Posts Tagged ‘dr pavel chirila’

O ortodoxie fără Hristos. Elena Dulgheru despre “ortodoxia” urii. Plus: Părintele Justin, Cetăţean de Onoare post mortem şi la Piatra Neamţ

Parintele Justin Parvu despre Iubire  - foto Cristina Nichitus Roncea

Esențial pentru dăinuirea istorică a unui popor, sentimentul identității naționale este supus la tot mai mari încercări. Este și problema, veche de aproape două veacuri (adică foarte tânără), a doctrinei identitare a românismului. Într-o sută de ani și ceva, în care harta țării și ideologiile oficiale s-au tot schimbat, e greu ca o doctrină națională să se maturizeze și să-și afle coerența necesară pentru dialogul cu sisteme de gândire similare. Sprijinită pe marile curente de renaștere națională, de la Școala Ardeleană la cea Gândiristă, pe aportul unor personalități providențiale (de la Eminescu, la Iorga și Blaga), precum și pe conlucrarea permanentă a Bisericii, ideea (unică în lume a) ”poporului născut creștin” s-a fundamentat în primul rând pe paradigma voievodală moldo-valahă și pe conceptul ”spațiului mioritic” de filiație dacică, osmozate de Duhul Bisericii lui Hristos – valori percepute esențialmente mistic sau irațional -, și mult mai puțin pe conceptul modern de stat național și națiune. 
De aici, spasmele dialogului ”spiritului național” cu modernitatea și cu provocările globalizării, spasme cu atât mai dramatice, cu cât, la nivelul maselor, ”spiritul național” este trăit pe coordonate romantice, protocroniste, izolaționiste, refractare față de modernitate. Și cu cât modernitatea, la rândul ei, alege o atitudine de superioritate față de tradiție. Vehemențele naționalismului interbelic, sincrone vehemențelor altor naționalisme din epocă, țin de acest fenomen. Resuscitarea lor după 1989 era firească, atâta vreme cât mișcările ”dreptei” au fost ostracizate de comunism. Dar idealizarea, la nivel popular, a fenomenelor ”dreptei”, ca Mișcarea Legionară, ține de revenirea la același izolaționism doctrinar interbelic. 
 
A susține, fără precizări circumstanțiale, că ”Mișcarea Legionară a fost o lucrare a Duhului Sfânt”, cum a afirmat de curând un monah de la o importantă mănăstire moldavă, este un gest cel puțin pripit, atât din punct de vedere civic, cât și duhovnicesc. Tabloul complex și contradictoriu al Mișcării a fost destul de bine recuperat în suita de lucrări istorice apărute după 1990 (memorialistice și de sinteză), deci idealizările, ca și anatemizările ei, explicabile în lipsa informației, nu-și mai au locul. Totuși, incapabilă de a aprofunda nuanțele fenomenului, lumea (și ”stânga”, și ”dreapta”) preferă ucigătoarele judecăți maniheiste (acuzele fără drept de apel, respectiv adularea), care nu ascund în spatele lor decât exaltare, orgoliu, vinovate plăceri punitive, frică sau dispreț față de partea adversă, lipsă de realism social-spiritual. 
 
Anonimi ”frați” și ”surori”, susținuți uneori și de clerici izolați sau de călugări rătăcitori, lansează ”smerite” judecăți acuzatoare asupra acestor probleme, care adesea îi depășesc. Inconsistența lor e vădită de spiritul discursului: unilateral și isteric, panicard, lipsit de respect și dorință de înțelegere a celuilalt. 
 
Un comentariu apărut de curând în blogosferă pentru susținerea monahului pro-legionar, susținea că… Ortodoxia ar fi ”de neconceput fără antisemitism”. Ce poate însemna o Ortodoxie bazată pe ură, trădând, așadar, prima și cea mai importantă poruncă a lui Hristos: iubirea? Ajungem astfel la o Ortodoxie fără Hristos, o “Ortodoxie” în afara Creștinismului. Ca orice altă ură de rasă, ca și urile interconfesionale și interreligioase, antisemitismul trădează Creștinismul și-l transformă în sectă. La ură se răspunde cu ură. Creșterea alarmantă a anticreștinismului pe plan mondial nu este o consecință a crispării obstinate în asemenea atitudini? 
 
Mulți dintre partizanii acestor atitudini extreme insistă puritan pe cuvântul “Ortodoxie”, când se referă și la aspecte generale ale Creștinismului, de ca si cum ar prefera “dreapta închinare” (în fața cui? a unui sistem de reflexe și canoane vidate de sens?) mărinimiei lui Hristos. A unui Hristos, care Se refuză partizanatelor politice (oricât ar trage acestea de El), tocmai datorită condiției de Mesia! Pe câți dintre acești rigoriști – oameni trecuți superficial prin vămile cărților, nu și prin acelea ale suferinței transfiguratoare și renașterii în Duh – nu-i enervează tocmai această ”mărinimie” trans-partinică a lui Hristos
 
O teribilă armă a dracului este generalizarea – păcat al gândirii neinstruite, nemenționat în îndrumarele de spovedanie – așadar, rămas adesea nespovedit -, care ascunde o greu sesizabilă formă de trufie intelectuală și încremenirea sufletească în fața concreteții mereu surprinzătoare a vieții. Copiii și sufletele simple nu practică generalizarea – iată unul din motivele pentru care Mântuitorul ni-i dă ca exemplu; iar matematicienii și alți teoreticieni, când apelează la ea, o fac cu mari scupule, pentru a evita eroarea sau impostura. Altminteri se întâmplă la nivelul gândirii populare, care amestecă păgubos simplismul (scuzabil, când se consumă în tăcere) cu nejustificate pretenții sapiențial-pedagogice. 
 
Generalizarea păcatului lui Iuda, ca și a unor păcate interetnice care au brăzdat dureros istoria ultimelor veacuri ale Europei și care implică problema evreiască și naționalismele locale, cu contondențele lor – iată forme pripite de gândire a istoriei, autocondamnate prin divorțul lor de dragostea iertătoare și mereu dialogică a lui Hristos. 
 
Corespondentul generalizării, în ordinea virtuților, este absolutizarea sfințeniei omenești, cu idolatrizarea tuturor faptelor și convingerilor extrareligioase (în special politice) ale sfântului, considerat model absolut – o problemă delicată pentru evlavia populară, dar a cărei temătoare ocolire alimentează renașterea, la fel de exaltată ca odinioară, a ideologiilor naționaliste de tip exclusivist. Convingerile politice ale unui sfânt, ale unui martir, nici nu-i justifică, nici nu-i compromit sfințenia. Acceptarea acestei fraze poate crea premisele de dialog asupra unor canonizări care, altminteri, are toate șansele de a rămâne ratat.
Andrei Rubliov si Mantuitorul - Tarkovski

Adenda mea, VR:

“(…) La acestea se adauga poate cea mai grava ispita si incalcare a Testamentului Parintelui Justin, dupa parerea mea: lipsa de rugaciune. Mai ales pentru aproape, ceea ce inseamna, in fond, lipsa de iubire si o incalcare a esentei calugariei si ortodoxiei si a insasi Legii lui Dumnezeu. Si rezultatele, cum spuneam, se vad, caci striga, ca din gura de sarpe. Ura. Ura urla. Cand urla ura, cand urla haita, atunci stii cu siguranta ca hoardele de demoni si-au atins scopul.

Zilele acestea constatam ca ura impotriva Manastirii Petru Voda afluieste din doua directii, care se intalnesc, in final, in aceeasi matca: ura anticrestina, normala am putea spune, dezvoltata de portaluri ca Hotnews si acolitii lor si ura “ortodoxa”, care o intretine, practic, pe prima.

Cum poti insa sa te autointitulezi crestin si sa urasti? Sustii evlavia fata de sfintele moaste ale marturisitorilor dar nu intelegi nimic din mesajul unui martir ca Mircea Vulcanescu. Unde este iertarea? Daca iertare nu e, nici dragoste nu e deci nimic nu e. Ura, dupa cum stim, este si apanajul prostilor. Un om inteligent nu poate uri. La fel cum un crestin nu poate uri. Omul inteligent, omul induhovnicit, intelege slabiciunea celuilalt si tot ce poate simti in fata urii, si, deci, a prostiei, este, in primul rand, mila.  Profesorul Aurel Vişovan, de exemplu, fost detinut politic care a patimit 17 ani in temnitele bolsevice, simtea doar compasiune pentru tortionarii sai. De asemenea, exista relatari despre detinuti politici care ajunsesera, din aceeasi mila si dragoste fata de tot ce a lasat Dumnezeu pe pamant, sa-si imparta putina lor hrana cu guzganii si libarcile din celule.  Asa si Parintele Justin, in chilia sa (“cell”, cum suna in engleza), de la Petru Voda.

Specialisti in ura “ortodoxa”, cu rasfrangeri directe si voite asupra Manastirii Petru Voda, a ucenicilor sai si a lucrarii Parintelui Justin sunt (…).

Călugărul își are exemplul în lumina îngerului, iar creștinul, mireanul, o are în lumina monahului”, spunea, atat de frumos, blandul Parinte Justin. Si asa si trebuie sa ramana, in ciuda exemplelor care ne sunt atat de mediatizate de artizanii urii, fie ei anticrestini declarati fie ei “apologeti” ai urii “ortodoxe”. Cele doua canale ale urii nu reprezinta altceva decat doua fete imbacsite ale aceleiasi monede batute de Mamona si aruncate romanilor in fata, in lupta de doua mii de ani impotriva Treimii Celei de o Fiinta si a frumusetilor Ortodoxiei, intre care cea atat de plina de buna mireasma duhovniceasca este floarea sadita de bunul Parinte Justin Marturisitorul in Gradina Maicii Domnului de la poalele Carpatilor: Manastirea Petru Voda.

Integral la Cine si ce se ascunde in spatele scandalului declansat contra Manastirii Petru Voda cu “discursul legionar” si panslavist al calugarului diversionist Teodot: compromiterea canonizarii Parintelui Justin si a Parintelui Calciu, martiri si marturisitori ortodocsi ai temnitelor comuniste. ANALIZA

Cititi si: Părintele Justin Pârvu, Cetăţean de Onoare post mortem şi la Piatra Neamţ! »

Intru cinstirea Sfintei Icoane facatoare de minuni Prodromita si cu ajutorul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu voi publica aici un material amplu, ilustrat fotografic – la care lucrez de ieri – despre cum este Acasa la Maica Domnului Prodromita

Schitul Prodromu Athos - Acasa la Maica Domnului Prodromita - Foto Victor Roncea

Cine si ce se ascunde in spatele scandalului declansat contra Manastirii Petru Voda cu “discursul legionar” si panslavist al calugarului diversionist Teodot: compromiterea canonizarii Parintelui Justin si a Parintelui Calciu, martiri si marturisitori ortodocsi ai temnitelor comuniste. ANALIZA

Mesagerul-Parintele-Justin-Parvu-Parintele-Calciu-Decembrie-2013-Petru-Voda“Am ajuns la starea în care monahii s-au făcut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor.” – Interviu cu Parintele Justin in Glasul Monahilor realizat de Maica Fotini

O armata de demoni se invarte in cercuri asupra unei biserici, a unei manastiri, gata sa se asmuta asupra celor mai mult sau mai putin nevolnici, ne spunea Parintele Calciu intr-unul dintre ultimele sale interviuri. Cand patrund in cel mai slab, rezultatele se vad imediat: apar lipsa de unitate, lipsa de pocainta, lipsa de ascultare, lipsa de smerenie. Primele trei sunt lasate de Parintele Justin drept Testament obstii sale si fiilor sai duhovnicesti din intreaga lume. Toate au fost incalcate de ratacitul monah Teodot, devenit celebru dupa ce a fost promovat asiduu de dusmanii Bisericii. La acestea se adauga poate cea mai grava ispita si incalcare a Testamentului Parintelui Justin, dupa parerea mea: lipsa de rugaciune. Mai ales pentru aproape, ceea ce inseamna, in fond, lipsa de iubire si o incalcare a esentei calugariei si ortodoxiei si a insasi Legii lui Dumnezeu. Si rezultatele, cum spuneam, se vad, caci striga, ca din gura de sarpe. Ura. Ura urla. Cand urla ura, cand urla haita, atunci stii cu siguranta ca hoardele de demoni si-au atins scopul.

Zilele acestea constatam ca ura impotriva Manastirii Petru Voda afluieste din doua directii, care se intalnesc, in final, in aceeasi matca: ura anticrestina, normala am putea spune, dezvoltata de portaluri ca Hotnews si acolitii lor si ura “ortodoxa”, care o intretine, practic, pe prima.

Cum poti insa sa te autointitulezi crestin si sa urasti? Sustii evlavia fata de sfintele moaste ale marturisitorilor dar nu intelegi nimic din mesajul unui martir ca Mircea Vulcanescu. Unde este iertarea? Daca iertare nu e, nici dragoste nu e deci nimic nu e. Ura, dupa cum stim, este si apanajul prostilor. Un om inteligent nu poate uri. La fel cum un crestin nu poate uri. Omul inteligent, omul induhovnicit, intelege slabiciunea celuilalt si tot ce poate simti in fata urii, si, deci, a prostiei, este, in primul rand, mila.  Profesorul Aurel Vişovan, de exemplu, fost detinut politic care a patimit 17 ani in temnitele bolsevice, simtea doar compasiune pentru tortionarii sai. De asemenea, exista relatari despre detinuti politici care ajunsesera, din aceeasi mila si dragoste fata de tot ce a lasat Dumnezeu pe pamant, sa-si imparta putina lor hrana cu guzganii si libarcile din celule.  Asa si Parintele Justin, in chilia sa (“cell”, cum suna in engleza), de la Petru Voda.

Specialisti in ura “ortodoxa”, cu rasfrangeri directe si voite asupra Manastirii Petru Voda, a ucenicilor sai si a lucrarii Parintelui Justin pe acest pamant sunt Gabriel Gioacas de la blogul “apologeticum” si Vasile Vieru alias “saccsiv”, un fost puscarias cu veleitati naziste, pana cand i-am explicat chiar eu, cu mila, ca nazistii sunt anticrestini viscerali, la fel ca si bolsevicii (Apropo, “frate” Vasile, banii pe care ti i-am tot dat, din mila, cand imi veneai la poarta, da-i tu, te rog, acum, cand ai timp, la asezamantul de copii de la Paltin-Petru Voda, ca din partea familiei tale, ca nu ma supar). Exista si alte persoane in spatele urii raspandite de acestia, cu care este hranita, cu nesat, ura anticrestina pe care am amintit-o? Foarte posibil. Caci apropiatii manastirii stiu cand si cum au ajuns cele doua personaje cu tinichele de coada in preajma manastirilor, numind-o aici si pe cea de maici, unde fostul “frate” Gabriel, actualmente insuratel, s-a facut folositor, profitand de constitutia mai slaba a colegelor noastre de sub pom. Au aparut, din pamant, la sabotare si monitorizare, cand Parintele si-a enuntat avertismentul sau categoric fata de inregimentarea electronica a romanilor.

Adevarati gardieni ai politicii corecte “ortodoxe”, cei doi analfabeti vrednici de mila au inceput, din anonimatul lor, vorbind la persoana intai plural, sa se autoerijeze ca purtatori de cuvant si emisari ai Manastirii si sa dea note de buna purtare, conform ordinelor pe care le primeau si inca le primesc de la controlorii lor para-dughinisti. De ura “ortodoxa” a celor doi panslavisti m-am lovit eu insumi (“S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau”), cand am fost portretizat in fata Parintelui, pe la spate, evident, in stil “crestinesc”, drept “agent si cetatean american”. Dar Parintele Calciu ce era? Cetatean rus, cumva? Parintele Justin, cu harul sau dumnezeiesc, dupa ce i-a invartit putin pe degete pe cei doi, cat sa creada ca le-a iesit misiunea, m-a chemat apoi la el pentru a ma lasa sa inteleg ca experienta il obliga sa tina seama si de guzganii si libarcile care-i misuna prin chilie. “Macar pe-astia ii stiu; daca ii dau afara imi vin pe cap altii, mai destepti”, spunea Parintele celor apropiati.

Acum, Parintele a plecat putin; mai precis trebuie sa-si faca datoria in doua locuri: si in cer si pe pamant. Considerand-o o lipsa, cei doi, animati de hoardele din spatele lor, isi indreapta atacurile de data aceasta chiar si asupra fiilor duhovnicesti ai Parintelui din obstile de monahi si monahii de la Petru Voda. Ce om este acela care, urandu-l pe aproapele sau ignora ca ponegreste chipul lui Dumnezeu intiparit in adancul fiintei fiecaruia?

Profitand de problemele grave pe care le are monahul Teodot, cei doi si-au reprodus cu succes Modus Operandi-ul prin care au provocat primul scandal de anvergura impotriva Manastirii Petru Voda si a Parintelui Justin, ce a dus pana la anchetarea penala a Parintelui, la 92 de ani (!). Este vorba de scandalul filmuletului de la aniversarea Parintelui, cu maicutele cantand “Sfanta tinerete legionara”. Filmat in intimitatea chiliei Parintelui si pus pe net, fara binecuvantare, de romul Gioacas, pentru a fi preluat imediat de Hotnews, cantecelul a dus la defaimarea Manastirii la nivel national, fara drept de apel.

Exact la fel si acum: filmarea anonimului “apologeticum” in care monahul Teodot tine un “discurs legionar” este preluata cu nesat de acelasi portal sorosist Hotnews, generand printr-un tavalug atent manageriat un nou scandal, de data aceasta pretins international. Pana si Patriarhia este obligata sa intervina, cam in pripa insa si cu o oarecare satisfactie nu tocmai duhovniceasca, fara a se consulta cu Mitropolia si sectia Iasi a Serviciului Roman de Informatii (SRI) – desi avea posibilitatea sa o faca, inclusiv la nivel central -, folosind eronat pluralul acolo unde era cazul de admonestat un singur calugar, si acela un provocator clasic, inregimentat pe cai straine sau, in cel mai bun caz, un ratacit demn de mila.

De notat ca acest nou scandal survine celui in care aceleasi personaje, monahul Teodot si Gabriel Gioacas, sustinuti acerb de fostul puscarias victima a mentalitatii de tip francmasonic Vasile Vieru, au purces la profanarea mormantului Parintelui Calciu, dezgropandu-i osemintele in miez de noapte, fara binecuvantarea staretului Hariton lasat de Parintele Justin si fara nici un fel de slujba religioasa, ceea ce contravine tuturor cutumelor ortodoxe. Toti cei 80 de calugari ai Manastirii, intre care se numara monahi si ieromonahi cu viata sfanta si fosti detinuti politic camarazi ai Parintelui Justin, au hotarat eliminarea celor doi din Manastire si sanctionarea lor dura. Din motive cunoscute doar de IPS Teofan si de sectia SRI Iasi – dar care, pot sa afirm eu, tin de monitorizarea retelei rusesti care actioneaza de la Pungesti pana in sanul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei – cei doi tovarasi au primit cea mai mica pedeapsa si continua sa conteste argumentele ortodoxe expuse in sinaxele manastiresti, dupa cum evidentiaza si un Comunicat oficial al Manastirii Petru Voda, ierarhul locului hotarand, in ciuda vointei obstii monahale, sa fie lasati sa activeze de capul lor in continuare.

pagini_260 cu 370Mai mult, desi cazul era penal, colegii de la Mesagerul de Neamt evidentiaza in articolul Diversiunea Teodot sau dublul limbaj al Bisericii Ortodoxe faptul ca Mitropolia a mintit organele de ancheta, afirmand in fals ca “dezgropămintea s-a făcut în cadrul unui ceremonial religios, cu slujbă conform canoanelor și, prin urmare, iese din discuție profanarea.

Colegii nostri nemteni observa, pe buna dreptate: “Iarăși apare cel puțin ciudată poziția Mitropoliei, în condițiile în care se știa că trupul a fost scos noaptea, pe ascuns și fără slujbă! Teodot a precizat clar că el a postit două zile înainte, iar slujba s-a făcut după 2 zile, în fața mormântului gol. Să ne reamintim declarația lui Teodot: Noi l-am scos înainte de slujba de parastas, el era aici înainte de slujbă, scos de noi. Acolo am lăsat câteva oase…

De ce Mitropolia are această atitudine în fața lui Teodot, dacă acesta a încălcat atât legile Bisericii, cât și pe cele lumești? Dacă nu luăm în calcul faptul că acțiunile sale folosesc Mitropoliei, este foarte greu de înțeles, chiar făcând apel la învățăturile din Cărțile Sfinte.”

E, aici, cum am spus, trebuie inteles ca, uneori, oficialii unor institutii, chiar si cei ai Bisericii, sunt siliti, in interes national, sa accepte si situatii care contravin cailor Domnului. Bunaoara cea in care se afla IPS Teofan acum: si blamat de presa de buna credinta si boscorodit de Patriarhie.

Dupa “recluziunea” unui sejur de 30 de zile la un schit, monahul Teodot, se afirma in Comunicatul oficial amintit, “s-a reîntors în Mănăstire şi continuă să susţină public că nu a greşit, ci toată Biserica greşeşte în acest caz, iar cea de a doua persoană a renunţat la viaţa monahală şi ne acuză în continuare prin presă”. Aceasta din urma, Gabriel Giocas, dupa cinci ani de “fratietate”, simtind ca misiunea lui e pe cale sa fie deconspirata, si-a luat talpasita – nu inainte de a sterge, profesionist, toate datele de pe hardurile si serverele Manastirii. La o saptamana dupa plecarea de la Manastire s-a si insurat, schimband gazda, de data aceasta sub acoperamantul parintelui Mihai Valica de la Vatra Dornei, un preot bine scolit in strainatate si prieten cu Dan Puric si prof. Pavel Chirila, ultimii doi fiind sustinatorii ferventi ai proiectul fantezist de la Aiud neagreat de Parintele Justin. Culmea, Razvan Codrescu, la randul sau prieten cu Dan Puric dar in acelasi timp angajat si editor al lucrarilor lui Pavel Chirila si Mihai Valica, este autorul unor material caustic in care ii considera pe monahul Teodot si pe Gabriel Gioacas, actualul protejat al parintelui Valica, impreuna cu sustinatorii lor, “o mana de psihopati” – vedeti CAZUL CALCIU: PSIHOZA MOAŞTELOR. Nimeni nu poate sa lamureasca de ce nici acum nu este respectat Testamentul Parintelui Calciu, in care se afirma negru pe alb, dupa prorocia cu dezgroparea sa, ca cere “să fie legaţi preoţii care m-au văzut…”!

Este de subliniat ca acest nou scandal a fost lansat exact in perioada in care Manastirea Petru Voda urma sa anunte inceperea demersurilor pentru canonizarea Parintelui Gheorghe Calciu, drept marturisitor anticomunist cu 22 de ani de inchisoare, actiune aruncata total in umbra de ecourile “discursului legionar” al monahului Teodot, in conditiile in care Biserica Catolica deja a beatificat un numar de fosti detinuti politici din perioada comunista, unguri si romani, dintre care cel mai cunoscut este Printul Vladimir Ghica.

Intentia de “tanacizare” a operei Parintelui Justin a fost stravezie, mai ales in reactia presei “prietene” ortodoxiei, antrenata si adapata de aceleasi bloguri anonime, “apologeticum” si “saccsiv”. Petru Voda ca un al doilea Tanacu este exact ceea ce isi doresc toti cei ce urasc Manastirea inchinata martirilor si marturisitorilor inchisorilor antihristice bolsevice. Iar asa cum toti cei ce il iubesc pe Parintele Justin iubesc Romania, toti cei ce urasc Manastirea si actioneaza impotriva ei si a ucenicilor Parintelui nu pot decat sa il urasca de fapt pe Parintele Justin si lucrarea sa sfanta pe acest pamant romanesc. Ba chiar sa urasca Ortodoxia si Romania, dupa cum arata si fostii detinuti politici legionari din cadrul Fundatiei “George Manu” in doua luari de pozitie fara precedent: un Comunicat prin care condamna ura raspandita de blogul “apologeticum” impotriva Bisericii stramosesti, afirmand ca modalitatea de actiune a celor din spatele lui Gabriel Gioacas serveste unor interese straine legionarismului, ortodoxiei româneşti, şi chiar străine ţării noastre si altul prin care explica intr-un mod extrem de elegant si elocvent sminteala “Cazului Teodot”O precizare necesară: luciditate şi realism în loc de manipulare şi ură.

Compromiterea lucrarii Parintelui, sub a carui calda figura consternata tintuita pe blogurile in cauza se insiruie mizerii ordinare, exprimate abrupt intr-un limbaj extrem de violent si voit provocator, de asemenea instigator contra propriei Biserici nationale, ar putea avea repercusiuni atat asupra Manastirii cat si asupra intentiei cunoscute de canonizare, pe viitor, a Duhovnicului Neamului, impotriva careia lucreaza inca de pe acum Institutul “Elie Wiesel” impreuna cu clasicul vrajmas, aflat, dupa cum se vede, mana in mana cu excrescente fetide ca “apologeticum” si “saccsiv”.

Ca atare, a ajuns sa devina evident chiar si pentru un observator mai putin avizat cum cei trei “apologeti”, propavaduind “corectitudinea ortodoxa” – dar incalcand fara rusine atat Testamentul Parintelui Calciu cat si Testamentul Parintelui Justin – s-au autodemascat ca vase ale raului, bieti agenti ai Antihristului de teapa talharului ce n-a vrut sa recunoasca nici in ultimul ceas dumnezeirea Mantuitorului rastignit pe cruce. Si nu numai atat. Pentru ca ceea ce era o evidenta doar pentru specialisti – devierea lucrarii Parintelui pe o panta panslavista, operatiune in care au fost si sunt implicati mult mai multi agenti, ceva mai scoliti decat cei doi bloggeri apocaliptici de duzina, si nu ma feresc sa clarific ca lantul se intinde de la versatul navetist de Chisinau Danion Vasile la mai maruntul slujitor de Tiraspol Savatie Bastovoi – a fost devoalata acum in “discursul legionar” al lui Teodot, din care nu lipsesc laudele repetate la mareata Rusie ortodoxa, “salvatoarea neamului”, mai ceva ca FSN-ul si ai lui (ca sa nu mai vorbesc de FSB), cu care n-ar strica sa ne unim cat mai repede ca sa scapam de NATO si UE. O singura intrebare am pentru “corect ortodocsii” care raspandesc un asemenea mesaj: a introdus sau nu “pravoslavnicul” Putin pasapoarte biometrice la tot poporul?

Cu bezmeticeala asta a lor de bezbojnici ignora cu desavarsire cuvantul Duhovnicului. Si anume: “Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre Rusia lui Dostoievski şi Serafim de Sarov. Dar din punct de vedere geografic si politic, ei cu panslavismul lor urmaresc sa ne supuna. Cu traitorii pe care ii avem noi in Romania, cu miile de martiri, ramanem independenti!”

„Călugărul își are exemplul în lumina îngerului, iar creștinul, mireanul, o are în lumina monahului”, spunea, atat de frumos, blandul Parinte Justin. Si asa si trebuie sa ramana, in ciuda exemplelor care ne sunt atat de mediatizate de artizanii urii, fie ei anticrestini declarati fie ei “apologeti” ai urii “ortodoxe”. Cele doua canale ale urii nu reprezinta altceva decat doua fete imbacsite ale aceleiasi monede batute de Mamona si aruncate romanilor in fata, in lupta de doua mii de ani impotriva Treimii Celei de o Fiinta si a frumusetilor Ortodoxiei, intre care cea atat de plina de buna mireasma duhovniceasca este floarea sadita de bunul Parinte Justin Marturisitorul in Gradina Maicii Domnului de la poalele Carpatilor: Manastirea Petru Voda.

“Uneşte Doamne, Iisuse Hristoase, cu sfânta, apostolească şi soborniceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credinţă şi care, întunecându-se cu eresurile, se află întru pierzare, luminându-i cu strălucirea cunoştinţei Tale.

Mântuieşte, Doamne şi miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă dosădesc şi mă asupresc şi nu-i lăsa pe dânşii să piară pentru mine ticălosul.”

Amin.

Betia luciferica. “Energiile sinergice cler-mirean” si ispita de a fi dumnezei. Actorii si Biserica


Robi răi

O, beţie luciferică: ştiinţa şi arta desfecioririi tainei dintre suflete: inima arde în jerbe măreţe sub privirile copilului din noi care nu poate cuprinde măreţia trădării noastre, indicibila îmbrăţişare a neantului. Cineva ne ascultă? O, ispita de a fi dumnezei. Vom şti să deghizăm în sfînt chipul omului-drac cu joben? Lacomi la sufletele lor, ce mai contează de-or fi bolnavi, orfani, săraci, copii, văduve, orbi, şchiopi, frumoşi sau urîţi, ajunge-ne doar că încă au trupuri ca să-i putem minţi că suntem nobili atingîndu-ne de fragilitatea lor. Avem auditoriu? O, ţineţi mai discret oglinzile în care să ne sărutăm ca pe icoane şi să ne putem închipui prin închipuirea voastră, să putem naşte prin morţile voastre, să sorbim ascuns suflul vostru prin care voia noastră capătă formă! O, buze sleite, o voi căderi-de-ape! Susuraţi-ne cu uimirea voastră cît de sublim ne răstignim clipa cu arta cu care vădim către voi sensibilităţi şlefuite cu cuţitele de taină ale cruzimii noastre! Din pîntecele nostru răsar nu rîuri de apă vie, ci gheizerele de pucioasă ale crimei spiritului, nepăsarea candidă cu care vă fermecăm tîrîşul idolatru. O, tăriilor înfioraţi-vă căci frica de Domnul s-a luat de la noi! Cîntecul ni se scrie cu alb căci cel orb are sîngele negru : ah cum suge în inima sa tot geamătul înaripat al îmbătrînirii! Eu sînt cel cu gîtlejul de fiară eu cel ce contemplu cum ştiu că sînt gol. Unduit se anină ca un plumb pe sub fulgeri cuvîntul murit, ivind lumi de vai şi de atotpămînt. O, Sfînt Trup împuns, mărturia blîndeţii cereşti o, Hristoase! Cum vrînd să-L sărut mi-e gura-ncleştată în lauda altui stăpîn, şi vrînd să cad Ţie n-am unde, eu cel mai de jos în abis răsucit şi uitat şi năimit. O, Cruce, glasul meu laudă moartea nebun preanebun şi preamort ce mă aflu! Cum mi-e sete de ce am uitat şi de ce nu voiesc să-mi pot aduce-aminte! Unde eşti Cel Ce Eşti, unde eşti Iubirea mea, unde eşti? Cînd face-vei icoană şi izvoare din iadul unei inimi muritnemuritoare?

Nu mai cred în voi, poeziilor despre pace.
Zeghea mea este urma ghearelor voastre.
Poate că-ntr-un strop din sudoarea lui Pavel am să vă botez în inima mea.

N.

Vezi si:INTERVIU PROFETIC al Parintelui Justin Parvu despre soarta lumii ortodoxe si a Romaniei si noua reeducare internationalista. “Simpozionul de martirologie” al lui Dan Puric – “o blasfemie la adresa suferintei”

Simpozionul international de batjocorit martirii romani. Azi, invitatul lui Dan Puric de la Moscova, Dominic Rubin, despre “martirologia” iudeo-crestina. Recenzia prelegerii de la Hilton

Loja din care face parte invitatul special al lui Dan Puric si Pavel Chirila la “simpozionul de martirologie”, masonul Razvan Theodorescu, fost director TVR in timpul mineriadei si alegerilor din 1990 si ministru PSD. “PLANSA” PHOENIX din 24 octombrie 5997. FOTO/ INFO/ AUDIO/ VIDEO

VIDEO. Sicofantii lui Dan Puric contra Parintelui Justin Parvu, la OTV. Cum au incercat puricii fara rost ai Ortodoxiei sa induca panica si sa strice sarbatorirea hramului Manastirii Petru Voda. Despre masonerie si “martirologie”. UPDATE


Ieri noapte la OTV, Silviu Alupei, intr-o operatiune clasica de diversiune contra Parintelui Justin Parvu si a Manastirii Petru Voda, cu titrari total mincinoase, a reusit sa dea dreptate procurorului care ancheteaza televiziunea lui Dan Diaconescu: “OTV are puterea de a ingrozi”. Din fericire, nimic nu este adevarat din tot ce a afirmat si se poate citi pe titlurile de mai sus. Am intervenit telefonic pentru a incerca sa indrept raul, care se raspandea prin cuvinte ca fulgii unei perne. Cum sa-i mai aduci inapoi? Astazi aflu ca lumea s-a adunat deja la Mitropolia Moldovei si Bucovinei din Iasi pentru a protesta fata de “rapirea” Parintelui, dupa cum a afirmat Alupei, pe care l-am crezut doar dezinfromat la randul sau.

Daca nu mi s-ar fi taiat din cauza transmisiei sunetul si apoi legatura, dupa cum se observa in extrasul video de la OTV, s-ar fi auzit ce spuneam, respectiv ceea ce stie orice ucenic al Parintelui Justin Parvu: si anume ca Parintele se reface dupa internarea de la Iasi si Cluj la Spitalul Manastirii, unde are chilia sa, in care primeste si pana la 200 de oameni pe zi, dupa cum am numarat personal in urma cu doar cateva zile. Oricum, felicitari moderatoarei, ca l-a mai strunit pe flamboiantul Silviu Alupei. Vedeti emisiunea aici, atat cam am prins din ea online:

Diversiunea de la OTV a gruparii Rost-Puric-Alupei contra parintelui Justin Parvu si a Manastirii Petru Voda. INTEGRAL from Victor Roncea on Vimeo.

Vezi si Diversiunea de la OTV contra Parintelui Justin Parvu si a Manastirii Petru Voda. Colaboratorul permanent al revistei si “Gruparii” Rost, Silviu Alupei, starneste panica si dezinformare de hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Jalnica incercare a gruparii de purici ai Ortodoxiei de la Rost, sicofanti de-ai lui Baconsky, Vosganian si roza-crucianului Georgescu, de a strica sarbatorirea hramului Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Sunt convins ca bietul Dan Diaconescu, prea prins cu problemele pe care i le face DNA, nu a apucat sa afle ca “mii de credinciosi” si “oameni ai muncii de la sate si orase” vorbesc direct prin Silviu Alupei, “colaboratorul permanent” al revistei Rost si “membru” al “Gruparii” Rost. Dar ce i-a deranjat, de fapt? Iata, filmarile cu Parintele de acum cateva zile despre Dan Puric si reuniunea de la Hilton intitulata aberant “Simpozion de masonerie”, pardon, “martirologie”:

(more…)

Loja din care face parte invitatul special al lui Dan Puric si Pavel Chirila la “simpozionul de martirologie”, masonul Razvan Theodorescu, fost director TVR in timpul mineriadei si alegerilor din 1990 si ministru PSD. “PLANSA” PHOENIX din 24 octombrie 5997. FOTO/ INFO/ AUDIO/ VIDEO

Dupa cum vedem din “Plansa” de mai sus, domnul Razvan Theodorescu, “companionul” lui Dan Puric si Pavel Chirila de la “simpozionul international de martirologie” – pe care Parintele Justin l-a considerat drept “o blasfemie la adresa suferintei” – face parte din Loja Phoenix, alaturi de alte personaje mai mult sau mai putin controversate, mai mult sau mai putin pline de grade, care sunt, dupa cum se vede, actori, regizori, artisti plastici, compozitori si… medici, cum ar fi: Mihai Brediceanu, compozitor (decedat), Bogdan Jansen, director al Spitalului Caritas, membru PNL, “disidentul” Liviu Manecan, gradul 33, Dan Dobreanu, cel care l-a initiat pe Chirovici in masonerie, Sergiu Anghel, coregraf, regizor, dansator, actor, Ion Titoiu, artist plastic, Nicolae Licaret, director artistic al Filarmonicii George Enescu, etc, etc…

Nu degeaba Parintele Justin afirma categoric ca Dan Puric nu poate vorbi in numele martirilor. Acum e de inteles de ce. Intre IPIDmasonerie si “martirologie” nici nu stie, saracul, ce sa mai aleaga…

Parintele Justin Parvu: Dan Puric nu poate vorbi in numele martirilor. “Simpozionul international de martirologie” – “o tradare si o lepadare de martiri”. VIDEO

Simpozionul international de batjocorit martirii romani. Azi, invitatul lui Dan Puric de la Moscova, Dominic Rubin, despre “martirologia” iudeo-crestina. Recenzia prelegerii de la Hilton

Ascultati mai jos si cititi de aici prelegerea sustinuta la Bucuresti de profesorul Rubin de la Scoala de Inalte Studii… Economice de la Moscova:

O operatiune ciudata, de continuare perversa a procesului diabolic al reeducarii din temnitele bolsevice, s-a derulat pe 11 octombrie la Hotelul Hilton din centrul Bucurestiului. Intitulata pompos si de asemenea ciudat “Simpozionul international de martirologie”, manifestarea, organizata de… Trupa de teatru a lui Dan Puric (nu e o gluma) si de Fundatia Sf. Irina (ce-o zice Sfanta?!), a adus pe podiumul ridicat deasupra fostilor detinuti politici niste invitati, ati ghicit, la fel de ciudati…

De exemplu, organizatorii, domnii Dan Puric si Pavel Chirila (Dumnezeu sa-l ajute!), s-au gandit sa-l invite si pe un profesor-doctor, Dominic Rubin, venit la Bucuresti din acelasi loc de unde a pornit urgia anticrestina care a dus la martirizarea generatiei fostilor detinuti politici de la 1948 la 1964: Moscova. Ce il recomanda?, ca sa il citez pe profesorul de actorie al lui Dan Puric, Dem Radulescu. O carte: Sfanta Rusie, Sacrul Israel si apartenenta la o centrala de studii academice in probleme evreiesti si slavice, Academic Studies Press.

Dar asta nu e tot. Domnul Rubin, care a studiat istoria, ebraica si lingvistica la Londra si se recomanda “expert in filosofie, politica, religie si… istoria intelectuala“, este profesor la Moscow Higher School of Economics, o clona moscovita a London School of Economics, cu care se afla in parteneriat.  Preşedinte al London School of Economics este Peter Sutherland, care este si preşedintele Goldman Sachs şi membru de seama al Comisiei Trilaterale. Celebra LSE este locul unde George Soros a fost “straluminat” de futurologul Karl Popper si de unde azi miliardarul veros isi recruteaza viitorii “lideri ai lumii”, printre altele  stipendiind si o catedra de “studii balcanice”, cam cu un milion de dolari pe an. Aceasta este insa un mizilic pe langa banii pe care i-a bagat speculantul financiar in programele Retelei Soros din Rusia (pana cand Putin i-a dat un sut in dos) si… (poate ati ghicit) inclusiv in Moscow Higher School of Economics, creata chiar de catre mogulul mondial: 1 miliard de euro.

Bun-bun, dar ce treaba are Soros sau Scoala de Inalte Studii Economice de la Moscova cu… Compania de teatru si martirologia? Pai cam aceeasi treaba pe care o au actorul Dan Puric si medicul Pavel Chirila cu… Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) si Clubul de la Roma. Sau invers.

Dar, pana la urma nu asta conteaza; ci ce spune despre martirii romani expertul de la Moscova si Londra (ce coincidenta: doua orase atat de strans legate de revolutia bolsevica si “Manifestul” partidului comunist).

Dupa cum v-am spus, sus pe scena au stat actorii si invitatii de seama veniti din toate colturile lumii. Jos, in sala, fosti si actuali “prosti” gata sa moara pentru tara, martori vii ai martirajului colegilor lor de celule, de la Mircea Vulcanescu la Valeriu Gafencu. Printre acestia, sinceri luptatori anticomunisti de ieri si azi, prelati cu voie de la Patriarhie si preoti cu daruire sau foarte aprigi cu gura impotriva masoneriei alaturi de masoni si biete maici care nu mai vad invierea in icoane, profesori macinati de sfere prea inalte pentru a mai deslusi pe unde calca pe pamant, detinuti politici, unii deveniti navetisti ferventi in occident inca de pe vremea comunismului, capusati de sicofanti, tutari si bufoni intarziati, escroci si agenti ai neokominternului si serviciilor de informatii, ascunsi, dupa cum spunea batranul profesor Duiliu Sfintescu, sub atatea pseudonime de nu-si mai stiu nici ei numele. In ciuda sinceritatii sentimentelor unora dintre participanti, poate chiar a majoritatii lor, in ciuda prezentei in catalogul tiparit a tuturor alocutiunilor, inclusiv cea a domnului Rubin, in ciuda audierii prelegerii, in engleza sau, dupa caz, in romana, prin traducerea simultana facuta la casti, nici unul dintre bravii romani aflati de fata, unora carora le-au murit bunicii, tatii sau fratii si surorile in inchisori, nu s-a ridicat sa spuna un cuvintel despre procesul de reeducare la care asistau, ca niste aplaudaci la congresele PCR.

Acesta este inceputul sfarsitului sufletesc al barbatilor neamului romanesc, imi spune cu durere Parintele Justin Parvu, intr-o relatare video pe care o voi posta maine pe Roncea.ro. Pana atunci, haideti sa citim o recenzie la sange a Rubinului domnului Puric, pe care am primit-o de la o dreptcredinciosa cititoare a acestui blog. O femeie deci, nu vreunul dintre “adevaratii” “barbati in negru” prezenti la simpozionul de batjocorit martirii romani, carora nici crucile pe care si le fac in exces, de ochii lumii, nu-i mai pot scoate din vraja care-i poseda. Poate comentariul de mai jos va reusi, cu voia lui Dumnezeu!

Rezumat şi comentarii la cuvântarea

„Mucenicia: o perspectivă Iudeo-CreştinăDominic Rubin, Moscow

În general orice om care se botează se consideră întru ceea ce se botează, adică întru Hristos. Nu am auzit pe cineva să se numească greco-creştin sau ucraineano-creştin, pentru simplul fapt că ceea ce este mai mic este cuprins în ceea ce este mai mare. Biserica este Trupul lui Hristos-Dumnezeu pe când etnia sau naţionalitatea este simplu guvernată de un Înger, şi este necuviincios să pui numele îngerului înaintea Numelui lui Dumnezeu. În fapt, “iudeo-creştinismul” este o struţocămilă dogmatică: ori eşti încă în Vechiul şi nu ai cunoştinţă de Noul, ori eşti în Noul Testament care l-a împlinit pe Vechiul. Şi-şi, sau nici-nici, sau neti-neti, este un concept shi`it de inspiraţie mistică orientală, procedeu de plăsmuire a unui paradox care nu are a face cu Hristos ori l-am fi primit printre învăţăturile Lui. Auzind aşadar această formulare introductivă auditoriul ar fi trebuit să reacţioneze.

“Această conferinţă are loc în România şi este dedicată temei martiriului. Desigur, pomenirea celor care au suferit pentru credinţa lor ortodoxă sub regimul comunist trebuie să fie de căpătâi în cugetul nostru”. Aceasta este singura frază care se referă la martirii ortodocşi, din întreg parcursul textului. Poate a considerat că simpla menţionare este suficientă pentru întreaga suferinţă a vieţii lor pământeşti şi întreaga slavă a vieţii lor cereşti.

(more…)

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova