Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.
Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990″ un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.
Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.
Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României
Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.
Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.
„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.
3. La începutul campaniei electorale, ONG-urile au sesizat Avocatul Poporului cu privire la “fraudarea morală a alegerilor” de către preşedintele Traian Băsescu. Organizaţiile nonguvernamentale spun că preşedintele se foloseşte de referendum în campania electorală şi promovează ideea de parlament unicameral fără să dea şansa altei opţiuni. Sesizarea a fost semnată de de Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse Juridice şi Transparency International România.
Apreciez aceasta actiune perfect democratica.
Organizarea referendumul reprezinta si costuri suplimentare in situatia in care cautam solutii pentru reducerea cheltuielilor, obligand bugetarii sa-si ia concediu fara plata in prag de Craciun. Se face o risipa irationala printr-un act total inutil deoarece acest referendum nu are nicio finalitate deoarece abia dupa referendum ar trebui intreprinse demersuri parlamentare pentru modificarea Constitutiei.
Acest capriciu basescian complica procesul electoral putand deveni sursa de nereguli si fraude electorale, incarcand bugetul, si asa fragil cu cheltuieli suplimentare.
Este total nerational, fapt pentru care consider ca, cea mai buna pozitie a electoratului ar trebui sa fie aceea de IGNORARE a acestui referendum, daca el, totusi va fi organizat. Aceasta se realizeaza usor, prin refuzul de a lua buletinul pentru referendum cu verificarea consemnarii acestui gest (barare) pe lista ce consemneaza prezenta la vot.
Aripa civilă a Coaliţiei GRIVCO Scris deVictor Roncea „Coaliţia GRIVCO a lui Vîntu, Patriciu şi Voiculescu – vorba lui Băsescu – şi-a găsit corespondenţă în „societatea civilă“. Numai că „non-profiţii“ sunt legaţi, prin fire văzute sau nevăzute, de exact aceeaşi Coaliţie Anti-Băsescu, constituindu-se practic, în prag de alegeri, într-o veritabilă coloană a cincea: a „Societăţii Civile GRIVCO“. Patru organizaţii pretins neguvernamentale şi apolitice – Agenţia de Monitorizare a Presei, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency Romania – au cerut ieri Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu convocarea referendumului pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, anunţă Mediafax. Societarii în civil invocă o pretinsă fraudă electorală şi un abuz din partea şefului statului, Traian Băsescu. Presa aservită Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI a titrat imediat, cu litere de-o şchioapă: „Societatea civilă din Romånia împotriva lui Băsescu“. De unde pånă unde, cåteva asociaţii, pe care poţi să le numeri pe degetele unei måini făcute pumn – în interiorul căruia se ascunde degetul mare plimbat prin buzunarele mogulilor – poate fi considerată „societatea civilă din Romånia“? Ce repere morale sunt personajele extrem de gălăgioase care se aruncă în această operaţiune politic-electorală în sprijinul Coaliţiei anti-Băsescu? Nu cumva sunt chiar „civilii“ Coaliţiei Grivco? Ţinta acestei campanii zgomotoase a aşa-zisei „societăţi civile“ este, după cum se vede, sabotarea democraţiei şi atacul la Traian Băsescu. E bine să se ştie că „societatea civilă“ a fost creată şi stimulată în Romånia chiar de către un cadru GRU, Silviu Brucan, ca o contrapondere, de „dialog social“, a puterii, reprezentate atunci de Frontul Salvării Naţionale al lui Iliescu-KGB.
Toma şi kalaşnicovurile ruginite ale lui Vîntu
Cadrele societăţii în civil au ieşit la drumul mare, cu kalaşnicovuri ruginite ca Mircea Toma şi compania, pentru a-şi deservi patronii materiali. Haideţi să vedem cât de civili sunt câţiva dintre diversioniştii de serviciu de ieri, azi şi, sperăm, nu şi de mâine. Mircea Toma, cu a sa Asociaţie de Monitorizare a Presei – care, în loc să se preocupe de drepturile încălcate ale jurnaliştilor, o ţine într-un bairam politic -, nu poate fi civil: el este militar. Fost psiholog al MApN al RSR pentru piloţii de pe avioanele armatei şi, în mod special, pentru aeronava lui Ceauşescu. Un cadru de răspundere care, în ianuarie 1990, a primit noi ordine, devenind din militar activ, pasiv. Acum e un biet soldăţel aflat în pragul pensionării şi în slujba lui Sorin Ovidiu Vîntu (şi nu numai) la „Academia Caţavencu“, unde actorul Florin Călinescu afirmă că se intra în pas de gâscă, exact ca în Piaţa Roşie, după care se schimbau uniformele mai de la Răsărit cu altele, mai neaoşe, dar tot cu multe table pe umeri. Aşadar, Toma este indisolubil afiliat Trustului Vîntu & craii de la răsărit.
Pîrvulescu şi Weber, răspândacii minciunilor PNL
Despre Cristian Pîrvulescu, de la Pro Democraţia, preşedintele Traian Băsescu a spus, după legiferarea înşelătoriei de „lege a uninominalului“ de către Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pîrvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pîrvulescu şi în analizele domniei sale, când soţia să nu va mai fi salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui“. Adică, soţia să lucra, menţinută de 16 ani!, la sectorul „non-profit“ al Guvernului PNL-UDMR în timp ce Pîrvulescu reprezenta acelaşi sector „non-profit“. Pîrvulescu a fost atât de iubit de PNL, încât fostul prim-ministru i-a oferit, drept recompensă pentru serviciile aduse, nici mai mult, nici mai puţin decåt Premiul I.C. Brătianu, care, săracul, s-a făcut deja titirez de cât s-a răsucit în mormânt. Un alt treilea „OMG“, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost moşit de Renate Weber (foto cu Bogdan Olteanu), fostă şefă a SOROS, fostă consilieră demisionară la Cotroceni, actualmente europarlamentar PNL, pe spezele vânzătorului Rompetrol, Dinu Patriciu.
Omul-orchestră al Coaliţiei Soros-GDS
Cristian Pîrvulescu este omul-orchestră al societăţii civile antrenate de GDS şi stipendiate de Soros: editorialist simultan în trei-patru ziare şi nenumărate săptămânale şi lunare, prezent în toate show-urile tv posibile, pe orice temă, de la ciorapi de damă la piaţa muncii, ocupat cu dirijarea Asociaţiei Pro Democraţia, membru şi creator al tuturor coaliţiilor anti-pro ceva, acum şi preocupat cu „profesionalizarea“ României, nu ştim, zău, când mai are timp să-şi încaseze şi cecurile de la cele trei-patru bănci şi casierii la care este arondat. Crescut în curtea GDS, în prezent decan al SNSPA, moştenitoarea Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“, Cristian Pårvulescu poate fi considerat, pe drept cuvânt, mai tare ca Voronin şi aproape la fel de tare ca Iliescu. Dacă Voronin nu a reuşit să schimbe Constituţia şi să devină preşedinte într-un al treilea mandat, în ciuda înăbuşirii revoltei tinerilor anticomunişti, Pîrvulescu a reuşit. Dat jos din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţie cu scandal şi bătăi, la propriu, după două mandate de patru ani, Pårvulescu a trecut uşor peste moment pentru a da o lovitură de maestru şi a se întoarce în funcţie după eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din ţară. Astfel, el conduce organizaţia al cărei buget anual de consum depăşeşte 1 milion de euro, „pro-democratic“, de 10 ani, iar de la anul îl va depăşi şi pe Iliescu. În tot acest timp, soţia sa a ocupat, “întâmplător”, un post la Guvern, exact la sectorul „asociaţii neguvernamentale“.
Alistar – figurant de lux cu iz de DIE
Despre Transparency International România şi impostura lui Victoraş Alistar, consilier de bază al baronilor PSD, propus de Mircea Geoană la funcţia de ministru al Justiţiei, s-au scris în ultima perioadă tone. De la încălcarea flagrantă a legii ANI la BMW-ul „patologic“ de 100.000 de euro şi numere de Ministerul Justiţiei, de la falsul în declaraţii la tupeul sau nemăsurat. Ce nu s-a aprofundat, încă, este posibila legătură a Transparency cu fosta Securitate, respectiv cu Departamentul de Informaţii Externe şi cu „omul de afaceri“ Dan „Felix“ Voiculescu. Pentru că preşedintele real al Transparency International nu este Alistar (star-penal), cum se crede; el este doar figurantul băgat în faţă pentru a-l acoperi pe adevăratul „patron“, Marian „Mike“ Popa. Un personaj care, după părerea experţilor, nu are cum să nu fi făcut parte din structurile DIE, ca fost preşedinte al Departamentului de relaţii externe al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România, între 1976 şi 1983, după care, din 1988 (!) şef al Rank Xerox România. Despre „Mike“ Popa, cunoscătorii ştiu că este asociat cu Dinu Patriciu şi că a lucrat „pentru ţara“ şi buzunarul său, inclusiv împreună cu „Felix“ Voiculescu. La anchetarea lui Alistar de către ANI, colegul sau de impostură, Pîrvulescu – acum şi membru al „Alianţei Profesioniştilor pentru Progres“ alături de nume că Dan Puric, Sergiu Celac sau Mircea Maliţa – a susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că „ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societăţii civile“ în urma „eforturilor pe care Victor Alistar le-a depus în ceea ce priveşte corecta dezbatere şi respectarea procedurilor privitoare la cele două Coduri”.
Misiunea „Distrugeţi România“
Activitatea principală a celor patru ONG-uri a fost, în ultimul an, contestarea Codurilor, Civil şi Penal, în aşa-zisa Coaliţie „Opriţi Codurile“, prin care se urmărea de fapt introducerea căsătoriei între homosexuali şi posibilitatea „cuplurilor“ de homosexuali şi lesbiene de a adopta copii. Aceleaşi organizaţii au luptat şi împotriva religiei şi a icoanelor din şcoli. Societatea civilă romånească a reacţionat imediat la atacul clonelor în civil. Asociaţia Familiilor din România sintetiza misiunea duşmanilor României astfel: „Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale. Aceste asociaţii se folosesc de idealuri universal acceptate amestecându-le cu „valorile“ lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – antidiscriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti. Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijåndu-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor sunt invitaţi la radio şi televiziune, în talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor că pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti“ să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva”.
PS: Florin Calinescu ne confirma, intr-o punere drastica la punct de la B1 TV
Prezent ieri seara la emisunea “6, vine presa!” de la B1 TV, alaturi de Liva Dila si Mbela, actorul si regizorul Florin Calinescu nu a ezitat in a spune verde-n fata ce reprezinta gasca de oengisti: “o adunatura de imbecili”. Problema ne face sa ne ingrijoreze este ca sunt “niste imbecili organizati”, a afirmat Calinescu, calificandu-i pe Pirvulescu, Toma, Alistar & Co drept “frustrati sexual”, “babe si peltici”, “aflati in slujba cuiva”. Agitatia le serveste ca “sa-si justifice un sediu, o donatie, o fasole” iar interesul este clar electoral. “Cum ne spun ei noua ca suntem prosti! Ca nu stim sa punem nici macar o stampila: il vrem pe Basescu, stampilam, vrem mai putin parlamentari, iar stampilam! Ce, suntem retardati sa nu putem pune doua stampile?”. “Primesc bani de undeva, primesc promisiuni de altundeva, fac eseuri si panseuri in slujba cuiva”, a afirmat Calinescu. “Mai ales Mircea Toma, care este inregimentat”, a mai spus fostul sau coleg de la inceputurile Catavencu, Florin Calinescu, aratand ca asa-zisa Agentie de Monitorizare a Presei apartine indirect unui Trust privat de media, al lui Sorin Ovidiu Vintu. “Cum vine asta, un trust de presa monitorizeaza presa “independent”?”, a spus Calinescu. “Astia ne cred cretini?! Aceste organizatii de profitori jignesc inteligenta romanilor; cred ca poporul roman e o natie de imbecili! Ei bine, imbecilii sunt ei”, a concluzionat, raspicat, Florin Calinescu.
IERI: Cristian Pirvulescu: “Traian Basescu a socat Partidul Popular European!”
Presedintele in functie, Traian Basescu, a ramas singur pe plan international dupa ce a reusit sa socheze marea familie popular-europeana, prin modul in care gaseste de cuviinta sa se raporteze la Parlamentul Romaniei, a declarat presedintele Asociatiei Pro Democratia (APD), Cristian Parvulescu. Parvulescu sustine ca responsabilii Partidului Popular European (PPE) au renuntat sa mai faca presiuni asupra UDMR, membra cu drepturi depline in familia popular-europeana, pentru a se alia cu pedelistii lui Emil Boc, relateaza inpolitics.ro. ”Traian Basescu a reusit sa socheze PPE! Politicienii europeni au mari probleme sa inteleaga cum un sef de stat prefera o criza politica si sfideaza niste parlamentari alesi care au format deja o majoritate. Taman de aceea popularii nu mai fac presiuni asupra UDMR sa iasa din colaborarea cu PNL si PSD. In cazul de fata, daca ne raportam la coalitia care il sprijina pe Klaus Johannis, tradarea ar fi putut sa vina doar din partea UDMR. Din punctul meu de vedere, in prezent, tradarea este exclusa”, a explicat Cristian Parvulescu. Presedintele APD a preconizat ca liderii PSD si cei ai PNL se vor incaiera politic, dar asta se va intampla doar in conditile in care Traian Basescu este invins la prezidentiale. “Geoana si Antonescu sunt inamici la prezidentiale dar, sa nu uitam, sunt exponentii unui program anti-Basescu. Asta si inseamna colaborarea lor: uniune impotriva lui Basescu, a unui inamic comun. Tradarea este exclusa deoarece orice act de tradare reprezinta impuls electoral pentru seful statului”, a concluzionat analistul politic. ZIUA ONLINE
AZI: EPP expresses confidence in Traian Basescu. Wilfried Martens, President of the EPP Party, and Joseph Daul MEP, Chairman of the EPP Group in the European Parliament
The leaders of the European People’s Party and the EPP Group in the European Parliament, Wilfried Martens and Joseph Daul MEP respectively, have expressed their confidence in Traian Basescu, who is running for another term as President of Romania.
“The European People’s Party supports the candidacy of Traian Basescu for a new mandate as President of Romania. Romania’s accession to the European Union took place during President Basescu’s period in office and benefited from his personal contribution”, declared Wilfried Martens and Joseph Daul MEP.
“We have met on several occasions with President Basescu, both in Romania and in high-level meetings of the European People’s Party and the European Institutions. We have always been impressed in a very positive way by President Basescu, by his focus on deepening the European integration of Romania, and by the involvement of the President in all major European debates.”
According to the leaders of the EPP Party and the EPP Group, “Mr Basescu’s role in solving major European challenges in his region – notably energy security and stability in the Black Sea area – is well recognised and has had an important impact on Europe. The European People’s Party also appreciates the continued efforts of President Basescu to modernise the State, to engage in the fight against high-level corruption, and his commitment to the fair application of law in Romania.”
“The European People’s Party believes that, while we are going through a period of economic and political challenges, Romania needs a President capable of sustaining economic recovery efforts internally, and representing his country’s interests effectively in the European Union. We are convinced that a new term in office will allow President Basescu to pursue the major reforms that he has already initiated and will accelerate the complete implementation of European standards and values in Romania.”
“We wish President Basescu great success for these crucial elections and we express our confidence that we can continue to work in the same relationship of trust with him once he is re-elected, to promote the interests of Romania and its citizens’ European ambitions”, concluded Martens and Daul.
Strasbourg, 22 October 2009
(Translation from the original French)
For further information: Wilfried Martens, President of the EPP Party, Tel: +32-2-2854159 Javier Jiménez, EPP Party Press Office, +32-475-480446 Joseph Daul MEP, Chairman of the EPP Group, Tel: +32-2-2847525 Antoine Ripoll, Chairman’s Spokesman, Tel: +32-475-856290
Notes to Editors: The EPP Group is by far the largest political group in the European Parliament with 265 Members.
Ocupat cu urmarirea crizei actuale am pierdut intrunirea dintre un “bun crestin”, Dan Puric, si un anti-crestin convins, Cristian Pirvulescu, pro-homosexual, anti-icoane si religie, dar, ce chestie!, amandoi membri fondatori ai aceleiasi organizatii, care are legaturi directe cu Clubul de la Roma: Alianta Profesionstirlor pentru Progres. Of, of! Mai jos comunicatul oficial al super-pro-anti-crestinilor:
În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.
Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.
Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.
Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.
La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.
Scrisoare deschisă adresată Guvernului României de către Alianța Profesioniștilor pentru Progres
În aceste zile, în care dialogul politic civilizat pare a fi fost înlocuit prin dispute sterile și schimburi veninoase de invective, considerăm că este de datoria noastră să adresăm Guvernului României chemarea de a-și asuma răspunderea ce îi revine pentru conturarea unei perspective clare și realiste asupra dezvoltării viitoare a țării. În esență, îndemnăm Guvernul ca, paralel și simultan cu implementarea măsurilor punctuale anticriză, să creeze cadrul necesar pentru elaborarea unui program strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză.
Dacă actuala criză ne-a luat prin surprindere, este imperios necesar să fim bine pregătiți pentru ceea ce va urma. Întrebarea fundamentală la care trebuie dat un răspuns este dacă, după ieșirea din criză, România va continua să urmeze aceeași cale de creștere bazată pe consumul irațional de resurse cu valoare adaugată mică și pe accentuarea inechităților sociale sau va fi în stare să adopte din mers noul model european al dezvoltării durabile prin împletirea organică a aspectelor economice cu cele sociale și de mediu. Unii dintre semnatarii acestei scrisori au fost implicați direct în negocierea pachetului legislativ și a măsurilor menite să asigure ieșirea din criză și să diminueze costurile sociale ale acesteia. Cei mai mulți dintre noi au participat la elaborarea Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a României la orizontul anilor 2013-2020-2030, aprobată de Guvern și depusă la Comisia Europeană. Vorbim, deci, în cunoștință de cauză. Atragem atenția în mod deosebit asupra faptului că, în calitate de stat membru al UE, România are obligația să-și însușească și să pună în aplicare întocmai prevederile Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabilă care include și obiectivele Agendei Lisabona. Recenta Comunicare a Comisiei Europene “Dincolo de PIB. Măsurarea progresului într-o lume în schimbare” [COM(2009)433 final, 20.08.2009] marchează un important pas înainte prin introducerea, pe lângă indicatorul cantitativ general al creșterii produsului intern brut (PIB), a unor indicatori complementari de ordin calitativ privind incluziunea socială, gradul de satisfacție față de serviciile către populație, conservarea unui mediu natural sănătos, utilizarea rațională a resurselor în condiții de eco-eficiență și valorificarea optimă a capitalului uman. Adoptarea unor asemenea indicatori și a metodologiei aferente depășește cu mult cadrul unei abordari tehniciste de raportare statistică și prefigurează o nouă abordare conceptuală a ideei de dezvoltare. Șansa României este de a se înscrie de la început în acest curent care, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, a devenit ireversibil. Oricum, performanța României în context european va fi judecată după aceste criterii. Nu în ultimul rând, evaluările făcute pe această bază vor determina în mare măsură alcătuirea și modul de alocare a fondurilor UE în perioada de programare bugetară 2014-2020. În consecință, propunem constituirea neîntârziată a unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de dezvoltare post-criză, conținând obiective, priorități și responsabilități precise, cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Suntem conștienți de complexitatea operațiunii pe care o propunem. Nu este vorba de un nou exercițiu birocratic sau de o dezbatere academică abstractă, ci de o acțiune profesionistă, cu finalitate concretă, având consecițe directe asupra calității vieții cetățenilor României. Apreciem că elaborarea unui asemenea document programatic poate fi încheiată în maximum șase luni și suntem de părere că el va trebui supus spre dezbatere și aprobare Parlamentului României. 14 octombrie 2009
Am mai scris aici ce ascundea, si o face in continuare, Dan Puric: apartenenta sa la o organizatie de tip suveica, condusa de secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, Calin Georgescu, din care face parte Mugur Isarescu, membru al Comisiei Trilaterala si Clubului de la Roma, alaturi de actori, masoni, kaghebisti, securisti si “oameni de bine”, de tipul lui Mircea Malita, Sergiu Celac sau Daniel Daianu. Cu o denumire pompoasa, ca sa nu spun tipic securistica – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) – structura in care Puric a jucat un rol de mim al “strategiei de dezvoltare durabila” a Romaniei a mosit o noua suveica, care se vrea reteaua de baza a unei viitoare formatiuni de elita, al carei candidat se imagineaza, probabil, insusi actorul Dan Puric. Cu un nume la fel de sforaitor – Alianta Profesionistilor pentru Progres (APP), care suna cam ca un fel de combinatie intre APR, URR si GDS, pentru cunoscatori – noua organizatie are ca viziune, conform “Manifestului” sau, ideea generoasa ca “Alianta se naste din coagularea unei diversitati de preocupari, interese si aspiratii de grup pe platforma comuna a slujirii interesului national si adeziunii la valorile europene prin punerea in valoare a celor mai bune si dinamice competente ale tarii”. Lansata cu un mic tam-tam la 14 iunie anul acesta, “Alianta” are de la bun inceput o componenta dubioasa pentru orice crestin ortodox. Respectiv, alaturi de Dan Puric si Calin Georgescu se afla , printre “initiatori” (sau initiati?) si Cristian Pirvulescu, poate cel mai cunoscut membru al societatii civile anticrestine, activist anti-icoane, anti-religie, pro-minoritati cu drepturi peste majoritate si pro-homosexualitate, inclusiv casatorii intre homosexuali.
Desigur, infiltratii in sanul ortodoxiei sau naivii la extrem de pe gardurile ei, cazuti in adoratie pentru guruletul Puric – un actor bun, la fel ca Radu Duda, de exemplu – vor spune ca bietul maestru, mai nou si marele arhitect de la Aiud, nu a stiut nici ce este Clubul de la Roma al prietenului sau, Calin Georgescu, vechiul sau sef de la IPID si totodata noul sau sef de la APP, si nici cine este Cristian Pirvulescu, proaspatul sau coleg de loja centrala in Alianta.
Okay. Sa nu fiu rau. O sa-i explic eu acum cine este Cristian Pirvulescu, cu speranta ca, maine, isi va da demisia din IPID, APP si mai stiu eu ce. Daca nu, ramane cum am stabilit.
Cine este Cristian Pirvulescu
Un adevarat “poli-olog”, Cristian Pirvulescu este omul orchestra al societatii civile antrenate de GDS si stipendiate de Soros: editorialist simultan in trei patru ziare – Romania libera, Cotidianul, Bursa, etc – prezent in toate sourile tv posibile, pe orice tema, de la ciorapi de dama la piata muncii, ocupat cu conducerea Asociatiei Pro Democratia, membru si creator al tuturor coalitiilor anti-pro ceva, acum si preocupat cu “profesionalizarea” Romaniei, nu stiu, zau, cand mai are timp sa-si incaseze si cecurile de la cele trei-patru banci si casierii la care este arondat.
Crescut in curtea GDS, in prezent decan al SNSPA, mostenitoarea Academiei de Partid “Stefan Gheorghiu”, Cristina Pirvulescu paote fi considerat pe drept cuvant, mai tare ca Voronin si aproape al fel de tare ca Iliescu. Daca Voronin nu a reusit sa schimbe Constitutia si sa devina presedinte intr-un al treilea mandat, in ciuda inabusirii revoltei tinerilor anticomsuniti, Pirvulescu a reusit. Dat jos din functia de presedinte al Asociatiei Pro Democratie cu scandal si batai, la propriu, dupa doua mandate de patru ani, Pirvulescu a trecut usor peste moment pentru a da o lovitura de maestru, si a se intoarce in functie dupa eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din tara. Astfel, el conduce organizatia al carei buget anual de consum depaseste 1 milion de euro, “pro-democratic”, de 10 ani, iar de la anul il va depasi si pe Iliescu. In tot acest timp, sotia sa a ocupat, intamplator, un post la Guvern, exact la sectorul “asociatii neguvernamentale”.
Sotia “politologului” Cristian Pirvulescu – cel care a si fost recompensat de fostul sef PNL, Calin Popescu Taricenau, cu premiul “I.C. Bratianu” si a fost propus drept candidat la europarlamentare – Daniela Parvulescu, a fost angajata a Guvernului Romaniei inca din perioada Guvernarii FSN. Daniela Parvulescu ocupa functia de Director in cadrul Cancelariei Primului Ministru, chiar la Directia de Relatii cu Mediul Asociativ, din cadrul Departamentului pentru Analiza si Planificare Politica, unde a ajuns in vremea Guvernarii Nastase. Din 2005 s-a ocupat de constituirea Colegiului pentru Consultarea Societatii Civile, in care un rol central il avea chiar… sotul ei, non-profitorul Cristian Pirvulescu. Presedintele Traian Basescu i-a spus-o de altfel verde-n fata, ca o sa-l mai creada vreodata cand sotia sa isi va da demisia de la Guvern.
Desi fostul si actualul sef al APD pretindea membrilor Pro Democratia sa nu aiba nici ei nici familiile lor legaturi cu alte asociatii neguvernamentale, nici Cristian Parvulescu nici sotia sa nu gasesc vreo incompatibilitate sau vreun conflict de interes in aceasta relatie de cuplu ONG-Guvern.
Pe Pirvulescu il veti intalni in orice comitie a GDS, de la Alianta anti-icoane la asa zisa “Coalitie a Universitatilor curate” sau, mai nou, cea care urmareste legalizarea casatoriilor intre homosexuali, “Opriti codurile”. In spatele acestora este o colcaiala de draci. Voi incerca sa le iau pe rand.
Universitatile curat-murdare
Pretins luptator pe calul alb al anti-coruptiei din Universitati, alaturi de Alina Tatiana Mungiu, in realitate Pirvulescu patroneaza o afacere de multe milioane de euro bazata pe pervertirea sufletelor tinerilor.
Iata ce aflam despre SNSPA si Cristian Parvulescu din volumul “Noii precupeţi. Intelectualii publici în România de după 1989” de Adrian Gavrilescu apărut la Editura Compania, dupa cum citeaza si Civic Media:
Cohorte de politologi, securisti, sinecuristi, comunisti, atei si feministi/e
“În 1995, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative îşi inaugurează ciclul universitar, după patru ani în care oferise doar posibilitatea absolvirii de studii postuniversitare. Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice era Ovidiu Trăsnea, fost membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a RSR, achiziţionat de Vasile Secăreş în amintirea epocii în care cei doi se gratulau reciproc pentru producţiile editoriale din vremea comunismului. Rectoratul lui Vasile Secăreş reuneşte foşti combatanţi de la «Ştefan Gheorghiu», din categoria Damian Hurezeanu, şi personaje care nu fuseseră implicate în nici un fel în învăţămîntul politic antedecembrist, precum Mihaela Miroiu sau Cristian Pîrvulescu. Dezideratul SNSPA rămîne consecvent principiilor declarate în 1990, la fondarea Şcolii de Înalte Studii Politice: “susţinerea reformelor politice, economice, administrative şi instituţionale din România, prin intermediul cursurilor consacrate unei pregătiri de elită în domeniul ştiinţelor politice, administraţiei publice şi relaţiilor internaţionale”. Versiunea actualizată a menirii SNSPA comentează cu intonaţii dramatice începuturile şcolii: “Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative a apărut din această obsesie. Obsesia creării unor noi elite intelectuale, politice şi profesionale capabile „să vadă şi să audă”, să înţeleagă cu un ceas mai devreme coordonatele reale ale schimbărilor care începeau să modeleze o nouă arhitectură politică şi de securitate la nivel european şi global”. Dincolo de mesajul propagandistic se găsea o programă universitară racordată la cerinţele domeniului, aşa cum erau ele formulate în şcolile occidentale de ştiinţă politică.
Cu mici excepţii, curricula de la SNSPA se suprapunea celei introduse la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Bucureşti (FSPA). Rivalitatea celor două instituţii nu s-a definit, aşadar, niciodată prin tematica de la cursuri şi seminarii organizate pentru studenţi, ci prin natura corpului profesoral – studenţii optau în funcţie de aderarea lor la o doctrină politică sau la alta. Miza confruntării era vizibilitatea publică, aproprierea statutului de colectiv respectabil de universitari/analişti politici şi atragerea cît mai multor studenţi. În cazul SNSPA, stigmatul pus de FSPA s-a formulat în două feluri: un segment academic venea după o indubitabilă experienţă în serviciul totalitarismului, manifestată oral sau în scris, ceea ce ar fi prejudiciat procesul de educaţie; escapada fesenistă a lui Secăreş a alimentat supoziţia că SNSPA ar fi fost o pepinieră de cadre a partidului condus de Ion Iliescu, pe modelul Academiei “Ştefan Gheorghiu”.
Polemica dusă de SNSPA şi FSPA, rareori prin intermediul presei, s-a mutat şi pe terenul Asociaţiei Române de Ştiinţe Politice (ARSP), organism inactiv tocmai din pricina conflictelor dintre trupeţii celor două tabere. Cazul ARSP, înregistrată legal în 1994, este destul de neclar.
La momentul înfiinţării, în rîndul asociaţilor se găseau Vladimir Tismăneanu, Stelian Tănase (vicepreşedinte), Cristian Pîrvulescu, Dan Pavel, Călin Anastasiu (vicepreşedinte), dar şi persoane fără o conexiune reală cu fenomenul ştiinţei politice, precum Crin Antonescu sau Ralu Filip, sau autori de texte omagiale în perioada totalitară, cum este Victor Duculescu. Doar două surse străine mai oferă informaţii minimale despre ARSP: la Political Studies Association din Marea Britanie (http://www.psa.ac.uk/, 12 februarie 2005), referirea la ARSP trimite la o pagină de Internet – desfiinţată: “a Civic Education Project Romania” –, în timp ce pe site-ul Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice (www.apsanet.org/content_9457.cfm, 23 mai 2006), ARSP este menţionată doar prin preşedintele ei, Ovidiu Trăsnea.
Cele două instituţii educaţionale din domeniul ştiinţelor politice au însă viziuni comune în ceea ce priveşte planul de şcolarizare. La Universitate, faţă de promoţiile anilor de început ai FSPA, care numărau cca 30 de absolvenţi, cifrele arată în prezent creşteri semnificative, pînă la 140 de locuri finanţate de la buget şi 210 locuri cu taxă 27. La începutul ciclului universitar, în 1995, SNSPA oferea doar 25 de locuri la zi la Facultatea de Ştiinţe Politice. Viziunea asupra calităţii serviciilor educative furnizate se schimbă fundamental odată cu suma colectată din taxele de şcolarizare. Astfel, la SNSPA, numărul locurilor subvenţionate de la buget a crescut la 70, cel al locurilor cu taxă a ajuns la 200, iar cifra locurilor de Învăţămînt la Distanţă (IDD) a atins, începînd cu anul şcolar 2000-2001, cota 400. La cîţiva ani, SNSPA şi FSPA scot pe piaţa muncii aproape 1 100 de absolvenţi ai unei specializări de tip Ştiinţe politice, Sociologie sau Relaţii internaţionale. În spatele strategiei de marketing a celor două instituţii stă un calcul străin de morală: odată încasaţi banii din taxe, este prea puţin important dacă l icenţiaţii pot obţine posturi în raport cu pregătirea lor ştiinţifică. Totuşi, la terminarea studiilor, absolvenţilor li se vîntură prin faţa ochilor perspectiva funcţiilor în sectorul parlamentar sau guvernamental, în domeniul politicii externe, al cer cetării, al mass-media şi administraţiei28. Realităţile de pe piaţa muncii sînt mult mai severe decît promisiunile făcute de FSPA şi SNSPA, însă faptul nu-i afectează pe cei care, avînd deja posturi sigure în sistemul administrativ central sau local, îşi doresc o diplomă de dragul de a colecţiona “calificări”. Din toată povestea rezultă şi un avantaj: pe spatele sutelor de studenţi, modestia materială a cadrelor didactice din sfera ştiinţelor politice a fost eradicată.
Mormanul de poşete
După retragerea lui Ovidiu Trăsnea de la conducerea Facultăţii de Ştiinţe Politice, funcţia sa a fost preluată de Mihaela Miroiu, al cărei mandat a fost purtătorul a două tendinţe: feminizarea echipei profesorale şi începutul influenţei de familie la SNSPA. În 1995, cînd s-a trecut la “organizarea pregătirii de nivel universitar”, în departamentul de ştiinţe politice se găsea o singură femeie: chiar Mihaela Miroiu, titulara unui curs de Introducere în filosofie.
Decanatul Mihaelei Miroiu în cadrul Şcolii a însemnat cooptarea cît mai multor doamne dedicate studierii problemei feministe, direcţie de cercetare oferită în programele de masterat şi doctorat. Aşa a apărut Liliana Popescu, titulara unui doctorat obţinut în Marea Britanie. Au urmat Mihaela Vlăsceanu, Doina Ştefănescu (care a predat la început “pedagogie”, iar apoi a ajuns să coordoneze departamentul de pregătire a cadrelor didactice), Alina Mungiu-Pippidi, Daniela Rovenţa Frumuşani (care a părăsit între timp colectivul de la SNSPA), Brînduşa Palade, Ana Mihăilescu, Laura Grünberg, Anca Ghiauş etc. În momentul de faţă, 22 de femei activează la secţia de ştiinţe politice: 7 profesori titulari, 14 profesori colaboratori şi 1 doctorandă. Morbul feminist a atins şi componenta masculină a facultăţii: pot fi menţionate cazurile lui Ştefan Stănciugelu, autorul unor delicioase comentarii feministe şi recenzii în aceeaşi cheie, şi Andrei Ţăranu, galant cronicar al cărţilor Mihaelei Miroiu.
Sfîrşitul erei Secăreş a marcat debutul domniei familiei Miroiu. După o experienţă ministerială la Educaţie, Adrian Miroiu, soţul Mihaelei Miroiu, a devenit decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, unde a condus doctorate şi a predat patru cursuri. O retragere oportună din funcţie a survenit la sfîrşitul lui 2005, în urma unor anchete ale Curţii de Conturi şi ministerului Educaţiei şi Cercetării, cînd postul de decan a fost cîştigat prin alegeri de Cristian Pîrvulescu. Unicul fiu al familiei Miroiu, Andrei, a ajuns lector universitar la SNSPA, unde preda Re laţii internaţionale şi Studii strategice. Tot în mediul matern de la SNSPA şi-a susţinut teza de doctorat, “Sistemul internaţional şi politica puterilor minore. Cazul României, 1913-1989″. Lucrarea a fost publicată în 2005, sub titlul Balanţă şi hegemonie, la Editura Tritonic, condusă de Mireille Rădoi, şi ea cadru didactic la SNSPA şi prietenă a familiei Miroiu.
Imediat după publicarea lucrării, Andrei Miroiu a devenit lector universitar. Pentru a fi scutit de contestări, motivate de influenţa familiei sale în SNSPA, Andrei Miroiu s-a autoexilat cu doctoratul la departamentul de Relaţii internaţionale, apoi a abandonat SNSPA pentru Universitatea “Nicolae Titulescu”. Pasiunea pentru politica externă nu l-a împiedicat să facă o mică escală în fem inism, favorizată chiar de mama sa.
Familia Vlăsceanu (Lazăr şi Mihaela) s-a alăturat cuplului Miroiu în structura didactică a Şcolii. Mihaela Vlăsceanu, care s-a consacrat pe vremuri «activităţii de formare a conştiinţei socialiste» , a fost fidelă ariei de studii cultural-educative . În 2004 devine rector al SNSPA – al treilea rector-femeie din România, succes notabil al emancipării feministe din ţara noastră. În consonanţă, soţul Mihaelei Vlăsceanu, Lazăr, organizează un seminar de cercetare la instituţia condusă de consoarta sa. Marius Pieleanu, ginerele familiei Vlăsceanu, predă şi el la SNSPA. Cristina Cărtărescu, fosta soţie a lui Mircea Cărtărescu, şi Laura Grünberg, colaboratoarele Mihaelei Miroiu la SNSPA pe probleme de gen, sînt redactor, respectiv redactor-şef la publicaţia AnaLize, editată de Societatea de Studii Feministe “Ana”, unde Mihaela Miroiu ocupă un loc central.
Imaginea SNSPA este chiar cea a unei mari familii alcătuite din cîteva cupluri academice: unul ar fi cel format de Vintilă Mihăilescu (şef de catedră şi de puţin timp director al Muzeului Ţăranului Român) şi Ana Mihăilescu (care predă sociologie şi antropologie). Irina Stănciugelu, loială crezului ştiinţific al fostului ei soţ, conferenţiar şi coleg al Mihaelei M iroiu, publică o carte despre feminism chiar la SNSPA împreună cu Ana Bulai, sociolog, soţia lui Alfred Bulai, conferenţiar şi prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, dar şi preşedinte al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Reţelele matriarhatului de la SNSPA sînt tulburate din cînd în cînd de bărbaţi discreţi. Paradoxul face ca tocmai Mihaela Miroiu să deplîngă deteriorarea spaţiului universitar din pricina “favoritismului”, a “spiritului de clan” şi a “clicilor”, şi să se îndoiască de tentaţia membrilor “clanurilor academice» de a se căi pentru propriile păcate.”
Coalitiile anti-credinta
Colega lui Pirvulescu, Mihaela Miroiu, ca sustinatoare a campaniei anti-icoane avea sa afirme intr-un articolas din revista GDS, “22″, in calitate de “crestin ortodoxa practicanta”, probabil ca si domnul Dan Puric, ca “personal as adera mai degraba la varianta ecumenic-umanista, multiculturalista pentru spatiul public: oricare ar fi credinta unei persoane, ea ar putea sa isi regaseasca simbolurile religioase sau nereligioase, in deplin respect si acceptare reciproca. Daca acest lucru este foarte dificil, cred ca este de preferat varianta neutra, nu impunerea simbolurilor majoritatii. Pe scurt, daca as fi parintele unui copil catolic, protestant sau musulman sau liber-cugetator, as simti ca simbolurile unei singure religii in scolile publice il fac pe copilul meu sa se simta exclus sau deviant”.
Iata si scrisoarea de sprijin a trogloditului Moise, initiatorul demersului anti-icoane prin intermediul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, sustinut cu sarg de Cristian Pirvulescu:
Retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice
Scrisoare deschisă către Ministrul Educaţiei şi Cercetării Mihail Hărdău,
privind recomandarea CNCD legată de retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice
Domnule Ministru,
Recomandările făcute de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, reprezintă un fundament important pentru crearea unui mediu şcolar neutru, în care drepturile fundamentale ale elevilor şi cadrelor didactice să fie respectate.
Responsabilitatea care vă revine este clară şi nu poate fi evitată prin solicitarea ca Parlamentul să decidă în această chestiune. Reformele atrag nu de puţine ori reacţii de opoziţie şi riscuri de imagine, dar aceste considerente nu trebuie să primeze în cazul în care reprezentanţii autorităţilor publice urmăresc cu adevărat instaurarea unui cadru democratic veritabil în această ţară.
Având în vedere recomandările C.N.C.D., vă solicităm, domnule Ministru, să dispuneţi elaborarea şi implementarea unei norme interne, într-un timp rezonabil de scurt, prin care să reglementaţi prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public Această normă internă trebuie să se fundamenteze pe principiile prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării:
1. să asigure exercitarea dreptului la învăţătură şi accesul la cultură în condiţii de egalitate.
2. să respecte dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit convingerilor lor religioase şi filosofice.
3. să respecte caracterul laic al statului şi autonomia cultelor.
4. să asigure libertatea de religie, conştiinţă şi convingeri a tuturor copiilor în condiţii de egalitate. 5. să afişeze simbolurile religioase doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios.
Aceste principii, concordante cu cadrul legal existent în acest moment în România, vor asigura respectarea dreptului fundamental la libertatea de gândire, credinţă şi religie pentru toţi copiii din România, indiferent de opţiunile lor religioase sau filosofice sau ale familiilor din care provin. Nerespectarea lor lasă România cu un grav deficit de democraţie. Situaţia discriminatorie din şcoli înregistrată la acest moment nu poate fi perpetuată. Este ştiut faptul că majoritatea ţărilor europene şi Statele Unite au reglementat clar acest lucru în sensul consacrării neutralităţii confesionale a învăţământului public. Rugăciunile de la începutul anului şcolar, prezenţa simbolurilor religioase şi maniera confesională de derulare a orelor de religie fac ca majoritatea şcolilor publice din România să aibă caracterul unor şcoli confesionale, foarte departe de ceea ce ar trebui să fie un cadru neutru de învăţământ.
Cultura democratică a unei societăţi nu este un dat pur şi simplu, ci se formează în timp şi ca urmare a unor dezbateri publice, uneori aprinse, pe teme care privesc principiile democratice care stau la baza acesteia. După cum era de aşteptat, multe dintre reacţiile apărute după decizia CNCD au fost vehemente şi, de multe ori, agresive şi insultătoare la adresa profesorului Emil Moise şi a celor care i-au susţinut petiţia. Ele denotă o precaritate a culturii civice şi o înţelegere greşită a conceptelor utilizate în discursul public, precum cel de “discriminare”. Ideea că demersul pe care îl susţinem ar fi unul anticreştin şi antireligios reprezintă o deturnare a poziţiei noastre şi o punere a problemei într-un cadru care ne este străin. Dimpotrivă, demersul nostru are ca obiectiv asigurarea respectării drepturilor individuale ale tuturor cetăţenilor, în conformitate cu reglementările legale în vigoare astăzi în România. A lua în considerare numai drepturile unor cetăţeni, fie ei şi în majoritate, şi a susţine că libertatea religioasă a acestora este îngrădită prin solicitarea retragerii simbolurilor religioase din şcoli, în afara unui cadru determinat, reprezintă o poziţie care nu ţine seamă de egalitatea în faţa legii a tuturor membrilor societăţii noastre. Mai mult, declaraţiile celor care doresc menţinerea simbolurilor religioase în şcolile publice, fac referire la articole de legi şi prevederi internaţionale care, de fapt, susţin punctul de vedere favorabil neutralităţii confesionale şi deciziei CNCD.
Domnule Ministru, aşteptăm o decizie din partea dumneavoastră conformă cu recomandarea CNCD. Aceasta ar reprezenta un alt pas important al României spre o societate democratică. Vă asigurăm de întregul nostru sprijin în acest sens, inclusiv prin acordarea, la cererea dumneavoastră, a unei eventuale asistenţe şi expertize juridice pe această temă.
Semnături:
Organizaţii neguvernamentale:
Andreea Marc – Liga pentru Educaţie, Cultura şi Sport LECUPO Iaşi
Cătălin Teniţă – Societatea Culturală Noesis Cristian Pîrvulescu – Asociaţia Pro Democraţia Daniel Vighi – Atelierul Civic Ariergarda, Timişoara
Diana-Olivia Hătneanu – APADOR – CH
Dorina Năstase – Centrul Român de Studii Globale
Emil Moise – Ombudspersons for National Minorities
Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internaţionale
Gabriel Penciu – Association Culturelle et Amicale Roumaine
Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent
Joanne Richardson – Asociaţia D Media, Cluj
Laura Grunberg – Societatea de Analize Feministe AnA
Liliana Popescu – Fundaţia “Proiectul pentru Educaţie Civica şi Dezvoltare Academică”
Magda Matache – Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
Răzvan Martin – Agenţia de Monitorizare a Presei
Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă
Romaniţa Iordache – ACCEPT
Smaranda Enache – Liga Pro Europa
Renate Weber, Soros
Mircea Toma, Cai verzi pe pereti
“Noua Inchizitie Ortodoxa”
Scandalul anti-crestinilor a declansat o serioasa solidaritate a societatii civile crestine dand nastere Coalitiei pentru respectarea sentimentului religios, care, avand drept coordonatoare Asociatiile ProVita si Civic Media, a reusit sa castige procesul cu CNCD (Vezi http://www.salvati-icoanele.info/). Dar anti-crestinii maladivi nu s-au lasat. Au inceput atacul la Legea Cultelor, apoi la manualele si orele de religie. Iata ce scria colegul de “profesionalizare” al domnului Puric despre noi, cei care aparam Ortodoxia, asemuiti, ca si copiangii de Tarziu si Codrescu cu “Fundamentalismul noii Inchizitii (B.O.R.), inradacinat in radicalismul pseudo-ortodoxist al perioadei interbelice (culminind cu Miscarea Legionara de extractie ortodoxa)”.
Cristian Pirvulescu in Romania libera: “In acest moment dezbaterea privind statul icoanelor in scoli (publice) este doar un pretext. Problema reala este raportul Statului cu Biserica. Caci, dincolo de discutii, ramane intrebarea: Cum a fost posibil cazul (Manastirii) Tanacu? (unde a fost ucisa o tinara prin schingiuire si false exercitii de exorcizare)
Daca statul ar fi fost un spatiu public, nu un mozaic de spatii private concedate unor parti cu tendinte hegemone ale societatii, reactia statului ar fi fost alta. E o dovada in plus ca statul nu poate fi decat un loc public, o res publica, in care toti cetatenii sunt egali. El nu este, sau nu trebuie sa fie, cel putin ca realitate, subiectul (supus) vreunei religii, credinte, doctrine, filosofii sau ideologii caci, dand politicii adevarata sa semnificatie, ar fi dator sa se transforme intr-un loc neutru. Pentru aceasta, educatia copiilor trebuie sa privilegieze studiul autentic, nu doar formal, al drepturilor civice si constitutionale, astfel incat acestia sa inteleaga ca libertatea de constiinta se manifesta prin gandire critica, nu prin stimularea ignorantei si simularea credintei (practicata de BOR).
Liberul arbitru ar trebui sa triumfe, dand fiecaruia autonomia la care are dreptul. Statul, cu scolile publice si institutiile sale nu poate fi spatiul unei religii sau a alteia.”
Mai lipseste “Traiasca Lupta pentru Pace!”…
“Mana de bigoti”
La fel, subiectul actelor biometrice a fost tratat de distinsul “politolog” de serviciu al unei lumi in declin, in acelasi mod ca si epigonii sai “ortomorfodocsi”, Tarziu, Codrescu si, probabil, “maestrul” Puric.
Cristian Pirvulescu in Cotidianul: “Încă o dată jocul intelectual de-a relativismul, combinat cu tradiţionala înclinaţie conservatoare către abandonul raţiunii ca mijloc privilegiat de cunoaştere, a făcut loc, pe un câmp cultural fertil, fanatismului şi ignoranţei. Şi nu întâmplător în această Românie au înflorit milenarismele, căci după 1990 a fost încurajată atitudinea ostilă a publicului faţă de gândirea critică. Aşa că, de la scandalul Tanacu la isteria paşapoartelor biometrice, trecând prin etapa introducerii icoanelor în spaţiul public paralel cu scoaterea teoriei evoluţioniste din manualele de biologie, drumul a fost liber.
Dar oare către ce urma să se îndrepte noua societate românească astfel croită? Către ignoranţă? Aşa s-ar părea, câtă vreme statul, spaţiu public prin vocaţie, a fost pus în derută de câţiva ignoranţi bigoţi atunci când panica indusă de „numărul Fiarei“ prezent în paşapoartele biometrice a cuprins o parte a opiniei publice.”
Si inca: “Cum în codurile de bare cifrele sunt grupate de trei ori câte şase, conspiraţia satanică a fost dezvăluită. Iar profesorii de religie s-au transformat, de multe ori, în agenţi ai acestei teorii conspiraţioniste, strângând de la elevii lor prea puţin pregătiţi să le reziste tabele de semnături împotriva paşapoartelor biometrice. O diversiune? Probabil mai mult decât atât, chiar dacă isteriile antisectare din anii ’70-’80, propagate de fosta Securitate pentru a controla o societate atomizată şi copleşită de criză, seamănă destul de bine cu ceea ce s-a întâmplat în ultima lună. Căci fondul care a permis această stranie derivă a rămas intact.”
Deci, Securitatea e mana in mana cu Biserica si “cativa ignoranti bigoti” – Parintii duhovnici Justin, Arsenie, calugarii de la Sfantul Munte si vreo 800.000 de semnatari impotriva cipurilor – iar “elitele” si “intelectualii” se apara strans uniti in jurul GDS, din toate Punctele cardinale. Ati inteles, nu?! Teoriile micilor plagiatori Badin, Bichir si Tarziu – neoasii romani “misionari” – sunt, de fapt, ale lui Pirvulescu!
Homosexuali din toate ONG-urile, uniti-va!
Asta nu e tot. Pirvulescu se remarca drept pastorul homosexualilor din “societatea civila”. Iata cum comenta “poliologul” reactia romanilor in urma unui mars al bolnavilor inversionisti prin centrul Capitalei: „Ortodoxia romaneasca este o ortodoxie de suprafata. Pe cat de populara, pe atat de ineficienta in a-si mobiliza simpatizantii s-a dovedit Biserica Ortodoxa”. Presa vremii noteaza: “Lipsa de informare si traditia ortodoxa sunt vazute de Cristian Parvulescu si Sebastian Lazaroiu ca principalele cauze ale intolerantei. Politologul Cristian Pirvulescu si sociologul Sebastian Lazaroiu au salutat normalitatea evenimentului de sambata: o manifestatie a unor cetateni in numele diversitatii, o contramanifestatie a opozantilor, jandarmii care si-au facut datoria; ca in tarile civilizate. Pirvulescu crede ca „gay pride-ul” de sambata si-a atins scopul: a deschis dezbaterea despre legalizarea casatoriilor intre cuplurile gay, in fond despre egalitatea juridica a cetatenilor. „Problemele juridice ca partajul, mostenirea cer implicarea statului. Gay pride-ul a reusit sa atraga atentia asupra problemei egalitatii juridice”, a spus Pirvulescu.” De altfel acesta este scopul principal al agitatiei create de asa-zisa “Coalitie Opriti Codurile”, in fapt aceeasi gasca de stipendiati ai Retelei Soros pe care o gasim in orice manifestare publica anti-romaneasca de 20 de ani incoace, conform planului fondatorului GDS, komisarul stalinist Silviu Brucan. Si bilantul negru poate continua aproape la nesfarsit…
Pe scurt, acesta este colegul dlui Puric. Stim ca cine se-aseamana se-aduna. Si, desigur, dl dr Pavel Chirila are dreptate: multi din cei care platesc gras au fost bine primiti, chiar si in centre paleative pe care deja le sponsoriza Manastirea Petru Voda si chiar cand respectivii “anonimi” erau si mai sunt inca cercetati penal pentru afaceri nelamurite cu petrolul tarii, evaziune fiscala si spalare de bani. Intrebarea e simpla: poti sa stai si cu Cluburile si Aliantele anti-crestine in traista – ca sa nu zic in alta parte – si cu sufletul la Aiud? Raspunsul e la fel de simplu.
Pentru cine are rabdarea sa-l asculte pe colegul lui Dan Puric si Calin Georgescu debitand despre “rolul Bisericii intr-un stat laic”:
“EXCLUSIV Q MAGAZINE” – Victor Alistar: „Este un atac venit de sus” Directorul Transparency International, Victor Alistar, cel pentru care ANI a cerut procurorilor de la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 sa il cerceteze pentru fals in declaratia de avere, a declarat astazi, in exclusivitate pentru Qmagazine, ca „acesta este, de fapt, un atac la adresa societatii civile si la imaginea acesteia”. „Nu vreau sa intru in detaliile spetei pentru ca, spre deosebire de politicienii nostri, n-am sa-mi discut dosarul la televizor. Cred ca orice om din tara asta, indiferent ca-l cheama Popescu, Ionescu sau Alistar, poate fi verificat. Insa ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este acest atac impotriva societatii civile si a imaginii acesteia, doar pentru ca unora nu le convin pozitiile noastre. Cu ANI am un conflict de mult, insa acum, in ceea ce ma priveste, atacul vine de mult mai sus, de foarte de sus, si sunt implicate si serviciile de informatii”, a mai spus Alistar pentru Q Magazine. El a opinat ca „vor urma monitorizari, supravegheri si atacuri nepremise” la adresa sa, neintelegand de ce, atata timp cat „nu este nici politician, nici baron administrativ” este atacat penal. „Probabil ca m-am apropiat foarte mult de secretele unora si opiniile mele au deranjat, insa, daca liderii societatii civile ajung la Parchet pentru ca au curajul sa critice, in ce democratie vrem, de fapt, sa traim?” a conchis Alistar.
Cristian Parvulescu: „atac concertat la adresa societatii civile”
Presedintele ProDemocratia, Cristian Parvulescu, a declarat ca nu stie foarte multe aspecte referitoare la suspiciunile de uz de fals care planeaza asupra directorului Transparency International, Victor Alistar, dar si-a manifestat increderea ca acesta este, „fara dubii”, un om cinstit. „In cel mai bun caz poate fi vorba despre o neintelegere care a facilitat aceste acuzatii. Eu unul sper sa fie vorba despre asa ceva. In cel mai rau caz, ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societatii civile. Un astfel de atac ar putea avea in spate eforturile pe care Victor Alistar le-a depus in ceea ce priveste corecta dezbatere si respectarea procedurilor privitoare la cele doua Coduri”, a explicat Cristian Parvulescu, in exclusivitate pentru Q Magazine.
Despre Alina Mungiu de la SAR, GDS si SOROS, ieri, la Realitatea TV: “Doamna Mungiu mizeaza pe un lucru care nu-mi este caracteristic nici mie, nici familiei mele, nici copilului meu, nici sotiei mele: NESIMTIREA!”
Despre Cristian Pirvulescu de la Pro Democratia, GDS si SOROS, presedintele Traian Basescu a spus, dupa legiferarea porcariei de “lege a uninominalului” de catre Cabinetul PNL-UDMR: “Concluzionez că a fost o MINCIUNA promovată de Guvern şi de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pirvulescu şi în analizele domniei sale când soţia sa nu va mai fii salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui”.
March 18th, 2010 
VR 
Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Posted in 
Tags: 
