Posts Tagged ‘Cristian Botez’

3 Mai, Ziua Libertăţii Presei. Civic Media deliberează azi pentru acordarea Premiului “Mile Cărpenişan”

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in JurnalismAsociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală cu o activitate civică de 15 ani, continuă tradiţia acordării Premiului “Mile Cărpenişan” pentru curaj şi excelenţă în jurnalism, de Ziua Libertăţii Presei, In Memoriam bunul nostru coleg plecat prea repede la Domnul, jurnalistul de front Mile Cărpenişan. Laureaţii de până acum sunt Dan Niţescu, Cristian Botez, Florin Budea, Corneliu Vlad, Dan Tanasă şi veteranul Vasile Ilica. Pe 5 mai, odată cu lansarea Raportului despre Libertatea Presei în România, vom anunţa noul laureat.

Detalii la

http://InMemoriam-MileCarpenisan.ro/

Radu Moraru a pornit motoarele televiziunii libere Nasul TV! O premiera mondiala: primul post tv privat lansat din subscriptie publica. Cum a anuntat Radu Moraru ideea, in urma cu un an, cu ocazia decernarii Premiului Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism. VIDEO

Radu Moraru: 23 APRILIE, O ZI FRUMOASA!

| 24 Apr 2012 | 224 comentarii

Cristina Pinzaru, colega mea, a rezumat foarte frumos si emotionant ceea ce pentru cei din afara televiziunii ar parea o munca de cosmar! Noi sintem obisnuiti, de aproape 20 de ani lucram in acest ritm si sintem o echipa buna si de caracter. De aceea reusim sa aducem pe lume o televiziune, chiar una mica, intr-un timp record si cu bani mult mai putini decit pun miliardarii nostri in organele lor media.

Cred ca o singura precizare lipseste din articolul Cristinei. Nu sintem superoameni! Dar energia pe care am avut-o in ziua de 23 aprilie ne-a fost data de cea mai emotionanta intilnire cu oamenii din ultimii ani! Ne-am vazut la chip actionarii, i-am ascultat si le-am simtit caldura, speranta si increderea! Ce oameni frumosi avem alaturi! Ce oameni scriu pe acest blog si ne urmaresc pe cablu sau net! Gata, nu mai am nicio teama! Laudati-ne si criticati-ne, vom fi din ce in ce mai buni! Ne-ati dat energie, adrenalina avem, NASUL TV exista! Exista bine! Eu zic sa tineti minte 23 aprilie si sa ne comparam cu 23 septembrie, tot 2012! Sa fiti iubiti!

Cititi aici articolul Cristinei Pinzaru.

Astfel, dupa exact un an de la lansarea idee de post tv liber, la care actionari sa fie telespectatorii, Radu Moraru a si facut-o, in ciuda tuturor piedicilor ce i s-au pus. Bravo, Nasule!

Iata emisiunea in care Radu Moraru a emis pentru prima oara public ideea Nasul TV, emisiune consacarata Premiului Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care va fi decernat de Civic Media si anul acesta, pe 3 mai, de Ziua Libertatii Presei, In Memoriam bunul nostru coleg si prieten, Mile:


Sursa Video: http://inmemoriam-milecarpenisan.ro/

Jurnalistul profesionist Cristian Botez si Asociatia Civic Media felicita Jandarmeria Romana. Civic Media doreste jandarmilor o reactie si mai ferma la “revolutia” Soros “Occupy Romania”. Profesorul Petre Anghel: “Bucureștiul la mâna nespălaților”

Cristian Botez, reporter de razboi de peste 20 de ani si militant anticomunist din ani ’90, premiat anul trecut de Civic Media pentru meritele sale deosebite cu Premiul “Milie Carpenisan” pentru curaj si excelenta in jurnalism, a luat-o inaintea Asociatiei si a felicitat Jandarmeria Romana pentru activitatea sa de ieri seara, din prima linie a luptei cu huliganii stimulati de miscarea anarhista mondialista: “CINSTE JANDARMERIEI! Luptători adevăraţi! Profesionişti!“, scrie ziaristul pe blogul sau.

Reporterul special Cristian Botez (foto dreapta alaturi de un membru al rezistentei sarbe din Bosnia, anii ’90), prezent si el ieri in centrul vandalizat al Capitalei, mai noteaza: “Ce am văzut eu în seara asta (15 ianuarie): “vârfurile” violente ale… mişcării din Centrul Capitalei au fost formate din ţiganii din zona Călăraşilor, Unirii, Centrul istoric şi împrejurimi. Crema şuţilor , a proxeneţilor şi a combinatorilor.  O altă parte au fost NAIVII manipulaţi de Realitatea TV şi, mai ales, de Antena 3.”

Printr-un Comunicat transmis Jandarmeriei Romanie, Asociatia Civic Media se alatura colegului nostru Cristian Botez, felicita oficial jandarmii bucuresteni si le doreste o reactie si mai ferma pentru ocazii similare din spectrul “revolutiei” Soros “Occupy Romania”.

PS: Profesorul Petre Anghel, scriitor si sociolog, face urmatorul comentariu personal care reda, cred, starea multor bucuresti:
“De mult nu mi-am început ziua cu atâta tristețe ca azi.
Aruncarea pietrele spre a ucide, incendierea obiectelor întâlnite în cale, spargerea geamurilor, terorizarea trecătorilor, gaze lacrimogene.
Incapacitatea instituțiilor statului de a preveni și a stopa.
Haos într-un oraș care începuse să arate cât de cât ca o capitală europeană.
Bucureștiul la mâna nespălaților. Televiziuni isterizate.
Comentatori bâlbâiți și fără logică, toți partizani de-o parte sau alta.
Explicația că bagabonții sunt cunoscuți de mult.
Tăcerea responsabililor cu funcționarea statului de drept.
Țara lui Eminescu la dispoziția unor urlători, cu sau fără carte.
Acestea sunt rezultatele a 22 de ani de libertate?
Asta este țara în care vor trăi copiii, nepoții și strănepoții noștri?”

Foto sus: Steluta Popescu, recomandata de Dinu Lazar

Foto jos: Imagine surprinsa de Cristian Botez, dupa “protestele pasnice” de ieri seara

 

Cum l-am intalnit pe Mos Craciun la revolutie impreuna cu Cristian Botez

Povestea lui 21 Decembrie 1989 continua. Dupa ce l-am regasit pe Facebook, dupa 21 de ani, pe cel alaturi de care am luat primele bastoane in cap si caruia i-am extras fetita de cativa anisori dintre bocancii scutierilor, azi am aflat si ca simbolul insurectiei, pentru mine, batranul Badia cu steagul lui tricolor, fara stema si fara gaura, asa cum se cade, l-a impresionat la fel si pe Cristian Botez.

Reporterul special Cristian Botez, jurnalist independent si free-lancer, asa cum ii sta bine oricarui om liber, a relatat pe blogul sau, cu mult suflet, despre zilele nebune ale lui decembrie ’89, in articolul Revoluţia, aşa cum am trăit-o eu. Zi cu zi, oră cu oră, stradă cu stradă!, in care povesteste cum “Un bătrân cu părul şi barba albe se plimba printre noi. La reverul pardesiului ponosit avea prinsă o cocardă tricoloră. Pe obraji lacrimile îi curegau râuri. Era fericit. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!””.

Momentul se petrecea la baricada de la Inter, dupa ce grupul protestatarilor de la Romana, intre care ma aflam si eu, a reusit sa faca jonctiunea cu cel din Piata Universitatii, evitand cordoanele de scutieri pe cai laturalnice. Iar eu scrisesem despre momentul anterior, de cand eram pe Magheru:

“In fruntea noastra, parca de nicaieri, aparuse un batran. Cu parul si barba alba. Avea o figura de dac liber. Ochii ii straluceau in seara care se lasa. Se vedea ca astepta momentul asta de vreo 45 de ani. Schiopata, sau cel putin asa imi aduc eu aminte. Intr-o mana avea un baston. In cealalta un steag: Tricolorul. Flutura deasupra noastra, curat, fara stema si fara gaura. Cand au inceput sa se indrepte spre noi militarii cu baionetele la arma si TAB-urile dupa ei, trei sferturi dintre noi am tulit-o automat inapoi, in pas grabit, chiar alergand. Cand ne-am uitat in spate, intre noi si militari, in mijlocul drumului, acum pustiu de partea noastra, batranul. Singur. Nu se miscase nici un centimetru. Tinea steagul sus de tot, cu o singura mana, intinsa, si cu cealalta se sprijinea bine in baston, pregatit de infruntare, ce putea sa-i fie fatala. (…) Oricand va indoiti de puterile voastre, ganditi-va si voi la batranul ce tinea steagul sus, singur si darz, in fata unei Armate strambe, de bieti oameni sau chiar de neoameni. Atunci, in acea clipa lunga din 21 decembrie 1989, el era Romania.”

Cristian Botez imi scrie, cu bucurie: “Ce chestie, Victore! Povesti asemanatoare din fiecare parte a cordonului de scutieri! Si sunt convins ca am vazut acelasi batran cu parul si barba albe!”

Pai sigur ca el era! Era Mos Craciun! Mos Craciunul nostru, Mos Craciunul romanilor!

Pentru Cristian si cei ca noi, generatia de la ’89, cred ca ni se potriveste acest cant:

Ziaristi la revolutie. Cristian Botez: Timpul a incremenit ATUNCI. Revoluţia, aşa cum am trăit-o eu. Zi cu zi, oră cu oră, stradă cu stradă! Sorin Bogdan: Am fost liber. Victor Roncea: Batranul si steagul. Viorel Roman: Vlad. Erou sau tradator?

Ziaristi la revolutie. Cristian Botez: Timpul a incremenit ATUNCI. Revoluţia, aşa cum am trăit-o eu. Zi cu zi, oră cu oră, stradă cu stradă!

Decembrie 1989 - Bucuresti - Foto c Cristian Botez
Am sentimentul că timpul a încremenit ATUNCI, în zilele acelui tulburător Decembrie… Cine a tras? Cât de departe e acea zi de 21 Decembrie! Tot mai departe. Cu fiecare zi, tot mai departe. Numai cu ochii închişi, cu dinţii strânşi şi pumnii încleştaţi mai pot să-mi amintesc de acele zile!

Ziaristi la revolutie. Victor Roncea: Batranul si steagul

21 Decembrie 1989 Victor Roncea pe Magheru cu Ovidiu Paulescu, Titi Calistru, Pascal Ilie Virgil, Harald Alexandrescu si alti nebuni

Zilele au trecut rapid, ca clipele: gloante si sange, flacari si intuneric. Apoi iar gloante si flacari si tot asa. Am intalnit alti nebuni frumosi, s-au legat prietenii de viata si de moarte. Traiam ca-ntr-un film in care totul se succede mult prea rapid, pe repede inainte. Pana cand am spus noi “stop”: atunci cand ne-am dat seama ca am fost pacaliti.

Ziaristi la revolutie. Sorin Bogdan: Am fost liber

20-decembrie-1989-piata-operei-timisoara

Pe la 3:00, Dumnezeu a varsat o lacrima pentru cei ce au murit atunci. O ploaie torentiala a spalat pacatul celor care au ridicat arma asupra fratilor lor si s-a asternut linistea. Peste oras si peste sufletele noastre. Atunci am stiut ca i-am invins.

Prof. Dr. Viorel Roman: Generalul Iulian Vlad. Erou sau tradator?

Generalul-Iulian-Vlad-la-lansarea-cartii-lui-Larry-Watts-la-Banca-Nationala-Romana-Foto-Victor-Roncea

In ce masura constientiza gen. Vlad pe 17  dec. 1989 ca totul este numai o farsa, in afara luptei pentru putere a curentului moscovit din randul moldo-valahilor si a celor 1.000 de morti, este greu de stiut. Sigur este faptul ca el nu s-a comportat cum dorea kominternistul Brucan si a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare.

“Sunt creştin, sunt naţionalist. Sunt ROMÂN! Iubesc ROMÂNIA!” – Cristian Botez, “vechea garda” de ziaristi de front

Jurnalistul Dan Terteci ii ia un interviu energizant reporterului special Cristian Botez, jurnalist free-lancer, unul dintre premiatii Asociatiei Civic Media cu Premiul pentru curaj si excelenta in jurnalism acordat in memoria colegului si prietenului nostru Mile Carpenisan.

Cristian Botez: “Sunt greu guvernabil!”

Blog de Reporter: Face parte din garda veche! A intrat în presă în 1991, atunci când foarte mulţi descopereau libertatea informaţiei ca rod al muncii unor tineri gazetari. Drumul în media nu a fost uşor. Nu se plânge, dar nici nu poate fi mândru de fenomenul jurnalistic de la noi. Ştie că a renunţat să fie fotbalist în Olanda pentru a sta alături de români. Nu regretă! Cristian Botez e numele lui!

Cum este lumea văzută de Cristian Botez?

Pentru mine Lumea este un loc cu teritorii şi zone sălbatice (geografice, urbane şi socio-interumane), care incită la aventură, la explorare, la acţiune, dar printre care se află rispite şi, uneori, ascunse, oaze de linişte (locuri sau oameni) în care mă retrag din când în când. Sau altfel spus, îmi place să mă avânt în larg, spre furtuni şi uragane, ştiind, însă, că la un moment dat mă pot întoarce la aceleaşi ţărmuri însorite.
Ai renunţat la canoanele unei munci redacţionale. De ce?
Am renunţat în momentul în care, prin prisma vechimii, a experienţei şi a maturităţii dobândite în 18 de ani de presă (la momentul anului 2009), am realizat că îmi este tot mai greu să mai accept conveţionalismul unei munci în cadrul unei corporaţii. În ultimii ani, din păcate, jurnaliştii şi-au pierdut rolul principal în lumea presei, acesta fiind preluat – în forţă, fără menajamente, fără prizonieri – aş spune, de patroni, de finanţişti, de funcţionarii de top din marketing. Cei mai tineri dintre ziarişti au reuşit să se adapteze, pentru că asta e lumea în care au intrat de la începutul carierei lor. Noi ceilalţi, formaţi la începutul anilor ‘90 (dar nu toţi, desigur), ne-am simţit din ce în ce mai marginalizaţi. În plus, în ceea ce mă priveşte, eu sunt şi un rebel şi un răzvrătit. Sunt greu guvernabil.
Freelencer! E uşor, e greu?
Continuare la Ziaristi Online

Radu Moraru despre libertatea presei si soarta ziaristului roman: “Toate jegurile, toate lichelele si jafurile care iau bani multi, aia prospera, au tupeu! M-am intrebat de multi ani: oare eu cat voi mai rezista? Stiu ca se sapa puternic…” VIDEO


Radu Moraru la 10 TV de Ziua Libertatii Presei, cand Civic Media a decernat Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism: “Rad usor amar, pentru ca, incet-incet, cei mai premiati ziaristi vor fi ori free-lanceri, ori pe internet, ori pe bloguri, ori… (ca Mile Carpensian). Eu ma intreb – de multi ani ma intreb – oare eu cat voi mai rezista? Stiu ca se sapa puternic, de ani de zile… Ce trist: toate jegurile, toate lichelele si jafurile care iau bani multi si, pe masura ce fac servicii, iau bani si mai multi, aia prospera, au tupeu!… Cred ca singura solutie – pentru o presa curata – este sa facem o cheta publica. Poporul sa finanteze acest proiect si sa fie actionar direct!… Stiti de de ce? Eu m-am lamurit: nici un mogul nu vrea sa investeasca intr-o presa independenta. Nu vrea nimeni – dintre moguli – Adevarul!”

Cazul Berevoiesti dupa 20 de ani: Dan Voinea a ingropat documentele Securitatii si ale SRI la Parchetul Militar. Exclusiv Cristian Botez

Autor: Cristian BOTEZ
Foto: Nicuşor STAN

Documentele Securității dezgropate la Berevoiești, “îngropate” la Parchetele Militare

La data de 18 mai 1991, şi în zilele următoare, SRI avea să intre în alertă maximă, ca urmare a deconspirării unei misiuni proprii, nereuşite, de distrugere a tone întregi de documente ale fostei Securităţi, dar şi ale nou înfiinţatului Serviciu Român de Informaţii. Un grup de ziarişti de la “România liberă”, în frunte cu Petre Mihai Băcanu, descindeau pe 18 mai într-o văioagă de lângă comuna Berevoieşti, pe malul râului cu acelaşi nume. Aici, sub un strat de pământ, turbă, frunze şi crengi, fuseseră îngropate mii de dosare şi alte documente, marea lor majoritate parţial arse.

Povestea documentelor

Povestea avea să înceapă, însă, cu aproape un an în urmă. În iunie 1990, locotenent-colonelul SRI Nicolae Bordeianu primeşte ordin să distrugă 82 de saci plini cu documente ultrasecrete, în special dosare informative.

Ulterior avea să se afle că multe dintre aceste documente proveneau din zona artă, cultură învăţământ, din care aveau să provină o mare parte din conducătorii României postdecembriste.

Procedura era ca tot materialul să fie trimis la Fabrica de Hârtie Scăeni, judeţul Prahova, unde tonele de hârtii urmau să fie tocate şi reciclate. Misiunea avea să fie compromisă în scurt timp de însuşi Bordeianu.

Însoţit de câteva cadre SRI, ofiţerul s-a deplasat iniţial spre Fabrica din Scăeni, dar pentru că se făcuse târziu a hotărât să amâne manevra pentru a doua zi, deturnând camionul cu exploziva încărcătură spre casa unei rude de-a sale, din Berevoieşti. Aici, s-a pus, laolaltă cu subordonaţii săi, pe ospătat şi băutură.

Între timp, nişte ţigani care treceau la ora aceea pe uliţă şi-au făcut de lucru cu marfa din camionul parcat la poartă. Ţiganii au dat prelata la o parte şi au furat patru saci cu documente fără să-i fi văzut careva.

A doua zi, Bordeianu şi ai lui, odihniţi şi nebănuind nimic în legătură cu sacii din camion, au pornit-o, din nou, spre Scăeni. Aici, surpriză. La recepţia mărfii, la cântar, reprezentantul fabricii de hârtie constată că faţă de ce era înscris în documentele de transport şi ordinul de distrugere lipseau vreo sută de kilograme de documente. Transportul a fost refuzat.

O altă variantă care a circula a fost că fabrica primise ordin de la generali MAI Ion Suceavă şi Mihai Chiţac să nu mai distrugă documente ale Securităţii.

Bordeianu intră în panică şi ia decizia să distrugă pe cont propriu documentele. Se întoarce la ruda lui, Ion Scarlat, şi îi cere să-l ajute. Tentativa de ardere într-un cuptor de pâine eşuează. Atunci, cunoscând împrejurimile, conduce camionul pe malul pârâului Râuşor, într-o văioagă parţial împădurită.

Îşi pune oamenii la săpat, îndeasă sacii acolo apoi încearcă să le dea foc. Neavând răbdare, mascheză totul cu un strat superficial de pământ, astfel ca totul să ardă mocnit şi părăseşte zona. Ceva mai târziu, un cioban însoţit de un copil observă fumul. Cei doi răscolesc şi dau de hărtii.

Ciobanul nu ştia carte, dar copilul desluşeşte pe o frântură de foaie „Strict secret”. Între timp, mişcate de vânt, mai multe hârtii ajung în pârâu şi sunt purtate la vale. În câteva ore, mai multe documente aveau să ajungă în mâinile unor localnici.

Ceva mai târziu lt.col Bordeianu aduce cu camionul de la Mina Câmpulung turbă, cu care acoperă groapa cu documente. Misunea este bifată ca îndeplinită. Şi, pentru un timp, se aşterne linştea.

În toamnă, însă, un învăţător din Berevoieşti intră în posesia unor documente sustrase din camionul SRI, în „seara ospăţului”. Învăţătorul îl sună pe Petre Mihai Băcanu, directorul ziarului “România liberă” şi îi comunică descoperirea.

Continuarea la Ziaristi Online

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism atribuit anul acesta ziaristilor Cristian Botez si Florin Budea, pentru curajul si profesionalismului dovedit in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist. COMUNICAT


Omagiu lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! de VRTV

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism a fost decernat anul acesta, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistilor Cristian Botez, reporter de razboi free-lancer, si lui Florin Budea, ziarist profesionist din Oradea. Ambii s-au remarcat in perioada 2010 – 2011 prin curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist.

Cristian Botez, nascut in 1965, este jurnalist din 1991, specializat în reportaje de eveniment, criminalistică şi corespondenţe de război dar si scriitor si fotograf profesionist. Ca free-lancer si reporter de razboi, a plecat, asadar, pe cont propriu, fara nici o protectie a unui trust de presa, in Egiptul revoltat, relatand “live” din mijlocul manifestantilor din Piata Al Tahiri, prin mijloace neconventionale de new media, ca Facebook si Twitter, si pe blogul sau, fiind apoi preluat in direct de HotNews si emisiunea Nasul a lui Radu Moraru si publicat de ziarul Timpul si Ziaristi Online. La numai o luna, imediat dupa dezastrul din Japonia, in timp ce toti corespondentii de presa straini paraseau tara de frica radioactivitatii, Cristi Botez a pornit “doar cu sacul cu aparate foto si camera in spate si cu un minim de suzbistenta“, pentru a relata de la fata locului pe blogul sau si pentru portalurile care au fost interesate in corespondentele sale profesioniste si, totodata, terifiante. Ca multi altii din elita mass media romanesti ruinata de politica agresiva a “mogulilor”, nu se gaseste un loc al sau in presa, probabil din motive de “super-calificare”.

Florin Budea, jurnalist profesionist in Oradea si, la fel ca si Cristi Botez, participant direct la evenimentele din decembrie 1989, dar ca militar aflat in dispozitiv in Piata Revolutiei din Bucuresti, s-a trezit dat in judecata de vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, pentru un articol bine documentat, cu titlul “Tokes – Angajatul Securitatii”. Jurnalistul oradean, care s-a aparat singur la proces, s-a aratat dezamagit de faptul ca fostul episcop reformat nu a ezitat sa se foloseasca de falsuri doar pentru a obtine condamnarea sa si ca “daunele morale” imense pe care le-a solicitat – de 70.000 de lei – reprezinta aceeasi suma pe care a pretins-o, fara reusita, si din partea jurnalistei Alison Mutler de la Associated Press. “Prefer sa fac puscarie decat sa-i platesc asemenea daune preacinsititului episcop”, scria Budea pe blogul sau. La ultimul termen al procesului Federatia MediaSind a intervenit in apararea jurnalistului. De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul a aflat ca Judecatoria Oradea a respins actiunea europarlamentarului ungur si sentinta a ramas definitiva, ceea ce deschide o noua perspectiva asupra “acoperirii” si “inalbirii” lui Laszlo Tokes de catre CNSAS.

Pentru curajul si profesionalismul dovedit de cei doi jurnalisti, unul pe fronturi externe altul pe fronturi interne, Civic Media, girata de decanul asociatiei, veteranul presei romanesti si cunoscutul analist de politica internationala Corneliu Vlad, a hotarat decernarea Premiului Mile Carpenisan, editia a doua, lui Cristian Botez si Florin Budea.

“Sunt deopotrivă onorat şi emoţionat de primirea acestui premiu. Deşi am lucrat ca ziarişti în oraşe diferite, m-am simiţit foarte legat de Mile Cărpenişan, şi nu doar pentru că am avut preocupări jurnalistice foarte apropiate -amintesc doar de războaiele din ex-Iugoslavia, ci şi pentru că, la un moment dat, am fost colegi la aceaşi televiziune. Nădăjduiesc ca acest premiu să rămână un reper în presa românească spre cinstirea memoriei bunului nostru prieten Mile”, a declarat Cristian Botez la aflarea vestii.

La randul sau, Florin Budea ne-a transmis: “Sunt mai mult decat coplesit! Nu cred ca merit premiul ce poarta numele unui mare, mare jurnalist. Va multumesc! A fost greu, marturisesc ca uneori mi-a fost teama in timpul procesului, dar – pana la urma – a meritat. Stiu ca o parte din aceasta onoare vi se datoreaza fiindca voi, indraznesc sa spun colegii mei, ati fost cel mai aproape de mine! Va multumesc! Dumnezeu sa-l odihnească în pace pe Mile si sa-i aline familia indoliata!”

Premiul, in valoare de 1000 de euro si impartit anul acesta intre Cristian Botez si Florin Budea, este acordat de Asociatia Civic Media in parteneriat media cu portalul Ziaristi Online.ro si cu sprijinul Urban Security Force – Servicii de Paza si Protectie.

Anul trecut, la 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak, Libia sau România.

De Ziua Libertatii Presei, 3 Mai 2010, jurnalistii de la Civic Media au lansat site-ul http://inmemoriam-milecarpenisan.ro/ si au decernat Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea. Primul jurnalistul premiat a fost Dan Nitescu de la Antene, care s-a remarcat in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din Basarabia, prin curaj si profesionalism, in slujba adevarului, relatand din mijlocul manifestantilor anticomunisti in conditiile in care era urmarit pentru expulzare de catre autoritatile fostului regim represiv de la Chisinau.

Mama lui Mile Carpenisan ne-a marturistit ieri, emotionata, cum anul trecut, inainte ca Dan Nitescu sa primeasca premiul, la parastasul de 40 de zile al ziaristului rapus atat de tanar, fostul sau coleg de la Antene s-a asezat in genunchi in camera lui Mile, uitandu-se la toate diplomele acestuia si exclamand: “Doamne, voi primi si eu vreodata o asemenea diploma?”. Ruga i-a fost, iata, indeplinita, chiar prin Mile, ne-a spus, binecuvantant actiunea noastra, mama jurnalistului timisorean distins post-mortem cu Ordinului Naţional «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler, fratele nostru Mile Carpensian, a carui memorie o vom cinsti cu onoare spre a servi drept exemplu generatiilor viitoare de jurnalisti romani.

Asociatia Civic Media

4 Mai 2011

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova