Posts Tagged ‘Dacia’

Romanii, verisorii dacilor. Enigma “romanizarii”. Ce s-a intamplat cu dacii liberi? O lectie pentru ziaristii din crescatoria de urechisti a lui Plesu si Patriciu

Pe data de 06 iun 2010, domnul Ovidiu Nahoi (acum redactor sef al “Foreign Policy”) publica in Adevarul editorialul “Partidul Dacilor Liber?”.
Articolul este este indreptat impotriva “dacologilor” si ii apara pe istoricii nostri “oficiali”.
Stiind ca domnul Nahoi este moldovean, propun in “contra partida” un material care  explica de ce noi (si eu sunt moldovean) vorbim o limba romanica desi romanii nu au calcat nici odata in Moldova, ba chiar plateau tribut dacilor liberi de aici sa-i jefuiasca mai rar.
Faptul ca noi vorbim o limba “latina”, cand din Carpati si pana dincolo de Nipru nu a calcat picior de roman (adica vre un oficial care sa ne impuna limba latina), este explicat de “istoricii” pe care domnia sa ii apara doar prin “O enigma si un miracol”.

Doamna Aurora Petan este doctor in lingvistica romanica si a lucrat opt ani in Academia romana, in Institutul de Lingvistica din Bucuresti. Nu stiu daca este “dacolog”, dar este impotriva celor care in 2006 au sarbatorit invadarea Daciei de catre imperiul Roman. Si incearca sa foloseasca logica, stiinta si bunul simt pentru a explica enigma si miracolul.
In general, corifeii Scolii Ardelene au procedat astfel: au hotarat ca dacii au fost romanizati, si apoi au incercat sa demonstreze si cum.

Virgiliu Culiceanu

P.S. Iata si ce spun  “dacologii”: limba vorbita de daci era o limba prelatina, si aceasta explica simplu si firesc toate enigmele si miracolele limbii romane pe care o vorbim astazi, de la Atena pana in Elvetia, si de la Adriatica pana in cotul Donului. Ar explica si de ce limba romana are mai multe cuvinte latine dact limba italiana.

O enigma istorica: romanizarea.

Istoria noastra este plina de intrebari si umbre, carora cercetatorii refuza sa le dea contur. Romanizarea, de pilda, este un exemplu foarte incomod: se vorbeste cu convingere numai despre rezultatele sale – limba si poporul roman -, dar daca vrem sa cercetam felul in care dacii au fost romanizati, ne prabusim in cea mai adanca gaura neagra a istoriei noastre.
Ce este romanizarea?

Indiferent cat de mult au construit, investit si civilizat romanii intr-un teritoriu ocupat, despre fenomenul de romanizare nu putem vorbi decat atunci cand populatia cucerita si-a insusit limba latina, renuntand definitiv la limba proprie. Or, romanii nu si-au propus niciodata sa romanizeze pe nimeni, deci romanizarea nu a avut nicaieri un caracter intentionat, programatic, organizat. Nu exista nici un document care sa dovedeasca asa ceva. Imperiul Roman era foarte intins la vremea apogeului sau (in anul 117 d.Cr. a atins extinderea maxima), dar in cea mai mare parte a teritoriului ocupat, limba latina nu a putut inlatura limbile locale, in ciuda faptului ca stapanirea romana a durat multe sute de ani: in primul rand Grecia si Egiptul, care aveau o cultura superioara celei romane, nu au fost romanizate niciodata; apoi tot restul Orientului elenistic, cu Asia Mica, Siria, Palestina etc.; teritoriile din Africa de Nord – Mauretania, Numidia, Cyrenaica; Britannia, Germania, Illyricum, tot restul Peninsulei Balcanice, cu Tracia, Macedonia si cele doua Moesii, apoi Pannonia, Noricum si alte teritorii.

Nicaieri limba latina nu a persistat: fie nu s-a impus niciodata, fie s-a impus pentru un timp limitat, disparand sub presiunea altor limbi (a celor slave, de exemplu). Se considera ca, din acest imens teritoriu, au ramas romanice doar Hispania, Gallia, Italia, micul teritoriu al Raetiei, Dalmatia si Dacia, dand nastere celor zece limbi romanice: spaniola, portugheza, catalana, franceza, provensala, italiana, sarda, reto-romana, dalmata (azi disparuta) si romana. Cum de in unele teritorii romanizarea limbii a reusit, iar in altele (cele mai multe) nu? Hazardul? Cine poate raspunde?

Romanizarea Daciei

Dacia a fost ultima cucerita si prima abandonata de romani, durata sederii lor efective fiind de mai putin de 150 de ani. Dupa victoria din anul 106, romanii stapaneau Banatul, Oltenia si teritoriul intracarpatic (Ardealul propriu-zis), restul teritoriilor (Crisana, Maramures, Moldova – inclusiv cea dintre Prut si Nistru -, Muntenia) ramanand in libertate. Dobrogea fusese incorporata de timpuriu in Moesia Inferior. Sudul Moldovei si Muntenia au fost si ele ocupate pentru scurt timp, dar granita a fost repede mutata pe Olt si Dunare. Hadrian, care i-a urmat la domnie lui Traian, intentiona deja sa abandoneze Dacia. Chiar daca se considera ca parasirea Daciei s-a facut in vremea lui Aurelian, in anul 271, izvoarele sustin ca Dacia a fost pierduta sub Gallienus, in anul 256, la o data care coincide cu un puternic atac al carpilor – dacii liberi din Moldova -, iar dupa acest moment inceteaza circulatia monedelor romane si nu mai exista inscriptii.

E greu de admis ca dacii si-ar fi insusit limba dusmanilor stabiliti in Dacia.

(more…)

Rapid View: Orasul antic Palmyra, locul de unde au plecat 4000 de arcasi sirieni in Dacia, unde s-au si stabilit, la Dunare. VIDEO

LIMBA ROMANA ESTE LIMBA DACILOR. De la adevar la erori şi controverse teoretice. Importanţa dicţionarului etimologic Vinereanu, realizat pe baza cercetarilor sale de indo-europenistica

Auzisem de multă vreme de Mihai Vinereanu şi de studiile sale. Pentruaceea postez scurta recenzie de mai jos de pe NapocaNews. Citez dintext: “limba română este o limbă cu o personalitate proprie de sinestătătoare al cărui lexic este alcătuit în proporţie de cel puţin 65%din cuvinte autohtone utilizate de mii de ani pe întinsul Daciei”. Vormai trece ani pînă cînd cercetările lui Mihai Vinereanu vor primi girulvalorii, şi încă şi mai mulţi ani pînă ele vor pătrunde în conştiinţalumii academice internaţionale. Deşi apariţia acestei cărţi este unprim pas care trebuia făcut acum 120-130 de ani în urmă, îmi doresc caşi alte studii de acest fel să vadă lumina tiparului, pentru ca măcarRomânii să poată vorbi în cunoştinţă de cauză despre Români. Se nasc şiîn România oameni, asta e sigur. (M. FilotheuGrup Ortodoxia)

Limba română de la adevar la erori şi controverse teoretice. Importanţa dicţionarului Vinereanu

Apărut la sfârşitul lunii noiembrie 2008 sub semnătura domnului Dr.Mihai Vinereanu, DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE are înconcepţia autorului menirea de a transmite „un mesaj nou, şi anume,acela că metoda cercetării lingvistice comparate este nu numai cât sepoate de adecvată, dar, practic, singura posibilă pentru limba română,atâta timp cât inscripţiile şi glosele traco-dace au rămas insuficientdescifrate.”

Inaugurată pe scară extinsă în studiul limbii române de către B.P.Haşdeu, metoda comparativ-istorică devine, odată cu perfecţionarea eiîn timp, instrumentul prin care autorul noului dicţionar pune capăterorilor teoretice introduse în lingvistica românească de Cihac,conform căruia limba română ar fi constituită numai din cuvinteîmprumutate: 20% din limba latină, 40% din limbile slave, 20% din limbaturcă şi alte 20% din alte limbi. Toate dicţionarele care i-au urmat(Tiktin, Puşcariu, Cioranescu, inclusiv cele elaborate sub egidaAcademiei Române) au reconfigurat cam aceeaşi structură imaginată deCihac, ceea ce dă impresia că limba română ar fi o mixtură bizarădestinată creolizării însoţită în plan gramatical de pierderea aproapetotală a flexiunii morfologice. Comparată însă cu morfologia bogată şiprecisă a declinărilor, dar şi a conjugărilor, specifice limbii române,ideea că limba română ar fi numai o limbă de adunătură încropită dingraiul răstit al mercenarilor abrutizaţi trimişi în Dacia de ImperiulRoman, la care s-ar fi adăugat cuvinte rămase pe aici din vocabularulsumar al migratorilor, este o idee esenţialmente falsă perpetuată doarprin sfidarea principiului conform căruia o flexiune morfologicăconsistentă nu poate să dăinuiască decât în intimitatea unei limbimature şi stabile, cu un vocabular propriu bine dezvoltat.

Tot la nivel de principiu a fost şi mai este sfidat caracterul profundunitar al limbii române vorbită fără nici-o diferenţă atât îninteriorul fostului limes roman cât şi în exteriorul lui. S-a ignoratşi se ignoră astfel faptul că limba oficială a Imperiului Roman, nuputea unifica graiul dacilor, aşa cum n-a reuşit să unifice nici macardialectele italice, atât de plastic caracterizate la vremea sa de DanteAlighieri.
În efortul de a se susţine cu orice preţ originea latină sau după cazoriginea slavă a multor cuvinte din limba română, toţi autorii dedicţionare de până acum au recurs în mod absurd la aşa numitelereconstituiri pretinzând că formele pe care abia le plăsmuiau ar fifost în antichitate modele pentru cuvintele româneşti. Or, se afirmă lanivel de principiu că nu poate fi adevărat decât ceea ce poate fiprobat, aşa încât a accepta pe mai departe că plăsmuirile ar fi avut oexistenţă reală în acel domeniu numit „latina vulgară” înseamnă amenţine în derizoriu orice studiu privind originea limbii române.

În numele ideii fixe că limba română ar fi de origine latină, până şiomonimele româno-latine au fost considerate modele pentru cuvinteleromânesti, deşi tocmai existenţa acestor omonime reprezină o altădovadă clară că limba română nu poate fi de origine latină. Estecelebru cazul cuvântului „mergo” în legatură cu care Sextil Puşcariu adat o explicaţie, de care ne jenăm şi astăzi, în tentativa imposibilăde a corela înţelesul verbului românesc „a merge” cu înţelesul verbuluilatinesc „a scufunda”.

Abordările teziste au generat erori de interpretare chiar şi încazurile în care aceleaşi cuvinte există într-adevăr, atât în limbalatină, cât şi în limba română, dar care se mai regăsesc şi în altelimbi indo-europene. Pentru originea cuvântului românesc „cal” s-apropus latinescul „cabalus”, deşi cu un acelaşi înţeles există şicuvântul polonez „kobela”. Şi mai grav este faptul că în încercarea dea nu se aduce atingere originii latine a limbii române au fosteliminate din discutie, în mod sistematic, cele peste trei sute decuvinte comune atât limbii române cât şi limbii sanscrite, limbă careeste cu cel puţin o mie de ani mai veche decât latina.
Aceste erori comise la nivel teoretic şi altele asemenea lor au produsun număr însemnat de rezultate inacceptabile în explicarea originiilexicului românesc, ceea ce i-a determinat pe unii specialişi dinlingvistică, dar mai ales pe cei din domenii conexe, să solicite şi săpropună remedii. Singurul însă, care a dispus de toate resurselenecesare şi mai ales de timp pentru a rezolva în ansamblul ei problemaoriginii lexicului românesc a fost tânărul cercetător pe atunci MihaiVinereanu. Familiarizat temeinic şi cu logica riguroasă a ştiinţelorexacte, autorul reuşeşte ca după mai bine de douăzeci de ani de efortsolitar să ne ofere ca pe o reuşită de excepţie DICŢIONARUL ETIMOLOGICAL LIMBII ROMÂNE, primul întocmit pe baza studiilor deindo-eurpenistică. Şi este o reuşită de exceptie, atât prin cantitateaşi calitatea documentaţiei utilizate, cât şi prin siguranţa cu careaplică metoda comparativ-istorică, ceea ce i-au permis sa demonstrezecă limba română este o limbă cu o personalitate proprie de sinestătătoare al cărui lexic este alcătuit în proporţie de cel puţin 65%din cuvinte autohtone utilizate de mii de ani pe întinsul Daciei. Înefortul său de a ajunge la originile reale ale cuvintelor limbiiromâne, autorul s-a dovedit a fi consecvent în a corecta, inclusiv,acele inadvertenţe pe care le-a constat la autorii foarte bine cotaţipe plan internaţional.

Ca master şi doctor în domeniul lingvisticii desfăşurându-şiactivitatea de cercetare la New York, unde trăişte de peste 15 ani,obişnuit să se confrunte în congrese internaţionale cu savanţiigeneraţiei sale, autorul a gândit şi a realizat DICŢIONARUL ETIMOLOGICAL LIMBII ROMÂNE la nivelul standardelor actuale. Acesta este şimotivul pentru care domnul Prof. Univ. Dr. Constantin Frâncu, ŞefulCatedrei de Limba Română şi Lingvistică Generală a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi s-a considerat îndreptăţit să se refere la dicţionarîn termeni superlativi:
„Prin materialul inedit, lucrarea domnului Dr. Mihai Vinereanu este olucrare lexicografică originală, deosebindu-se mult de dicţionarele depână în prezent, care nu au nici principii ferme, nici metode adecvate.
Consider că dicţionarul … este o foarte serioasă descriere a structuriietimologice a limbii române întrunind trei condiţii esenţiale:
1. este fără contradictii, bazându-se pe principii ferme respectând criteriul fonetic, dar şi pe cel semantic,
2. este exhaustivă, cercetând literatura de specialitate, dicţionareleetimologice româneşti existente şi lucrările lixicografice, româneştişi străine,
3. spre deosebire de alte dicţionare (DA, DLR, DEX), explică etimologiile şi evoluţiile de sens în mod logic şi plauzibil.

În concluzie, considerăm că … această lucrare lexicografică va deveni,cu siguraţă, un punct de referinţă în literatura de specialitate.”
Scris în primul rând pentru specialişti, dicţionarul este de un realfolos pentru noi toţi prin bogăţia de informaţii acumulată din toatăliteratura de specialitate a lumii, informaţii care devin tot atâteadovezi în favoarea repotenţării indentităţii limbii române.
Cu privire la importanţa dicţionarului, iată care este şi mesjulautorului către cititor: „Originea limbii române şi a poporului românvor trebui regândite în mod fundamental, întrucât ştiinţa şi teoriileştiinţifice trebuie elaborate în conformitate cu datele lumii reale şicu dovezile de ultimă oră de care dispunem, nu datele să fie selectateşi interpretate în funcţie de teoriile pre-existente.”

Deosebit de important este faptul că la o aceeaşi concluzie ajunsese şidomnul Prof. Univ. Dr. Sorin Paliga în cartea sa intitulată Influenţeromane şi preromane în limbile slave de sud apărută în anul 1996.Ediţia a II-a a cărţii, care a apărut în anul 2006 revăzută şicomplectată arăta din nou că „exemplele analizate şi discutate aicioferă suficiente argumente pentru reconsiderarea radicală araporturilor dintre români şi slavi în orizontul secolelor VI-X p.Ch.”
Ca unul care am ajuns la concluzii asemănătoare cu ale celor doiautori, dar urmând o cu totul altă cale, cea a metaforei care porneştede la arhetipul graiului uman articulat (Urwort), pretind că lucrăriledomniilor lor se înscriu între lucrările deosebit de valoroase aledomeniului, menit să asigure progresul lingvisticii în plan generaleuropean. Dintr-o asemenea perspectivă DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBIIROMÂNE reprezintă însăşi izbânda limbii române pentru a cărei propăşireau trudit, ştiuţi sau neştiuţi, înaintaşii. La întrebarea lui B.P.Haşdeu Perit-au dacii?, astăzi putem răspunde cu un NU viguros pe bazaprobelor irefutabile ale dicţionarului produse prin metodacomparativ-istorică unanim acceptată în întreaga lume.

Susţinut de abnegaţia şi profesionlismul doamnei Corina Firuţă,directoarea editurii ALCOR-EDIMPEX SRL, autorul recentului nostrudicţionar etimologic a reluat, dar a şi finalizat la nivelulexigenţelor actuale „munca prea migăloasă şi îndelungată ca să poată fidusă până la capăt” începută de Mihai Eminescu alături de blondascriitoare Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu.
Considerat o „neapărată trebuinţă” de geniile noastre tutelare,Eminescu şi Hasdeu, DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE trebuie sădevină pentru fiecare dintre noi cartea noastră cea de toate zilele, însensul propriu al cuvântului, pentru a recupera prin efort generalizatimensele pierderi şi suferinţe provocate de neîncrederea cu care amtratat timp de 200 de ani concluzia lui Petru Maior, care deşi corifeual Şcolii Ardelene, ne atrăgea atenţia că „dacă este să grăim oblulimba română este muma celei latineşti.”

În încheiere, doresc să vă prezint, la proiector, ca pe un exempluedificator felul în care autorul noului dicţionar etimologic, Dr. MihaiVinereanu, reuşeşete să stabileasca etimologia corectă pentru verbulromânesc a merge, care dobândeşte astfel statutul de cuvânt stravechi,daco-românesc, prelatin, inclus în fondul proto-indo-european.
Asociat acestei mari străvechimi, doresc să vă mai prezint şi cuvântulromânesc cloambă, ales pentru a ilustra de o manieră incontestabilăforţa generativă a cuvintelor româneşti, care au produs prinmetaforizare noi şi noi concepte conservate nu numai de limbasanscrita, ci şi de limbile din Europa care le-a păstrat în uz pânăastăzi.

Cercetator genetică lingvistică
George Liviu Teleoacă

Cartea poate fi gasita la Libraria Sophia

JUSTITIA SERBIEI DA DREPTATE BISERICII ORTODOXE ROMANE. Victoria părintelui Boian Alexandrovici, protopopul ortodox român al Daciei Ripensis. DOCUMENT

Părintele Boian Alexandrovici

Părintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis în Episcopia Dacia Felix

Dosarul nr. 2940/09

ÎN NUMELE POPORULUI

Curtea Supremă de Justiţie a Serbiei din Belgrad, în completul pentru cauze administrative alcătuit din judecătorii: Dragan Skoko, preşedinte al completului, Zeljko Skoric şi Vera Pesic, membri ai completului, asistaţi de consilierul judecătoresc Jelena Tişma-Jovanovic, grefier, examinând în procedură administrativă plângerea reclamantului Boian Alexandrovici din Mălainiţa – Ştubic către pârâtul Ministerul Cultelor al Republicii Serbia, în vederea anulării deciziei nr. 080-00-2/2009-02 din 24.03.2009, având ca obiect înscrierea în registru, în şedinţa cu uşile închise a completului din 17.09.2009, pronunţă următoarea

HOTĂRÂRE

Plângerea SE ADMITE şi se anulează decizia Ministerului Cultelor al Republicii Serbia nr. 080-00-2/2009-02 din 24.03.2009.

M o t i va r e

Prin punctul unu al dispozitivului din hotărârea contestata a fost întreruptă procedura deschisă împotriva Ministerul Cultelor privind soluţionarea cererii lui Boian Alexandrovici din satul Mălainiţa, 19303 Ştubic de înscriere a Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis în Registrul Bisericilor şi Comunităţilor Religioase din Serbia. Prin punctul doi al dispozitivului procedura este întreruptă până atunci când organele competente ale Bisericii Ortodoxe Sârbe şi cele ale Bisericii Ortodoxe Române vor lua o hotărâre privind modul de organizare a părţilor Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul Republicii Serbia potrivit reglementarilor lor interne şi Dreptului Canonic.

În plângerea prin care a iniţiat procesul administrativ, reclamantul subliniază că organul pârât nu a luat o hotărâre privind înscrierea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare ale Republicii Serbia, ci, dimpotrivă, în conformitate cu canoanele bisericeşti, a luat decizia de întrerupere a procedurii până la prezentarea deciziilor bisericesti. Prin acest act juridic – decizia contestată – li s-a dat o putere juridica mai mare canoanelor bisericeşti decât reglementarilor legale în vigoare. Însă Republica Serbia nu este un stat canonic şi, prin urmare, trebuie sa se aplice reglementările legale în vigoare ale Republicii Serbia. El arată în continuare că decizia Tribunalului Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe privind scoaterea sa din cinul preoţesc nu face obiectul acestei proceduri, având în vedere ca el este preot al Bisericii Ortodoxe Române şi că nu cere nimic în numele Bisericii Ortodoxe Sârbe şi, prin urmare, respectivele alegaţii din motivarea deciziei contestate nu au nici o însemnătate. El i-a cerut instanţei să admită plângerea, să anuleze decizia contestată şi să dispună reexaminarea cauzei într-o nouă procedură.

În referinţa la plângere, organul pârât şi-a menţinut întru totul alegaţiile cuprinse în motivarea deciziei contestate, cerându-i instanţei respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

În urma examinării cazului care face obiectul acestui dosar administrativ, a aprecierii alegaţiilor cuprinse în plângere şi a referinţei la plângere prezentate de organul pârât, Curtea Suprema de Justiţie a găsit plângerea ca fiind întemeiata.

Conform aprecierii Curţii Supreme de Justiţie a Serbiei, luând decizia contestată, organul pârât a încălcat grav regulile de procedură, şi anume prevederile articolului 134, alineat 1 din Legea cu privire la Procedura Administrativă generală, întrucât, având în vedere alegaţiile din motivarea deciziei contestate şi probele cuprinse în materialele din dosar, nu era cazul, cum s-a întâmplat, să fie întreruptă procedura, fiind vorba de o chestiune de drept în care trebuia să se decidă pe fond. Pe lângă aceasta, motivarea deciziei contestate este contrară dispozitivului. În motivarea deciziei contestate se constată că dintre materialele din dosar lipseşte o procură de reprezentare pe numele petiţionarului care a depus plângerea şi, prin urmare, nu este clar în baza cărei împuterniciri şi în numele cui a prezentat Boian Alexandrovici cererea pentru înscrierea comunităţii religioase despre care se afirma ca se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române şi a Arhiereului său spiritual şi canonic nemijlocit, recunoscut de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau a Ierarhului numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dată fiind o astfel de constatare în motivarea deciziei contestate şi starea adevărată de lucruri stabilită, potrivit materialelor din dosar, nu era cazul adoptării respectivei decizii, ca decizie dispozitivă de gradul întâi, ci organul pârât a avut obligaţia ca, ţinând cont de articolul 18 al Legii cu privire la Biserici şi Comunităţile Religioase („Monitorul Oficial al Republicii Serbia”, nr. 36/06), să continue (şi nu să întrerupă) procedura, acţionând în conformitate cu prevederile articolului 20 al legii respective.

Din aceste motive, Curtea Supremă de Justiţie, găsind că, prin decizia contestată, legea a fost încălcată spre paguba reclamantului, în baza prevederilor articolului 41 alineat 2, şi în temeiul articolului 38, alineat 2 al Legii cu privire la Procedura Administrativă, admite plângerea şi anulează decizia contestată, dispunând ca, într-o nouă procedură, să fie pronunţată o decizie corectă şi bazată pe lege, astfel încât organul pârât să se conformeze conceptului legii şi observaţiilor instanţei, în vederea respectării procedurii în sensul prevederilor articolului 61 al Constituţiei (Legii fundamentale) a Serbiei.

DECIS DE CURTEA SUPREMA DE JUSTIŢIE A SERBIEI DIN BELGRAD

În ziua de 17.09.2009, Dosarul nr. 2940/09

Grefier Preşedintele completului – judecător

Jelena Tişma-Jovanovic Dragan Skoko

Pentru conformitate

Directorul oficiului

Olivera Strugarevic

Semnătură ilizibilă

Sigiliul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Serbia: Republica Serbia, Curtea Supremă de Justiţie, Belgrad

Hotararea Curtii Supreme de Justitie a Serbiei 1Hotararea Curtii Supreme de Justitie a Serbiei 2

Autor: Vlad Cubreacov

E anul Unirii!

Avem o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti din vecinătatea imediată a României. Mi-am asumat personal acest obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008. Respectarea drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite, inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional.”
Presedintele Traian Basescu
Prioritatile de politica externa ale Romaniei – 23.01.2008

Intelectualii rosii, Eminescu si Unirea

“Rememorand asemenea evenimente – ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul lui Eminescu: ‘Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?’. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?” – se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.

Actualitatea poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul “Societatii Carpatii”. Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, “Societatea Carpatii”, prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l “mai potoleasca” pe Eminescu. Cei care incearca azi sa-l ucida – pentru a cata oara? – pe Eminescu, sunt, pe fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti – care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa. Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.

“In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist”, scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: “Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!”. “De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (…) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre”.

Sa preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani de la Marea Unire, la Putna – “un congres al inteligentelor din respect catra viitor”.
“In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi”.

Mutilarea Romaniei in anul Marii Uniri

Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari.

Vladimir Putin a venit, a vazut si a invins, scurt, Bulgaria, actuala provincie a CSI din NATO si UE. Gazoductul spre fosta partasa a Pactului Hitler-Stalin, Italia, va trece pe unde vrea Rusia, indiferent de cat sluj sau ambat ar mai manifesta Romania, de la Cotroceni in jos. Lipsita de o politica nationala spre Est, ca si spre Vest, Romania – sau ce a mai ramas din ea -, chiar in anul 90 al Marii Uniri, pare mai singura si confuza ca niciodata, dupa 1989.
Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari. Pe deasupra, o punem si de o “Moldova Mare”. Situatia, pe teren, la frontierele Rasaritului Romanesc, sta la fel de rau: Ungaria si-a mutat interesele strategice pana in Transnistria. Ucraina, alt magar troian al Rusiei intr-un posibil NATO degenerat, ne sfideaza fara drept la replica provocand Romania la Marea Neagra prin pretentiile asupra Insulei Serpilor, reluarea lucrarilor la canalul Bastroe si protejarea mafiotilor transnistreni pe drumul de seara spre a Treia Roma. Chisinaul, cu aportul specialistilor Moscovei, ne tine sub tir continuu, cocosand serviciile de informatii romanesti si diplomatia de la Bucuresti. Adevarata elita a tarii, comunitatea de intelligence, pare si ea derutata, din moment ce, nici pana acum, Cotroceniul si MAE nu au reusit sa elaboreze o strategie de politica externa viabila. In acord cu Washington si Bruxelles. O viziune romaneasca care sa ajute atat SUA, cat si UE si care sa aplice tactici care nu neaparat sa apropie Moscova, dar sa nu indeparteze Chisinaul.

Romanii nostri din jurul granitelor actuale si, in special cei din fostele republici sovietice, vitregiti oricum de soarta, nu primesc nici cel mai mic sprijin de la Patria Mama. Proiectul recunoasterii cetateniei lor naturale, furate de sovietici, a fost ignorat de toate guvernarile post-decembriste si este blocat si azi, la Bucuresti, sub pretexte fantasmagorice. Devine UE a doua URSS? Presa si societatea civila anti-romaneasca, a ONG-urilor formate din OMG-uri, tin isonul Moscovei sub acoperirea de politoloage si profesorasi cu studii occidentale. Ce poate fi mai clasic, in spionaj, decat o scoala pe la Oxford? Cazul Kim Philby spune tot.
Summitul NATO se apropie vertiginos. Acum este momentul enuntarii unei politici nationale in armonie cu planurile de democratizare a regiunii extinse a Marii Negre. La Bucuresti, in aprilie, se vor lua decizii epocale. Romanii nu trebuie sa se considere doar bastinasi fericiti ca pot face focul pentru noii conchistadori ai marilor Negre si Caspice, veniti cu margele in loc de garantii de securitate. Problemele Romaniei sunt problemele NATO. Si invers.
Un cuvant, venit din trecut, este la fel de actual si azi. Dr. Corneliu Dida despre perspectiva Unirii: “Intre timp, criza interna se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii, baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui “nationalism” gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare si insolenta intrebarii: “Ce va trebuie, ba, voua, unire?”, lansata de un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata renastere national – spirituala in Tara inca mutilata…”.
A fi nationalist in Romania europeana nu poate fi decat o datorie de onoare. A fi drept, de dreapta, inseamna a simti si a gandi romaneste.

Anul Unirii

Istoria, dupa cum bine stiti, se repeta. La 13 ianuarie 1918, invocand dorintele romanilor de unificare, bolsevicii care pusesera mana pe imperiul rus ne pedepsesc pentru prima oara si confisca Tezaurul Romaniei, pentru totdeauna. Sunt 90 de ani de atunci.

Dupa alte cateva zile, la 24 ianuarie, Sfatul Tarii anunta independenta Basarabiei, care, la 27 martie, va face practic primul pas spre constituirea Romaniei Mari. In ciuda piedicilor ucrainene si austro-ungare, Bucovina merge pe urmele surorii ei, in noiembrie acelasi an. La 1 decembrie 1918 romanii se regasesc cu totii, impreuna, acasa, in Dacia Moderna.

Dar, daca istoria se repeta, prostia benchetuieste. La 90 de ani de la Marea Unire, anul 2008 e declarat in toate felurile (si am auzit ca s-au desemnat chiar si “ambasadori multiculturali” ai Romaniei in lume!); numai Anul Unirii, nu. Un alt neam milenar, micul si inteleptul popor evreu, aflat in Israel sau raspandit in toata lumea, a pregatit deja o serbare fastuoasa a aniversarii celor 60 de ani de la infiintarea statului. Romania ce face?
Marea Unire a permis printre altele Europei sa rasufle usurata, o perioada, in fata valului de bolsevizare care urma sa insangereze abund natiuni libere europene. Romanii, profund credinciosi, au respins comunismul ateist cu toata fiinta lor. Romania Mare a stat ca o piatra tare, in capul unghiului templului european, continuand misiunea istorica a poporului roman la Gurile Dunarii, portile Europei. Aceeasi si astazi. Tocmai de aceea, cancelariile occidentale au inceput sa priceapa ca o Romanie puternica, unita, ar fi in interesul noii constructii, a Uniunii Europene largite.
Americanii stiu acest lucru, de cu mult inainte. Imediat dupa sfartecarea Romaniei in urma Pactului Hitler-Stalin (care vedem ca-si pastreaza valabilitatea si astazi), un trimis special al Guvernului american, ilustrul istoric Charles Upson Clark, sintetiza in lucrarea sa monumentala “United Romania”: “Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei… Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului… a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta”.
Daca americanii au sedimentat toate aceste informatii si astazi sunt aici, cu noi, la Marea Neagra, dambovitenii nostri de la putere sunt ca aluviunile: daca nu devin namol, azi sunt aici, maine prin vreo insula. Din pacate, nu a Serpilor. Altfel nu se explica cum tocmai cel ce ar putea sa fie Anul Unirii a fost uitat din capetele “profesorilor” si a “istoricilor” care colcaie si fojgaie prin Administratiile de la Cotroceni si Victoriei.
De la Baltice aflam cate ceva despre ce inseamna demnitate nationala pentru un alt popor mic si curajos: lituanienii au facut nota Moscovei pentru crimele facute in perioada regimului de ocupatie comunist (ceva ce ar fi trebui sa se regaseasca si in “Raportul Tismaneanu” scris de “fratii Grinch”). Vilnius pretinde Kremlinului, pe langa scuzele oficiale, si 28 de miliarde de dolari despagubiri.
Basarabenii si alaturi de ei toti romanii cu credinta in suflet au sperat si mai spera inca in reinvierea demnitatii nationale a neamului romanesc. Pentru ei, romanii care au facut Unirea in 1918 si pentru noi, romanii lui 2008, Nicolae Iorga scria: “Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!”

Azi noapte a inceput razboiul la Marea Neagra
Trupele aeropurtate americane au fost plasate in masa in Dobrogea, depasind capacitatea aeroportului Kogalniceanu si ocupand si alte baze din portul militar Constanta, dupa ce bulgarii le-au refuzat in ultimul moment aterizarea.

Profitand de intuneric si vremea rea, ca si de lipsa de profesionalism a presei romane, care batea zapada in piua si-i canta pe Ionii din politica si afaceri, avioanele Hercules au lasat pe teritoriul romanesc un numar necunoscut de militari americani. Dupa ultimele informatii obtinute din surse americane de la centrul SECI verificate de reporterii ZIUA ON LINE la cartierul general SHAPE, comandourile SEAL au ocupat in cursul noptii Insula Serpilor plasand mine pe Canalul Bastroe si de-a lungul coastei, pana la Odesa. Aliatii turci patrulau deja de cu seara in zona stramtorii Kerci, gata de interventie in cazul in care navele Ucrainei vor sustine flota Rusiei. La cererea Georgiei, trupele speciale de interventie rapida ale NATO au ocupat pozitii in Osetia de Sud si Abhazia in timp ce Armata Romana a avansat pana la Nistru garantand Transnistriei independenta, cu conditia ca paramilitarii kazaci sa nu intervina in conflictul armat de la Marea Neagra.

Mai multi timisoreni, craioveni, bucuresteni si constanteni au incins firul 911 raportand o mare de obiecte neidentificate pe cerul patriei. Echipele STS au fost insa instruite sa-i linisteasca pe reclamagii, sugerandu-le ca s-au uitat prea mult la OTV. De fapt, traficul in vazduhul sudului Romaniei a fost aglomerat, eleron la eleron, de sutele de F-22 Raptor decolate de la baza Aviano, dupa ce ungurii au sugerat ca nu pot face fata, la sugestia noului sef al informatiilor maghiare, instruit la scoala KGB. Italienii insa, ca intodeauna mai rapizi, informasera deja rusii, in baza bunei intelegeri stabilite odata cu parafarea contractului pentru gazoductul “South Stream”. Conform agentiei Xinhua, Vladimir Putin, care sarbatorea nasterea Domnului pe stil vechi in postura de Mos Craciun, si-a abandonat barba, caciulita si jucariile copiilor si a inceput sa apese pe butoanele rosii ale servietei speciale, declansand mai multe rachete de pe submarinele prezente in Marea Neagra si Mediterana. Scutul american anti-racheta a fost insa deja amplasat in secret in Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice, in ciuda opozitiei agentilor de influenta ai Rusiei din aceste tari NATO si UE. Dupa prima rafala, esuata, Putin i-a dat ordin fostului cancelar german, Gerhard Schröder, sa puna la punct balticele, invocand Pactul Ribbentrop-Molotov. Intr-o prima instanta, angajatul Gazprom a promis ca va trimite niste neo-nazisti stangisti ca sa se intalneasca cu Nashii (“Ai nostri”) pe conducta care leaga Germania de Rusia pe sub Marea Baltica. Pentru crearea unui front strans al neo-kominternistilor impotriva invaziei imperialiste americane la Marea Neagra, la Bucuresti a fost solicitat Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica care a promis ca va trage chemarea la lupta cu un rasunator “intelectuali din toate tarile, uniti-va!”, difuzat intre ei prin intermediul intregului tiraj al revistutei “22″. Grupul pentru Dialog Social s-a intrunit, “sub asediu”, reclamand presedintelui Traian Basescu ca neinformarea societatii civile, pentru a-si putea face bagajele la timp, “este inspirata din practicile vechii Securitati”, “in dispretul fata de statul de drept”.
Dupa cum a avertizat si ZIUA inca din urma cu trei ani si dupa cum sintetizeaza si The Globe and Mail astazi, un motiv pentru declansarea razboiului in aceasta zona tine chiar de geografie (de unde si geopolitica). Un al doilea tine de impartirea sferelor de influenta ale lumii, care imbratiseaza toate aspectele, de la controlul politic la cel cultural si economic.
Dar, daca razboiul care vine ne va gasi la fel de nepregatiti ca in fata unei simple viscoliri a iernii, sunt curios cum o sa reziste, dupa, tot guvernul, in Siberia…

Victor RONCEA

Articole de opinie publicate in ZIUA de la inceputul anului acesta, cand intreaga romanitate sarbatoreste 90 de ani de la Marea Unire
Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova