Posts Tagged ‘elena udrea’

De ce nu candidează Monica Macovei şi Cristian Preda pentru a salva Bucureştiul. Legăturile lor cu Virgil Măgureanu şi şpăgile Afacerii Microsoft

Monica Macovei-Cristi Preda-PCR GDSDl. Cristian Preda, europarlamentar ajuns la Bruxelles pe listele PDL-ului şi fost cenzor UTC şi propagandist PCR, a reacţionat violent la nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL pentru Primăria Capitalei. Dl. Preda a afirmat că “se simte insultat” personal şi că “regretă că nu a ascultat sfaturile de a candida ca independent la Primăria Capitalei”. Dar nu este prea târziu: dl. Preda poate candida chiar acum, pentru a salva Bucureştiul, pe listele partidului colegei sale Monica Macovei, M10. Suntem siguri că are toate şansele!

Dna. Monica Macovei, aşijderea, europarlamentar profitor al remorcii PDL-ului, Traian Băsescu, consideră că prin alegerea lui Marian Munteanu, “un candidat din umbra lui Măgureanu”, “PNL a lăsat cu totul Bucureştiul în braţele PSD”. Nici pentru Monica Macovei nu este prea târziu. Ea poate să abandoneze chiar acum fotoliul de europarlamentar, care-i asigură un salariu de 7000 de euro pe lună şi o pensie pe viaţă de câteva mii de euro lunar, şi să-l înlocuiască pe candidatul său complet anonim la Primăria Capitalei, pentru a salva Bucureştiul “din braţele PSD”. Dacă îi pasă de noi şi de “dreapta românească”, eu zic că merită să facă acest sacrificiu. Suntem siguri că are toate şansele!

Dar, înainte de a candida, ambii răsfăţati ai sistemului represiv comunist ar trebui să lămurească cum de au acceptat să facă parte din partidul al cărui co-proprietar a fost chiar… Virgil Măgureanu. Pentru mai puţin cunoscătorii vieţii politice româneşti, e bine să amintim că, după consumarea alegerilor din 2000, când Marian Munteanu a fost propunerea la preşedinţia României a alianţei din care făcea parte şi Partidul Naţional Român, fondat de Virgil Măgureanu, acesta s-a reorientat spre… Traian Băsescu şi Petre Roman. Astfel, în iunie 2001, alianţa condusă de Virgil Măgureanu a fuzionat cu PD. Timp de cinci ani, chiar Emil Boc a locuit în apartamentul lui Virgil Măgureanu, devenit locuinţă de protocol a PDL. Peste ani, Monica Macovei şi Cristian Preda au devenit exponenţi implantaţi de GDS în acelaşi PDL, alături de… Virgil Măgureanu, co-proprietar al partidului.

Recent, Elena Udrea, o culme a PDL-ului care i-a propulsat pe cei doi la Bruxelles, devoala modul în care Monica Macovei, respectiv Cristian Preda, au ajuns europarlamentari, printr-un denunţ public care, credem noi, ar trebui cercetat mai atent de organele în drept cât şi de OLAF şi Parlamentul European. Reproducem:

Când răutatea = complexe + prostie… (…) Dacă ar avea puţină decentă, nu ar dezinforma pe cei care se uită în gură ei, de fost procuror comunist. (…) Pun o întrebare moralistei de mucava: cu ce bani şi-a făcut zecile de mii de afişe, bannere, mash-uri etc. în campaniile de la europarlamentare? Moralitatea nu a obligat-o să afle dacă nu cumva cu banii de la Microsoft, aduşi la partid de Sandu, Cocoş, Pinalty &Co, în 2009, sau cu bani din “borduri”, în 2014? Ei, pentru un salariu de 7000 de euro pe luna, evident că nu a simţit nicio obligaţie...”.

Aşadar: cu ce bani? Întrebarea rămâne valabilă şi pentru Cristian Preda. Aşteptăm răspunsul. Şi nu numai noi. După care, de mână cu Monica Macovei, eventual strâns legaţi cu o brăţară specifică vremurilor actuale, suntem siguri că cei doi pot salva împreună Bucureştiul!

Vedeţi şi: Narcisa Iorga: Când Macovei şi Paleologu erau miniştrii partidului patronat de Măgureanu nu aveau probleme de moralitate. O “pastilă de lecitină” în cazul “băiatului cel rău” Marian Munteanu

Cât o mai rabdă Justiţia pe Monica Macovei? Îl întreb public pe generalul Ion Vasilache, Şeful Secţiei Parchetelor Militare: Când vor fi audiaţi procurorii-anchetatori din 13-15 iunie 1990? Dar “ziariştii”, ca CTP & Co, care au incitat la CRIME?

Nymphomanic Monica Mandela Macovei MitomanaRăposatul Mihai Chiţac, fost ministru de Interne FSN din perioada Mineriadei din Iunie 1990, a invocat în apărarea sa, la Tribunal, o afirmaţie a fostului procuror Monica Macovei, potrivit căreia, la Unitatea de Jandarmerie de la Măgurele, unde erau deţinuţi ilegal şi maltrataţi încontinuu sute de protestatari din Piaţa Universităţii, “nu a văzut nici un act de violenţă”.

Publicată de Varujan Vosganian în 2012 pe blogul său şi reprodusă apoi de mai multe publicaţii online (InPolitics, Cotidianul, Etc), declaraţia lui Chiţac a apărut, normal, şi la Roncea.Ro de unde a fost preluată şi de Radu Tudor. Ce face Mandela de Dâmboviţa? Din toată lista ne dă pe mine şi pe Radu Tudor în judecată, împreună cu Mihai Gâdea, care l-a citat pe colegul lui de trust. De la fiecare vrea câte 10.000 de euro şi, în plus, să ştergem şi postările, adică să rescriem istoria, ca-n Orwell. Dar, cum spunea cineva, nici unul dintre noi n-a dat bani la curve.

Normal, Justiţia Română ne-a dat dreptate: am câştigat Procesul, în numele Libertăţii Presei. Dar “justiţiara” a contestat… Justiţia. Şi a făcut Apel. Pentru că azi am un nou termen îl întreb pe generalul Ion Vasilache: cât mai durează până când vor fi inculpaţi şi procurorii-anchetatori din iunie 1990? Dar “ziariştii” incitatori la violenţe rezultate în crime? De ce trebuie să ne pierdem noi timpul în loc ca Parchetul să-şi facă datoria?

Alice Draghici - Monica Macovei - Arestari la Mineriada din Iunie 1990Nu ştiu ce a făcut Macovei pe 13-15 iunie. Naşa şi colega ei de birou, Alice Drăghici, ca şi ziarista Simona Ionescu de la EvZ, susţine că Macovei a eliberat cel puţin un mandat de arestare în alb. Eu nu ştiu. Este de datoria organelor să afle. Ceea ce ştiu eu însă, cu certitudine, este că după ce a luat contactul cu ilegalităţile odioase din Unitatea de la Măgurele, “drept-omnista” Macovei nu s-a dus nici la Europa Liberă şi nici la TVR. Presa şi opinia publică au aflat despre atrocităţile de la Măgurele numai după eliberarea fraţilor Roncea, care au mers direct la România liberă, unde a apărut apoi serialul demascator “Infernul se numeşte Măgurele”. “Justiţiara” Monica Macovei, în schimb, a tăcut. Chitic. Ceea ce, din câte ştiu eu, se numeşte nedenunţare şi complicitate la torturile şi abuzurile inumane de la Măgurele. Intră sau nu în atenţia Parchetului Militar? Eu cred că da.

Haideţi să vedem împreună doar 1% din ce n-a văzut Mandela Macovei la Măgurele:


Mineriada din Iunie 1990 – Imagini unice de la Măgurele de ZiaristiOnlineTV

"Istorie" falsificata a la Macovei

“Istorie” falsificata a la Macovei

De altfel, şi astăzi Monica Macovei minte prin omisiune cu privire la rolul ei de procuror în 13-15 iunie. Pe blogul ei de “memorii” prezintă “faptele” astfel: I. 13 iunie 1990. Pe 13 iunie dimineața, în drum spre birou, am trecut prin Piața Universității, care de 52 zile era liberă de comunism. Însă, pe 13 iunie 1990, Piața nu mai era nici a Universității, și nici liberă. Era ocupată de milițieni și de alții, încă nu știm de cine și ce grade aveau. Mulți dintre demonstranți  fuseseră retinuți și duși pe la diverse secții de miliție din București, inclusiv din sectorul 1, iar apoi, unii au fost duși la Unitatea Militară din Măgurele. (…)” Atât şi nimic mai mult aflăm despre programul procuroarei din data de 13 iunie 1990. După cum vedeţi, Macovei “uită” să spună că şi ea a fost la Măgurele, dar nu în calitate de anticomunistă ci de anchetatoare a anticomuniştilor din Piaţă. De aici, Macovei sare direct în mai 1991. Şi tot aşa, până azi.

Repet, aşadar: Când vor fi invitaţi la audieri toţi procurorii-anchetatori sau tăinuitori din 13-15 iunie 1990? Au trecut 25 de ani!

Îi solicit public generalului Vasilache, ca după ce o audiază pe “coloneleasa” Macovei să-i transmită rezultatul anamnezei şi dnei judecator Mariana Hortolomei de la Curtea de Apel, ca să scurtăm drumul spre finalitatea actului de Justiţie.

gen_ion_vasilache

Până atunci, un remember asupra cazului, reprodus din Curentul, 2013 (!):

Iunie 1990: Justițiara Monica Macovei s-a prefăcut că nu observă infernul de la Măgurele

de Vasile Surcel

Venită, parcă, de dincolo de moarte, declarația dată de gen. Mihai Chițac în fața procurorilor, pe 5 iulie 2005, descrie acțiunea Poliției, din punctul lui de vedere. Dar și cu dorința, evidentă, de a-i convinge pe anchetatori că, el personal, n-a avut prea multe tangențe cu ”Mineriada din 13-15 iunie 1990”. De fapt, Chițac trece rapid peste episodul „evacuării” Pieței Universității. Pusă față în față cu relatările zecilor și sutelor de oameni care au îndurat cumplitele efecte ale „operațiunii”, povestea fostului ministru de interne pare un rezumat modest, încropit de o loază repetentă. Totuși, ea are și un merit: reamintește indiferența complice de care a dat dovadă o distinsă doamnă, fost procuror care, acum, se laudă că ar fi întruchiparea intransigenței justițiare.

Măsuri de salubrizare

De fapt, povestea lui Chițac este „cuminte”, mai că ai crede că e depănată de Ion Iliescu însuși: „Potrivit măsurilor stabilite, în dimineața de 13 iunie la ora 04,30, concomitent cu formarea cordoanelor de blocare a străzilor, s-a trecut la reținerea și îmbarcarea în autobuze a persoanelor care dormeau în piață. Acțiunea a fost condusă de șeful IGP, gen. Diamandescu și de șeful Poliției Capitalei, gen. Bâtlan și a durat aproximativ o oră și jumătate. Imediat după eliberarea pieței unitățile de gospodărie comunală au întreprins acțiuni de salubrizare a zonei”. Poate că deja am uitat dar, și în dimineața de 22 decembrie 1989, forțele de ordine comuniste au „salubrizat” străzile Capitalei. Iar atunci, asta a însemnat că au spălat cu furtunul sângele victimelor ucise în noaptea precedentă. Conform „Planului” supervizat de Iliescu, Petre Roman et comp în diminața de 13 iunie 1990, Piața Universității a fost luată cu asalt de 1480 de polițiști, plus alte cîteva sute de oameni din alte categorii de personal militar. Cu cine s-a confruntat această oaste, înarmată până în dinți? Scris chiar de mâna lui Chițac, cu tot cu ortografia lui de general format în regimul comunist, răspunsul ar putea fi considerat de-a dreptul hilar, dacă nu am fi aflat despre dramele petrecute atunci „Au fost reținute 276 de persoane care dormeau în piață, pe trotuare, în corturi, în tomberoanele destinate colectării gunoaielor, care au fost transportate la Măgurele”. Adică oștirea pusă în mișcare la ordinul lui Iliescu și ai lui, s-a luptat cu boschetarii „care dormeau în tomberoanele destinate colectării gunoaielor”? Se pare că da! În schimb, nici până înziua de azi, anchetatorii nu l-au întrebat nici pe Iliescu ori pe vreunul dintre acoliții lui, de ce au dorit și până la urmă au și reușit, să asmută, din nou, Armata împotriva propriului său popor. Victimele care au trecut prin iadul cumplit al acelei dimineți relatează că, atunci, în corturi nu mai erau decât vreo 10-15 greviști ai foamei, care au fost luați pe sus „cu fulgi cu tot”. Iar restul până la cei 276 de arestați au fost, de fapt, trecători matinali care și-au manifestat indignarea față de duritatea nejustificată a acelei intervenții în forță. Chițac spune că aceștia au fost duși la Măgurele. Este vorba despre unitatea de jandarmi care, pe atunci, funcționa în comuna Măgurele. În declarația sa Chițac a mai menționat: „Precizez că acțiunea din dimineața de 13 iunie a fost supravegheată de mai mulți procurori care nu au constatat violențe sau alte încălcări de legi din partea Poliției și au hotărât eliberarea reținuților”. Ei bine, printre acești anchetatori s-a numărat și, pe atunci încă tânăra, Monica Macovei. Implicat în mod direct fiind în acele evenimente, Mihai Chițac nu poate fi considerat o „sursă” îndeajuns de credibilă în această privință. Probabil conștient și el însuși de asta, Chițac a preferat să le relateze procurorilor ceea ce Monica Macovei povestise, ea însăși, într-o declarație publicată în numărul 1495 din 29 mai 1997 a cotidianului „Evenimentul zilei”.

„Biblioteca“ de la Măgurele

În acel interviu europarlamentarul justițiar spunea: „Am luat contact cu problema Piața Universității în mai multe etape. Prima etapă a fost în ziua de 13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratură a Sectorului 1 și, împreună cu alți doi colegi de la aceeiași unitate, am fost trimiși la Unitatea Militară de la Măgurele, unde am întâlnit câțiva colegi de fosta Procuratură a Municipiului București: Alexandru Țuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu. La Măgurele am văzut în curtea unității că cei ridicați din Piața Universității stăteau la mese și scriau declarații sub suprevegherea unor polițiști”. Mai că-ți vine să crezi că, din greșală, Monica Macovei ajunsese atunci undeva, în liniștea și pacea unei săli de lectură de la Biblioteca Academiei. După aceasta urmează o afirmație de-a dreptul aiuritoare: „Nu am văzut nici un act de violență. Citind aceste declarații am spus: Nu rezultă comiterea nici unei infracțiuni, toată lumea pleacă acasă”. De ce aiuritoare? Simplu: pentru că în acea vreme Macovei era, după cum și ea spune, doar un simplu executant, procuror al unui Parchet de sector. Fostul procuror Țuculeanu ne-a relatat că, atunci, la Măgurele au fost trimiși procurori de la toate eșaloanele, inclusiv de la Parchetul General. Toți oameni cu poziții ierarhice importante, cu mare putere de decizie. În aceste condiții cum să credem că putea Macovei să-i ocolească și să dispună peste capul „granzilor” că „toată lumea pleacă acasă”? Există două posibilități: ori ea a mințit în acea declarație și doar s-a „dat mare” atribuindu-și o putere de decizie pe care nu o avea. Ori spune adevărul, caz în care atunci ea a acționat conform principiului „funcția bate gradul”. Bineânțeles că, în acest din urmă caz ne putem întreba, pe bună dreptate, cine era și cine este cu adevărat, Monica Macovei? Și mai ales, cât de importantă o fi fost, atunci, „funcția” ei?

Infernul

La Măgurele, Monica Macovei a văzut doar liniștea specifică unei biblioteci, în care cei aduși acolo, își scriau liniștiți, lucrările de doctoarat, suprevegheați „părintește” de pulanele unor foști milițieni în care domnia sa a văzut doar niște erudiți „bibliotecari”. Rememorând acele vremuri, unul dintre cei care au trecut pe acolo are amintiri cumplite care l-au marcat pentru restul vieții sale: „Traseul până la unitatea de securitate de la Măgurele, a fost un coşmar. În dubă totul era un vaiet, oamenii gemeau, îşi căinau rănile şi soarta, îl blestemau pe Iliescu şi se fereau de mine, fiecare cu durerea sa… eu eram disperat că nu mai văd, mă târam orbecăind pe la picioarele lor şi încercam să-mi fac loc pe pipăite, nişte mâini m-au tras în sus şi m-au sprijinit de ceva, nu reuşeam să-mi şterg sângele care se usca şi îmi creponase faţa umflată, îmi ardea tot corpul, dar parcă nu mai simţeam nicio durere, mă invadase o spaimă teribilă, viscerală – chiar nu mai vedeam, degeaba îmi frecam ochii, lumea devenise opacă. Acesta a fost momentul cel mai nasol, disperarea orbirii îmi luase minţile, îmi doream să mor pe loc, ideea unei vieţi de orb, mutilat şi olog mi se părea o variantă nefezabilă şi relativ lipsită de atractivitate. M-am strâns de gât încercând să mă sufoc, dar nu puteam să-mi mai strâng degetele, aveam mâinile cam zdrobite, nu-mi simţeam braţele – încă un pocinog, ce artist mai poate picta cu degetele betegite? Camionul/dubă care ne hurduca precum pe nişte cartofi s-a oprit la un moment dat cu scrâşnete de frână şi oamenii se buluceau să iasă, erau traşi şi aruncaţi pe jos, se lătra la ei şi m-am trezit şi eu smuls şi buşit de asfalt, eram complet orb şi dezorientat, am încercat să mă ridic împleticindu-mă când mi-a răsunat ca o împuşcătură după ceafă şi brusc cu un ochi am întrevăzut un fel de străluminare – vedeam ca prin ceaţă ceva! Am căzut iarăşi şi am încasat pe spinare încă o serie de lovituri – eram însă inundat de bucurie şi recunoştinţă, râdeam iarăşi „ca un drogat“ – ceva se întâmplase, şocul izbiturii de ciomag mi-a adus o dâră ceţoasă de vedere. Un şir de soldaţi oligofreni ne însoţea pe bucata de drum de la camion la uşa lagărului – garajul unităţii de la Măgurele – izbindu-ne cu cozi de lopată şi lătrând din răsputeri la noi ceva neinteligibil – totul era foarte mişto: eram totuşi în viaţă, ologit şi damblagit, semichior, dar întrezăream lumina…” Cam așa a a arătat, în realitate, cazarma de la Măgurele unde Monica Macovei a văzut liniștea unei săli de bibliotecă.
Relatrea generalului Chițac continuă prin menționarea faptului că „Între orele 13,30-16,00, acțiunile turbulenților s-au intensificat trecându-se la acte agresive turbulente directe, prin lovirea polițiștilor din cordoane cu pietre sau alte obiecte contondente și la incendierea mașinilor de poliție și autobuzelor folosite pentru blocarea unor străzi. Pe măsură ce situația din Piața Universității devenea din ce în ce mai explozivă, am telefonat de mai multe ori la sediul FSN, care prin neaducerea muncitorilor lăsase piața goală. Nu am reușit să vorbesc cu domnul Iliescu sau cu NS Dumitru, secretara acestora îmi spunea să mai aștept, că muncitorii sunt pe drum iar liderii respectivi nu sunt în local”. Bineînțeles că nu suflă nici măcar un cuvânt despre convorbirea telefonică prin care era anunțat că polițiștii și-au dat foc la autobuze, așa cum ne-am înțeles”. În urmă cu vreo trei săptămâni, distinsul avocat Doru Viorel Ursu, cel care l-a înlocuit pe Chițac în fruntea MI a încercat să explice că acel „ne-am dat foc la autobuze” era o expresie de neputință, oarecum similară cu argoticul „Ne-am dat foc la valiză”. Penibilă explicație. Pe imaginile filmate în acea dupăamiază se vede clar cum un scutier aruncă o sticlă incendiară asupra asupra unuia dintre autobuzele Poliției. Poate că, dacă tot vrea să redeschidă și „Dosarul Mineriadei”, domnul general Vasilache va pune pe cineva să se uite cu atenție și la acele filme.

Vasile Surcel

Detalii asupra cazului Macovei vs Libertatea Presei, AICI

Curentul Macovei 2013 1

EXCLUSIV RONCEA RO: Am câştigat procesul cu Monica Macovei. Procuroarea comunistă rămâne implicată direct în Mineriada din 13-15 iunie 1990

Monica+Macovei+Macoveismul-GDS- M 10 -Basismul-UdrismulMulţumesc Justiţiei Române!

Monica Luisa “Mandela” Macovei, fost procuror comunist implicat ulterior şi în Mineriada din 13-15 iunie 1990, a decis propagandistic să dea în judecată trei ziarişti care, conform actului de Chemare în judecată, ar fi regizat o “campanie de presă” prin “acuzaţii mincinoase” şi “declaraţii denigratoare şi defăimătoare” (sic, să mai pună mâna pe manualul de Limba română, şi ea şi avocata ei!). În Cererea de Chemare în judecată, înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti pe 1 august 2014 se arată în ce consta aşa-zisa “campanie de presă” “defăimătoare şi denigratoare” (sic, din nou): Victor Roncea este “vinovat” ca a postat pe blog un Document folosit la procesul său de inculpatul Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al lui Ion Iliescu şi Petre Roman, în care acesta se apăra folosindu-se de o declaraţie a fostului procuror Monica Macovei, care afirma, textual, că la Unitatea de la Măgurele, unde a fost trimisă pentru anchetarea protestatarilor arestaţi în 13 – 15 iunie 1990, “nu a văzut nici un act de violenţă“; Radu Tudor era acuzat că a preluat acest document şi l-a însoţit de un mic comentariu (Monica Macovei, procuror-anchetator la mineriada din Iunie 1990); iar Mihai Gâdea că l-a prezentat într-o emisiune.

“Campania” fiind finalizată, la proces, martora de serviciu, o subalternă a actualei europarlamentare, pe numele ei Stancu Constantinescu Marilena, a susţinut că toţi colegii europarlamentari ai cunoscutei activiste homosexuale au fost ultragiaţi de afirmaţiile publicate de blogurile Roncea.Ro, Radu-Tudor.Ro şi prezentate de Antena 3 iar doamna Monica Macovei a plâns. Pentru aceasta şi pentru faptul că nu i-am publicat “Dreptul la replică”, conform deontologiei profesionale, şefa asociaţiei de locatari de la blocul M1o din Tudor Arghezi, ne cerea drept despăgubiri “morale” 10.000 de euro de căciulă. Doamna Judecător a fost curioasă dacă Monica Macovei a solicitat şi trimis acest “Drept la replică” celor incriminaţi, spre publicare. “Nu”, a zis martora lui Mandela, adevăr grăind, prin gură păcătoasă.

Acestea fiind zise, în urma unui discurs elocvent al avocatului Mihai Mustăciosu, reprezentantul celor doi ziarişti Intact, şi a pledoariei mele, care m-am auto-reprezentat 🙂 procesul s-a încheiat, spre pronunţarea Doamnei Justiţii. Care a decis: Monica Macovei rămâne ceea ce este – fostă procuroare comunistă şi procuror-anchetator la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Instanţa a respins, ieri, 6 iulie 2015, acţiunea tovarăşei Monica Macovei, ca neîntemeiată. Încercarea acesteia de a-şi recosmetiza trecutul – ca în cazul Şova cu tatăl general care era “doar” colonel Secţia Militară a CC al PCR – a fost strivită. Speranţa ei de falsificare a adevărului a căzut la pământ. Libertatea presei a învins! S-a convins, oare, că s-a înşelat (dacă nu, sunt dispus să-i public “dreptul la replică” 🙂 )?

Mai amintesc că, ulterior începerii procesului anti-libertatea presei şi de exprimare înaintat de apărătoarea drepturilor homosexualilor, afirmaţiile Monicăi Macovei de “zână” la Mineriadă au fost contrazise chiar de naşa ei de cununie cât şi de botez a fiului ei, fostul procuror, în prezent avocat, Alice Drăghici (EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror) cât şi de jurnalista Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei (Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE). Monica Luisa Mandela Macovei rămâne cum am stabilit: o cotoroanţă din recuzita jerpelită a lui Gyury Soros, după cum recunoaşte chiar singură.

PS: Nu degeaba zicea colegul ei de fabulă care a tot umflat broscuţa că “macoveismul este o formă prostească a băsismului”. – 🙂 🙂 🙂

PPS: Când începe DNA căutarea şi găsirea banilor negri din campaniile PDL, milioanele murdare de euro care au făcut-o şi pe madam Mandela Macovei europarlamentară???

Monica Macovei vs Libertatea presei, Roncea Ro, Tudor, Gadea, Antena 3

Documentare: Procesul Monica Macovei vs Victor Roncea şi Libertatea Presei încheiat prin devoalarea procuroarei-călău de la Mineriada din 13-15 iunie 2015. Avocatul lui Radu Tudor şi Mihai Gâdea a demascat-o pe “martora de serviciu” a Mandelei de Dâmboviţa

BURSA: Jurnalistul Victor Roncea: «Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul tunătorului Voiculescu”»

Monica Macovei m-a dat în judecată şi îmi cere doar 10.000 de euro. O cerere cu adevărat orwelliană: “Nu am văzut nici un act de violenţă” = “Arestaţii de la Măgurele nu-i băteau pe poliţişti şi pe colegii mei, procurorii anchetatori din iunie 1990″

Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE

EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror

Fosta şefă a Comisiei de Etică a PMP: “Macovei, o profitoare a banilor negri pompaţi de Cocoş şi Sandu”

Monica Macovei admonestată dur: “Aţi fost garantul corupţiei şi spălătoarea de bani negri din PDL. Locul Dvs este între Ion Iliescu şi Elena Udrea, în pușcărie bineînțeles!”

Corupţie la M10: Monica Macovei a primit bani ilegal în campania electorală. AEP a confiscat din sume

Mandela, scoate banii! Monica Macovei a sustras 70.000 de euro de la alegători

Redeschiderea Dosarului Mineriadei, dubiosul procuror Mandela în “vizită de lucru” la Magurele, un general de mucava pus tartor de Macovei, un avocat care ştie ce zice şi o recomandare Roncea în Bursa

Monica Macovei contra lui Victor Roncea, sau torţionarul care nu-şi uită victima. Răspuns în BURSA la adresa aberatiilor fostului procuror comunist Monica Macovei, pentru a cărei candidatură la preşedinţie voi semna cu doua mâini

Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei cu Radu Tudor, despre mineriada din iunie ’90, şi Victor Roncea, despre “dreapta” din PE: “Rămân alături de asociaţia ACCEPT şi comunitatea de gay, lesbiene, bisexuali şi trisexuali”

Poate aţi uitat cine este Monica Macovei – de Eduard O. Ohanesian

Foto: Acuvio

Când va fi inculpat Adrian Sârbu şi pentru crimele pe care le-a organizat în iunie 1990, ca şef de cabinet al lui Petre Roman? Doi generali SRI (r) oferă date concrete. EXCLUSIV Ziaristi Online

rp_ion-iliescu-petre-roman-kgb-mineriada-13-15-iunie-1990-3.jpgZiaristi Online:

Adrian Sârbu a fost arestat pentru ce ştia că face orice ziarist din România. Pe când va fi inculpat însă şi pentru terorism şi crimă?

agerpres-adrian-sarbu-retinut-procurori

rp_Mineri-13-15-iunie-1990.JPGDe peste doua decenii, Adrian Sarbu practica spalarea de bani si evaziunea fiscala. Orice simplu ziarist din Romania cunostea acest fapt. Daca Sarbu nu ar fi beneficiat insa de protectia tuturor guvernarilor de pana acum, ar fi putut fi arestat cand si-a inceput activitatea infractionala care avea sa-l transforme in milionar si factor de influenta al vietii politice din Romania, cat si principal agent distructiv al moralei si valorilor nationale, prin intermediul fostului sau post de televiziune, ProTv. De asemenea, daca nu ar fi beneficiat de protectia presedintilor-mafioti Iliescu, Constantinescu si Basescu, manipulatorul Sarbu ar fi putut fi arestat si inchis, de 25 de ani, si pentru tentativa de atentat terorist si complicitate la crima. Despre ce este vorba? Conform marturiilor din Dosarul Mineriade din 1990, Adrian Sarbu, pe atunci seful de cabinet al primului-ministru Petre Roman, a pus minerilor la dispozitie 20 de garnituri de tren si 11 autocare pentru a veni in Capitala. In cursul diminetii de 11 iunie 1990, Bogdan Patrascu, deputat FSN de Dambovita, secretarul Camerei deputatilor si secretar general FSN, a fost informat de Adrian Sarbu ca la Guvern s-a luat hotararea de evacuare a Pietii Universitatii si a fost solicitat pentru a-si acorda tot sprijinul necesar. Pe 11 iunie avusese loc, sub conducerea lui Ion Iliescu, o sedinta secreta cu sefii structurilor de forta in vederea “curatirii” Pietei Universitatii, in care se mai aflau protestatari in greva foamei si manifestanti anti-comunisti. La intrunirea desfasurata la Palatul Scrovistea au participat primvice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, generalul Corneliu Diamandescu, generalul Vasile Ionel, consilier al lui Ion Iliescu, suspectat de apartenenta la GRU, seful SRI, Virgil Magureanu, ministrul Apararii , generalul Victor Atanasie Stanculescu, (care ulterior a decolat spre Geneva, preferand sa nu fie in tara la momentul operatiunii), s.a. In urma acestei sedinte, conform unui Raport asupra Dosarului, vazut si citat de BBC, Adrian Sarbu i-a telefonat ministrului de atunci al Transporturilor, Corneliu Burada, pentru a-i cere sa asigure transportul minerilor cat si al unor “colective ale oamenilor muncii” trimise de FSN Galati. Ministrul i-a raspuns ca e nevoie de o comanda speciala, care in cele din urma a fost facuta. Atrocitatile comise de mineri in iunie 1990 s-au soldat cu sase morti, oficial, in realitate cateva zeci, si sute de raniti si arestati ilegal, maltratati bestial. Insa pe langa faptul ca Sarbu a fost un organizator al represiunii din iunie 1990, el ar trebui cercetat si pentru propria-i tentativa de asasinare in masa printr-un act terorist, respectiv aruncarea in aer a balconului Universitatii prin plasarea unei masini-capcana incarcata cu exploziv. In parte, planul sau a fost realizat, ancheta dovedind ulterior ca autobuzele Ministerului de Interne au fost incendiate, in timpul interventiei din Piata Universitatii din 13 iunie 1990, dinspre partea ocupata de fortele de politie, alte distrugeri similare din centrul orasului si de la TVR justificand apoi pentru FSN chemarea minerilor. Ideea lui Sarbu urma sa fie pusa in practica de un cadru militar reactivat in decembrie 1989 de agentul GRU Nicolae Militaru,  un anume Ilie Dragoi, supranumit “generalul rosu”, care ulterior a devenit consilier parlamentar. Portalul Ziaristi Online a publicat in premiera o informare pe aceasta tema facuta de doi generali SRI (r), Adrian Barbulescu si Aurel Rogojan, in cadrul unui interviu aparut si in revista “Vitralii”, a veteranilor serviciilor secrete romanesti.

Integral la: Tentativa de atentat terorist din Piata Universitatii

Foto: Agerpres

Citiţi şi temele zilei la Ziaristi Online:

Politica, spionajul şi mafia: de la Elena Lupescu la Elena Udrea
acuvio's funny photo retouchÎn contextul geostrategic grav şi complicat, subminarea prin scandaluri a componentelor informative ale securităţii naţionale ar însemna un pericol major, motiv ca undeva, cineva să se felicite şi să-şi râdă în barbă de cât de bine i-au ieşit socotelile.

Românii integri = sclavi second-hand. Hotărâre de Guvern împotriva celor 1.000.000 de români care refuză cardurile de sănătate
Card de sanatateGuvernul României a aprobat şi publicat deja în Monitorul Oficial al României, nr. 86 din 2 februarie 2015, o Hotărîre de Guvern pentru care se pare că graba şi stringenţa au fost atît de mari încît nici n-are număr.

Guvernul din puşcărie – de Ionel Cârstea. Şi o filmare din colecţia Roncea Ro cu Adriean Videanu şi “Viorică” Hrebenciuc
Adriean Videanu - Viorel Hrebenciuc - PDL - foto-video Victor RonceaHrebenciuc nu s-a deplasat la Videanu, dar acum mulţumită DNA pot să poarte discuţia ce nu a avut loc atunci. Hrebenciuc, Videanu, Udrea, cât de curând şi alţii, îmi lasă un gust amar despre modul mincinos şi fraudulos în care a fost condusă Ţara.

Larry Watts: Revoluţia română din decembrie 1989 (II): Analiza intenţiilor sovieticilor
Larry WattsUtilizarea acoperirii de „turist“ de către ofiţerii KGB, GRU şi armata sovietică a fost de fapt impusă de la Moscova în tot blocul sovietic în mai mult de şase ocazii între 1956 şi 1987.

Elena Udrea îl înfundă pe Băsescu. SRI-ul e de vină?

basescu - elena-udrea-selfie pmp nastase“O să încep cu o amintire pe care sper să o stimulez şi pentru dumneavoastră. Când am preluat funcţia de preşedinte al României, Serviciul Român de Informaţii avea un director care umbla cu… sau folosea maşină de la Sorin Ovidiu Vîntu. SRI-ul era amestecat, frecvent, în diverse scandaluri politice, iar generalul cu trei stele Coldea era maior.” – Traian Băsescu la ultimul bilanţ al SRI

“Sincer, nu mai am incredere in nimeni in acest moment. Am vazut cum toti mai marii barbati politici s-au ascuns pe sub mese. Intrebarea nu e ce am spus, ci de ce am spus acum. Daca lor, acestor mari barbati ai Romaniei, le este frica, sunteti de acord ca poate sa imi fie si mie frica? (…) Societatea civila ar trebui sa se intrebe daca e normal ca o putere oculta sa influenteze activitatea institutiilor statului.” – Suspecta Elena Udrea la Parlament într-o Conferinţă de presă acuzatoare la adresa şefului SRI, Florian Coldea

De la noua ieşire a Elenei Udrea pe bulevardul din ce în ce mai îngust al presei, de data aceasta la Gandul Live, pe lângă cancanurile de rigoare cu care ne-a obişnuit, aflăm două ştiri mai importante, după părerea mea. Dintre care una, mai “tare”, îl bagă pe fostul preşedinte Traian Băsescu direct în penal, dacă se confirmă.

Primo: că Udrea i-ar fi spus lui Băsescu, pe vremea când acesta era încă preşedinte, despre presupusa şpagă de 500.000 euro percepută de şeful SRI Florian Coldea pentru tovarăşul său Sebastian Ghiţă. Ceea ce-l transformă, şi pe Băsescu, în tăinuitor. Dacă este reală informaţia. Sau în protectorul unei demente care i-a supt dintr-o suflare toată “gloria” celor două mandate de preşedinte al României. Întâmplător, e vorba şi de “cea mai onestă dintre candidaţi”. Citatul exact, pentru posteritate: “I-am spus lui Băsescu faptul că lui Dorin Cocoş i s-au cerut bani de către Coldea pentru televiziunea lui Ghiţă.” “Era” Băsescu, la psihiatru. Şi aceasta e doar începutul…

Şi a doua “bombiţă” e, că, spre deliciul NSA, SRI şi DNA, cei doi foşti (?) apropiaţi au vorbit “chiar zilele acestea”. Şi această ştire este, de fapt, foarte importantă. Ne relevă că fostul preşedinte nu şi-a înghiţit limba. Vorba ceea: fiecare pasăre pe limba ei piere. Chiar si preşedinţii-păsarică.

Totuşi, cred eu, o consolare tot va avea Băsescu: dacă rămâne fără Elena Udrea oricând va găsi un umăr primitor şi cald la Tismăneanu şi intelectualii săi. Cărtărescu îi va citi domol din Levantul, lungit pe blana din faţa şemineului de la Snagov, Patapievici îl va gâdila la tălpi, cum ştie el mai bine, sensibil, cu organul său musculos mobil, limba, desigur, Liiceanu îl va masa bărbăteşte cu vreo unsoare rămasă de la Ungureanu iar Pleşu, dacă e nevoie, îi va face din două ouă, o omletă, rece. Normal, de vină va fi tot SRI…

”Niciodată n-aş fi crezut că, în România, Serviciul Român de Informaţii va ajunge să beneficieze de încredere mai mare decât Primăria, mai mare decât Preşedinţia, mai mare decât Parlamentul. Iată că am ajuns aici pentru că au fost profesionişti.” – acelaşi T.B.

PS: Traian Băsescu a declarat că, spre deosebire de Emil Constantinescu, el nu a fost învins de sistem, ci l-a îngenuncheat. Problema e că din această poziţie, ca reprezentantă a sistemului mafiot din România, Elena Udrea a ales să-l muşte. Se recomandă repaus acasă. Dar nu pe sub mese.

 

Radu Moraru, jurnalistul care l-a făcut preşedinte pe Băsescu, atacat de o fostă, actuală şi viitoare paraşută: Elena Udrea aka Văduva Neagră – 5%

Larry-Watts-si-Radu-Moraru-la-emisiunea-Nasul-5-foto-Cristina-Nichitus-RonceaDupă ce i-a dedicat şefulul SRI un pamflet antologic ce ar putea fi intitulat “Băi, George” – de fapt o provocare contondentă la duel verbal în care realizatorul TV Radu Moraru face dezvăluiri fulminante din culisele subputerii -, Elena Udrea, aka “Băsescu-5%“, ca o veritabilă Văduvă Neagră, şi-a înfipt trompa plină de venin în pulpa creatorului emisiunii şi postului Naşul TV.

Mă leagă de Radu Moraru atât o simpatie personală cât şi o soartă comună. Ambii l-am susţinut pe Băsescu atunci când era singur, de pripas, ca un câine vagabond, cu blana udă şi coada între picioare, lipit cu botul de vitrina B1 de pe Calea Victoriei, privind jigărit, cu jind, la studioul lui Radu Moraru, care, de altfel, i-a şi adus victoria.

Ambii am refuzat funcţii de subordonare propuse de aceeaşi Elena Udrea, unul la CNA, altul, după cum dezvăluie azi Radu Moraru, la TVR. E adevărat că mi-a făcut cu ochiul propunerea, mai ales că a venit într-un moment când muream de foame, după ce fusesem ras, în prealabil, din presa “centrală”. Dar, la un “second thought”, am zis “pas”: prefer să ramân liber!

Ambii am fost apoi, executaţi, în mod similar, fiecare la nivelul lui. Îmi aduc aminte ca acum discuţia cu şeful şi adjunctul unui serviciu foarte apropiat preşedintelui Băsescu, pe care am avut-o, la o masă cu bucate de protocol, într-o vilă “conspirativă” din Primăverii (care, în paranteză fie spus, mie îmi era mai cunoscută decât lor). Arătându-mi spre şef, după prânz, de pe terasa ce dădea spre curtea lui Iliescu, adjunctul, la rândul lui şef al unei structurii importante, îmi spune: “E foarte bun şeful, dar şi când îl supără cineva… imediat îl scoate din peisaj. Harşt! şi gata, a dispărut!”

Să fie foarte clar: fără Radu Moraru Traian Băsescu nu ar fi ajuns din nou preşedinte, în 2009. Şi-atunci Elena Udrea ce-ar fi fost? Păi acelaşi lucru: o fostă, actuală şi viitoare paraşută. Deja cam trecută…

“Orgoliosi, politrucii astia. Daca te lasi racolat sunt stapanii tai, daca ii refuzi nu se lasa pana nu te distrug. Iar daca ii bagi putin in cerneala si ii pui la gazeta se zburlesc imediat de zici ca i-ai injurat de mama!

Hai, fa, Udrea, nu te mai da rotunda, ca ai mai vandut TVR-ul si altora! Scuze ca iti vorbesc ca Ponta, dar am impresia ca doar asa ma intelegi, cand vorbesc pe limba voastra de politruci care ati nenorocit aceasta tara”, îi răspunde, pe limba ei, Radu Moraru.

Un PS şi pentru idealistul Radu Moraru: Când te-ai fript cu Băse crezi că komisara lui, Mandela, e mai brează!?

Iat-o şi pe Văduva Neagră, pe vremea când statea şi la coada lui Moraru, nu numai a lui Băse:

From Roncea Ro

Băsescu evoluând la paralele lui Moraru:

From Roncea Ro

Şi Băsescu aşa cum va rămâne după ce Văduva Neagră se va întoarce la dragostea dintâi (foto mai jos):

From Roncea Ro

 

https://politicata.files.wordpress.com/2012/01/udrea-gusa.jpg
Foto: Politica ta

FOTO EXCLUSIV. Monica Macovei prinsă la colţ de stradă după alegeri. Sfârşit trist pentru preşedintele tuturor celor… 484 397 de români care i-au votat-o pe Elena Udrea. Băsescu, sub Tăriceanu şi aproape de Kelemen Hunor. GRAFIC

Jalnica sinucidere politică a travestitului Traian Băsescu – 5%. Elena Udrea, la mare concurenţă cu Liiceanu, Tismăneanu şi revoluţionara bolşevică Monica Moscovei

basescu - elena-udrea-selfie pmp nastase5, 6% a obţinut travestitul Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2014. Respectiv circa 484 397 voturi. Sau, dacă lui îi place mai mult cu o operaţie estetică de mărire de procent, conform declaraţiei candidatei sale, Elena Udrea, “peste jumătate de  milion de români”. Demenţa grandomaniei e mare. Pe măsura tupeului. La fel şi la cealaltă pocnitoare expirată a lui Băsescu, Monica Mandela Moscovei, care, susţinută de “primii intelectuali ai ţării”, aplaudacii ex-prezidenţiali Liiceanu şi Tismăneanu, cu măreţul ei procent de 4% (uite-aşa am aflat şi câţi cretini sunt în România), ameninţă deja cu “revoluţia”. Bolşevică, normal.

Jalnic sfârşit pentru “El Comandante” şi brigăzile lui de borfete “intelectuale”…

Şi-a înecat “Biruinţa” ca ţiganul la mal, cu tot cu ultimii şobolani…

Cititi despre alegeri: Şi dacă absenteiştii au dreptate? Primul partid al ţării are deja o ideologie clară: JOS MINCIUNA! »

Alegeri Prezidentiale 2014 rezultate finale primul tur Basescu Udrea Macovei Ponta IohhanisFoto rezultate via Politica Ta

Elena Udrea la alegerile prezidentiale

În apărarea preşedintelui României, Traian Băsescu. Sebastian Ghiţă şi Alina Mungiu, exponenţii abjecţi ai prostituţiei morale în politică, mass media şi “societatea civilă”

Basescu RTV Parkinson Delirium Tremens oct 2014Ieri seară, televiziunea ce-şi spune cu un tupeu maximal “România TV” – era vorba că astfel de denumiri, care subjugă numele ţării, vor fi interzise; este valabil şi pentru impostoarea “Societate Academică din România”, ONG-ul de lift (e drept, lift de maşini, ţinand cont de volumul membrilor) al Alinei Mungiu Pipidi – a coborât la un nivel abject aşa zisul jurnalism pe care îl practică. Pentru cei care se feresc – pe bună dreptate – de asemenea surse de intoxicare, canalul în cauză, al “mogulaşului” Sebastian Ghiţă, a invocat – cu “dovezi”, câteva imagini cautate îndelung – un pretins parkinson sau delirium tremens al preşedintelui Traian Băsescu, pentru care, chipurile, s-ar afla în “incapacitate de a conduce România”. Alţii au alte handicapuri, poate mai severe, şi vor să conducă România. Într-un cuvânt: o porcărie.

Şi o spune unul care îl critică, pe drept, în opinia mea fermă, pe Traian Băsescu, pentru greşeli pe care, iată, de abia azi, recunoaşte public că le-a făcut. Respectiv încurajarea căpuşelor “intelectuale” şi profitoare să i se urce în capul şi să-l sugă, să-l sugă, să-l sugă, până nu i-a mai rămas decât o umbră – deci o pată gri – din charisma de odinioară. Prea târziu, bătrâne, prea târziu! Efectele distrugerilor provocate de clanurile Tismăneanu-Pleşu-Patapievici-Liiceanu-Cărtărescu-Preda-Macovei-ETC-KGB sunt incalculabile. Asumarea unei “erori” la final de mandat şi doar pentru că toţi ţi-au bălăcărit preferata marcând-o pe rând, ca o haită care se racoreşte, nu mai are nici o valoare. Cine plăteşte? Aceasta este întrebarea! Pentru cei care s-au întrebat care a fost “misiunea” mea pe lângă Traian Băsescu, atâţia ani, o repet acum: am încercat să-l salvez pe preşedintele României de cea mai împuţită gaşcă de neo-kominternişti a acestei ţări. La fel cum fratele meu a încercat să-l scape, prin articolele lui, de piaza rea care îl posedează şi azi. Aceste “misiuni” în interesul naţional al României ne-au adus numai prieteni, după cum se ştie, cu ghilimelele de rigoare. Probabil, zic şi eu, că a meritat sacrificiul personal, undeva, acolo, în cel mai adânc tranşeu al frontului invizibil.

Deci, din această poziţie, repet: atacul RTV la bolile preşedintelui reprezintă, după părerea mea de jurnalist cu 25 de ani de presă, cea mai abjectă porcărie îmbrăcată în haine “ziaristice” pe care am văzut-o în această perioadă.

La acelaşi nivel de centură, de data aceasta a “societăţii civile”, se încadrează şi atacurile repetate ale marii obsedate (nu pot să-i spun micii) Alinei Mungiu Pipidi, care a ajuns aproape să-l compare pe Băsescu cu un şofer de TIR. Sigur, e normal ca doamna Pipidi să fie supărata şi pe TIR-işti, mai ales când a fost refuzată, cu dezgust firesc, să urce în cabină. Cine ar fi luat-o?…

PS: O somăm pe această cale pe Alina Mungiu Pipidi să elimine de pe site-ul ei sintagma “cu ochii pe voi”, care plagiază rubrica “Suntem cu ochi pe voi” a publicaţiei “Mişcarea”, revista formaţiunii Mişcarea Pentru România.

În apărarea lui Radu Beligan, bătrânul actor-simbol de 95 de ani, linşat de trei borfaşi la drumul mare: Pleşu, Liiceanu şi Tismăneanu. Paiul actorului şi bârnele Securităţii. VIDEO

Radu-Beligan-la-repetitiile-piesei-Nimeni-nu-i-perfect-foto-Cristina-Nichitus-RonceaÎntr-un text extrem de violent şi, în acelaşi timp, de o rară ipocrizie, specifică însă personajului, Gabriel Liiceanu, căci despre el e vorba, se raliază partenerului său de lichelism, Andrei Pleşu, desigur, şi îl calcă în picioare, cu o satisfacţie morbidă, pe bătrânul actor de 95 de ani, Radu Beligan. Nu era de ajuns primul atac la gâtul maestrului, înfăptuit de bloggerul de Pravda, angajatul unui traficant de copii, fost ministru al Culturii FSN-ului lui Iliescu şi Roman, apoi “îngeraş” la CNSAS cu nevasta agentă DIE şi ministru de Externe complice la crimele asupra populaţiei civile din Belgradul bombardat chiar şi de Sfintele Paşti.

Parcă nu-i dăduse sângele pe nas “moşului”; măcar de data asta să îi provocăm un atac de cord!, şi-au zis “catarii de la Păltiniş”.

Vina lui Beligan? A spus public cu cine are de gând să voteze. Treaba lui, zic eu. Măcar dreptul ăsta cred că-l mai are, în cazul în care nu trăim deja în “1984”.

Aţi ghicit, probabil, că longevivul artist nu s-a exprimat pentru comisăreasa Monica “Mandela” Macovei, fosta procuroare comunistă îmbătrânită rele, în brigăzile căreia s-a înregimentat Gabriel Liiceanu, primind în dotare şi bocancii cu care l-a executat, sadic, pe nonagenarul Radu Beligan.

Daca Radu Beligan ar fi spus ca România are nevoie de o femeie preşedinte – alta decât Elena Udrea, bien sûr, aleasa fostului lor stăpân, pe care au slugărit-o, până mai ieri, toţi “intelectualii lui Băsescu” – acum am fi citit în revista “22”, organul GDS, adevărate ode la adresa maestrului. Posesorul posedat de Siegfried şi Marcello ar fi scos pe loc o nouă ediţie a CD-urilor Humanitas cu Radu Beligan. Dar n-a fost să fie… Şi-atunci, la zid cu “boşorogul”!

La linşarea tribală a celebrului actor s-a asociat, cum altfel?, şi politrucul Vladimir Tismăneanu, după cum aflăm din notele de subsol şi mulţumire ale patronului împropietărit de Ion Iliescu şi amantul celebru Andrei Pleşu, peste noapte, cu fosta Editură Politică a PCR.

Cârdăşia macabră a celor trei foşti gealaţi din gărzile intelectuale ale lui Băsescu seamănă cu răfuiala unor borfaşi plătiţi, care înghesuie şi maltratează la colţ de stradă un bătrânel distins pentru că n-a făcut cu mâna coloanei de motociclişti postapocaliptici, cu Macovei în frunte călare pe motorul cel mai lung. Tipologie de atac specifică unei haite de hiene, pe care am mai vazut-o când ciorile atacă un şoim solitar.

A-i da geniul lui Beligan la o parte pentru a-i reclama, cu năduf proletar, paiul din ochiul său, în timp ce toţi cei trei ciraci ai Mandelei de Dâmboviţa au colecţii de bârne ale Securităţii înfipte pe unde s-au nimerit, este, de asemenea, unul din rezultatele unei nefaste realităţi inversate, creditate de Băsescu, care a acceptat fără discernământ ca “procesul comunismului” să-l facă, din buze, exact marii profitori ai regimului comunist, fii bolşevicilor care au adus comunismul în România şi slugile lor. Aceasta este… “moştenirea Băsescu”, piatra de moară cu care se va duce de gât la fundul istoriei.

Dar mai presus de orice, atitudinea celor trei gâzi grobieni, la 25 de ani de la momentul 1989, denotă totala îmbibare cu ură, inoculată în sânge, practic, de la călăii pe care îi moştenesc. Ei, “purii moralişti”, “catarii de la Păltiniş” – după cum i-a catalogat Părintele Nicolae Steinhardt -, “străini de credinţa românească” – după cum a observat Părintele Dumitru Stăniloae – nu pot ierta. O atitudine normală pentru nişte personaje care cer, cu vehemenţă, ca şi înaintaşii lor antiromâni, monştrii bolşevici, eliminarea religiei din şcoli, deziderat înscris în platforma-program a alesei lor la preşedinţie, tovarăşa “mani pulite” Monica Macovei. “Mâini curate”, suflete murdare…

De ce-ar fi iertat tocmai Beligan, care susţine că “este legat ombilical de România”, “ţară-minune” de care nu poate sta despărţit mai mult de o săptămână şi pentru care “se roagă fierbinte la Dumnezeu”, seară de seară? Când realitatea trebuie să fie că “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, apud vedeta Humanitas şi Dilema, asasinul platit al culturii române H.R. Patapievici?

Dar domnul Beligan nu trebuie să se supere. Ura bestială a troicii Pleşu-Liiceanu-Tismăneanu se va scurge în canalele istoriei, acolo de unde au şi ieşit aceste fantome ale anticreştinismului cu faţă semi-umană. De 2014 ani ştim că iubirea învinge, întotdeauna.

O spune şi Radu Beligan: “Secretul longevitatii mele este Iubirea. Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.
Si fiindca am acest prilej, dati-mi voie sa va declar ceea ce n-am putut sa fac pana acum: sa va declar ca va iubesc, da, va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii mei credinciosi care m-ati facut ceea ce sunt astazi.
Poate nu stiti cine sunteti: sunteti cei pentru care traiesc si care ma fac sa traiesc.
Odata am fost intrebat care este cuvantul pe care l-am am rostit cel mai des in viata mea. Am raspuns spontan: multumesc.
Va multumesc tuturor celor prezenti aici, asta seara, pentru toata iubirea cu care m-ati onorat. Ii multumesc lui Dumnezeu si il rog fierbinte sa aiba grija de Romania”.

Victor Roncea

Citiţi şi: Cu ce drept vorbeşti, dle Andrei Pleşu? Radu Beligan, atacat de amploaiatul unui traficant de copii, complice şi profitor al tuturor regimurilor. UPDATE: Artişti ai României sar în apărarea bătrânului actor

PS: O să fac si eu apel la nişte note, de subsol, pentru a-i lămuri pe cei care pot fi derutaţi de proiecţiile fantastice ale realităţii răsturnată. Dacă domnul Beligan, din motivele lui, care ţin de idealuri artistice şi care priveau întreaga comunitate artistică, a ales să aibă pe faţă o anumită atitudine, cei trei satrapi ai “corectitudinii moralei” au acţionat în secret, pe din dos, aşa cum a învăţat Tismăneanu în Primăverii, Pleşu pe strada Paris şi Liiceanu de la tatăl sau, colegul de breaslă al tatălui lui Patapievici. Nu degeaba reputatul bizantinolog Sorin Ulea îl caracteriza pe Pleşu astfel: “Un tip cu ambiții secrete, cu vocație de mistagog, care vrea să domine suflete, un escroc intelectual.”

Notele, însă, nu sunt scrise de actualul general (r) Vasile Mălureanu, fostul ofiţer de Securitate căruia i s-a spovedit dl. Pleşu înainte de a-i scrie tovarăsului general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu. Ci sunt chiar ale matroanei lor: Monica Lovinescu. Înainte de a purcede la cele câteva notiţe din jurnalul Monicăi Lovinescu e bine să ştiţi că, la începutul anilor ’70, Securitatea a elaborat un plan “Alfa”, privind cetăţenii români care ies din ţară la bursă, în deplasare de serviciu sau pentru turism. Acest plan a fost consolidat apoi de planul “Atlas”. Cele doua planuri au fost redate de istoricul Stejărel Olaru în cartea sa “STASI şi Securitatea”. Conform acestor planuri, Securitatea se obliga să recruteze ca informator sau agent orice cetăţean român care urma să se deplaseze în străinătate în interes de serviciu sau la burse, unde plecarea era avizată tot de Securitate. Numai în măsura în care agentul era de cea mai mare încredere i se permitea să plece din ţară – în Occident – însoţit şi de familie. Este de observat şi larghetea financiara cu care cei doi făceau naveta pe ruta Bucureşti-Heidelberg-Paris… Şi acum micile note despre marii “moralişti” si profitori ai tuturor regimurilor:

Monica Lovinescu. Jurnal, 1981-1984. Selectii:

1981, Paris

Marti 15 decembrie

Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.

Miercuri 30 decembrie (revelionul la Paris)

Toata ziua la noi, G. Liiceanu. (…)

1983, Paris

Duminca 8 mai

Seara, Liiceanu cu sotia.

Miercuri 11 mai

Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta.

Vineri 13 mai

Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egoism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta.

Duminica 2 octombrie

De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.

Vineri 30 decembrie

Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Heidelberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)

1984, Paris

Duminica 1 ianuarie

Daca exista semne pentru un inceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…

Sambata 12 mai

Telefon Liiceanu. L-a convins telefonic Imre Toth sa fie vesel! Si face eforturi. Vin in trei, la sfarsitul saptamanii la Paris. Cu sotia si cu Plesu.

Luni 21 mai

Seara cina, in Cartierul Latin, cu Liiceanu, sotia lui si Plesu.

Vineri 25 mai

Mai tarziu, ajungem la Liiceanu si Plesu (stau la Oprescu acasa) pentru o cina care nu stiam ca e de aniversare. (Dupa Revelion si ziua de nastere sarbatorita tot la Paris! – Nota mea)

Luni 28 mai

Cina cu cei doi: Liiceanu si Plesu. (…)
Liiceanu si cu Plesu, care ne asteptau seara acasa, sunt inmarmuriti cum de a avut Tudoran curajul sa faca asa ceva prin telefon. (A dat un interviu la Radio Suisse Romande impotriva redeschiderii Canalului). Si cum nu au taiat comunicatia? Si cum nu-l suprima pe D.T.?

Miercuri 30 mai

Azi, miercuri, pe la pranz, Liiceanu si Plesu, in sfarsit singuri…

PS 2: Mi se pare mie sau din asa-zisa “antologie a ruşinii” folosită de cuplul Liiceanu-Tismăneanu pe post de baros în capul domnului Beligan au scapat, din greşeală probabil, limbile lui Manolescu pentru Ceauşescu sau poezia aceasta răscolitoare:

Oda Partidului Comunist Roman de Ana Blandiana

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova