Posts Tagged ‘dan badea’

„Dragă Nuşulică”… Tatal adoptiv al lui Vintu, tigan lautar, si o scrisoare gasita de pomina. Jurnalistul Dan Badea pe urmele lui Sorin Ovidiu Nuşulică.


Dan Badea: În urmă cu opt ani, pe când mă aflam la Evenimentul Zilei, am primit la redacţie o scrisoare adresată lui Sorin Ovidiu Vîntu de o persoană care susţinea că este tatăl adoptiv al miliardarului. Pentru că scrisoarea începea cu „Dragă Nuşulică”, iar informaţii despre tatăl FNI apăreau de peste tot, nu i-am acordat prea mare atenţie.

Îmi amintesc doar că am sunat atunci la numărul de telefon indicat de expeditor, dar nu mi-a răspuns nimeni şi, în plus, l-am întrebat şi pe Sorin Vîntu dacă îşi aminteşte ca în trecutul său să fi existat un tată adoptiv cu numele Vasile Ghervas. Vîntu a negat orice legătură cu o asemenea persoană („sunt aiureli, probabil este cineva care vrea bani de la mine, mi-a răspuns SOV, la telefon), iar eu am pus scrisoarea într-un dosar.

Zilele trecute am dat din nou, întâmplător, peste acel document şi observînd apelativul cu care era alintat SOV, „Nuşulică”, am înţeles, brusc, faptul că expeditorul este, într-adevăr, cineva care l-a cunoscut pe Sorin Vîntu.

Epopeea integrala la Adevaruri necesare, prin investigatii la cheie

Filmul cu prima parte a interviului cu tiganul lautar la Curentul

DAN BADEA: Umbrarescu, preferatul lui Basescu, spalat de procurorul mos Craciun. Cum i-a sucit mintile "investigatorului" la comanda "independenta" lui Vintu, Emilia Sercan?

Dan Badea: Interventie prezidentiala pentru «regele asfaltului»

PresedinteleTraian Basescu a intervenit, in urma cu trei ani, la ministrultransporturilor de atunci, Traian Dobre, pentru achitarea unor datoriide peste 4.500 de miliarde lei pe care ministerul le avea fata decativa oameni de afaceri. Printre beneficiarii acestei interventiiprezidentiale a fost si Dorinel Umbrarescu. „(…)Era firma luiUmbrarescu, celebrul «rege al asfaltului». Avea neincasati 1.600 demiliarde (lei vechi, n.r.) la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sadistrugi o asemenea firma neplatind-o“, a declarat ulterior Basescu.Interventia presedintelui Basescu pentru firma magnatului din PodulTurcului a fost pe cat de inexplicabila, pe atat de abuziva.Inexplicabila deoarece, conform declaratiei lui Umbrarescu, acesta nu aadresat niciun memoriu presedintelui Basescu, si abuziva deoareceintarzierea platii lucrarilor efectuate de firmele lui Umbrarescu afost parte din intelegerea pe care afaceristul bacauan a avut-o cu„nasii“ sai din Ministerul Transporturilor si din PSD (cuplulMitrea-Sechelariu). Referitor la acest ultim aspect, iata ce a declaratSechelariu pentru un cotidian local: „Si eu, cand am asfaltat toatestrazile din oras, inainte de alegeri, am facut-o in scop electoral.Recunosc sincer ca asta am urmarit. Si atunci s-au grabit unii sa spunaca am cheltuit toti banii orasului. N-a fost insa asa, pentru ca eu amapelat atunci la firma lui Dorinel Umbrarescu, cu care am avut ointelegere: asfaltezi in mai si iunie, insa banii ti-i dau pana inmartie anul viitor“. Ulterior, in septembrie 2006, un consortiu compusdin firmele trioului Umbrarescu – Besciu – Casuneanu a castigatlicitatia pentru realizarea primului tronson din autostradaBucuresti-Brasov, contra sumei de 200 milioane de euro.

Cum Gardianul si-a suspendat si site-ul, articolul integral al “investigatorului” la comanda de la Atac la persoana poate fi regasit pe InfoNews 

In-dependenta care i-a sucit mintile bietului Badea: Emilia Sercan, manager la departamentului de investigatii al Realitatea-Catavencu

Publicat pe 30 ian. 2008 la 12:12 | 
realitatea catavencu,departament investigatii

Emilia Sercan este, de la 1 februarie, managerul departamentului de investigatii al trustului Realitatea-Catavencu

Trustulde presa Realitatea-Catavencu a infiintat un nou departament deinvestigatii, reportaje, documentare si anchete, care va fi condus dela 1 februarie de Emilia Sercan.

Emilia Sercan a fost investita in functia de manager al noului departament si va avea in subordine 30 de persoane.

Sercanse va muta de la 1 februarie 2008 la Realitatea-Catavencu, dupa ce inultimii 5 ani, pana in prezent, a lucrat la Evenimentul Zilei pe unpost similar.

Departamentul de investigatii, anchete sireportaje va realiza materiale atat pentru presa scrisa si televiziune,cat si pentru celelalte media ale grupului, avand in vedere toatedomeniile de activitate, punand accent in special pe sfera politica,economica si sociala.

Emilia Sercan este absolventa a Facultatiide Jurnalism din Sibiu si are 11 ani de experienta in presa scrisa. Aactivat in presa locala, ca reporter si editor-coordonator, apoi alucrat pentru Curierul National, in pozitia de redactor aldepartamentului de evenimente si investigatii.

In ultimii cinciani, Emilia Sercan a facut parte din echipa cotidianului EvenimentulZilei, unde a fost redactor si apoi seful departamentului deinvestigatii.

Realitatea-Catavencu detine posturile RealitateaTV, Romantica TV si The Money Channel, retelele Radio Guerrilla siRealitatea FM, agentia de presa NewsIn si publicatiile AcademiaCatavencu, Cotidianul, Business Standard, Money Express si Le MondeDiplomatique.

 Daily Business 


Reporter Virtual: Sefa sectiei investigatii a Evz pleaca la Vantu
Posted on by Tiberiu Lovin

Update: Sercana fost numita sefa unui departament de investigatii(Realitatea-Catavencu) combinat cu reportaje si documentare. Era ovorba:prost sa fii, noroc sa ai. Noroc de SOV care a gasit o atentie(sa nu-i spui chiar spaga) eleganta de a inchide gura unui ziaristcare scria din cand in cand despre el si ii tulbura apele, chiar dacamajoritatea articolelor erau slabute si fara cartus pe teava. Update: PetreRachita vine si el la sectia noua de la Realitatea. El paraseste Antena3 a carei sectie de investigatii a fost desfiiintata. S-a razgandit omul. Insfarsit, Evz scapa de Emilia Sercan, supranumita de revista Ringier“doamna Holmes”. Este vorba evident de sefa departamentului deinvestigatii pe cale de disparitie. Nu o da nimeni afara, ci pleaca debuna voie la …yupy Realitatea tv, potrivit surselor mele beton dinaceasta televiziune misto de stiri. Loc in care SOV construieste osectie de investigatie pentru ca ne apropiem de alegeri. Si cine savina daca nu persoana care a scris destul de mult si pe langa despreVantu. Stiu ca Sercan a mai avut oferte, dar tura asta nu a fost instare sa le refuze. Felicitari celor de la Evz care scapa printredegete un investigator bestial, dar pentru gazeta de perete. Acumvorbim de peretele lui Vantu. In scurt timp va voi dau linkuri catrearticolele Emiliei Sercan despre SOV, actualul ei patron. Drum bun!Uitati aici un interviu cu proapsatul ei angajator: interviu. Nu mai am chef sa caut, dar va dau un articolcare nu spune nimic decat “senzational, Vantu a cumparat fara aprobareaAGA, dar nu era ilegal”. Totul pe o pagina de ziar. Mare-i gradina lainvestigatii si multi geniali in ea. PS Emilia: ai grija sa nu te intorci ca Oana Dobre, care, curios, lucreaza cu juma de norma si pentru Vantu batut de Evz. NOTA:Urmeaza si intrebare: ce se intampla cu sectia de investigatii? Aminteles ca e cam pe duca. Astept news din interior. Turnati ca eu suntslobod la lansat zvonuri :) .

Ce scria Sercan inainte de a fi cumparata de Vintu (text recuperat tot gratie InfoNews): Casa Vantului, scoasa la licitatie

– 

Casa Vantului, scoasa la licitatie 

Imobilul in care locuieste Sorin OvidiuVantu va fi vandut pentru a acoperi o datorie catre fostul sau partenerde afaceri Mihai Iacob 
 Luxoasa casa situata pe strada Paris, la numarul 34, in „zona zero”a Capitalei, unde locuieste Sorin Ovidiu Vantu, va fi scoasa la licitatieluna viitoare. Decizia judecatoreasca este definitiva si irevocabila.
Litigiul ce implica imobilul in care locuieste Vantu a plecat de laun bilet la ordin, emis in 2001 de o fosta firma a controversatului omde afaceri si neplatit nici pana acum.
Pelerinaj ca la sfintele moaste
Dupa ce oficial a iesit din toate firmele pe care le-a avut la vederesi a renuntat la biroul din sediul Gelsor, Vantu a transformat casa dincentrul Capitalei intr-un adevarat cartier general pentru intalnirile salede afaceri. Vantu a fost vizitat la aceasta adresa de oameni de cultura,jurnalisti celebri sau afaceristi.
Ieri, in numai doua ore cat o echipa EVZ a stat in fata imobilului,au putut fi vazuti intrand si iesind fostul patron al postului RealitateaTV, Silviu Prigoana, si fostul director al Teatrului National Bucuresti,Dinu Sararu.
Sorin Ovidiu Vantu are probleme imobiliare. Casa din Bucuresti in carelocuieste controversatul om de afaceri, pe strada Paris, la numarul 34,va fi scoasa la licitatie la inceputul lunii viitoare, in urma unei deciziijudecatoresti, definitive si irevocabile. Dupa ce, oficial, a iesit dintoate firmele pe care le-a avut la vedere si a renuntat la biroul din sediulGelsor, Vantu a transformat casa din centrul Capitalei intr-un adevaratcartier general pentru intalnirile sale de afaceri.
O casa pentru un bilet la ordin
Imobilul, situat in cartierul Dorobanti, a devenit „vedeta” unui procesdeschis de societatea Dramiral Group, al carei director general este MihaiIacob, impotriva firmei Gelsor Network SA, care i-a apartinut lui SorinOvidiu Vantu, si care s-a transformat in Imobiliar Network 2002 SA. Litigiulcare implica imobilul a plecat de la un bilet la ordin emis pe 18.12.2001,scadent la data 28.12.2001, de zece miliarde de lei, din care nu s-au achitatdecat cinci milioane de lei, in afacerea cu actiuni ale Bancii Romane deScont. Potrivit lui Mihai Iacob, directorul Dramiral Group, procesul afost deschis impotriva Gelsor Network SA, firma care la vremea respectivaavea ca actionar majoritar Grupul Financiar Gelsor, detinut cu 99,74 lasuta din participatii de Sorin Ovidiu Vantu.
Vlad Paraschiv, administratotrul Dramiral Group SA, ne-a declarat ca,in momentul de fata, datoria pe care trebuie sa o recupereze de la ImobiliarNetwork 2002 SA se ridica la 14,6 miliarde de lei.
SOV ne-a declarat ca este un simplu chirias in casa de pe strada Parissi ca nu are nicio legatura cu actionarii firmei Imobiliar Network 202SA, care, intamplator, sunt fosti angajati ai sai la Gelsor. „Discutaticu companiile implicate in aceasta poveste. Este un litigiu intre douacompanii, asa ca nu ma intereseaza. Eu stau aici cu chirie. Probabil cao sa stau cu chirie in alta parte. Pot fi chirias, bine mersi, si la Marriott,si in alta parte”, ne-a declarat Sorin Ovidiu Vantu.
Totusi, casa in care locuieste chiriasul Sorin Ovidiu Vantu este grevatade un sechestru asigurator in favoarea Parchetului General inca din 2003.
Sediul Institutului Cervantes
Casa de pe strada Paris a fost evaluata in urma unei expertize tehnicela 28 de miliarde de lei, adica aproximativ 750.000 de euro. Imobilul esteformat dintr-un teren de 1.109 metri patrati si doua constructii aflatepe aceasta suprafata. Casa ocupa 263 de metri, iar o alta anexa – 41 demetri patrati.
Intre 1985 si 1998, imobilul de pe strada Paris a servit drept sediupentru Serviciul cultural al Ambasadei Spaniei la Bucuresti. In 1994, cuprilejul vizitei in Romania a fostului premier spaniol Felipe Gonsales,serviciul s-a transformat in Institutul Cervantes, institutie nonprofitcare are scopul de a promova limba si cultura spaniole. Institutul Cervantessi-a mutat sediul de la aceasta adresa in 1998, cand s-a schimbat proprietarulimobilului.
„Cartierul general”
Resedinta lui SOV din strada Paris este una dintre cele mai elegantecase din Cartierul Dorobanti. Daca despre aceasta locuinta spune ca esteinchiriata, Vantu detine o proprietate in comuna Corbeanca, langa Bucuresti.Dupa ce a iesit din afacerile derulate in Romania, dar s-a profilat peconsiliere financiara, SOV a transformat casa de pe strada Paris in loculsau preferat de intalnire.
Vantu a fost vizitat la aceasta adresa de oameni de cultura, jurnalistide prestigiu sau afaceristi. De altfel, ultimul interviu luat afaceristuluipentru seria de materiale „Top 10 – Cei mai puternici romani” a fost realizattot in casa care va fi scoasa la licitatie.
Vizita de la Sararu si Prigoana
Ieri dupa-amiaza a fost agitatie mare la casa unde locuieste Sorin OvidiuVantu pe strada Paris. In decurs de doar doua ore, pe poarta au intratsi au iesit mai multe persoane. Printre vizitatori s-au numarat fostulpatron al postului Realitatea TV, Silviu Prigoana, si fostul director alTeatrului National Bucuresti, Dinu Sararu, care nu au stat prea mult timpinauntru. Poarta imobilului s-a deschis de cateva ori in respectivul intervalpentru a face loc unor autoturisme care au demarat in graba.
Locuinta lui Vantu este, de altfel, atent monitorizata cu ajutorulcamerelor de supraveghere, intrarile fiind bine pazite de bodyguarzi. Odata la cateva minute, acestia ieseau in fata portii, verificand cu privireamasinile parcate de-o parte si de alta a strazii, precum si cei cativatrecatori care au circulat pe trotuar. (Andi Laslau)
Aghiotantii lui Vantu, actionari la Imobiliar Network
Firma Imobiliar Network 2002 SA este, de fapt, fosta Gelsor NetworkSA, companie infiintata de Sorin Ovidiu Vantu. Prin aceasta societate,membra a grupului Gelsor, Vantu a fost acuzat ca ar fi deturnat de la FNIpeste 100 de milioane de dolari. In prezent, actionarul majoritar (99,9a)al Imobiliar Network este Stonecom Limited, un off-shore infiintat in paradisulfiscal din Cipru. Adica tot acolo unde, prin intermediul altui off-shore,Elbahold Limited, se scurge o buna parte din profitul companiei Petromservice.Aceasta companie este controlata de sindicalistul Liviu Luca, cel care,oficial, l-a angajat pe SOV pe post de consilier financiar.
Restul nesemnificativ al actiunilor Imobiliar Network se imparte intrecolaboratorii parintelui FNI. Cel mai vizibil dintre acestia este SorinOvidiu Freciu, realizatorul emisiunii „Realitatea Bursiera”, difuzata depostul Realitatea TV.
Freciu a fost chiar presedintele companiei Gelsor, fiind unul dintreaghiotantii traditionali ai lui SOV. In structura Imobiliar Network 2002SA mai apar alte trei personaje: Radu Bobu, Octavian Turcan si GhenadieNipomici.
Daca numele primilor doi nu spun, deocamdata, mare lucru, cel al luiGhenadie poate fi intalnit in dezvaluirile recente ale EVZ, care au radiografiatcaruselul de firme controlat de off-shore-ul cipriot Comac Ltd.
Reprezentantii casutei postale
Cetatean moldovean, specializat in consultanta financiara, GhenadieNipomici apare obsesiv in firmele romanesti controlate de Comac Ltd. Asase explica faptul ca Nipomici este unul dintre reprezentantii din Romaniaai off-shore-ului Comac Ltd., asa cum reiese din informatiile facute publicede Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Mai exact, conform CNA,Comac Ltd. este actionar majoritar in firma Expresiv SA, care a primitde la CNA licenta de functionare a postului Radio Total. Desi legislatiaromana impune ca actionarii posturilor de radio si de televiziune sa fiecunoscuti, ca persoane fizice, si nu juridice, in cazul Radio Total, adevaratiiproprietari raman in umbra.
Conform CNA-ului, in spatele suveicii de off-shore-uri s-ar afla treiciprioti: Antis, Stelios si Georgios Triantafyllides. De fapt, acestiasunt avocati ai firmei „Antis Triantafyllides and sons” din Cipru si nusunt decat „proprietari nominalizati”, adica doar ii reprezinta pe adevaratiiproprietari. Dan Stratan, un alt  personaj care reprezinta off-shore-uldin Cipru in diverse afaceri din Romania, a fost presedinte al SVM Gelsor. ( Mihai Munteanu  [email protected]; Catalin Prisacariu [email protected])
Securea razboiului nu a fost ingropata
Conflictul dintre directorul Dramiral, Mihai Iacob, si SOV a inceputin urma cu aproape patru ani. In noiembrie 2001, Gelsor a cesionat grupuluiDramiral 65a din actiunile detinute la Banca Romana de Scont (BRS), pentru4,2 milioane de dolari, ce urmau a fi platiti in patru ani. BNR a respinscererea firmei lui Iacob de a prelua BRS, introducand administrarea speciala.
Incidentele dintre cei doi au avut la mijloc si cotidianul „Curentul”,ziarul pe care Mihai Iacob l-a cumparat de la SOV. La inceputul acestuian, un fotoreporter al ziarului „Curentul”, care fila de cateva zile casalui Vantu, a fost agresat de bodyguarzii afaceristului. Vantu l-a acuzatatunci pe Mihai Iacob de hartuire prin intermediul ziarului „Curentul”,subliniind faptul ca nu are nicio legatura cu dosarul penal „RAFO”, incare era inculpat patronul Dramiral. Cercetarea lui Iacob a fost inceputain 2002, dupa o plangere depusa de RAFO privind disparitia a doua milioanede dolari din conturile detinute la BRS.
La inceputul acestui an, Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitieanunta faptul ca urmarirea penala este in curs de efectuare.
(Andi Laslau)
Sub sechestru, la cererea procurorilor
Imobilul situat in strada Paris 34 a fost pus sub sechestru de catremagistratii Judecatoriei Sectorului 1, la cererea procurorilor care instrumenteazadosarul „Banca Agricola”. Potrivit unor surse judiciare, in aceasta cauza,Sorin Ovidiu Vantu este acuzat de infractiuni de coruptie si spalare debani. Ancheta a fost demarata de Parchetul General in mai 2003. Procuroriiau stabilit ca, in perioada septembrie 1998-martie 1999, Vantu i-ar fideterminat pe Liviu Adrian Istrate si pe Gabriel Tisler sa-si incalce atributiilede serviciu si sa aprobe conversia unui imprumut obligatar in actiuni supraevaluateale SC Gelsor SA, fara ca obligatiunile sa fi ajuns la scadenta si faraaprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurarii de la fosta BancaAgricola. Potrivit procurorilor, Vantu ar fi pagubit Banca Agricola cupeste 4,6 milioane de lei (46 de miliarde de lei vechi). (Raluca Dan)
Cum se poate controla un off-shore
In Cipru, directorii si proprietarii nominalizati ai unei societatioff-shore sunt trecuti in registrele publice. Dupa constituire, directoriinominalizati dau o imputernicire generala unui tert, prin care i se transmitacestuia toate drepturile. Acest tert poate fi adevaratul proprietar alfirmei. In cazul in care adevaratul proprietar (beneficiarul) nu dorestesa-si dezvaluie identitatea, atunci directorii nominalizatii vor semnacontractele, contra cost. Cele trei metode de a ascunde adevaratii beneficiariai firmelor off-shore sunt urmatoarele:
1. Letter of resignation – declaratia de renuntare la functia de director.Aceasta declaratie se remite beneficiarului, semnata, dar fara data.
2. Stock transfer from – formular pentru transmiterea dreptului deproprietate asupra actiunilor. Actele sunt semnate de proprietarul nominalizatsi transmise beneficiarului.
3. Controlul asupra conturilor – functionarii nominalizati nu au dreptde semnatura, ci doar adevaratul beneficiar al firmei.



Nota mea: Of, of. Vorba lui Vintu: Ce presa mea?…

LIVIU TURCU il scutura pe Dan Badea si demasca intentiile manipulatorii ale gastii antiromanesti de profitori ai tuturor regimurilor in frunte cu Tismaneanu si Patapievici. PLEASCA Geoana sau Basescu?

Zilele trecute l-am eliminat pe Dan Badea din “Blog Roll”. Dupa ce am scris si am vorbit despre el ca exemplu de jurnalism independent am constatat ca isi transfera credibilitatea castigata mediatizand facaturi de cazuri si facaturi de jurnalisti, pretins independenti, din zona infractorului Sorin Ovidiu Vintu. Dar ce a pus capac a fost cand am mai gasit pe blogul lui – si, deci, automat, pe “blog roll”-ul meu – o pseudo-analiza din zona unui alt infractor, moral si profesional: Vladimir Tismaneanu. Este vorba de reproducerea unui oarecare tasmanian de serviciu, Dragos Paul Aligica, preluat fara nici o nota critica de pe portalul HotNews, fabrica de “media independenta” care ii apartine tot lui Sorin Ovidiu Vintu. Or, una este sa mai preiei o stire si alta sa propagi manipularile unui grup ideologic dusman Romaniei. In patologia sa, Sorin Ovidiu Vintu, o veritabila antena a Moscovei la Bucuresti (si, de acum, si la Chisinau), se joaca alaturi de diverse gasti anti-romanesti cu mintea oamenilor slabi pregatiti: in timp ce, pe de-o parte, isi asmute “catelusii rai” de la Realitatea, pe de cealalta ii pune sa linga pe “catelusii buni” de la HotNews. In ce priveste exponentul gastii antiromanesti coordonate de Vladimir Tismaneanu avem de a face cu un demers fraudulos de realipire a ei de Traian Basescu. Ca si in cazul iesirii tembele a lui Patapievici. Este o evidenta ca acest grup de profitori ai tuturor regimurilor a stat deoparte in perioada electorala. La conserva. In acest caz, Liiceanu a fost purtatorul lor de mesaj: la intalnirea de la GDS a venit dupa presedinte si a plecat inainte de finalul discutiei (avea treburi mai importante), lasandu-l pe Basescu sa-l caute, degeaba, in multime, pentru a-i da un raspuns la frustrarile sale de “cetatean invins”. Cel mai probabil intrega gasca – cu putine exceptii, bagate la inaintare ca acoperire – era convinsa de infrangerea lui Basescu si statea pe vine la portita de la Cotroceni gata sa intre cu surle si trambite in corul de aplaudaci ai lui Geoana. Iesirea stridenta a lui Patapievici prin interviul din La Vanguardia este echivalenta pe plan informativ cu “scandalul Soare”: disperarea camuflata prin “dezvaluirea-bomba” are ca subtext sa arate ca Patapievici ramane “intelectualul lui Basescu”. Halal intelectual! Este de subliniat – si de retinut – ca sponsorii lui Mircea Geoana, incepand cu Vintu (Idei in Dialog) si Patriciu (Dilema si FP) si terminand cu sustinatorii lui de peste ocean, sunt aceiasi cu cei ai gastii Patapievici-Plesu.
Lipsa de discernamant a lui Dan Badea, care din jurnalist de investigatii a devenit peste noapte trompeta unor impostori m-a facut sa-l elimin de pe blogul meu, temporar, sper, si cu dezamagire. Se pare ca nu am fost singurul care a constatat aceasta deraiere a jurnalistului sper, inca, independent. Sociologul Liviu Turcu, deranjat la randul sau, pornind de la gestul lui Dan Badea, gaseste prilejul de a-si expune opiniile cu privinta la tentativele grupului ideologic antiromanesc si mizele falsele lor analize, cu rol de manipulare si dezinformare. Public mai jos punctul de vedere al lui Liviu Turcu si astept, cu putintica incredere, ca Dan Badea sa-si revina.

Dr. Liviu Turcu: DESPRE APARENŢE ŞI REALITATE

La data de 9 decembrie 2009 HotNews.ro a postat un comentariu/analiza intitulat ‘Campania Geoana: Culisele internationale’ sub semnatura lui Dragos-Paul Aligica, material care apoi a fost preluat si postat de Dan Badea pe acest blog. Nu este un secret pentru nimeni ca Dan Badea s-a afirmat inca de la inceputul campaniei electorale ca un sprijinitor activ al presedintelui-candidat Traian Basescu folosind acest blog pentru a demantela cu talent si ingeniozitate mai toate manevrele cartelului politico-financiar aflat in spatele candidatului Mircea Geoana.In acest context decizia de a posta comentariul/analiza (de acum inainte voi folosi pentru simplificarea exprimarii termenul ‘analiza’) pare la prima vedere absolut fireasca intrucit are darul de a-i convinge pe cititori si, mai ales, pe sustinatorii activi ai presedintelui Traian Basescu ca victoria electorala, desi la un scor foarte strins, trebuie sa fie apreciata cu atit mai mult cu cit include infringerea unei aliante de forte politice internationale cu sediul la Washington si Moscova. Nici mai mult nici mai putin! O victorie deci a la David versus Goliat. Privita prin simpla prizma a confruntarii de tip propagandistico-electoral analiza nu ridica nici o obiectie intrucit asa cum se stie propaganda este in sine un mijloc de manipulare a opiniei publice si deci intotdeauna intr-un conflict acut cu realitatea.

Blogul lui Dan Badea nu a fost pina acum nici o clipa o platforma de propaganda politico-ideologica si din acest motiv s-a bucurat si se bucura de audienta cunoscuta. Acesta este motivul pentru care din respect pentru el si pentru cititorii seriosi ai acestui blog sint nevoit sa fac corectiile necesare pentru a mentine echilibrul firesc al intelegerii situatiei abordate de Dragos Paul Aligica. Adica o abordare a realitatii plivita de excesele manipulationiste de tip propagandistic.Iata de ce, propun cititorilor parcurgerea comentariului meu intr-o paralela cronologica cu analiza autorului mentionat mai sus ca un exercitiu analitic fundamentat pe doi vectori: informatia de ordin faptic si mecanismul logic al prelucrarii acestora.

Ce se afla in spatele demersului manipulativ?

Exista minimum doua modalitati de a citi analiza lui Dragos Paul Aligica: prima este de a o parcurge facind abstractie totala de pregatirea intelectuala si afilierea politico-ideologica a semnatarului; a doua, este de a o face prin raportarea continutului analizei la sorgintea cultural ideologica a acestuia. Pentru cineva, ca mine, cu o experienta de peste 35 de ani in politica internationala si mai ales a culiselor acesteia (imi cer scuze prin aducerea acestui argument personal dar este un punct de referinta absolut necesar pentru cititorul de buna credinta) aplicarea primei metode conduce la concluzia ca autorul face dovada unei regretabile ignorante in tratarea stiintifica a subiectului abordat. Nu ar fi nici primul si nici ultimul ‘analist’ post-decembrist care foloseste mass media ca mijloc de capitalizare politico-intelectuala in detrimentul acuratetei tratarii temelor abordate. Aplicarea celei de a doua metode pastreaza intact calificativul de ‘interpretare eronata’ a realitatii dar fiind facuta de un om educat in tara si strainatate (respectiv S.U.A, unde de altfel autorul analizei se afla si in prezent intr-o structura universitara) impune o serioasa amendare calificativa. Cu specializari atestate in domeniile cercetarii politice, economice si sociologice situatia de fata ridica la modul serios intrebarea “daca nu e ignoranta pura, ce se afla in spatele demersului manipulativ?”. Acesta din urma este evident cazul domnului Dragos Paul Aligica si asupra acestui aspect voi reveni mai tirziu.Si acum sa trecem la analiza propriu-zisa.

Abureala termenilor, conceptelor si surselor

Autorul isi incepe demersul prin invocarea unui argument de autoritate ce se vrea infailibil pentru cititorul de rind prin afirmatia calificativa facuta de cunoscutul cotidian al oamenilor de afaceri americani “Wall Street Journal”: “Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana”, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de “WSJ”, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington.
Mai intii sint obligat sa remarc ca afirmatia citata, prin finalitatea urmarita, este pe fond incorecta intrucit batalia dusa intre cei doi candidati nu a avut drept obiect esential opunerea „liberalismului economic” versus ce? termenul de comparatie lipsind ilogic si fiind inlocuit cu categoria „urmasii comunistilor lui Ceausescu”. In mod firesc autorul afirmatiei ar fi trebuit sa opuna „liberalismului economic” ceva de genul „adeptii planificarii economice de tip comunist” dar evident ca nu au putut-o face pentru simplul motiv ca grupurile de interese care l-au sustinut pe Mircea Geoana nu sint nici pe departe sustinatorii unei asemenea conceptii, administratia PSD fiind cea care a executat si negociat reformarea economico-financiara ce a permis intrarea in Uniunea Europeana. Apoi, autorul introduce printr-o intentionat alambicata formula stilistico-logica afirmatia ca din parcurgerea stirilor difuzate de agentiile romane de stiri ( a se observa absenta unei informatii precise la adresa identitatii acestora) „potrivit unor surse citate de WSJ” (si acelea neprecizate) „liderul social-democrat a fost candidatul preferat atit de Moscova cit si de Washington”. Aceasta ultima afirmatie extrem de vaga va deveni cu toate acestea pilonul fundamental pe care autorul isi va desfasura ulterior intreaga analiza, adaugind generos inca doi vectori, respectiv Bruxelles si „spatiul german” definindu-le ca „cele patru teatre majore de operatiuni pro-Mircea Geoana”.
Nefericita inspiratie, exceptind desigur precum am spus incadrarea de la bun inceput a analizei in categoria materialelor de serviciu de tip manipulationist-propagandistic.

Rolul Moscovei a fost expediat mult prea rapid (normal 🙂

De referintele ‘analitice’ cu privire la rolul Moscovei autorul scapa foarte repede intrucit, citez, „desi neclare in amanunt, dovezile sint evidente” cu recomandarea ca istoricii sa clarifice ulterior daca este vorba sau nu de „tradarea intereselor nationale”. Mai adauga si un citat din avertismentul dat de catre presedintele Traian Basescu ambasadorului rus si cu asta autorul expediaza ‘stiintific’ primul si de fapt cel mai important, din punct de vedere al realitatii, ‘teatru major de operatiuni’ externe. Formularea este, cu tot respectul pentru educatia autorului, demna de Giga. Noroc cu Dan Badea care timp de luni de zile i-a ajutat la modul informatiilor factuale pe cititori sa inteleaga cam cum stau lucrurile la acest capitol. Nu ar fi stricat ca si autorul sa fi parcurs aceste informatii inainte de a elabora analiza publicata la HotNews.ro. In ce priveste relatiile romano-ruse as sugera analistilor apropiati presedintelui Traian Basescu sa ia in dezbatere cit mai curind problema decalajului conflictual intre prezenta si ponderea capitalului rus in ramurile strategice ale economiei romanesti si substanta actuala a relatiilor politice bilaterale. Este o tema ce merita o abordare si solutionare de sine statatoare intrucit mai degraba decit mai tirziu, asa cum deja s-a putut constata cu ocazia alegerilor prezidentiale, se cere intelept solutionata in deplina concordanta cu interesele fundamentale ale statului roman..

Revenind, trebuie mentionat ca analiza termina la modul super-expeditiv si cel de al doilea ‘teatru major al actiunilor de sustinere a lui M.G.’, respectiv cel de la Bruxelles intr-un singur paragraf. Un esec total pentru M.Geoana intrucit s-ar fi lovit, potrivit autorului, scurt si necrutator de trei obstacole/bariere: sustinerea politica din partea ‘popularilor europeni’, asimetria credibilitatii celor doi candidati (banuiesc ca autorul vrea sa se refere la Comisia Europeana dar nu o face lasindu-l pe cititor intr-o totala ceata) si trei, faptul ca cei de acolo inteleg cel mai bine in raport cu restul cancelariilor europene (sic) cam cum e cu democratia in Romania si cine se lupta pentru ce. Si cu asta gata s-a terminat si cu analiza teatrului major numarul doi.

Stramba-dreapta si propaganda: ‘obiceiurile proaste mor greu’

Trecerea in revista a  operatiunilor de sustinere a candidatului social democrat pe ‘spatiul german’ are loc pe lungimea a sase paragrafe din care patru prezinta de fapt desfasurarea unei  singure operatiuni PR initiate ‘printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe…’ care ‘a organizat un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”’.

Descrierea operatiunii m-a facut sa zimbesc involuntar intrucit mi-a amintit ca la acest capitol lupul isi schimba parul dar nu si naravul intrucit acest gen de operatiuni au continuat fara pauza in perioada post-decembrie 1989 fiind de fapt in cel mai bun caz ‘copy-cats’ al celor organizate de serviciul de informatii externe in timpul regimului comunist. Deci cu alte cuvinte nimic nou sub soarele ‘democratiei originale romanesti’. Fapt este ca masurile informativ operative de contracare ale actiunii organizate de cartelul din spatele lui Mircea Geoana via Ministerul de Externe au constat din plasarea contra-manipulativa a delegatiei de ziaristi germani spre tabara sustinatorilor presedintelui Traian Basescu, respectiv o discutie ‘lamuritoare’ atentie, in afara programului oficial, intre altii cu liderul Valeriu Stoica si un numar de ziaristi ‘independenti’ care au ‘echilibrat perceptia nemtilor despre realitatea romaneasca’. Sint convins ca la momentul respectiv cel putin o parte din jurnalistii oaspeti, oameni cu experienta profesionala, au avut instantaneu perceptia unui deja vu ante dar si post-1989. Isi vor fi zis, ‘obiceiurile proaste mor greu’ (‘bad habits die hard’). Ce nu spune autorul in analiza sa este faptul ca mentionarea lui Valeriu Stoica nu este tocmai intimplatoare, acesta din urma fiind co-autor cu Dragos Paul Aligica la lucrarea intitulata “Reconstructia dreptei. Intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc”.
Cit despre ‘momeala proiectului Johannes’ menita sa induioseze defintiv factorii politici de la Berlin autorul o expediaza rapid printr-o lovitura de biliard cu doua trimiteri simultane: prima este lansarea formulei insinuante dar nesustinuta in vreun fel ca promotorii lui Geoana/Johannes au folosit filiera Schroeder pentru a crea o alianta de sustinere electorala ad-hoc ruso-germana datorita pozitiei ocupate de acesta din urma in structurile Gazprom; a doua, ca legaturile PDL cu partidele de dreapta din Germania au fost si sint atit de puternice incit au contrabalansat presupusa alianta germano-rusa prevalind in final. Ametitor, cind te gindesti chipurile ce potential de influenta europeana au partidele politice din democratia romaneasca dar cit de putin au fost in stare sa faca pentru omul de rind din tara…

Umflarea cu pompa a “factorului american” din spatele lui Geoana

In sfirsit, cum zice autorul, ‘mai ramine operatiunea americana’, un teatru major caruia ii atribuie in cadrul analizei partea leului. Aceasta parte are darul de a juca rolul de efect final al ‘fristii pe tort’ sau daca tinem seama de esecul suferit  de cartelul pro-Mircea Geoana ‘bomboana pe coliva operationala’.  Aici, autorul se doreste a fi nu numai convingator in fata cititorului, dar si sa-si si etaleze in sfirsit capacitatea de a face judecati logice si politice infailibile. Teza de baza este ca Mircea Geoana fiind ambasador in timpul fostei administratii democrate si-a creat relatii speciale cu establishmentul (banuiesc ca asta a vrut sa spuna D.P.A.) ce reprezinta coloana vertebrala politica a acestui partid. A doua premisa ar fi ca perioada in calitate de candidat prezidential pentru Mircea Geoana a coincis cu instalarea la Casa Alba a unei noi administratii americane Democrate, respectiv a presedintelui Barak Obama. Concluzia ‘naturala’ ce urmeaza celor doua premize este ca noul presedinte si administratia sa il sprijina neconditionat pe Mircea Geoana intrind astfel prin masuri active in procesul sustinerii candidaturii acestuia in cursa electorala. Pentru un om cu educatia formala a lui Dragos Paul Aligica expunerea unui atare rationament il descalifica in plan intelectual, exceptind din nou postura constient asumata de agent manipulator al opiniei publice romanesti. Dar asta nu este inca nimic avind in vedere ca facind acest lucru, lasind de o parte pozitia partizana teoretica pro sau anti un candidat sau altul Dragos Paul Aligica contribuie la perpetuarea istoric exasperanta a unei perceptii fundamental eronate a modului in care functioneaza de facto sistemul politic american. O intelegere falsa a mecanismului intim al centrului decizional politic american care paraziteaza din pacate discretionar cultura politica a clasei politice, a factorilor birocratici si evident prin intermediul primelor doua si a opiniei publice romanesti. Cind afirm acest lucru am in vedere nu doar infirmitati de ordin intelectual ci mai ales efectele negative si uneori catastrofale ale acesteia in formularea pozitiilor oficiale si plasarea Romaniei ca stat pe tabla de sah a politicii internationale.

Perpetuarea unei facaturi: Geoana, Obama al Romaniei

Amendamentele aduse pe parcursul analizei precum relevarea politicii mercantile a power-brokerilor politici de la Washington care, exploateaza, spun eu, fara scrupule naivitatea interlocutorilor straini sint palide corectii ale unei abordari de fond complet eronate. Autorul atinge si limitele superioare ale ridicolului in raport cu realitatea cind plaseaza versiunea cu ‘Mircea Geoana, un Barak Obama al Romaniei’.  Mai mult, autorul foloseste tema sprijinului politic international pentru candidatul social democrat pentru a divaga spre o platforma de pe care executa un atac direct la baioneta la adresa politicii oficiale a actualei administratii.

Nu mai putin paradoxal este, de asemenea,  sa constati ca desi aliniat pro-forma doctrinei liberale, Dragos Paul Aligica, nu se sfieste sa devina concomitent un exponent activ al propagarii doctrinei si liniei politice factiunii ‘neo-conservatoare’ reprezentata de fosta administratie republicana. Prin antiteza el nu se sfieste sa atace deschis noua administratie democrata pentru linia politica externa promovata dupa venirea la putere.  Actualul presedinte este atacat la nivel personal atunci cind autorul ii imputa ‘tavalugul erorilor’ facute in raporturile geopolitice cu tarile Europei de Est si unde in mod ‘eroic’ ambasadorii acestor tari au facut front comun. Autorul califica, depasind cadrul unei abordari intelectuale, actuala administratie ca fiind una ‘ recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington’.  Ca prin ‘fragilitate’ autorul intelege clar la modul peiorativ decizii la limita iresponsabilitatii este limpede. Ceea ce ridica semne de intrebare este intelegerea de catre autor a definitiei ‘logicii real-politik-lui traditional american’ si care in contextul folosit ii submineaza propria-i judecata. Real-politik-ul traditional american exprima tocmai capacitatea de a face compromisuri in negocieri intr-un context ce limiteaza iar uneori in situatii limita chiar exclude vectorii de ordin ideologic dindu-se prioritate vectorilor de tip geopolitici.  Atunci cum se impaca afirmatia incriminatoare ca Statele Unite au luat o decizie iresponsabila cu privire la ‘scutul anti-racheta’ din Europa de Rasarit dar ‘eludeaza logica real-politik-lui traditional???” Pai decizia luata, si care analizata altfel la rece reflecta o superficiala interpretare de catre estici, confirma tocmai acest tip de politica si nu eludarea ei.

Suferind de o ciudata amnezie doctrinar ideologica autorul uita de asemenea ca Partidul Democrat este prin traditie depozitarul valorilor liberal-democrate progresiste iar grupul ‘neo-conservator’ a reprezentat un grupuscul doctrinar efemer aflat la extrema dreapta a Partidului Republican si respins in cele din urma la urne de majoritatea publicului.

Mistificarea rolulul trepadusului Guşă si pedalarea impotriva ortodoxiei romane

Cititorul ar trebui sa mai stie ceva atunci cind citeste analiza si ia in considerare argumentele aduse de autor privind contactele lui Gusa ca emisar al lui Mircea Geoana la Washington. Organizarea programului vizitei de catre o firma de lobby, este in sine pentru cine cunoaste mecanismul politic de la Washington argumentul suprem al absentei unor reale contacte preferentiale la virful piramidei politice. Via lobby aproape oricine platind sume considerabile poate avea contacte protocolare de un anumit nivel. Adevaratele contacte de substanta au loc in cu totul si cu totul alt mod decit cel descris de autor. Altfel, Paul Dragos Aligica nu scapa ocazia in virtutea ‘respectului’ pentru valorile liberale de a-l califica pe Gusa ca pe un exponent al ideologiei pan-ortodoxiste ceea ce ar trebui sa creeze cititorului nedumeriri de tip anxios avind in vedere asocierea absolut inedita a cartelului ‘comunist’ cu ‘ortodoxismul militant’. Atacul pe aceasta directie nu este insa intimplator si tine de afinitatile ideologice ale autorului ca membru al unui grup de interese care se lupta din greu sa inlocuiasca ponderea vectorului religios ortodox in viata socio-politica a Romaniei cu aspiratia de a-l inlocui cu o noua religie civica.

Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial, dar a pierdut si sprijinul unui important grup de influenta politica

Nici analizarea pozitiei luate de ambasadorul american la Bucuresti nu reflecta o corecta interpretare a situatiei reale. Daca liderii Partidului Democrat ar fi fost cu adevarat sustinatorii activi ai candidaturii lui Mircea Geoana ambasadorul dar si alti membri ai aparatului diplomatico-birocratic ar fi fost instruiti sa actioneze fie si acoperit in aceasta directie. Ambasadorul este potrivit propriilor afirmatii ale vice-presedintelui Joe Biden unul din prietenii sai apropiati si deci ar fi avut acoperirea politica necesara. Cert este ca nu a facut-o si asta nu a fost intimplator. Administratia americana a avut la aceste alegeri mai mult ca niciodata o pozitie politica absolut neutra nici unul dintre candidati neafectind in cazul victoriei la modul serios interesele Statelor Unite in zona. Mai mult, exact ca in bancurile cu radio-Erevan, candidatul Mircea Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial fie el si acoperit dar a pierdut in ultimul an si sprijinul unui important grup de influenta politica care investise in el mai bine de un deceniu. Despre cauzele acestei situatii voi vorbi cu un alt prilej, dar el demonstreaza cit de departe este autorul analizei de ceea ce se intimpla cu adevarat in culisele politicii americane.  Mircea Geoana calca rapid chiar daca din motive relativ diferite la acest capitol pe urmele lui Adrian Nastase. O situatie pe care la timpul respectiv am si facut-o cunoscuta in mod public.

HotNews si  “materialele de serviciu”

In sfirsit, din parcurgerea analizei nu rezulta in nici un chip o singura informatie factuala care sa demonstreze utilizarea de catre presupusele forte politice externe din spatele candidatului Mircea Geoana de pe cele ‘patru teatre majore’ internationale a panopliei de mijloace specifice informativ operative unor atari operatiuni. Acesta este adevaratul calcii al lui Ahile pentru credibilitatea demersului analitic intreprins de Dragos Paul Aligica. Si atunci qui prodest?  Fiind un apropiat al unuia din comisarii politici apartinind al asa-zisului grup oportunist al ‘intelectualilor lui Traian Basescu’ autorul pare a fi plasat post-factum (adica atunci cind victoria presedintelui candidat a devenit realitate) la HotNews.ro un material de serviciu. Desi destul de neglijent elaborata, aparitia analizei are rolul de a servi drept punct de sprijin pentru demonstrarea aportului public la campania de sustinere a presedintelui. Un prilej totodata pentru argumentarea justificativa a consolidarii pozitiilor deja ocupate si plasarii noilor pretentii egoiste si oportuniste ale membrilor grupului de interese mentionat. O actiune altfel mult mai usor de identificat si de argumentat decit ‘actiunile de tip conspirationist’ ale cancelariilor occidentale aflate  pe cele trei din cele ‘patru mari teatre operationale’. Dar despre asta cu alta ocazie.

In concluzie, personal nu cred ca sustinatorii cinstiti ai presedintelui Traian Basescu au nevoie, mai ales acum dupa victorie, de mistificari de acest gen. Nu de alta, dar simpla monitorizare de catre occidentalii incriminati a unor astfel de acuzatii pot aduce mai degraba suspiciune si neincredere in relatiile bilaterale cu daune evidente la nivelul apararii si promovarii intereselor nationale.

Dr. Liviu Turcu 
Nota mea: Intertitlurile imi apartin.

DAN BADEA si un AUTODENUNT rau: Barter intre seful SIE si seful EvZ, la ordinul Cotrocenilor. Ieri ca si azi: s-a schimbat clientul dar nu si stapanul

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Campania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag, indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul varsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam “sarcini” pe ambele “fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia “om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. “Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am “fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

Făceam parte din plutonul de execuţie al “mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a “hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind “execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000. O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, “Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea “civică” numită ad-hoc “Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de “campanie” intitulat “Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat “Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist“, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost “un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut “barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

Tocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de “periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare “istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

“Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ
Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O “greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. “Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la “Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu


Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost “Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior “DUNĂREA”.

Pentru cei care au uitat reamintim că “ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv “Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în “visteria” ţării.

Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107.Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul “noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa “Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet (vezi facsimil 2), în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de “Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este “Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA”, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : “Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), “Grivco SRL” (49, 1213 % ), “Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), “Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), “Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la “Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune “Antena 1”, cotidianul “Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei “Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. “Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv “a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la “Intact”-ul lui Voiculescu. Faptul că la puţin timp de la “reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 unprim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al “secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de constatat “mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează “întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este “intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative. DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). DacaVoiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Revenind la textul despre Rotaru (prezentat mai sus), după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în “amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?“, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria “Mr. Cornel Nistorescu”. “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: “Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?“…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?“- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. “Uită-l şi ocupă-te de ăsta!“, mi-a mai zis.

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. “Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul “Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!“. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul “Deschideţi arhiva ICE Dunărea“, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.
DAN BADEA

PS VR: No comment

DAN BADEA: OVREI PE MONICA?! O vrei, n-o vrei, ovreii sunt pe ea!

DAN BADEA observa ca Sexi Columbeanca e sub “ovrei”, la propriu si la figurat:

Fostul infractor Nati Meir şi-a lansat campania de strângere a semnăturilor pentru candidatura la preşedinţia României printr-un slogan cu tâlc: “O vrei pe Monica? Semnează pentru Nati Meir!”.

Prost vorbitor de limba română, evreul Meir a reuşit totuşi să creeze o sintagmă demnă de atenţia bizonului de la Bucureşti sau Tel Aviv, năucit de promisiunea jucăriei sexuale pe care scrie Monica Columbeanu. Escroc internaţional, Nati Meir înşeală însă şi de data asta aşteptarea prostovanului care semnează cu gândul la o tăvăleală meritată cu nevasta lui Columbeanu. Asta pentru că, la o posibilă revendicare a “premiului” , evreul poate invoca oricând că Monica este deja sub…el. Păi nu scrie acolo… OVREI pe Monica? Şi asta nu înseamnă că femeia este deja ocupată, cu ovreiul pe ea?

Dincolo de comicul situaţiei, pretenţia infractorului Nati Meir, condamnat deja pentru înşelăciune, pare şocantă. Asta dacă n-am şti că toată operaţiunea privind această candidatură serveşte unor scopuri ce vor fi dezvăluite în timpul campaniei electorale din toamnă.

GEOANA, mazilit oricum din CSAT, prin decizie a Curtii Constitutionale, face propaganda electorala in zi de alegeri. Se va rupe maine coaliţia PDLSD?

Mircea Geoană se face că se retrage din CSAT
07 iunie 2009

Mircea Geoană (foto), în calitatea lui de preşedinte al Senatului, a anunţat că se retrage din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), “pe motiv că nu admite folosirea imaginii pozitive a Armatei în scop electoral şi partizan de către preşedintele Băsescu”. El a făcut astfel referire la vizitele lui Traian Băsescu în taberele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, considerate de liderul PSD drept “acţiuni electorale” ale şefului statului – informează Mediafax.

Dacă acesta ar fi motivul real, atunci de ce nu s-o fi retras ieri, sau alaltăieri, când preşedintele Băsescu s-a aflat în Afganistan sau Irak? Pentru că a făcut-o azi, în ziua alegerilor pentru Parlamentul European, mişcarea lui Geoană nu este decât o încercare flagrantă de influenţare a votului.

Pe de altă parte, prin acest gest el a încercat să recupereze timpul pierdut (pentru partid) cu funeraliile ocazionate de “retragerea” în solul patriei a generalului Geoană.

Cât priveşte retragerea juniorului din CSAT, ea are, dincolo de semnificaţia electorală, şi una cât se poate de laică: e posibil să fi aflat, din surse CCR, că ordonanţa de urgenţă prin care a fost plasat în funcţia tocmai părăsită este neconstituţională. Ceea ce înseamnă că nu e suficient de prostănac.

PS. Tot mai multe indicii duc la concluzia că mâine se va rupe coaliţia PDL – PSD.
Presedintele Basescu in Afganistan

Imagini: Studioul Radio TV M100/ Armata TV/ MApN / ZIUA Online

EBa, lovita de frustrarile nevertebratei Mungiu-Tapalaga si de "comenzile venite din partea beneficiarilor politici sau mafioţi" – DAN BADEA

Renumitul jurnalist de investigatii Dan Badea, un as al anchetelor sensibile publicate in presa romana din ’90 incoace, ma baga in seama cu scandalul EBa-GDS, ocazie cu care am descoperit si blogul sau – ADEVĂRURI necesare, prin INVESTIGAŢII la cheie -, plin de informatii tari, care ar merita sa se regaseasca si in presa zilei. Redau analiza sa la obiect:

Frustrări colegiale, cu tonomate şi nevertrebate
07 iunie 2009

Un text publicat ieri, pe Blogul lui Victor Roncea, mi-a atras atenţia asupra unor mari frustrări colegiale.

Materialul încearcă să dea explicaţii unui atac furibund, concentrat asupra Elenei Băsescu şi executat recent prin intermediul lui Dan Tapalagă şi al Hotnews (vezi articolul “Cum va fi aleasă EBA: Cinci filiale PDL raportează în detaliu operaţiunea Voturi pentru Elena Basescu”).

Roncea e convins că atacul face parte, de fapt, din strategia de erodare a “brandului” Băsescu. “SOROS şi GDS introduc metodele active de atac la Eba cu ţintă asupra candidaturii lui Traian Băsescu. HotNews scoate arma “revoluţiei twitter” “ – anunţă colegul Roncea.

Am citit articolul incriminat şi, într-adevăr, el reprezintă fără dubii un atac la EBa şi PDL, executat după regulile activismului politic. Coroborat cu alte atacuri recente ale lui Tapalagă, se poate deduce fără prea mare efort intelectual, că autorul are o problemă de atitudine pe care nu cred că mai poate să şi-o corecteze. Ea s-a evidenţiat flagrant în articolul “Mârţoaga chioară”, publicat în 30 mai a.c. pe HotNews.

Dincolo de frustrările sale cunoscute, comparând-o (chiar şi alegoric) pe EBa cu o “mârţoagă chioară” (vezi textul), Tapalagă dovedeşte că e mult prea grobian ca să mai poată fi credibil în demersul său. Pe de altă parte, dacă el are într-adevăr dovezi pentru cele afirmate în textul publicat în coautorat pe HotNews, atunci PDL are o problemă, şi nu EBa, aşa cum greşit postulează Tapalagă şi “provincia”. Dacă PDL a decis să o susţină pe EBa în campanie dar şi la vot, atunci e treaba PDL-ului, ca partid, cu atât mai mult cu cât, în aceste condiţii, procentele transmise candidatei se scad din cele cu care e creditat partidul. Tehnic, asta nu poate însemna, în cel mai rău caz, decât o pierdere procentuală pentru partid, deoarece, teoretic, cu sau fără candidatura separată a Elenei Băsescu, partidul ar obţine cam acelaşi număr de parlamentari europeni. Prin urmare, aici nu avem de-a face, vorba lui Roncea, decât cu umorile frustraţilor tip GDS, sau a interesaţilor tip Soros.

Cu toate acestea, deşi mă îndoiesc serios cu privire la existenţa dovezilor privind jocul PDL(tehnica sondajului telefonic cu falsă identitate nefiind o dovadă, ci, poate cel mult, un ecou al propriei imaginaţii), Tapalagă poate susţine ce vrea, câtă vreme asta nu face parte dintr-un mecanism prin care se încearcă obţinerea unei influenţe sau reacţii la scara mare, aşa cum sugerează acelaşi Roncea. Dacă prin cele două tipuri de atac la Elena Băsescu, cel suburban, cu “mârţoaga” lui tata (adjectivul “chioară” face trimitere la Traian Băsescu) şi cel electoral, cu voturile asigurate de partid, el urmăreşte, alături de Alina Mungiu Pippidi, un atac la adresa lui Traian Băsescu, atunci înseamnă că răspunde unor comenzi venite din partea beneficiarilor politici sau mafioţi, cunoscuţi pentru generozitatea lor în timpul campaniilor electorale.

Cu o zi înainte de publicarea de către Tapalagă a “probelor” pe Hotnews, Alina Mungiu a ieşit şi ea la o şuetă în “România liberă”, scriind un text dezlânat din care pricepi cu greu cam ce doreşte să transmită fanilor. Două dintre puţinele fraze coerente ale Alinei Mungiu sunt acestea: “Eu sunt convinsă că electoratul din România e inteligent şi că nu o va vota pe dra Băsescu, pentru că prezenţa ei în Parlamentul European ar distruge şi bruma de credibilitate pe care o mai are trupa PDL şi România în general. Dar nu e sigur că partidul, temător de tată-său, va fi la fel de deştept ca poporul şi nu îi va concesiona câte zece voturi pe circumscripţie, conform indicaţiilor deja distribuite, autoadministrându-şi lovitura finală”. Prima frază musteşte de frustrare, Mungiu fiind, cum se ştie, scoasă la vreme de pe listele PDL, iar a doua înşiruire de cuvinte nu e decât varanul (şopârla) lui Tapalagă. De menţionat că Alina Mungiu şi-a publicat producţia joi, 4 iunie, iar Tapalagă vineri.

Dacă în cazul EBa-PDL, jurnalistul Tapalagă şi-a depăşit cu mult fişa postului (în caz că nu e angajat ca activist), nu acelaşi lucru se poate spune despre un text pe care l-a publicat în 13 iunie a.c.pe Hotnews şi în care radigrafiază cu mult nerv, dar cu exactitate, situaţia din presa română, capitolul “tonomate” şi nevertebrate.

Îl reproduc mai jos deoarece astfel de texte sunt rare, mogulii preluând aproape tot ce ce se putea folosi drept tribună a exprimării libere. Ei au preluat, din păcate, şi au acordat statutul de jurnalist şi cardul- legitimaţie unor impostori care au otrăvit atât spaţiul public cât şi breasla. Pentru acest material, multe dintre greşelile lui Tapalagă vor fi iertate. Îi sugerez şi lui Victor să-l citească…

Poate fi gasit pe blogul Dan Badea, unde veti afla si de ce Mircea Geoana spune ca se retrage din CSAT in zi de alegeri (“Ceea ce inseamna ca nu e suficient de prostanac”, vorba lui Badea).
Totusi, nu raspunde la intrebarea: cand a fost jurnalist Dan Tapalaga, fostul purtator de diverse la Ministerul Justitie, sub Monica Macovei, atunci sau… niciodata?
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova