Posts Tagged ‘Frumusetile Ortodoxiei’

Frumusetile Ortodoxiei Romanesti. Tetraevangheliarul de la 1429 al cuviosului Gavriil Uric de la Neamt aflat la Biblioteca Bodleiana din Oxford. IMAGINI

Sf Apostol Ioan Monahul Gavriil Uric Scriitorul de la Neamt 1429 Bodley Oxford

Evangheliile pe care trebuie sa le rascitim in aceasta Saptamana Mare, scrise si ilustrate de cuviosul monah Gavriil Uric de la Neamt. Manuscrisul de fata dateaza din 1429 si se afla la Biblioteca Bodleiana din Oxford. Cred ca astfel de imagini superbe – ca si sutele de reprezentari ale sfintilor din manastirile bucovinene, de o valoare artistica supra-universala – ar putea fi reproduse de Mitropolia Moldovei si Bucovinei (si nu numai) pentru a fi transformate in icoane romanesti care sa inlocuiasca sinistrele si chicioasele pseudo-icoane ucrainene cu iz chinezesc care au invadat spatiul ortodox romanesc, mai ales in Moldova. Chiar nu-si dau seama Intaistatatorii ca este vorba de un atac organizat al “bisericilor” KGB de la Rasarit, operatiune care, fiind dupa asemanarea celor care au ordonat-o, este foarte greu de digerat, provocand adeseori greturi teribile persoanelor mai sensibile. Vladica Teofan, dati o ascultare: sa dispara mizeriile ucraineno-rusesti inzorzonate cu sclipiciuri din bisericile si manastirile Moldovei lui Stefan!

Alte manuscrise ale vrednicului cuvios de la Neamt, adevarate bijuterii artistice ale ortodoxie romanesti: Tetravangheliar (1436), Muzeul de Artă al României, manuscris 4; Sbornic (1439), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 164; Sbornic (1441), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 165; Mărgăritarele sf. Ioan Hrisostom (1443), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 136; Minei pe luna februarie (1445), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 122; Leastviţa lui Ioan Scărariul (1446), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 143;  Minei pe luna martie (1447), Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 123; Sbornic, Biblioteca Academiei Române, manuscris slavon 149. Despre viata cuviosului cititi la CrestinOrtodox.Ro.

Sf Apostol Matei Sf Apostol MarcuSf Apostol Luca Monahul Gavriil Uric Scriitorul de la Neamt 1429 Bodley Oxford

Sursa unde veti putea gasi mai multe imagini incantatoare: Biblioteca Bodleiana din Oxford

Frumusetile Ortodoxiei. Mega Ison – Portal de muzica psaltica, muzica bizantina, muzica brancoveneasca

Mintuitorul inconjurat de Sinoadele ecumenice - SucevitaMega Ison

Mega Ison este numele unei cîntări didactice atribuită de Predania Bisericii Sfîntului Ioan Cucuzel (sec. 13).

Acest spaţiu virtual este dedicat exegezei notaţiilor muzicii byzantine, adică operaţiunii de trecere dintr-o notaţie în alta.

megaison @ gmail . com

Partea I

Erezia iconoclastă

(gr. eikon – chip, înfățișare, icoană și klasma – a distruge)

Răzvrătirea iconoclastă – ura faţă de cunoaşterea revelată prin chipuri – a apărut întâi în secolul al VI-lea, cu privire la imaginile vizuale. Departe de a fi o formă de apofatism, iconoclasmul reapare sub forma unui atac faţă de imaginile muzicale, însă e identică, în substanţa şi în manifestarea ei, cu forma anathematisită în sec. VIII. Cleric sau mirean, iconoclastul modern pare că nu mai suportă felul de rugăciune al Sfinţilor, vrând mai degrabă să se roage fie fără nici un fel de artă bisericească (fără psaltică şi chiar fără imnografie), fie mai degrabă cu muzica, pictura şi poezia heterodoxă, ba chiar cea atee, decât cu cea a Sfinţilor.

Cîntarea de mai sus, interpretată de grupul de psalţi “Nectarie Schimonahul” din Bucureşti la Floriile anului 2005, e foarte cu putinţă să fi fost ultima cîntare bisericească pe care voievodul şi Mucenicul lui Hristos Constantin Brîncoveanu (in portretul de la Manastirea Sinai mai jos) a ascultat-o în viaţa aceasta, cu puţin mai înainte de arestarea sa de către turci în Săptămîna Patimilor anului 1714.

Portretul-voievodului-Constantin-Brîncoveanu-1696-Mănăstirea-Sinai-pozat de P Filotheu

Între otomani și bizantini. Muzicile la încoronarea domnului

1. Ceremonialul de la Constantinopol

Cum de pe la jumătatea veacului al XVI-lea Ţările Române intrau sub jurisdicţia Imperiului Otoman, este de la sine înţeles că privilegiul desemnării noului principe nu mai aparţinea elitei nobiliare şi ecleziastice locale ci Sublimei Porţi.

Macarie Ieromonahul este ctitorul tiparului psaltic în limba română, poate cel mai important traducător de muzică şi unul din cei mai desăvîrşiţi compozitori şi muzicieni pe care i-a avut vreodată poporul român.

Prin bunăvoinţa unui membru al grupului Byzantion, am obţinut o copie digitală a studiului dedicat Ieromonahului Macarie în anul 1908 de părintele Niculae M. Popescu (1881-1963), una din cele mai strălucite minţi ale acestei ţări din ultimul secol.

[Ultima variantă a acestui material se află pe saitul Mănăstirii Petru Vodă]

Mihalache Moldoveanul este unul din cei mai puţini cunoscuţi compozitori şi traducători români de la sfîrşitul veacului al XVIII. Lucrările sale sunt, cele mai multe dintre ele, cvasi-necunoscute, atât cercetătorilor, cât şi psalţilor de astăzi. Am încercat să creionez o primă listă a lor.

The following list is far from being complete. Therefore, any information about a certain edition will be most welcome. If you know any printed Byzantine music of this period not in the following list, please communicate us. Doubly so as will be welcome any digital copy of it (scanned preferred). Thank you.

1820 Anastasimatarion of Petros Peloponnisios. Editor: Manuil Petros Ephesios. Publishers: Petros Ephesios and Anton Pann.

Lista cronologică a cărţilor de muzică psaltică în limba română, tipărite în România între 1820 şi 2014

Lista de mai jos este foarte departe de a fi completă. Pentru aceea orice informaţie privitoare la o anume ediţie va fi bine primită. Dacă cunoaşteţi vreo tipăritură psaltică ce nu se află în lista de mai jos, vă rog să o comunicaţi. Cu atît mai mult va fi binevenită orice copie digitală a sa (de preferat scanare).

Părintele Macarie Ieromonahul (1750-1836), în prefaţa Irmologhionului lui Petru Lampadarie, tradus de sfinţia sa în româneşte şi tipărit în 1823 la Viena, făcînd o istorie a muzicii psaltice româneşti de pînă la el, la paginile 9-10 inserează următorul text:

“Şi iarăşi cu mult mai încoace, în zilele fericitului întru pomenire dascalului Şărban Protopsaltul, fiind cel mai desăvîrşit şi cel mai vestit dascal al vremii aceiia dintre greci, Anastasie Rapsaniotul, cu socoteală ca să-şi găsească…

De-a lungul secolelor se cunosc mai multe notaţii muzicale:

– notaţia ecfonetică (sec. 4 – 13), folosită iniţial pentru lecţionare, adică Profetologhion, Evanghelie şi Apostol. Spre sfîrşitul secolului 13 lecţionarele încetează să mai fie împodobite cu această notaţie;

– notaţia tip Chartres (sec. 9-12) (în imagine stihira Ἡ σοφία τοῦ Θεοῦ, τῆς ἑορτῆς…), din care a evoluat notaţia condacară şi notaţia znamenny;

– notaţia rotundă (aghiopolită) (sec.

Trimiteţi feedback

Vedeti si Frumusetile Ortodoxiei. Cantari la Simpozionul International de Muzicologie Bizantina 2013: Polihroniu pentru Mihail Sturza Voievod, Canonul Sfintilor Martiri Brancoveni si Toata Suflarea (pasapnoarie). VIDEO

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova