituale”, în proces cu secretarul CNSAS Corneliu Turianu, are fratele, Alexandru Muraru, cercetat pentru furt de acte din Ministerul Justiţiei

Fratii Andrei si Alexandru Muraru - Relu Fenechiu - Tudor Chiuariu - mafie - coruptie - Klaus IohannisCunoscut drept ideolog al organizaţiei anarhiste şi anticreştine de extremă stânga “Miliţia spirituală”, Andrei Muraru, vehiculat în presa centrală şi de stat ca consilier al preşedintelui ales Klaus Iohannis, se află în proces cu secretarul CNSAS, prof. univ. dr. Corneliu Turianu, în timp ce fratele său geamăn, Alexandru Muraru, este cercetat de Parchet într-o cauză conexă acestui proces, pentru furt de documente din Arhiva Ministerului Justiţiei.

Raportul Harghita – Covasna: Crimele maghiarilor. Revoluţia din decembrie şi evenimentele legate de aceasta în judeţele Harghita şi Covasna

Ucigasii-colonelului-Agache Aurel de la Targu Secuiesc Decembrie 1989 - Ziaristi Online„Români împuţiţi, plecaţi din Miercurea Ciuc”, „Afară cu românii de aici”

 

 

Celebrul Radu Tinu dezvăluie: informatorii Securităţii strigau “Jos Ceauşescu!”. Tokes printre ei. Armata urma să atace Opera din Timişoara cu elicoptere. VIDEO Exclusiv PressAlert

Col Radu Tinu - Securitate TimisoaraFostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el. „L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”

 

Românii mai au o şansă: Biserica Ortodoxă Română SUSŢINE găsirea unei alternative la CARDUL de sănătate

Cardul de sanatate cu cip anti-RomaniaBiserica Ortodoxă Română a decis susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor pe lângă autorităţi pentru identificarea unei alternative în cazul pacienţilor care refuză cardul naţional de sănătate pe motiv de conştiinţă sau religioase, informează Patriarhia Română.

Nu uitaţi: Parintele Justin Pârvu:

“– Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?

Nu îl primim deloc. Nu semnați pentru el, ci îl trimiteți prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.

 

Revoluţia română, folosită de şovinii unguri pentru crime contra românilor şi pretenţii teritoriale asupra Transilvaniei. Capitol exclusiv din DUPLICITARII de Cristian Troncotă. Lansare azi, ora 17.00, la Librăria Mihai Eminescu

Teroristi - ofiteri de Securitate - la Sibiu - decembrie 1989 - Garnizoana Sibiu via Roncea RoSFÂRŞIT SÂNGEROS

Duplicitarii - despre DSS de Cristian TroncotaDupă cum se stabilise în scenariul KGB-ist, încă din vara lui 1989, „schimbările din România vor fi sângeroase”, „Ceauşescu va termina rău” şi „Securitatea trebuie să dispară”. Chiar generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel care avea să joace un rol important în lovitura de stat, a recunoscut într-un interviu că se aştepta ca „Securitatea să fie tocată”. Prin urmare, instituţia Securităţii regimului comunist din România a avut parte, în decembrie 1989, de un sfârşit sângeros, terorii revoluţionare antisecuriste declanşate în decembrie 1989 căzându-i victime numeroase cadre din aparatul de Securitate central şi teritorial. Şi nu oricum. Au fost batjocoriţi, umiliţi, bătuţi, lipsiţi în mod abuziv de libertate, au suportat torturi inimaginabile, li s-a refuzat asistenţa medicală celor aflaţi în suferinţă ori le-au fost profanate cadavrele celor asasinaţi mişeleşte. În acel decembrie însângerat al anului 1989 Securitatea a devenit „vinovatul de serviciu”, punându-i-se în cârcă toate relele – reale sau imaginare – legate de vechiul regim sau produse sub cel nou. Pe bună dreptate generalul Iulian Vlad, fostul şef al DSS spunea la o lansare de carte la Baia Mare, în 2009, că „Despre evenimentele anului 1989 şi altele pregătitoare s-au scris relativ multe şi, din varii morive, nu întotdeauna cu real interes şi bună credinţă de a servi punerii faptelor în lumina adevărului”[1].

Aşa cum rezultă din majoritatea studiilor ştiinţifice bazate pe documente şi mărturii, dar mai ales pe o judecată echidistantă, Securitatea nu a participat decât în prea mică măsură la represiunea asupra demonstraţiilor anticeauşiste din decembrie 1989. Aceasta a fost în exclusivitate problema Armatei, Miliţiei şi Procuraturii Militare. Iar Armata Română a reacţionat dur, dar perfect legal, în 17 decembrie 1989 la Timişoara pentru că unii „demonstranţi” în realitate agenţi străini foarte bine instruiţi, care îşi cunoşteau perfect misiunea, infiltraţi printre demonstranţi au atacat tehnica militară şi au provocat militarii. Şi pentru ca ironia istoriei să fie şi mai pregnantă, instituţia Securităţii a trebuit să suporte una dintre cele mai mari calomnii lansate şi susţinută de exponenţii noii puteri, şi anume aceea de „securişti-terorişti”. Şi faptul că după mai bine de două decenii de la acele evenimente, o dată cu devoalarea publică a unei astfel de propagande cu parfum de Kremlin, nici o oficialitate a statului român nu s-a grăbit, nu neapărat să-şi ceară scuze, dar măcar să recunoască minciuna şi dezinformarea la care a fost supus poporul român, denotă că încă mai avem o frică endemică de fostul mare vecin şi stăpân de la Răsărit, în ciuda faptului că ne place să ne lăudăm că suntem integraţi în NATO şi UE, ori că aparţinem de drept şi de fapt spaţiului lumii civilizate. Dar să rememorăm faptele aşa cum s-au petrecut.

Şovinismul extremiştilor iese din tenebrele istoriei

Imediat după fuga Ceauşeştilor, în 22 decembrie 1989, într-o serie de comune din judeţele Harghita şi Covasna s-au produs fapte abominabile împotriva unor cadre de Miliţie şi Securitate. După cum am menţionat la locul potrivit în această lucrare, miliţienii din mediul rural aveau competenţe şi pe linie de securitate, motiv pentru care au căzut victime propagandei antisecuriste. Cel care poartă o mare răspundere asupra faptului că a declanşat o astfel de campanie a fost Ion Iliescu. Într-o serie de localităţi din judeţele Harghita şi Covasna, în după-amiaza zilei de 22 decembrie populaţia minoritară maghiară incitată la violenţă de extremişti a atacat posturile de miliţie şi s-au pretat la crime monstruoase.

În comuna Dealu, din judeţul Harghita, formată din şapte sate şi locuită de 4000 de suflete a căzut victimă plutonierul major Liviu Teofil Chenchişan, în vărstă de 33 de ani, care ocupa funcţia de şef de post de miliţie. El, împreună cu familia sa (soţia şi doi copii minori) erau singurii români din comună. Postul de miliţie şi casa familiei plutonierului major au fost incendiate. Subofiţerul a fost scos din locuinţă şi bătut până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc. Soţia şi copii au fost salvaţi de o familie de maghiari. Criminalii: Nagy Istvan, Ambrus Pavel, Vass-Kiss Elod şi Nagy Imre au fost condamnaţi de Curtea Supremă la pedepse între 13 şi 18 ani închisoare. Dar în 1994 au fost puşi în libertate printr-un decret de graţiere semnat de, cine altul, Ion Iliescu, pe motiv că în timpul procesului îşi recunoscuseră faptele.

În dimineaţa de 22 decembrie 1989, ofiţerii şi subofiţerii de securitate din Odorheiul Secuiesc şi-au depus armele în fişete, conform ordinului primit de la generalul Iulian Vlad, şeful DSS. Fiind o stare excepţională, cadrele nu puteau părăsi sediul, fiind consemnate la locul de muncă. Pentru apărarea sediului, care adăpostea la parter şi Miliţia a fost adus un pluton din trupele de securitate de la Gheorghieni. După ce s-a anunţat moartea generalului Vasile Milea au început să se adune protestatari în preajma sediului Miliţiei şi Securităţii. Protestatarii au devenit violenţi, atacând depozitul de la parter al Miliţiei unde se aflau aparate video confiscate. Unii dintre protestatari chiar au reuşit să-şi recupereze obiectele confiscate legal de către organele de Miliţie. În jurul orei 16 plutonul de securitate a primit ordin de retragere în cazarma de la Gheorghieni, pe motiv că spiritele se calmaseră. În jurul orei 18:00, deci după o oră şi jumătate de la apariţia lui Ion Iliescu la postul Televiziunii române, când a rostit acele fraze mincinoase prin care incita populaţia la acţiuni contra Securităţii, în faţa clădirii Ministerului de Interne din Odorheiul Secuiesc au început să se strângă alţi manifestanţi. De data aceasta erau dominaţi de indivizi cu o ţinută atletică şi aflaţi sub influenta băuturilor alcoolice. Au atacat sediul Miliţiei şi Securităţii, au incendiat parterul şi au trecut la violenţe contra cadrelor de securitate. Locotenent-colonelul Dumitru Coman, şeful Securităţii din Odorheiul Secuiesc, perceput de localnici ca un om cumsecade, a fost totuşi scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului. Criminaliştii care au făcut cercetările au constatat că trupul neînsufleţit nu mai avea nici un os întreg. Făptuitorii, de origine etnică maghiară, foşti informatori şi agenţi ai Securităţii maghiare AVO[2], au fost salvaţi de la pedeapsa meritată în urma demersurilor făcute de fruntaşii UDMR la forurile europene.

În 1997, rămăşiţele pământeşti ale martirului erou lt.col Dumitru Coman au fost deshumate din cimitirul din Odorheiul Secuiesc şi îngropate în cimitirul din satul său natal Rădaia, judeţul Cluj. A avut parte şi de un ceremonial militar la care au participat numeroşi militari şi civili. Iată şi un fragment sugestiv din ceea ce a reţinut ziaristul clujean Ionuţ Tene: „Au venit şi au dorit să-şi aducă omagiul la înmormântarea militară peste o sută de ofiţeri SRI şi ai fostei Securităţi comuniste, care au lucrat la protejarea identităţii româneşti din Ardeal. Ţin minte că era un frig de crăpau pietrele şi nu mare mi-a fost mirarea, când au dus coşciugul la groapă să văd numeroşi ofiţeri SRI ştergându-şi lacrimile de la ochii şi au aruncat un bulgăre de ţărână pe coşciugul de lemn. Un cunoscut colonel din SRI Cluj s-a îndreptat spre mine emoţionat şi mi-a zis: – Ionuţ, oameni ca şi el (col. Coman) au ţinut ţara unită şi Transilvania să nu se rupă de România!”[3]. Din nefericire decretul prezidenţial din 2010 îi retrage locotenent colonelului Dumitru Coman după 21 de ani titlul de erou martir al Revoluţiei Române, în urma sesizării CNSAS şi a avizării Parlamentului României, pe motiv că ofiţerul făcuse aşa-zisă „poliţie politică”, adică o infracţiune nedefinită în legislaţia românescă. În aceeaşi situaţie s-au găsit şi alţi doi eroi-martiri: colonelul Gheorghe Trosca şi locotenent colonelul Eugen Cotună. Toţi trei nedoriţi de memoria perversă a politrucilor de ocazie cu parfum de Kremlin, vor rămâne veşnic în amintirea poporului român alături de alţi bravi eroi martiri ai neamului.

Tot la Odorheiul Secuiesc, bande de extremişti şovini, împinşi de la spate de agenţi AVO, l-au spânzurat pe locotenentul de securitate Mircea Buie pe motiv că este „român securist”. Ulterior i-a fost spartă şi devastată locuinţa. A avut noroc că a cedat creanga acelui castan de care era atârnată frânghia. A intervenit şi un grup, format tot din etnici maghiari care s-au dovedit raţionali, „buni cetăţeni români şi oameni de omenie”, după cum i-a numit chiar generalul Iulian Vlad[4]. I-au scos ştreangul de la gât şi ulterior l-au dus la spital. Aşa a scăpat cu viaţă, reuşind ulterior să povestească cu mult realism şi obiectivitate momentele dramatice prin care a trecut[5].

Se pune întrebarea: ce au avut extremiştii cu colonelul Dumitru Coman şi cu locotenentul Mircea Buie? Evident că nu originea etnică constituia motivul principal ci ceea ce ştiau cei doi ofiţeri de securitate despre activităţile desfăşurate contra intereselor româneşti de către neorevizioniştii maghiari. Elocvent în acest sens este următorul fragment din declaraţia făcută de locotenentul Mircea Buie: „În 1989 aveam semnale clare de inten­sificare a contactelor revi­zio­niştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri – preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csoóri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă). La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria, după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară. De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. A crescut şi numărul celor care fugeau în Ungaria („evazionişti” – cum le spuneam), majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de la Bicske”[6].

Tot din izvoare istorice memorialistice aflăm despre adjunctul şefului de post de Miliţie din comuna Zetea, plutonier Dănilă Gabi, că a fost maltratat şi omorât, iar în Cristurul Secuiesc, plutomierul major Ferencz Emeric a fost omorât de ţiganii pe care-i cercetase pentru diferite infracţiuni. Posibil ca în acest ultim caz să fie vorba despre o răzbunare ca urmare a unei anchete dure din partea Miliţiei. A avut de suferit şi preotul ortodox din localitate, un anume Călugărul pe motiv „că-i protejază pe ofiţerii de securitate”[7].

Un bilanţ sumar al ororilor comise de bandele de extremişti şovini maghiari, incitaţi de discursul iraţional a lui Ion Iliescu, ajutaţi de alcool şi de „turiştii-neturişti”, în realitate agenţi AVO ai Securităţii maghiare, ar arăta cam aşa: în judeţele Harghita şi Covasna au fost distruse 43 de sedii ale Securităţii şi Miliţiei (35 în judeţul Harghita şi 8 în judeţul Covasna), şi incendiate cele din Odorheiul Secuiesc, Gheorghieni, Cristuru Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Brădeşti, Ciumani, Zetea şi Secuieni”[8]. Şapte persoane, dintre care şase din Ministerul de Interne, cadre active şi de rezervă au fost omorâte bestial, iar cadavrele lor profanate. În afara acestora, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate din judeţele Harghita şi Covasna au fost maltrataţi de şovini unguri, suportând vătămări corporale şi fracturi multiple. Îngrijirea lor a însumat peste 500 de zile de spitalizare, mulţi dintre aceştia râmânând cu urme pentru toată viaţa. Din sediile posturilor de miliţie şi securitate au fost sustrase 468 arme şi 17 832 cartuşe, din care ulterior s-au recuperat 396 arme şi 2832 cartuşe, rămânând dispărute 72 arme şi 15 000 cartuşe[9]. Făptuitorii, cărora li se potriveşte de minune versul eminescian – „e ruşine omenirii să vă spună vouă oameni” – au fugit ulterior din România, ca nişte laşi notorii, pierzându-şi astfel urmele prin Ungaria, Suedia sau alte ţări care s-au pricopsit cu asemena creaturi josnice.

Două aspecte sunt fundamentale din aceste evenimente începute în 22 decembrie 1989 şi continuate mai bine de câteva luni în judeţele Harghita, Covasna, la care se adaugă în martie 1990 Târgu-Mureş. În primul rând, cadrele de miliţie şi securitate nu au folosit armamentul din dotare. Cercetările ulterioare demonstrând că nu a existat nici măcar un singur caz de utilizare a armelor de foc contra populaţiei. Pe de lată parte se poate spune că acţiunile anticeauşiste au fost doar ocazia pentru ca şovinii unguri să transforme totul în acţiuni antiromâneşti. E bine să se ştie acest lucru, pentru că un popor tolerant cum este poporul român a dovedit de nenumărate ori în istorie că ştie să ierte, dar fără îndoială nu va putea uita. (…)

Sursa: Roncea.Ro

Foto: Garnizoana Sibiu si Cristian Troncota

[1] http://www.informatia-zilei.ro/mm/cultura/la-editura-proema-a-aparut-o-carte-despre-evenimentele-din-decembrie-1989

[2] Ionuţ Tene, O greşeală prezidenţială de neiertat: Ridicarea titlului de erou-martir locotenent-colonelului Dumitru Coman, ofiţerul masacrat de agebţii AVO la odorheiul Secuiesc, în „Napoca News”, 2 martie 2011.

[3] http://www.napocanews.ro/2011/03/o-greseala-prezidentiala-de-neiertat-ridicarea-titlului-de-erou-martir-locotenent-colonelului-dumitru-coman-ofiterul-masacrat-de-agentii-avo-la-odorheiu-secuiesc.html

[4] A se vedea http://www.informatia-zilei.ro/mm/cultura/la-editura-proema-a-aparut-o-carte-despre-evenimentele-din-decembrie-1989

[5] Aurel I.Rogojan, 1989 dintr-o iarnă în alta… România în resorturile secrete ale istoriei, Ediţia a II-a, revizuită, Editura Proema, Baia Mare, 2009, p. 199.

[6] See more at: http://www.ziaristionline.ro/2013/12/19/decembrie-1989-atacul-ungariei-asupra-romaniei-si-serviciile-secrete-romanesti-i-neorevizionismul-ungar-a-devenit-varful-de-lance-al-reformarii-sistemului-politic-din-romania.

[7] Ibidem, p. 200.

[8] Ibidem, p.194.

[9] Vezi pe larg Raportul Harghita – Covasna, Capitolul II pe net http://agache-aurel.blogspot.ro/2010/10/ raportul-harghita-covasna-capitolul-ii.html

Moartea unui ofiter de informatii. Mircea Buie, erou al evenimentelor din decembrie 1989, scapat de la linsajul “revolutionarilor” unguri, a fost ucis in mijlocul orasului sau de un bolid care rula cu peste 100 de km pe ora

Ieri seara, in urma unui accident napraznic, locotenent-colonel (r) Mircea Buie a incetat din viata. Mircea Buie, scapat printr-o minune de la linsajul “revolutionarilor” de aceeasi etnie cu Laszlo Tokes (s-a rupt craca copacului de care fusese spanzurat), a fost ucis de un bolid care circula cu mare viteza, prin mijlocul orasului in care locuia. Ofiterul de informatii Mircea Buie a fost si ramane un erou al evenimentelor din decembrie 1989. Aflat la Odorheiu Secuiesc, in primii lui ani de serviciu, in care fusese incadrat si pentru ca stia limba maghiara, el nu si-a parasit postul si a stat alaturi de comandantul sau, locotenent-colonel Dumitru Coman, pana cand a fost luat pe sus pentru a fi executat. Seful sau, Dumitru Coman, a fost ucis cu bestialitate, in bataie, in plina strada. “Criminalistul miliţiei, Pop, mi-a spus că Dumitru Coman nu mai avea nici un os întreg. Se ştie cine l-a ucis, există înregistrări video şi martori. Dar toţi ucigaşii de etnie maghiară au fost puşi ulterior în libertate, în urma demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de fruntaşul UDMR, György Frunda.”, marturisea Mircea Buie.

In 2012, presedintele Traian Basescu – acelasi personaj care nu ii retrage “Steaua Romaniei” lui Laszlo Tokes, in ciuda hotararii Consiliului de Onoare al Ordinului – printr-un decret prezidential imoral si ilegal (se afla un proces pe rol in timpul semnarii actului), a revocat statutul de eroi martiri tuturor ofiterilor de securitate sau ai USLA ucisi de unguri si rusi in decembrie 1989. Ca asa a vrut el, impreuna cu partenerul de legislatie antiromaneasca al lui Vladimir Tismaneanu, Raymond Luca, un “nascut in URSS”. Familia lui Dumitru Coman si familiile eroilor-martiri ucisi cu salbaticie in Bucuresti, membrii grupului USLA condus de Gheorghe Trosca, au fost silite sa inapoieze contravaloarea tuturor pensiilor de urmas primite de-a lungul anilor de la “statul roman”.

De prisos sa spunem ca Mircea Buie n-a primit nici o medalie de la vreun presedinte asa-zis al Romaniei. “Mă gândeam să nu mă desfigureze prea mult, ca să mă poată înmormânta ai mei în sicriu descoperit”, isi amintea, peste ani, Mircea Buie, in marturia sa despre momentul linsajului, reluata recent, la sfarsitul anului trecut, in Cotidianul, intr-o analiza facuta de generalul (r) Aurel Rogojan la 24 de ani de la lovitura de stat din 1989 si publicata de Ziaristi Online sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti. “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al “reformarii” sistemului politic din România”.

L-am cunoscut personal pe Mircea Buie, in cadrul documentarilor mele asupra evenimentelor din decembrie. Era un tip plin de energie, jovial si serios in acelasi timp. L-am intrebat ce ar face daca s-ar da timpul inapoi pana pe 22 decembrie 1989 si ar sti ca urmeaza sa vina unguri in hoarde sa le dea foc sediului si sa-i linseze. Dupa un foarte scurt timp de gandire, a spus rar si apasat: “As face exact acelasi lucru. I-as astepta sa vina”.

Dumnezeu sa-l ierte!

Cititi la Ziaristi Online: Marturia lui Mircea Buie si regretele colegilor si sefilor sai

Vedeti si: Uciderile ritualice ale rusilor si ungurilor din Decembrie 1989 si complicitatea la crima a presupusilor presedinti ai Romaniei, Iliescu, Constantinescu si Basescu

Valer Marian via Ovidiu Ohanesian si Cotidianul: IPS Andrei Andreicut se afla pe primul loc in cursa aeriana speciala care a adus 60 de Spetsnazi ai GRU, de la Bucuresti la Sibiu, in 20 decembrie 1989

Spetsnaz GRU Decembrie 1989 Romania Sibiu IPS Andrei Andreicut Blog Roncea RoIntr-una din miile de note de subsol ale cartii sale, “Cei dintai vor fi cei din urma“, al doilea volum dintr-o trilogie dedicata istoriei secrete a Romaniei, istoricul american Larry Watts face o trimitere catre o informatie aparut in urma audierilor din cadrul Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cu o remarca privind faptul ca singurul loc in care a aparut vreodata public, in serial, (doar) prima parte a acestui Raport a fost portalul Ziaristi Online. Intr-adevar, asa este. Vedeti RAPORT: Diversiunea psihologica, dezinformarea, actiunile KGB si GRU si ale spionajului maghiar, teroristii, executia lui Ceausescu si moartea generalului Nuţă (I – VIII)

Aceasta nota dintr-o lucrare stiintifica de un asemenea nivel, citita de la Langley la Londra si Lubianka, ca sa nu mai vorbesc de Bucuresti, Budapesta si Bruxelles, ne indeamna sa publicam, in premiera, si partea a doua a Raportului tinut secret de fostul presedinte al Comisiei, Sergiu Nicolaescu, impreuna cu plansele desfasurarilor de operatiuni, unele consemnate ca fiind teroriste. Asadar, veti gasi aceste noi date, foste secrete, in curand, in sectiunea SSI/Intelligence a portalului Ziaristi Online.

In tot cazul, un al doilea iscoditor al istoriei secrete a Romaniei ante si post-decembriste care a facut aceeasi observatie este cunoscutul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, in cadrul cercetarilor sale privind evenimentele din decembrie 1989 si implicarea fostului procurorValer Marian, actualul senator si acuzator public vehement al ciudatelor increngaturi din subteranele regimului Basescu-Ponta. O parte din informatiile existente in Raportul citat sunt dezvaluite azi si de Valer Marian, intr-un interviu realizat de Marcel Barbatei, publicat de Cotidianul.ro si semnalat de Ovidiu Ohanesian pe blogul sau, AntiMafia.

Informatia-bomba din acest interviu, care apare si in Raportul “Sergiu Nicolaescu” dar nu cu atata lux de amanunte, si pe care o redau mai jos, priveste implicarea sovieticilor in lovitura de stat din decembrie 1989 dar si prezenta alaturi de trupele speciale de actiune si diversiune ale fortelor rusesti, in 20 decembrie 1989 (!), a prelatului, ce este azi Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului dupa decesul regretatului Parinte Bartolomeu Anania.

Fara indoiala ca IPS Andreicut ar trebui sa povesteasca opiniei publice, in folosul descifrarii unor aspecte istorice controversate, cum s-a nimerit in avionul special de la Bucuresti la Sibiu cu cei 60 de Spetsnazii in cauza cat si alte detalii si observatii personale despre acest zbor, in urma caruia, conform senatorului Valer Marian si evenimentelor derulate, au fost ucisi o mare parte din cei 99 de morti de la Sibiu si, respectiv, au fost ranite prin impuscare 272 de victime (dintre care, in 22 decembrie 1989, conform Raportului Comisiei si martorilor oculari, Armata, provocată de “trăgători misterioşi”, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. Si-au pierdut vieţile 43 de oameni: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili).

Iata fragmentul cu pricina:

“Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei.

Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.

În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.

În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.”

Interviul integral poate fi citit la legaturile electronice oferite mai sus. Ovidiu Ohanesian publica si catava facsimile aici.

Profit de aceasta postare pentru a aminti un citat al lui Ovidiu Ohanesian plasat de mine, cu sustinerea lui Sorin Rosca Stanescu, pe cladirea Arhitecturii din Piata Universitii, in perioada in care jurnalistul de investigatii se afla incarcerat in Irak impreuna cu Marie Jeanne Ion, fica fostului senator PSD Vasile Ion, si Sorin Miscoci, actualul operator al presedintelui Traian Basescu. Iata citatul:

Libertate pentru Jurnalisti - Ziua - Civic Media - Roncea - Piata Universitatii - Ovidiu Ohanesian - Irak

Mai jos, o fotografie de la slujba sustinuta la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti, cu participarea membrilor si simpatizantilor Civic Media:

Slujba la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak, Ohanesian, Ion, Miscoci - Civic Media 2005 - Roncea Ro

Pe cine a aparat Gyorgy Frunda, consilierul “onorific” al lui Victor Ponta: Criminalul de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, ucigasii bestiali ai maiorului Aurel Agache, extremistul maghiar care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar

 “Romania sa o lase mai moale cu statul national. Minciuna are picioare scurte. Daca reusesc sa sustin acea regiune in care maghiarii sunt majoritari, pentru ca aceasta regiune exista de mai multe secole, aceste regiuni au dobandit autonomia sub Mariei Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene si cel al Imparatiei Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazeaza tocmai pe aceste regiuni” – Gyorgy Frunda, consilier “onorific” al premierului Viktor Ponta

Pe cine a aparat “onorificul” lui Ponta in cariera sa de avocat si senator UDMR:

Cazul criminalului de razboi Wass Albert

Din documentele pastrate in arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezulta ca contele Albert Wass si tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat in septembrie 1940 pe militarii unguri sa ucida patru persoane din satul Scutard, doi tarani romani si doua tinere evreice (24 si 18 ani), cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comuna. Wass Albert s-a sinucis in februarie 1998. In 1998, urna funerara cu cenusa lui Wass a fost adusa in Romania si ingropata in parcul castelului Brancovenesc din judetul Mures, in dispretul romanilor si evreilor ucisi de el.
Cultul lui Wass Albert se manifesta public in Romania prin busturile sale amplasate in curtea scolii din Lunca Muresului, judetul Mures si in curtea bisericii romano-catolice din Reghin cat si in centrul orasului Odorheiu Secuiesc, alaturi de cel al lui Nyiro Jozsef, unde au fost instalate in ciuda faptului ca legislatia romaneasca nu permite cultul public al celor condamnati ca criminali de razboi. Ex-senatorul UDMR Gyorgy Frunda, actualul consilier al premireului Victor Ponta, este cel care a inaintat procurorului general al Romaniei in anul 2002 o cerere privind anularea sentintei prin care Wass Albert a fost condamnat in anul 1946 pentru crime de razboi comise in 1940, cand Ardealul a fost ocupat de trupele horthyste. Procesul a fost rejudecat si sentinta s-a mentinut: Albert Wass ramane criminal de razboi. Nu si pentru consilierul lui Victor Ponta, care ii publica cartile impreuna cu Marko Bela, la editura “Mentor” a fostului presedinte al UDMR.
Gyorgy Frunda a militat si pentru ca busturile lui Wass Albert sa fie mentinute pe soclu. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu statuile maresalului Ion Antonescu, demolate peste noapte.

Cazul ucigasilor colonelului post-mortem Aurel Agache

Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post mortem Aurel Agache despre avocatul Gyorgy Frunda

Puţină lume nu a auzit de ex-senatorul UDMR GYÖRGY FRUNDA. Acest eminent om politic din România laureat al multor distincţii şi medalii printre care amintesc: “Senatorul Anului 1995” şi “Om Politic al Anului 1996” (acordat de revista VIP), având totodată şi o mulţime de funcţii politice atât în România cât şi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg.

Implicarea senatorului UDMR György Frunda în cazul Agache a relevat adevărata faţă a acestuia, aceea de  mincinos şi de diversionist, de lipsit de bun-simţ şi diletant. Până ce am avut ocazia să-l văd în direct la lucru, eram şi eu convins ca toată lumea de faptul că este un om onest şi cinstit, un profesionist în meseria sa şi mai ales un justiţiar pentru care adevărul şi dreptatea sunt pe locul întâi. Mi-am dorit dintotdeauna ca el să fie cel care îi reprezintă pe cei 5 criminali în proces deoarece am crezut că astfel se va pune capăt propagandei mincinoase şi deşănţate căreia i-a căzut victimă tatăl meu din partea politrucilor locali ai UDMR-ului.

Activitatea avocatului-senator Frunda în perioada 2003-2007 îl plaseasă într-o stare de incompatibilitate ce va trebui analizată de Agenția Națională de Integritate. Iar dacă ANI și instanța de contencios administrativ vor constata starea de incompatibilitate a senatorului UDMR, acesta să răspundă pentru ilegalitatea comisă și să fie decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică.

Prestaţia acestui politician UDMR poate fi calificată ca fiind în contradicţie cu mentalităţile europene şi care s-a manifestat prin:

Integral la AGAGHE.RO

Cazul mutilatorului lui Mihai Cofar, Cseresznyés Pál

Cseresznyés Pál, “eroul” maghiar de la Targu Mures: “Picioarele calului lui Horthy fac spume în sânge de român”

Aparat personal de Gyorgy Frunda si gratiat la fel de personal de Emil Constantinescu,  “martirul” Cseresznyés Pál (surprins in foto de mai sus), mutilatorul romanului Mihai Cofar (foto jos) pe data 19 martie 1990 ramane la fel de sovin ca si atunci. Fiul colonelului post mortem Aurel Agache, ucis si mutilat salbatic de aceiasi “conlocuitori” in decembrie 1989,  prezinta pe blogul sau fata lui Cseresznyés Pál de azi, aceeasi ca si cea de ieri:

“Dacă îl întreabă un ungur, spune că  dacă s-ar repeta evenimentele la fel ar face şi ar lupta pentru cauza  naţiunii maghiare. Dacă îl întreabă un român spune că cere iertare  tuturor findcă a fost indus în eroare de conducătorii de atunci ai  maghiarimii şi românimii. În funcţie de partenerul de dialog, spune că  la puşcărie a fost bătut şi de unguri şi de români. Cert este că o parte  a maghiarimii l-a transformat într-un erou, i-a creat o carte chipurile  autobiografică, cei din „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”  (HVIM) conduşi de extremistul Toroczkai László l-au ales preşedinte de  onoare. În momente în care trebuia atinsă coarda naţionalistă a cauzei  toţi politicienii maghiari s-au afişat cu el.
În realitate el este un mare nimeni, un  individ care a fost şi este folosit ca un material de manevră facil, un  om care într-un moment al existenţei sale a ales să se comporte ca un  animal şi acuma culege roadele anilor de puşcărie petrecuţi în  închisorile din România ca victimă a sistemului juridic românesc.
Dar acest “martir” este şi un mare artist  care delectează pe orice are urechi să audă şi cu vocea sa “baritonală”  declamând cu mult patos cu vocea gâtlejită de aburii alcoolului consumat  într-o cantitate mult prea mare, versuri şovin extremiste în care este  preamărit legendarul Horthy Miklós.
Cel puţin refrenul unei strofe este sugestiv:
A két szeme játszadozik örömébe’
Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.
„Horthy Miklos s-a urcat pe calul alb ca  neaua și a înconjurat Sighetul maghiar.
În ochii săi sclipea bucuria Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.”
Vezi cele doua video pe Viata ca o prada via Roncea Ro

Jurnalul lui Sergiu Nicolaescu din noptile lungi ale lui decembrie ’89: “Consideratii cu referire la fenomenul terorist”. Misterul teroristilor a plecat pe acelasi horn: Crematoriul Cenusa


Portalul Ziaristi Online propune in cazul disparutului Sergiu Nicolaescu, unul dintre vectorii principali ai evenimentelor din decembrie 1989, intoarcerea la documente si marturii. In acest sens, prezentam concluziile facute de Sergiu Nicoleascu in finalul lucrarii sale “Mamaliga” a explodat, publicata in 2010 de “Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989”, ultima carte de acest gen a regizorului, dintr-o serie care a cuprins “Revolutia.  Inceputul adevarului” (1995), “Un senator acuza” (1996),  “Cartea revolutiei romane decembrie ’89” (1999), “Recviem pentru adevar” (1999),  “Lupta pentru putere. Decembrie ’89” (2005), “Destin si film. Destainurile unui  cineast” (2009). Nu lipsesc marturiile personale ale regizorului, despre cum s-a tras asupra casei sale, un fel de Raport-Jurnal scurt al noptilor de “22 spre 23, 23 spre 24, 24 spre 25 decembrie ’89”.

Fostul presedinte al Comisiilor Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 si participant activ la operatiunile din decembrie 1989 nu a reusit, din pacate, dupa ani de audieri si investigatii, sa ne edifice asupra naturii teroristilor. Au ramas insa mii de marturii, – inclusiv despre zecile de necunoscuti incinerati in decembrie 1989 la Crematoriul Cenusa – pe care le-a sintetizat in aceasta lucrare, lansata cu participarea lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu si Dan Berindei (foto aici si aici), in martie 2011. “România  este în momentul de  faţă o mare dezamăgire”, spunea Sergiu Nicolaescu la manifestarea de la libraria Sadoveanu. “Acest lucru a influenţat această  ultimă carte pe care am scos-o în  care, fără doar şi poate, reuşesc să  transmit cititorului această  cumplită stare prin care trecem în  momentul de faţă. Nu seamănă nimic  din Revoluţia din 1989 cu nimic din  ceea ce a urmat, care a fost o luptă  pentru putere şi nimic din ce este  normal’, a afirmat regizorul.

“Cine au fost teroriştii? Cine a tras în noi? Unde sunt asasinii? Asupra acestor întrebări, deocamdată fără un răspuns clar, se opreşte în rândurile ce urmează Sergiu Nicolaescu, unul dintre liderii revoluţiei române din Decembrie 1989”, scrie IRRD in preambulul fragmentelor pe care le publicam mai jos, insotite de “opiniile unor martori privind existenţa teroriştilor”, dintre care spicuim declaratiile unor tartori ai evenimentelor, Dumitru Mazilu si Silviu Brucan, amandoi invinovatind Armata si Securitatea. No comment.

Dumitru Mazilu:

„(…) La ora 2 noaptea, un comando a pătruns în sediu. Mai mulţi tineri au fost împuşcaţi între ochi pe întuneric. A. Ei erau cei ce apărau cu fanatism pe cei doi (Nicolae şi Elena Ceauşescu). B. Ei erau străini, închişi la culoare, vorbeau, dar nu prea bine româneşte. C. Ei erau cei care au ucis tineri militari şi civili pe întuneric”.

La întrebarea „Cine a tras: Armata sau Securitatea?” Dumitru Mazilu a declarat: „(…) şi Armata şi Securitatea. Securitatea mai ales după 22.12.1989. De aici concluzia că s-a tras şi din case conspirative şi de întâlniri”.

Silviu Brucan motivează că nu s-a tras în CC, deoarece toţi conducătorii Securităţii erau acolo (in realitatea focul a inceput la scurt timp dupa ce Ion Iliescu si Sergiu Nicoleascu s-au retras de la balconul CC, unde prezentasera “prioritatilor revolutiei” – nota red.):

„(…) Unităţile Securităţii aveau armată de gherilă urbană (…) iar în legătură cu eliberarea celor arestaţi (…) A fost un ordin superior ca toţi să fie eliberaţi(…) Erau 20 ofiţeri arabi la Urgenţă, unul rănit şi unul mort. A venit un avion libian cu ajutoare şi la întoarcere au fost luaţi toţi aceştia, inclusiv mortul şi rănitul. Sigur, acum e mai greu de dovedit (…)”.

Are cuvantul Sergiu Nicolaescu:

Cateva consideratii de generalitate cu referire la fenomenul terorist

Nota red: Imagini filmate cu acest “terorist arab” apar in documentarul francez din baza articolului, impanat cu declaraii despre teroristi ale lui Virgil Magureanu, Petre Roman si Ion Iliescu

Notiunea de “terorist” a fost folosita la noi dupa 22.12.1989, ora 18.30. In reprezentarile populatiei, teroristii au fost cei care au actionat cu armament de toate categoriile asupra populatiei si dispozitivelor militare, ucigand, ranind, distrugand instalatii industriale sau de alta natura, cai de comunicatii, institutii etc. Ne punem intrebarea: in ce sens si in sprijinul cui au actionat? La aceasta intrebare pot fi date multe raspunsuri, unul fiind cel de a-l sprijini pe Nicolae Ceausescu si dictatura comunista.

Din raspunsurile pe care Nicolae Ceausescu le-a dat la proces, se pare ca acesta “nu stia despre existenta lor”, motivand ca este vorba de “populatia inarmata ce duce actiuni de lupta impotriva celor ce savarsisera lovitura de stat”. Este foarte adevarat ca o parte din populatia civila era inarmata. Ca sa actioneze in sprijinul noii puteri era un nonsens, intrucat noua putere beneficia de sprijinul evident si declarat al Armatei si al celorlalte institutii. Constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a noilor structuri nu era contestata si beneficia de adeziunea intregii populatii.

Cele mai multe pierderi de vieti omenesti au aparut pe fondul lipsei de cooperare intre diferite categorii de forte si care, in anumite situatii, s-au suspectat reciproc, considerandu-se adversari. Este evident ca asemenea incidente s-au produs in randul Armatei, MI, GP si cu atat mai mult era posibil sa apara incidente in randul populatiei civile care a actionat independent, individual sau pe grupuri. Dificultatea principala consta in identificarea inamicului care, dupa parerea noastra, este cheia incidentelor in contextul evenimentelor din decembrie 1989. Au fost cazuri cand unii indivizi, in baza unor reprezentari proprii, chiar apartinand MApN sau altor institutii, au deschis foc asupra unor cetateni considerati de catre acestia suspecti. In replica, cei atacati au ripostat cu foc. Ca atare, fiecare dintre ei a considerat ca s-a actionat terorist. Convingerile lor pareau clare si de nezdruncinat, desi ambele parti isi propuneau acelasi scop: apararea Revolutiei anticeausiste si anticomuniste.

Aceasta teorie a fost imbratisata de un colonel de la Procuratura care dezvolta intr-un raport faptele, facand o intreaga teza ca “poporul roman in acele zile era bolnav sau cel putin idiot”, desi circumstanta privind decesul sau ranirea unora a fost in unele cazuri clarificata. Totusi sunt destule persoane a caror moarte nu se justifica. Din declaratiile martorilor rezulta ca posesorii de armament au executat foc asupra unor indivizi ce actionau suspect. Adaugam si existenta unor persoane neidentificate care au executat foc asupra diferitelor institutii sau asupra unor dispozitive de aparare. Acest lucru este cunoscut si din documentele de cercetare efectuate de Procuratura Militara in diferite zone ale orasului. Cele mai multe decese si raniri prin arme de foc s-au produs in special in orase, dup. 22.12.1989, cand s-a distribuit populatiei armament, fara insa a fi incadrate intr-un sistem organizatoric de subordonare militara. Acolo unde nu s-a distribuit armament populatiei civile, numarul mortilor si ranitilor a fost foarte redus. In baza unei analize, s-a constatat ca cel mai mare consum de munitie s-a inregistrat in municipiul Bucuresti si in Brasov.

Imi aduc aminte despre ce s-a intamplat cu casa mea, situata langa curtea TVR, respectiv pe str. Zambaccian nr. 21, col. cu str. Emile Zola, ciuruita dinspre nord (TVR) si nord-est. Daca persoanele care au tras dinspre Televiziune erau justificate, intrucat in noptile de 22 spre 23, 23 spre 24, 24 spre 25 decembrie ’89 cca 6-7 indivizi (veniti pe str. E. Zola din sediul Securitatii ce se afla vis-a-vis de ambasada Germaniei de pe str. Atena) trageau, la randul lor, spre Televiziune, omorand oameni, atunci cum se justifica focurile de arma trase dupa 25 decembrie ’89 dinspre nord-est, mai exact focuri trase dintr-o casa de pe o strada din apropiere in care erau soldati si ofiteri ai Armatei romane? De ce zeci de impuscaturi la ferestrele mele?

La un moment dat, venit acasa sa ma schimb, am intrat in birou (directia sud) si “m-au primit” cateva focuri de arma patrunse prin geam, desi rulourile erau lasate. M-am deplasat  in baie sa observ de unde se trage. Si aici erau rulourile trase (fereastra spre nord-est). Eram lipit de chiuveta, cand un foc de arma patrunde prin geam si loveste oglinda in care eu ma proiectam. Tinta lovita, dar era in oglinda. Acum, dupa 21 de ani, repar casa si revazand materialul scris imi aduc aminte de acele momente. Trebuie mentionat ca in amplificarea fenomenului terorist, un rol deosebit l-au avut zvonurile care alimentau aceasta psihoz. In randul populatiei, dar si in randul militarilor inarmati si fara experienta. Unii dintre ei veneau direct din agricultura.

Pentru mine, existenta teroristilor este certa, erau putini ca numar si actionau cu profesionalism, provocand deschiderea focului de catre aparatori. Folosind intunericul, schimbandu-si cu abilitate locurile de dispunere, lasau impresia aparatorilor ca sunt multi, ca teritoriul din afara dispozitivelor de aparare le apartinea in exclusivitate si ca aveau largi posibilitati de foc si manevra. In actiunile lor urmareau in special declansarea actiunilor de foc, neurmarind cu precadere producerea de victime, ci doar episodic, pentru a da certitudine aparatorilor ca sunt o forta deosebita si ca posibilitatile lor tehnice sunt mult superioare. Acest “inamic” invizibil care a tinut zile si nopti intregi sub teroare institutiile si populatia din diferite zone ale tarii a urmarit realizarea in principal a unor scopuri proprii care, datorita interventiilor hotarate ale maselor de cetateni si ale armatei, au putut fi dejucate. Teroristii nu au fost multi, dar destui pentru a provoca varsarea de sange ce a urmat.

Terorism, realitate sau minciună?

Continuarea poate fi descarcata de la Ziaristi Online

Documentar francez: Virgil Magureanu sustine ca USLA a antrenat terorist arabi

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova