Posts Tagged ‘Dreptate pentru Gojdu’

Forumul Transilvania Furata solicita anchetarea lui Mihai Razvan Ungureanu si a lui Calin Popescu Tariceanu pentru actul de tradare in favoarea Ungariei in Cazul Mostenirii Gojdu. Romania a “uitat” 7 miliarde de euro la Budapesta

De ce s-a lepadat Liiceanu de Basescu ca de Satana

“Vrea sa va multumesc pentru onestitatea cu care ati privit toata perioada asta dificila… si am vazut-o in scrisul dvs”, i-a spus presedintele Traian Basescu lui Gabriel Liiceanu la “sezatoarea” de la GDS unde a stat pe aceeasi bancuta si a fost aplaudat mai ceva ca Ceausescu de personaje monitorizate in trecut de fosta Unitate Anti-KGB – unica in Europa de Est -, pentru apartenenta lor la serviciile de spionaj maghiare si sovietice. “Sigur, multumindu-va in acelasi timp si pentru criticile facute cu bun simt si pe care le apreciez intotdeauna.” Critici facute cu bun simt. Pai Liiceanu a zis ca se leapada de Basescu ca de Satana! Intre timp o fi uitat. Sau asta era critica “de bun simt”?

In tot cazul n-am inteles de ce un Liiceanu, cu lepadarea lui cu tot, sau un Cartarescu, care a afirmat despre Basescu ca este “un om al trecutului” si “un presedinte terminat”, fac “critici de bun simt” iar ziaristii care arata ca cei doi sunt niste impostori si niste plagiatori ordinari sunt golani de presa. Sau e din seria plagiatorii mei sunt mai buni decat plagiatorii vostri, securistii mei sunt mai buni decat securistii vostri, mogulii mei sunt mai buni decat mogulii vostri? Asa sa fie. La fel ca si cu micul Ceausescu al domnului Basescu: dupa ce a vrut sa dea pe gratis averea Fundatiei Gojdu ungurilor – peste 3 miliarde de euro aur plus terenuri in plin centrul Budapestei -, de mana cu alt MeReU tradator, snagoveanul Tariceanu, si a aprobat si inhumarea cu onoruri “nationale” a  fascistului antiroman Nyiro Jozsef, acum e cel mai mare patriot al Romaniei, bun de presedinte! Al ungurenilor, desigur, nu al romanilor!

Dupa cum spunea si marele carturar roman Raoul Sorban (desigur, nu atat de mare ca Cartarescu ca sa auda si Basescu de el): Ceea ce a facut Ungureanu “contrazice prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar”… Pentru necunoscatori, profesorul Raoul Sorban a fost o personalitate legendara a Romaniei, care a primit titlul de “Drept intre Popoare” acordat de Yad Vashem fiindca a salvat, in vremea Holocaustului, mii de evrei amenintati cu moartea in Ardealul romanesc, ocupat de unguri. Este si profesorul, fost detinut politic, pe care a incercat sa-l capuseseze Andrei Plesu inainte de a se lipi ca un limax de Noica. Sorban i-a spus destul de sec lui Plesu ca n-are nevoie de cineva care sa-i culega scamele de pe sacou. Motiv pentru care l-a urat pe marele profesor toata viata.

Dar, de ce s-a lepadat Liiceanu de Basescu? In primul rand pentru ca nu-l mai baga in seama. Apoi, din motive de “marketing”. Daca observati datele celor doua capturi de ecran din “Adevarul” lui Patriciu veti vedea ca lepadarea lui Liiceanu s-a petrecut simultan cu lepadarea lui Cartarescu, in aceeasi perioada in care si “telenobelistul” nostru afirma ca: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit”. Pe scurt, Basescu nu mai era la moda, deja incepuse sa scada in sondaje iar ei nu voiau sa piarda puncte pe piata din cauza asocierii lor cu un “produs expirat”.

Dar de ce il sustin acum cei doi? Pentru ca si-au facut un calcul simplu si profitabil. Dupa anuntul Curtii Constitutionale si presiunile Bruxelles-ului privind obligativitatea intrunirii cvorumului la Referendum (50% plus 1), moment in care a devenit clar ca Basescu se va intoarce la Cotroceni, profitorii tuturor regimurilor au realizat ca mai pot… profita, normal, inca vreo doi ani de pe urma “sustinerii” lor. “Postulatul lui Liiceanu” pro Basescu – “politica e ca un meci de fotbal” – intins pe la toate televiziunilor “mogulilor buni”, o sa ramana, cred, de referinta pentru filozofia si pulitologia – vorba lui Pastorel Teodoreanu – romaneasca. Undeva, intre… Platon si Ponta sau, poate, intre “metafizica si clitoris”, ca sa citez un alt clasic in viata.

De ce s-a lepadat, totusi, oficial, Liiceanu de Basescu? Pretextul a fost destul de pueril: pentru ca Basescu a spus intr-o emisiune “Nasul” de la B1 TV ca “daca Ceausescu ar fi stat la putere doar 10 ani, ar fi ramas un mare preşedinte în istoria românilor”. Si Liiceanu “n-a mai putut suporta”! Insa eu, personal, sunt foarte de acord cu Basescu. Si nu numai eu. Mari lideri ai acestei lumi – oameni care nu se adapa si nu pot trai in minciuna ca gasca prin apa, asemenea lui Liiceanu – de la Golda Meir la Ronald Reagan sau Carter sau Nixon, au spus-o raspicat: Ceausescu a fost un adevarat barbat de stat si un mare om politic la nivel mondial. In tot cazul, cel mai mare din ultimii 70 de ani. Dar dlui Liiceanu i s-a parut “cah” declaratia asta. Cu toate ca, in perioada regimului “de trista amintire”, dl Liiceanu facea naveta Bucuresti – Berlin – Paris (si retur), petrecandu-si verile la Heidelberg si revelioanele in Montparnasse, cu “disidentul” Andrei Plesu si impreuna cu familiile lor cu tot. Plesu, cel care si el si-a pus o buca acum in barca prezidentiala, desi  a fost injurat de cateva ori de Basescu (in public si privat), din simplul motiv ca “toti oamenii presedintelui” – fostii demisi de la MAE Ungureanu si Baconschi, listacul Preda si godacul Neamtu – sunt, de fapt, toti oamenii scolii de bune maniere si spionaj ruso-german “Colegiul Noua Europa”. Atentie la barca, dom’ presedinte ales si suspendat: sa nu se scufunde cu atatea cururi intelectuale!

Mi-a aduc aminte ca mamei mele i-au trebuit vreo 10 ani pana cand i s-a aprobat obtinerea unui pasaport pentru o excursie in strainatate. Si asta numai dupa aprobarea unanima a  “Comitetului Oamenilor Muncii”. Anterior, la alte incercari, niste “oameni ai muncii” nu-si dadusere incuvintarea. Si, cand a obtinut pasaportul si a reusit sa plece, a “ramas afara” – cum se zicea – instant. A ales libertatea, chiar daca aceasta s-a concretizat la inceput printr-un an din viata petrecut intr-un lagar de refugiati. Dl Liiceanu a urat atat de mult odiosul regim comunist incat de fiecare data s-a intors cuminte acasa, de la Paris sau de aiurea, din Occident, pentru a pleca apoi din nou, la fel de cuminte, la vreo bursa aprobata cu larghete de “organe”, la brat cu durduliul si nelipsitul sau tovaras de drum, in alta misiune “fenomenologica” a existentei sale de limbric.

Întrebat atunci, la momentul declaratiei cu Ceausescu din emisiunea de la B1 TV, despre implinirea a sase ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu a comentat razand: “Cam multi!”. A sosit momentul sa-i spun si eu lui Traian Basescu ca, daca ramanea la putere doar opt ani si isi dadea o demisie de onoare – fara ca tara sa mai cheltuiasca zeci de milioane de euro pentru un Referendum al orgoliilor si “misiunilor imposibile” – ar fi ramas “un mare preşedinte în istoria românilor”. 10 ani sunt, intr-adevar, “cam multi”. Si, din pacate, nu spun asta razand.

Victor Roncea

Adio, UDMR! Duca-se la Iancu la statuie (UDMR.info). Din tradarile guvernelor “romanesti” pentru interesele Ungariei. Pozitia Academiei Romane fata de Fundatia Emanuil Gojdu

Marea cardasie PNL-UDMR – 5 ani de la Tradarea din 20 octombrie 2005 – Acordul incheiat intre guvernele Romaniei si Ungariei pentru a fura Fundatia Gojdu

“În mod surprinzător, la 20 octombrie 2005 s-a încheiat un acord între guvernele celor două ţări prin care este desfiinţat, ca act juridic, Testamentul lui Emanuil Gojdu din 1869 – la care nici nu se face referire -, Patrimoniul Fundaţiei fiind încă o dată naţionalizat. Instituirea acum a unui Consiliu Director al Fundaţiei Publice Româno-Ungare este nulă de drept şi neavenită, din moment ce prin Testamentul său Emanuil Gojdu a stipulat cu privire la reprezentanţa fundaţională componenţa şi competenţele ei prevederi precise.”

Pozitia Academiei Romane fata de FUNDAŢIA EMANUIL GOJDU

Fundaţia Gojdu s-a instituit prin Testamentul pe care juristul şi militantul politic Emanuil Gojdu (1802-1870) l-a autentificat la Budapesta în 4 noiembrie 1869, cu trei luni înainte de moarte. Prin Testament, redactat impecabil din punct de vedere juridic, semnatarul îşi „testa averea întreagă acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia răsăriteană ortodoxă. Acest legat, voind a-l constitui în o fundaţiune perpetuă, să poarte numele Fundaţiunea lui Gojdu”. Din fondurile existente urmau să se acorde – după voinţa exprimată de testator – burse tinerilor români ortodocşi din cuprinsul Ungariei şi Transilvaniei „distinşi prin purtare bună şi prin talente, ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor”.

Emanuil Gojdu provine dintr-o familie de macedoromâni din Imperiul Habsburgic. S-a născut la Oradea în 9 februarie 1802 şi a urmat studii liceale şi universitare la Oradea, Bratislava şi Pesta, unde a obţinut licenţa în drept (1824) şi a început să practice avocatura. În timpul „primăverii popoarelor europene” din 1848 a participat la adunarea românilor din Pesta, care a fixat un Program politic prin care se prevedea, printre altele, folosirea neîngrădită a limbii române în şcoli, fiind între semnatarii acestuia. El însuşi, după mijlocul secolului al XIX-lea, a avut o contribuţie consistentă la formarea jurisprudenţei statului ungar modern. Pentru acţiunile întreprinse şi prestanţa sa profesională deosebite a fost numit Comite suprem de Lugoj şi ales deputat de Tinca-Bihor, fiind totodată membru în Casa Magnaţilor din Ungaria, atunci forul legislativ superior al ţării. Prin exercitarea profesiunii sale şi fructificarea bunurilor materiale deţinute (mori, spaţii comerciale, apartamente şi altele) a reuşit să acumuleze o importantă avere, pe care a lăsat-o naţiunii române, fiind una dintre cele mai mari fundaţii din fosta Monarhie Austro-Ungară

S-a stins din viaţă la 3 februarie 1870 la Budapesta, fiind înmormântat în cimitirul budapestan Kerepesi, unde i s-a aşezat un frumos monument, recondiţionat la Oradea cu patru ani în urmă. În 1997 a fost aşezată o placă de marmură comemorativă pe casa din Oradea în care s-a născut testatorul celui mai mare fond de burse pentru instruirea tineretului român (str. Traian Moşoiu, nr. 1), Liceul din apropiere purtându-i numele.

(more…)

Ticalosiile UDMR si tradarile tuturor Guvernelor “romanesti”. Azi, Tradarea Testamentului GOJDU

Marea cardasie PNL-UDMR – 5 ani de la Tradarea din 20 octombrie 2005 – Acordul incheiat intre guvernele Romaniei si Ungariei pentru a fura Fundatia Gojdu

…Alegerile generale din 2004 au reconfigurat scena politicã românească. Fãră a calcula urmãrile reale ale tratativelor duplicitare purtate de PSD, care a iniţiat jocul periculos al trãdării idealurilor lui Gojdu (pe fondul absenteismului nejustifîcat manifestat de mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Transilvania şi Banat, mai puţin sau deloc interesaţi la acea orã de demersurile fundaţiei sibiene), reprezentanţii PNL au vãzut în continuarea şi finalizarea acestora un motiv de mândrie, un prilej nesperat de a-şi adjudeca o „victorie de palmares”. Cu gust amar, dar profitabilã pentru cei care se vor instala la cârma fundaţiei comune. Conform dezvaluirilor, între membrii acesteia se află chiar ministrul de exteme, Mihai Răzvan Ungureanu. Care a girat continuarea tratativelor bilaterale, ce au culminat cu definitivarea textului Acordului redactat de cãtre Ungaria şi propus în cadrul şedinţei guvemamentale comune, care a avut loc la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Fiind la curent cu mersul tratativelor celor două guverne, în primăvara anului 2004, în preajma sãrbătorii Sfintelor Paşti, firma Magyar Ingotlan a vândut clãdirile Gojdu companiei israeliene Autoker Holding Rt. Si au sărbătorit evenimentul cu mare fast şi – ca o dovadă a sfidării şi desconsiderãrii faţã de fundaţia sibiană – pantagruelicul festin a avut loc chiar în Curţile Gojdu.

Pentru ca ipocrizia sã fie fară cusur, „sprijinitorii” din MAE au sfatuit fundaţia sibiană să revendice imobilele pe care le-a avut în ţarã, la Oradea şi Cluj, unde la ora actualã se află pe rol procese intentate Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sãlajului (pentru casa în care s-a nãscut Emanuil Gojdu).

Acesta este contextul în care reprezentanţii MAE ungar şi cei ai MAE român au decis înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” care face obiectul Acordului dintre cele douã guverne, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (care, potrivit art. 2 din Acord devine singura proprietarã a imobilelor budapestane).

Aşadar artizanii şi principalii responsabili ai încheierii Acordului din 20 octombrie 2005 sunt, alături de omologii lor maghiari, prim miniştrii şi miniştrii de exteme ai României, respectiv Adrian Nãstase, Mircea Geoană, Calin Popescu Târiceanu şi Mihai Rãzvan Ungureanu.

Acordul în sine şi OUG nr. 183 ( de ratificare a acestuia ) au stârnit vii reacţii şi dezbateri aprinse în Parlamentul României şi în mass-media ( presa scrisã şi audiovizuală). Neconstituţionalitatea Acordului şi a OUG nr. 183 au fost evidenţiate de cãtre deputatul Aurelian Pavelescu ( independent ) care a prezentat la 26 ianuarie 2006, un Raport asupra uzurpãrii moştenirii lui Emanuil Gojdu de cãtre Guvernul României. De asemenea şi deputatul Adrian Moisoiu a rostit în plenul Camerei Deputaţilor, in şedinţa din 7 februarie a.c. declaraţia intitulată “Pânã când atâta obedienţã faţã de Budapesta?”

Ziarul Ziua a publicat, la rândul sãu, numeroase luãri de poziţie: Marele jaf (9 februarie); Bani publici pentru Averea „Gojdu” (10 februarie ); MAE: Gojdu ar sprijini, dacã ar fi în viaţã, Guvernul Tãriceanu (11 februarie ); PSD aruncă pisica la Tãriceanu (14 februarie 2006, luare de poziţie – cu multe inadvertenţe – a fostului secretar de stat în MAE, Cristian Diaconescu, „implicat” direct în aceste negocieri, caruia ţin să îi aduc la cunoştinţă pe această cale că a existat mereu o singurã Fundaţie Gojdu, cea de la Sibiu); Bani publici pentru o fundaţie fantomã (16 februarie ); Marea cârdâşie Gojdu; Ungaria încã nu recunoaşte Tratatul de la Trianon; Acordul Gojdu este o înşelătorie (17 februarie ); Noua Fundaţie nu are nimic în comun cu Testamentul Gojdu (21 februarie ) – interviu acordat de IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, membru al Reprezentanţei fundaţiei sibiene; Biserica merge în Parlament să apere Gojdu ( 3 martie 2006 ), Raoul Sorban, ultimul interviu: Statul maghiar nu este onest in cazul Gojdu, ş.a.

Autorii acestor luări de poziţie condamnă uşurinţa cu care diplomaţii români – animaţi de ideea “reconcilierii româno-ungare”, după modelul franco-german – permit Ungariei să întreţină un diferend pe care 1-au creat în urmã cu peste 85 de ani. Şi – mai grav, prin acest act unilateral s-au creat premizele izbucnirii unui conflict deschis între Biserica Ortodoxă Română (singura îndreptăţitã să administreze bunurile fundaţiei aflate sub patronajul său, potrivit testamentului lui Gojdu) şi statul român transformat, prin Acordul din 20 noiembrie 2005, in complice al Ungariei la nedreptul act din 1952, prin care a fost naţionalizat patrimoniul budapestan al fundaţiei sibiene.

Judecat prin prisma implicaţiilor majore pe care le-a generat, Acordul semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 este o mare victorie a diplomaţiei maghiare asupra diplomaţiei româneşti. O diplomaţie care, dupã 1989 , şi-a tumat cenuşă în cap (ca semn al neputinţei) şi a adoptat în faţa adversarilor poziţia struţului, aflându-se mereu în defensivă şi facând impardonabile concesii în detrimentul interesului naţional, în faţa Rusiei (cu tezaurul de la Moscova), în faţa Ucrainei (cu insula Serpilor) şi acum în faţa Ungariei, cu bunurile Fundaţiei Gojdu.  Frecvenţa acestor atitudini a condus la scăderea respectului altor state faţă de România, transformându-se într-un atentat la demnitatea noastră naţionalã. Toţi trebuie să cunoască şi să recunoascâ faptul că cele opt clãdiri din Curţile Gojdu — construite de cãtre fundaţie – sunt o palmã de pâmânt românesc în inima Budapestei. O palmă de pâmânt pe care nimeni nu are dreptul să o scoată la mezat şi să renunţe la moştenirea lãsatã de Gojdu doar neamului românesc.

Oricâte condiţii ar fi pus diplomaţii maghiari, în tentativa lor de a perpetua un act samavolnic de sorginte comunistã, diplomaţii şi guvernanţii noştri aveau datoria moralã de a cere ca bunurile disputate sâ revină proprietarului de drept: Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu.

Aceasta în contextul în care România restituie , pe bandă rulantă, toate bunurile solicitate de maghiarii din Transilvania , la insistenţele faţişe ale Budapestei, care însă nu a restituit în naturã bunurile naţionalizate în Ungaria. Şi care nu a ratat nici un moment – din 2002 prin intermediul lui Hungarian Human Rights Fundation, care are sediul la New York – de a acuza România în faţa forurilor intemaţionale ( ex:Varşovia, adunare OSCE, octombrie 2004) pentru că nu a restituit încâ în totalitate bunurile naţionalizate de fostul regim comunist. Farã îndeplinirea acestei minime condiţii morale, în cazul ratificãrii Acordului din octombrie 2005, fundaţia sibianã pierde pentru totdeauna orice posibilitate de a mai recupera patrimoniul ce i-a fost naţionalizat, prevederile testamentului lui Gojdu nemaiputând fi puse în aplicare de cãtre instituţia pe care a creat-o în beneficiul neamului românesc. Iar Fundaţiei sibiene – în lipsa fondurilor şi a bunurilor materiale ce îi revin de drept şi pe care cele douã state le naţionalizează din nou – nu-i râmâne decât sã se desfiinţeze.

Votul din Camera Deputaţilor, din 30 martie 2006 – prin care s-a respins OUG nr. 183 şi implicit Acordul din 20 noiembrie 2005, la limitã de vot (cu unul singur in plus, prin mana unui ziarist ZIUA – nota mea!) şi dupã îndelungate şi tensionate dezbateri – a demonstrat cã trădarea lui Gojdu şi a idealurilor sale poartã astãzi un nume distinct: reprezentanţii MAE român şi deputaţii coaliţiei aflate la guvemare – PNL, PD, PC şi UDMR.

…Guvemele, prim miniştrii şi miniştrii de exteme vin şi pleacă de pe scena politicã românească. Dar Gojdu – prin faptele sale, al cãror corolar îl reprezintă fundaţia care îi eternizează numele – rãmâne veşnic în sufletul şi în conştiinţa românilor, aşa cum a dorit, mărturisind: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român; iubirea ce o am faţã de naţiunea mea, neîncetat mă face să stărui în faptă pentru ca şi după moarte sã pot erumpe de sub gliile mormântului spre a putea fi pururi în sânul naţiunii mele”.

Conf. Univ. dr.Pavel Cherescu
Secretarul Fundaţiei Gojdu

Voi reveni!

Presedintele Traian Basescu a promulgat legea pentru respingerea ordonantei Gojdu

Presedintele Traian Basescu a semnat, marti, decretul de promulgare a legii de respingere a ordonantei Gojdu, informeaza Administratia Prezidentiala.
Astfel, seful statului a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.183/2005 pentru ratificarea Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare privind infiintarea Fundatiei Publice Romano-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucuresti, la 20 octombrie 2005.
Ordonanta a fost respinsa de Senat la inceputul lunii martie, parlamentarii primind multumirile mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza, pentru decizia luata. Criticii acestui acord au contestat faptul ca cele doua guverne au dorit sa se substituie fundatiei legal infiintate la Sibiu, in 1996, care a facut numeroase demersuri sa recupereze fondurile imense lasate mostenire statului roman de Emanoil Gojdu.
Fundatia ar trebui sa administreze aproape noua miliarde de dolari, asta daca ar fi repusa in posesia bunurilor din Ungaria. Contestatarii sustineau ca ordonanta incalca dreptul la proprietate, la mostenire si la libertatea cultelor religioase de care ar trebui sa se bucure Fundatia “Emanoil Gojdu” din Sibiu.
Legislatia ungara nu are, in prezent, nici o prevedere cu privire la bunurile detinute de fundatiile private, ceea ce va face imposibila orice fel de recuperare a bunurilor lasate romanilor de Emanoil Gojdu. O parte din cladirile din centrul Budapestei, care au apartinut celebrului avocat de origine romana Emanoil Gojdu, au fost transformate in sedii de birouri, intr-un complex comercial si o parcare subterana.
BOR – unicul mostenitor
Fundatia Gojdu de la Sibiu, patronata de Biserica Ortodoxa Romana, se considera insa singurul mostenitor al bunurilor lasate de marele mecena pentru asigurarea studiilor “tinerilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria care doresc sa invete”. In numele fundatiei de la Sibiu, mitropolitul ortodox de Sibiu, Laurentiu Streza, a anuntat recent ca impreuna cu statul roman, sau chiar si fara, va incepe un proces impotriva Ungariei, pretinzand restituirea averii lui Gojdu, “in valoare de mai multe miliarde de euro”, mostenitorului legal.
Partea ungara sustine ca prin acordul financiar din 1953, semnat de cele doua state, partile au renuntat la astfel de pretentii – deci si partea romana a renuntat la Fundatia Gojdu, nationalizata de partea ungara in anul 1952. Mitropolitul de la Sibiu sustine ca acel acord nu a fost nici pe departe legal.
Mitropolitul Laurentiu Streza este de parere ca Fundatia Gojdu reprezenta o avere privata, la care statul roman nu avea niciun drept sa renunte. Mitropolitul este gata sa mearga cu procesul pana la Curtea Europeana de la Strasbourg si asteapta ca birouri de avocatura sa se angajeze la proces, fiind platite apoi din averea Gojdu recuperata de Fundatia Gojdu de la Sibiu.
M.N.-Z.O.

S-a facut dreptate pentru Gojdu!

Am fost la B1 TV, la simpaticele Livia Dila si Mbela de la “6, vine presa!” – cu situatia de la Tractorul si noul ministru al Justitiei – si cand revin in redactie o veste buna, de la George Damian: S-a facut dreptate pentru Gojdu!

SENAT-GOJDU / UPDATE: Senatul a respins Ordonanta Gojdu BUCURE{TI, 3 mar (MEDIAFAX) – Senatorii au respins, luni, Ordonanta de urgenta pentru ratificarea Acordului prin care era infiintata Fundatia Publica Romano-Ungara “Gojdu”, cu sediul la Budapesta, al carei patrimoniu ar fi urmat sa includa mostenirea lui Emanuil Gojdu.Senatul a adoptat, cu 88 de voturi “pentru” si doua abtineri, proiectul de lege privind respingerea Ordonantei de urgenta 183/2005 pentru ratificarea Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare privind infiintarea Fundatiei Publice Romano-Ungare “Gojdu”, semnat la Bucuresti, la 20 octombrie 2005.Raportul suplimentar comun, redactat de Comisia juridica si Comisia pentru cultura, de insusire a punctului de vedere al Camerei Deputatilor de respingere a actului normativ, a primit 88 de voturi “pentru”, un vot “impotriva” si cinci abtineri.Acordul, semnat din partea Guvernului Romaniei de Mihai Razvan Ungureanu, prevedea infiintarea Fundatiei Publice Romano-Ungare “Gojdu”, cu sediul la Budapesta, a carei infiintare si functionarear fi trebuit sa se faca potrivit legislatiei maghiare.Senatul este forul decizional in privinta acestui act normativ.Potrivit textului acordului, fundatia ar fi avut ca scop cinstirea memoriei lui Emanuil Gojdu si sprijinirea cooperarii intre cele doua tari, urmand sa acorde burse, sa se ocupe de organizarea de expozitii, de programe stiintifice si conferinte si sa sprijine functionarea muzeului si a bibliotecii “Emanuil Gojdu”.Potrivit intelegerii intre statul roman si cel maghiar, patrimoniul fundatiei urma sa fie alcatuit din mostenirea Gojdu, la care sa se adauge, anual, o contributie de cate 200.000 de euro din partea Romaniei si Ungariei.Executivul mentiona, sub semnatura premierului Calin Popescu Tariceanu, ca, astfel, erau “armonizate prevederile testamentare ale marelui mecena Emanuil Gojdu cu realitatile contemporane si cu dorinta impartasita a celor doua guverne ca demersul sa fie unul comun romano-ungar, similar reconcilierii franco-germane”.Intrata in circuitul legislativ imediat dupa adoptare, ordonanta a fost respinsa de Camera Deputatilor in data de 30 martie 2006, ea fiind inregistrata la Senat pentru dezbatere in data de 7 aprilie 2006.Cu acest proiect de lege de respingerea a ordonantei au fost sesizate in fond Comisia juridica si Comisia pentru cultura.Actul normativ a fost inscris, pana in prezent, de mai multe ori pe ordinea de zi a Senatului pentru a fi dezbatut, insa, in urma unor discutii aprinse, el a fost retrimis la comisii pentru rapoarte suplimentare, ultima decizie a plenului fiind ca, pentru aceasta ordonanta sa fie adoptat un raport comun al Comisiei juridice si al Comisiei pentru cultura.Cele doua comisii, care anterior solicitasera adoptarea textului ordonantei, au revenit asupra punctului lor de vedere, propunand plenului respingerea acesteia, insusindu-si, astfel, pozitia Camerei Deputatilor.Membrii celor doua comisii au considerat ca, prin crearea Fundatiei Publice Romano-Ungare “Gojdu”, de catre guvernele celor doua state “se incalca in mod flagrant vointa marelui patriot roman”. Raportorii au explicat ca, printr-un testament intocmit in noiembrie 1869, Emanuil Gojdu si-a lasat mostenire “averea intreaga acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania care se tine de religia ortodoxa”.Comisiile sesizate in fond avertizau ca a ratifica acest acord ar insemna a renunta, in mod oficial, la drepturile pe care statul roman le are asupra mostenirii Gojdu, care a fost confiscata, in 1952, de autoritatile comuniste maghiare si pe care autoritatile statului maghiar de dupa 1990 au refuzat sa o retrocedeze, asa cum a procedat, in situatii similare, statul roman.Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza, presedintele tFundatiei Gojdu”-Sibiu, care a participat la sedinta de luni, a trimis membrilor Comisiei juridice a Senatului o scrisoare prin care arata ca, din punct de vedere legal si moral, mostenirea Gojdu apartine credinciosilor ortodocsi, de ea neputand sa dispuna nici statul roman, nici statul maghiar, aceasta nefiind proprietatea de stat, ci proprietate privata.n opinia sa, Acordul romano-maghiar exclude, in fapt, mostenitorul testamentar al averii Gojdu si anuleaza, practic, Acordul incheiat intre cele doua tari in anul 1937, prin care Fundatia Gojdu putea intra in posesia mostenirii testamentare.Streza arata ca Fundatia Gojdu, care este o fundatie romaneasca permanenta, aflata sub patronajul Mitropoliei Ardealului, are dreptul la mostenirea si administrarea proprietatilor lui Emanuil Gojdu, aceasta fiind singura mostenitoare legala a bunurilor patrimoniale nationalizate de cele doua state comuniste – Romania si Ungaria – in 1952.”Asa cum toate bisericile de etnie maghiara din Transilvania si-au revendicat toate mostenirile, se cuvine si este drept si moral ca Statul roman, prin Guvern si Parlament, sa apere si drepturile romanilor ortodocsi din Ungaria si Transilvania, prevazute numai pentru ei in Testamentul Emanuil Gojdu”, se arata in documentul citat.n momentul votului, in sala plenului se aflau sase senatori UDMR. Presedintele Comisiei juridice, Peter Eckstein Kovacs (UDMR), a precizat, pentru agentia MEDIAFAX, ca a votat “impotriva” la supunerea la vot a raportului de respingere a ordonantei si ca nu si-a mai exercitat dreptul de vot cu ocazia votului la proiectul de lege de respingere a ordonantei. (Eliana Radulescu, [email protected])

O parte din Dosarul Gojdu, pentru care am facut campanie si pentru care am fost atacat tribal de GDS si “22”
http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=33&Itemid=72

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova