Posts Tagged ‘H.R. Patapievici’

Cum da teosoful Plesu lovituri Ortodoxiei cu ierarhii nostri de mana. “Primul masterat de Studii religioase din România” cu sprijin si profesori GDS-isti, protestanti si greco-catolici. Preambul la inlocuirea orelor de Religie cu “Istoria religiilor”

Andrei Plesu - Dirty VersionEvenimentul Zilei anunta cu surle, trambite si multa majuscule ca “ANDREI PLEȘU este printre dascălii primului MASTERAT de Studii RELIGIOASE din România”. Urmeaza, desigur, si inlocuirea orelor de Religie cu ore de “Istoria religiilor”, un proiect subversiv marca Plesu si ai lui, la care se lucreaza de cativa ani, nu tocmai buni. Redau stirea EvZ, dupa care vin cu detalii:

“Programul, o premieră pentru mediul universitar de la noi, va aborda istoria religiilor dintr-o perspectiva științifică, dincolo de disputele dogmatice şi polemice, iar profesorii vor fi experți în domeniu, precum celebrul scriitor Andrei Pleșu.

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti va participa la Târgul Educaţiei, care se va desfăşura în zilele de 4-5 aprilie în incinta Facultăţii de Drept, cu un masterat inedit, primul din România care studiază istoria religiilor şi fenomenul religios într-o manieră ştiinţifică, readucând în discuţie relaţia dintre ştiinţă şi religie.

În cadrul masteratului vor fi studiate atât religiile monoteiste (iudaism, creştinism, islam), cât şi religiile orientale (taoism, budism, hinduism, şamanism). Studenții vor avea acces la limbile-sursă ale marilor religii, element esenţial pentru o bună cunoaştere a fiecărei tradiţii religioase.

Cunoaşterea fenomenului religios presupune întoarcerea către structurile noastre de cunoaştere. Studiul aplicat al religiei oferă, în dialog cu metodele de investigare cele mai recente din ştiinţă, pârghiile pentru schiţarea a ceea ce Mircea Eliade numea o „fenomenologie a minţii”, crede Madeea Axinciuc, directorul de program.

Printre profesorii care predau în cadrul masteratului se află Andrei Pleşu, Francisca Băltăceanu, Florin Ţurcanu, Monica Broşteanu, Madeea Axinciuc, Lucian Dîncă, Ştefan Colceriu. Programul are ca instituţii partenere Institutul de Studii Religioase din cadrul Universităţii Leiden (Olanda), Colegiul Noua Europă şi Centrul de Studii Bizantine „Sfinţii Petru şi Andrei”.”

Am incheiat stirea. Acum: masteratul in cauza nu este nici o noutate, asa cum o prezinta ziarul lui Andronic si Silberstein, ci dateaza deja de cativa ani. Singura noutate poate fi ca intre timp eseistul teosof cu inclinatii scien?tologice Andrei Plesu, absolvent dilematic de Istoria Artei, a devenit si “expert in domeniu” si, poate ce conteza cel mai mult, “celebru scriitor” (parca ar fi prezentat “tata-omida” si nu un profesor la universitate).

“Programul interdisciplinar de Studii Religioase – Texte şi Tradiţii, organizat în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, este primul program de masterat din ţară care propune studierea științifică, neconfesională și în afara oricărei dispute polemice a fenomenului religios” se spune pe pagina de net dedicata acestui master. De pe aceeasi pagina aflam si ca parteneriatele numite dateaza din 11 aprilie 2011:

INSTITUŢII PARTENERE
Universitatea LeidenInstitutul de Studii Religioase, Leiden
Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate, Bucureşti
Centrul de Studii Bizantine Sfinţii Petru şi Andrei, Bucureşti”

Dupa cum observam, studierea este “stiintifica si neconfesionala”, dar se face cu o Universitate olandeza cu valente protestante acute, un colegiu infiintat si sponsorizat sub steag german care a produs cadre de referinta in istoria cascadorilor rasului din politica  – Ungureanu, Baconschi, Paleologu, Papahagi, Nemtu, eiusdem farinae -, cat si cu un Centru de studii greco-catolic, inaugurat la Bucuresti in ianuarie 2011 de insusi seful de atunci al M.A.E., Baconschi Anatol Teodor. Profesorii, la fel. Sa-i luam la rand:

A. Plesu si Florin Turcanu sunt GDS-isti (deci au o religie aparte, de grup). Dl Turcanu lucreaza la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Studii Iudaice – Universitatea din București. In acest video puteti constata singuri de ce sufera Florin Turcanu…

Apoi, poate cea care ar fi trebuit sa fie considerata “cea mai celebra” din sirul de profesori enumerati de EvZ este, dupa parerea mea, doamna  dr. Maria Francisca Băltăceanu, care are licenta in teologie de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti (1996) si care a facut parte atat din colectivul de editare a operelor lui Platon condus de C. Noica şi Petru Creţia (1975-1976) cat si din cel al proiectului Septuaginta, iniţiat mai nou de Colegiul “Noua Europă” si tiparit la Polirom.

Arabista Monica Brosteanu, si ea autoare Polirom, a absolvit si cursurile Facultatii de Teologie la Institutul Catolic (1196), institut la la care a predat, mai apoi, printre altele, si Stiinte biblice.

Madeea Axinciuc Director ICR Tel Aviv si profesoara lui PlesuTanara Madeea Larisa Axinciuc (nascuta in 1976 – foto Jurnalul National), autoare Humanitas, are masterat in domeniul Studii Iudaice, de la Centrul de Studii Ebraice Goldstein- Goren. Intre 2005 si 2008 a fost director al Institutul Cultural Român, Tel Aviv.

Lucian Dîncă este preot greco-catolic, membru al Congregației Părinților Augustinieni Asumpționiști si poate fi gasit la Centrul „Sfinții Petru și Andrei”.

Ştefan Colceriu este un tanar studios (nascut in 1979), angajat intre 2002 si  2006 la “New Europe College – NEC”, adicalea Colegiul “Noua Europa” al dlui Plesu si beneficar de atatea burse (ultima la Leiden) si granturi NEC incat mai bine le cititi aici. Din cate inteleg e un fel de Badilita (care se exprima pe greco-catolica.org asupra colegelor sale catolice Francisca Baltaceanu si Monica Brosteanu.

Alti profesori si lectori, nenumiti de EvZ (nu sunt inca “celebri”), cum ar fi Szilárd Szilágyi si confucianista Diana Yüksel, pot fi gasiti aici. Profesori invitati sunt: prof. dr. Moshe Idel, Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti si prof. dr. Jürgen K. Zangenberg, Universitatea Leiden, Olanda.

Pe langa Targul Educatiei, tinerii sunt invitati si la Zilele Porţilor Deschise:  8-12 aprilie 2013. Programul cursurilor deschise este: Miercuri, 16-18 – Iudaism, 18-20 – Religie şi magie, iar miercuri si joi Religii orientale si Religie comparata.

Nu e exclus, acum, ca atragem atentia asupra acestui fapt, ca dl Plesu sa recruteze si cativa ortodocsi. Are deja si bazin: poate din randul pointilistilor de vederi din Doxologia sau a DJ-ilor cu barba de la Radio Dobrogea. Dar, dupa parerea mea si cerand iertare de la Doamne-Doamne, afirm cu tarie: va fi tot un drac!

Miza este, insa alta, mult mai grava decat smintirea “elitelor”: miza este schimbarea orelor de religie ale elevilor cu ore de “istoria religiilor”. Masterul serveste drept model! Planurile au fost elaborate inca de dinainte de infiintarea de catre fostul (?) agent sovietic Andrei Oisteanu – prin trafic de influenta la Boc si Basescu – a Institutului de Istoria Religiilor , drept cadou pentru prietenul sau teosof, A. Plesu, si ca pilon principal al elaborarii operatiunii anti-ortodoxe sub o umbrela academica.

Ideea – sustinuta si de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR)  (vedeti DOC – Informatii suplimentare privind predarea religiei in scoli – Asur) – se ventileaza de ceva vreme. O prima tentativa de modificarea ilegala, pe sub mana, a statutului orelor de religie, a avut loc in 2010, prin introducerea unui punct la un capitol din Legea Educatiei, dupa ce proiectul de Lege fusese deja dezbatut, mai precis pe drumul dintre Ministerul Educatiei si Palatul Parlamentului. Autorul actului ilegal: dupa toate indiciile, idiotul funest Daniel Funeriu, fost ministru al Educatiei (ce oroare!), in prezent consilier al presedintelui (alta oroare) Traian Basescu si, in timpul programului de lucru, pe cand este platit de prostii de romani – in miezul zilei -, conferentiar despre “valori” la… Muzeul Taranului Roman. Iata relatarea din Adevarul, de la data respectiva:

“Religia nu va mai fi înlocuită cu ore de istorie a religiilor sau a artelor (placerile dlui Plesu! – subl. mea) aşa cum se propunea într-un proiect. Profesorii şi părinţii condamnă atitudinea unor reprezentanţi ai ministerului care încearcă de ani buni să elimine această materie.
Deputaţii din Comisia de educaţie au decis eliminarea din proiectul Legii educaţiei a prevederii care dădea posibilitatea elevilor ca, la cerere, să poată urma alte cursuri în locul celui de religie. Concret este vorba despre al treilea punct al capitolului 17 din Legea educaţiei, care stipula că, “la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar” (poate si cursuri utile de “sexologie”, dar pe invers, cum sunt cele promovat de Mircea Toma – nota mea). Nimeni nu ştie însă cum a ajuns această reglementare în lege, deoarece, toată perioada cât proiectul a fost postat pe site-ul Ministerului Educaţiei, acest punct nu a existat.
“În opinia mea, acest punct a fost introdus de cineva care nu are nicio treabă cu şcoala. De fapt, de mult se încearcă eleiminarea acestei materii din programa şcolară, chipurile pentru aerisirea planului cadru, dar eu sunt convinsă că nu vor reuşi acest lucru”, afirmă directorul Şcolii Constantin Brâncoveanu din Galaţi, Monalissa Nica.
După toate probabalilităţile, reglementarea a ajuns direct de la Ministerul Educaţiei întrucât ministrul Daniel Funeriu se declară un aprig susţinător al acestei idei. (…)
Ministrul Daniel Funeriu speră însă că până urmă se va reveni la varianta iniţială propusă de minister.
Mai multe detalii la Adevarul (stiri locale!).

In 2010 am avut noroc cu Patriarhia, care a intervenit prompt sesizand frauda ordinara:

“În ziua de 28 aprilie 2010, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat doamnei Roberta Alma Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor următoarea scrisoare în legătură cu proiectul Legii Educaţiei Naţionale:

Stimată Doamnă Preşedinte,

Am luat act cu surprindere şi îngrijorare de unele prevederi ale proiectului Legii Educaţiei Naţionale în forma transmisă de Guvernul României către Parlamentul României, în data de 14 aprilie 2010, formă care, pe de o parte, diferă în câteva aspecte importante pentru Biserica Ortodoxă Română de textul care s-a aflat în dezbatere publică, iar pe de altă parte nu ţine cont de o serie de observaţii ale Patriarhiei Române, care vizau concordanţa noului act normativ cu prevederi ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.”, se afirma, printre altele, in scrisoarea Patriarhului catre Camera Deputatilor.

Pana acum, teosoful nostru preocupat de “arte” si “istoria religiilor”, a fost lansat in spatiul ortodox de catre doi ierarhi. Am incercat si eu sa-i ascult parascoveniile proferate de pe scenele Clujului, cu ierarhi si informatori in sutana la picioare, si Iasiului, cu Inaltul ceva mai sus, la loja (nici un apropo, a facut destule, si de alta natura, tovarasul lui Plesu, Dinescu). Mi-a fost imposibil. Asemenea banalitati pedante insiruite scrupulos de batranul faun aferat, pe lat, ca niste margele de sticla pentru bastinasi,  nu am mai ascultat de la orele de economie politica. Fostul conferentiar de estetica pentru activul Securitatii a reusit sa sminteasca un intreg auditoriu “select” – cam toti snobii Iasului, pe langa cei veniti din obligatie de serviciu – aranjandu-si vocea la nivelul leganatului mintal si cu un limbaj de budha pretios asezonat picant cu cel de baiat de dupa blocuri (vorbind despre Evanghelie cu referiri “umoristice” la telenovele si competenta sa “de beton” sau trimitand oamenii la “duhovnic sau psihoterapeut”, asezandu-l astfel pe Dumnezeu pe acelasi plan cu Freud). Mai concret, A Plesu, a reusit, prin “opera” sa de prelucrare, aschiere si preschimbare a pildelor Mantuitorului cu povesti de adormit adultii, sa inlocuiasca aproape la perfectie maniera de abordare a poporului cuprinsa de tezele din iulie (Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii) cu “Parabolele lui Iisus de la Humanitas”.

Toate acestea se intampla in Postul Mare si sub obladuirea unor Inalti ierarhi, aflati intr-o stare de orbire temporara (sper). Sa speram ca in lupta sa frenetica de a-i fura “nisa” si “target”-ul dlui Puric, A. Plesu nu va ajunge sa fie lansat si de Patriarhul Daniel, in chiar seara Invierii, de pe colina Patriarhiei, in timp ce Oisteanu ii va sparge ouale rosii. Sigur, sunt baiat rau si vorbesc urat in post. Pacatele mele! Dar iata ce scrie un apologet cu sutana al dlui Plesu, pe care, personal, sunt foarte intristat sa-l vad in stare de hipnoza pe site-ul de media al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei:

“După conferinţa pe care a susţinut-o şi cu prilejul lansării volumului „Parabolele lui Iisus“, de joia trecută, am avut o reacţie care m-a pus pe gânduri, din partea unui om de televiziune din Bucureşti. Acesta, urmărind imaginile cu mulţimea de oameni care îşi doreau foarte mult să pătrundă într-o sală ce-şi atinsese limitele (deşi au fost peste 700 de locuri), a comentat, oarecum hâtru: „La voi, la Iaşi, ultima îmbulzeală am văzut-o când s-a deschis un supermarket şi s-au dat tigăi la preţ de nimic. Nu credeam să văd acelaşi lucru la o conferinţă cu Pleşu“. Concluziile le puteţi trage şi dumneavoastră…”

Daca putem trage concluziile si singuri, atunci nu se va supara, cred, nimeni, daca voi spune ca “omul de televiziune din Bucuresti” se exprima ca atare intr-o operatiune de tampire (DEX – TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti). Pentru ca tot televiziunile din Bucuresti prezentau in acelasi ton, ca de la stratosfera la subpamanteni, “imbulzeala” de la Sfanta Cuvioasa Parascheva, cand veneau doar de vreo 100.000 de ori mai multi oameni, si nu se dadeau nici tigai, nici margele pe lat, ca la conferinta dlui Plesu.

Dar unde este Parintele Constantin Sturzu cel de altadata, cel care scria cu atata intelepciune ca Visul umanist secular naşte “derbedei” (unii cu staif), daca nu a inteles pana acum ce naste Grupul pentru Dialog Social – cel mai anticrestin grup organizat din societatea post-romaneasca -, atunci cand Biserica si slujitorii ei intra in stare transcedentala de somnolenta hipnotica…

Cu parere de rau,

Victor Roncea

PS: Dupa cum mi-a spus un batran monah, in cartea parabolica a lui Plesu “nu e pagină fără hule şi erezii!”. Astept, cu incredere, parintele, calugarul si teologul care se le si prezinte!

Cititi si: Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? “Parabolele lui Iisus de la Humanitas” nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos

Andrei Plesu, bursier la 65 de ani!? De ce primeste Andrei Plesu pensie de la statul german prin Institutul de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin?

Cand “prostia omeneasca” se costumeaza in sutana (I). Ispita media intre sminteala si inselare, bunele intentii si drumul spre iad. Cazul bloggerilor “Adevarul” Plesu si Tanasescu, migrati pe Doxologia. Cu un Drept la replica al Pr. Mihai Valica

DJ Popa Eugen Tanasescu“Prostia omeneasca” despre care vorbeste – cu adresa la Parintele Justin Parvu inclusiv, dupa ce l-a impachetat in vorbe goale si pe Parintele Arsenie Papacioc -, un oarecare DJ Eugen Tanasescu de la Radio Dobrogea (foto sus), “consilier media” la Arhiepiscopiei Tomisului, comentator clonat pe Doxologia, Facebook-ist convins – unde-l aduleaza si-i face reclama lui Andrei Plesu – , blogger Adevarul, si, in timpul liber, purtator de sutana, poate fi si popeasca? De prostie vorbesc! Haideti sa vedem cum suna: “Prostia popeasca”. Suna bine, suna incitant, suna “mediatic”. Poate fi si un titlu de rubrica la Doxologia, platforma online de media a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care se innevredniceste sa gadile la orgolii personaje ca Mungii (deocamdata doar doi dintre ei; desigur astept oricand sa fie laudata si autoarea piesei “Evanghelistii“) si, mai nou, in plin Post, ca eseistul si binecunoscutul filosof de bucatarie Andrei Plesu, si el – ce coincidenta! – tot “blogger Adevarul”.

Exista oameni, cu sutana sau/si sortulete, care au o placere deosebita in a evolua pe scena, in a schimba, dupa caz, Sfantul Altar si lumanarile care palpaie cu dor de Sfantul Duh cu reflectoare incinse, camere video si luminozitatea rece a ecranelor calculatoarelor, vrajiti de faptul ca in loc sa se adreseze unei maini de credinciosi, tineri si bunicute din parohia lor, pot sa o faca spre mii de oameni nevazuti. Ispita e mare: dintr-un preot de cartier poti deveni o adevarata vedeta online (il vedeti pe Parintele Staniloae bifand comentarii si “like”-uri pe Facebook?). Sigur, intentiile lor pot fi bune. Dar la fel este pavat si drumul spre iad. Asta am constatat citind pe Doxologia – un portal pe care il urmaresc zilnic – o serie titirambica de… sa le spunem laude (cuvantul corect tot cu “l” incepe), la adresa “intelectualului ortodox” care “aduce primavara” in curtea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Aproape la fel de tare ca nea Nelu Kaghebellu care, dupa cum stim, cand aparea el si soarele rasarea. Nu o sa le comentez acum. Ma duc sa spun o rugaciune pentru sufletele autorilor.

Insa o sa le semnalez, pentru a intelege despre ce este vorba si ca sa stiti la ce ma voi referi in viitor:

Primăvara intelectualului ortodox cu video:  Prima (video)conferință la „Serile Doxologia“;

Si o reluare de acum doi ani postata tot zilele acestea pe site-ul Doxologia: “Parabolele lui Iisus – o analitică a receptivităţii” cu textul aferent: Pilduitorul Andrei Pleşu şi restaurarea parabolei.

Pentru astazi o sa ofer cuvantul unui simplu credincios, Cosmin Alexe Diaconu, cenzurat insa, “crestineste”, de portalul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. El poate fi gasit la rubrica de comentarii, in baza textului de pe Ziaristi Online: Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? “Parabolele lui Iisus de la Humanitas” nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos

Citez: “As vrea sa va spun sau sa va marturisesc ce am observat in ultima perioada. In general, cei care au (re)venit in sanul Bisericii prin suferinte, probleme de tot felul, plans, foame, umilinte, etc. (cunosc multe persoane de genul asta) au capatat o asa mare dragoste fata de Ortodoxie, incat urechile lor au devenit cam sensibile la discursuri de tipul celui de mai sus. Ma refer in special la A. Plesu. Sunt nascut in anii ’70, am prins Revolutia in adolescenta, iar pe Plesu (si cartile de la Humanitas) le citeam cu mare pasiune. Asta era atunci cand eu nu cunosteam pe Sf. Parinti, Biblia, Patericul, Vietile Sfintilor, Omiliile Sf. Ioan Gura de Aur, etc. Dupa ce am trecut prin ce am trecut si am mai gustat si din comorile invataturii Bisericii, toate aceste idei “frumoase”, toata aceasta filozofie despre Dumnezeu la o ceasca de cafea, imi produce o asa mare repulsie, nu ptr faptul ca exista oamenii care o creaza (Doamne fereste!), ci ptr ca este promovata, servita pe tava tocmai de cei care ar trebui sa apere turma de invataturi false, edulcorate…”

Integral la Ziaristi Online

Totodata, pentru a reveni la “Prostia omeneasca” – si popii sunt oameni, nu-i asa? – trimit si la un Drept la replica scris de un adevarat carturar si parinte al Ortodoxiei romanesti, Pr. Prof. Univ. Dr. Mihai Valica, pe adresa costumatului in sutana de la Mamaia, Eugen Tanasescu:

Pr. prof. dr. Mihai Valică îi explică ce înseamnă ignoranța și tehnologia cu cip preotului Eugen Tănăsescu, “consilier media” la Arhiepiscopia Tomisului și blogger Adevărul »

Parintele Valica: “Ambele intervenții (ale preotului Tanasescu – nota mea) mi-au lăsat un gust amar și mi-au strârnit o oarecare milă față de superficialitatea unor preoți, care își dau cu părerea fără să cunoască problema pusă la nivel global, precum și substraturile politice ale acestei acțiuni numită tehnologia RFID.

Este trist să vezi cum un preot, teologul de serviciu și de de-servicii, ironizează o problemă de bioetică actuală, de foarte mare importanță, pentru care Germania a preferat să plătească penalități în valoare de 45.000 de euro pe zi și chiar de 300.000 euro pe zi, în cazul legii Big Brother, în urma infringimentului impus de Comisia Europeană (http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=35863), decât să experimenteze cip-urile și legea Big Brother pe proprii ei cetățeni.

În universitățile din Germania se studiază temeinic impactul tehnologiei RFID și se arată efectele ei grave asupra libertății omului. Ca unul care am studiat tematica și la Freiburg și la Göttingen două semestre, îmi permit să supun atenției părintelui Tănăsescu doar cîteva aspecte. (…)

În acest context, întrebarea mea este: sinodul local de la Cluj, atâția oameni de știință, atâtea Biserici naționale locale, șefi de stat și de guverne din lume, etc. care s-au opus sau se opun tehnologiei RFID, fac parte din categoria, generic numită de părintele Eugen Tănăsescu, cip-ciripul teologic, sau din categoria Prostia omenească? O fi și Sf. Ioan Evanghelistul din această categorie, care scrie Apocalipsa inspirat de Duhul Sfânt, tocmai ca partea Antihristului să nu se împlinească, și nicidecum să se împlinească în mod fatalist, de aceea atenționează profetic despre viclenia lui, care face mână bună, de multe ori, cu stăpânirea (vezi Leviatanul din Iov 40 și 41). Nu credeți că ignoranța, prostia omenească și cip-ciripul teologic trebuie căutate pe la Constanța?”

Integral la Ziaristi Online

Vedeti si: Andrei Plesu, bursier la 65 de ani!? De ce primeste Andrei Plesu pensie de la statul german prin Institutul de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin?

FOTO sus: Cuget Liber

Parabolele lui Iisus de la Humanitas - Adevarul ca poveste - de Andrei Plesu

Ziaristi Online: Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? “Parabolele lui Iisus de la Humanitas” nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos. Cotidianul: Primul act de coruptie din Romania: Liiceanu – Editura Politica a PCR

Parabolele lui Iisus de la Humanitas - Adevarul ca poveste - de Andrei Plesu

Pildele Domnului nostru Iisus Hristos.

Adevărul ca poveste ca Persoană

Sfânta Scriptură şi toţi Sfinţii îndeamnă la meditaţia, cu rugăciune, asupra cuvintelor ei. E limpede, aşadar, că de discursul de tip protestant presărat cu valenţe păgâne publicat de editura Humanitas în 2012 nu era deloc nevoie pentru ca intelectualii ortodocşi ai acestei ţări să-şi aducă aminte de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sesizând absenţa mărturisirii intelectualilor ortodocşi, foarte vii şi prezenţi prin scrierile lor (nepromovate nici de editura Humanitas, nici de editurile B.O.R.), autori de mare rafinament, în majoritate ucişi de comunişti şi îngropaţi în uitare de postcomunişti, d-l Pleşu s-a simţit dator să-şi plătească o datorie veche de 30 de ani, de când filosoful Constantin Noica îi dăduse de făcut  un eseu pe marginea Evangheliei.

Andrei Pleşu, acest nou Dan Brown al României, este exponentul unui curent de exegeză cu meticulozitate emasculat de orice comuniune şi asemănare cu Duhul, fără de Care nimic nu poate hrăni sufletele care cunosc din trăire şi din lucrare atât puterile şi limitele raţiunii, cât şi nevoia, puterea şi gustul Duhului.

Deschizător de drumuri gata bătătorite, lipsit de trăirea creştină şi de smerita cugetare, cunoscutul ne-teolog n-ar fi obiectul acestei scrieri dacă nu s-ar tot afişa sub tutela ierarhilor ortodocşi. E interesant cum cel ce se voieşte original cere girul Tradiţiei, iar cei ce reprezintă Tradiţia se voiesc aggiornatori. Respectăm libertatea fiecăruia de a crede, a alege, a exprima, însă este o datorie culturală, de credinţă şi de conştiinţă a amenda îngrijorătoarea frăţietate dintre două puternice şi opuse formatoare de opinie. Atât pentru el, care o viaţă întreagă a fost gnostic şi care nici până azi nu s-a dezis, cât şi pentru clerici, care nu promovează nici măcar Sfânta Scriptură sau pe Sfinţii care au tâlcuit-o. Ne întrebăm deci, fireşte, care e publicul ţintit de această manevră paradoxală şi ridicolă. Pentru că nici un creştin n-ar prefera să citească tâlcuiri la Evanghelie scrise de editorialistul de la Plai cu boi, şi nici un ateu consumator de creaţii în haine elitiste n-ar consimţi să mediteze, fie şi de la distanţă, la vreun cuvânt al lui Hristos citat de nevoie în carte, rămâne varianta căldiceilor bombastici, cei care se rătăcesc tocmai ca să se arate că de la-nceput n-au fost ai lui Hristos, precum este scris: «vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu».

Ortodoxul nu este interesat de ruminaţie ca ateii, nici de elucubraţie ca gnosticii, nici de speculaţie ca protestanţii, nici de scolastică precum romano-catolicii, ci numai de revelaţie – «De ce le vorbeşti lor în pilde? Ca auzind, să nu priceapă şi văzând, să nu înţeleagă». Cartea d-lui Pleşu este mărturie vie a adevărului acestui verset.

Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, şi ar fi trebuit să pătrundă, să zguduie şi să transforme pe creştini înainte de a le fi reamintit, spre ruşinea lor, de altcineva. Însă e al plebei să idolatrizeze şi al regescului să cerceteze esenţa. Egida reală a acestui  eveniment e moneda vremii – lipsa de discernământ, mlădiţă a necunoaşterii credinţei, a cărei primă faţă e relativismul postmodernist, în care în delir horesc autoproclamaţii liber cugetători şi opacizaţii pseudo-tradiţionalişti, spre năucirea oricărui temei al conceptului de libertate duhovnicească dăruită de Hristos prin poruncile Sale; cealaltă faţă este, iată, promovarea, de către purtătorii darului apostolic, a cărţii unui gânditor heterodox. Este ca şi cum Sfântul Apostol Petru nu şi-ar da seama că are de-a face cu Simon Magul, ci cu supuşenie i-ar duce trena şi l-ar invita să-şi exprime în faţa credincioşilor părerile sale despre Evanghelia lui Hristos. Pardon, Iisus. Căci d-l Pleşu nu-L numeşte Hristos, pentru că nici nu poate, precum scris este: «nimeni nu poate spune că Iisus este Domnul decât întru Duhul Sfânt».

Pentru cei ce însetează după Adevăr, cartea d-lui Pleşu este, fără Duhul Sfânt, doar un exerciţiu de sterilitate. Ca măiestrie a introspecţiei de tip esoterist, are eleganţă, ton relaxat, doct, spumos, dichisit cu toate celelalte trăsături de care nu era lipsit nici Voltaire. Un „exerciţiu de admiraţie” care-şi ascunde tristeţea nemântuirii sub voalurile unei bonomii studiate, ca un lied wagnerian ce nu poate însoţi către cer un suflet cuvios. Din punct de vedere literar, lui i se potriveşte cel mai bine celebra frază: „Domnule, eşti refuzat de spirit!”

Autentici gânditori creştini precum părintele Nicolae Steinhardt sau filosoful Petre Ţuţea, deşi aveau supleţea duhului ca rod al suferinţei pentru Evanghelie şi pentru luminarea neamului, dincolo de vivacitatea, pătrunzimea şi nesfârşirea vederii minţii lor, au taxat nemilos heterodoxia d-lui Pleşu.

Nu numai în ultimii cinci ani (răstimp pe care şi l-a luat ca să lucreze la acest volum) autorul a calomniat gândirea ortodoxă afirmând în mod public şi repetat că intelectualul ortodox nu trebuie să vădească prudenţă şi pază a minţii, nici evlavie şi cuvioşie în cercetarea raţională, căci acestea ar fi o redundanţă şi un anacronism; mai mult, mărinimosul tâlcuitor ne acuză că am fi o ţară de laşi în gândire, fiindcă preferăm mai degrabă să ascultăm de Sfinţii Bisericii decât de părerile noastre, sau, mai ales, de ale domniei sale.

Dacă un autor heterodox îşi poate exercita, nestingherit decât de conştiinţa sa, dreptul de liberă expresie garantat de Constituţie, ierarhilor şi preoţilor le este interzis de Sinoade Ecumenice să tâlcuiască Scriptura în afara înţelegerii Sfinţilor Părinţi. De aceea, elanul dat de ierarhi unei scrieri heterodoxe înseamnă cedarea puterii toiagului arhieresc cuiva care încă n-a urmat Pildelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi ale cărui eforturi par a viza epurarea de orice concept, atitudine sau virgulă cu care s-ar putea asemăna Sfinţilor. Care este scopul încurajării unui astfel de tip de meditaţie, dacă nu acela ca să se înrădăcineze în ramura exegezei biblice o metodologie speculativă care s-o înlocuiască pe cea bazată pe revelaţie şi pe sângele martirilor?

Dacă o viaţă s-a ocupat ba cu înjurarea cugetului ortodox, apostolic şi patristic, ba cu articolaşe dintre pozele deşucheate ale unor publicaţii pornografice, ba cu alte exerciţii mentale de acelaşi calibru, d-l Pleşu, urmaşul spiritual şi legatarul propagandistului bolşevic Silviu Brucan, se foloseşte de criza catehetică, de credulitatea unui popor intenţionat lăsat în derivă şi de orbia ierarhilor, ca să înlocuiască cugetarea întru Dumnezeu cu oglindirea de sine. Dar pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, înlocuirea adevărului cu minciuna nu va amăgi pe cei ce deja urmează cu dragoste pe Hristos, Autorul Pildelor.

Ion V. Stan

Ziaristi Online

Cioroianu, Djuvara, Vainer, Plesu si Oisteanu la premiile comunitatii evreiesti pentru 22 si GDS

Parabolele lui Iisus de la Humanitas
Adevărul ca poveste, 2012
Colectia: Seria Andrei Pleşu (Foto: Revista 22 și GDS, prieteni ai comunității evreiești),

Director-fondator al Institutului de Istoria Religiilor

Lucrare scrisa in urma unei burse de cercetare (2010 – 2013) a Institutului de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin:

Project

The Parables of Jesus: A Polemic Against Ideology

Die riesige exegetische Literatur, die sich auf die Gleichnisse des Evangeliums bezieht, neigt – mit einigen,  wenigen Ausnahmen – dazu, eine kohärente Doktrin, ein System moralischer Regeln, prophetischer  Ankündigungen und weiser Maximen aus diesen Texten zu ziehen, die zusammengenommen die  Substanz einer christlichen “Philosophie” ausmachen würden, einer Philosophie, die oft in eine Ideologie  mündet.
Was ich in meiner Forschung zu zeigen versuche ist, ganz im Gegenteil, die subtile und vielsagende  “doktrinäre Inkohärenz” der Gleichnisse in ihrer Gesamtheit. Sie fördern eher die hermeneutische  Flexibilität, die Freiheit der Lektüre, die Fähigkeit des Denkens, sich an die unendliche Vielfalt der  einzelnen Fälle und Gegebenheiten anzupassen.
Es gibt Gleichnisse, die Wert auf die Tat legen und andere, die Kontemplativität empfehlen. Einige  regen die Radikalität des Verhaltens an, andere die Diskretion, einige legen Umsicht nahe, andere  Risikofreude, einige bevorzugen die kindliche Unschuld, andere die Reife des Urteilsvermögens. Die  angedeuteten “Modelle” sind in der Regel außerhalb der geläufigen Kategorie des “Exemplarischen”
angesiedelt. In den Gleichnissen ist nichts vorhersehbar.
Ihre “Philosophie” ist, meiner Meinung nach, der erste große europäische Versuch, das Ideologische zu  unterminieren, die oberflächlichen Konsequenzen und die vereinfachende Militanz zu demontieren. Ein  Versuch, den die institutionalisierte Kirche anscheinend nicht gänzlich auf sich zu nehmen bereit ist.

Recommended Reading:

Plesu, Andrei. Reflexion und Leidenschaft: Elemente einer Ethik des Intervalls. Wien: Deuticke, 1992.
– Wer in der Sonne steht, wirft Schatten. Ostfildern vor Stuttgart: Ed. Tertium, 2000.
– Eliten – Ost und West. Berlin: de Gruyter, 2000.

Cititi si: A. Pleşu, un eseist preocupat de îngeri şi de vampiri. A. Andreicuţ, un mitropolit preocupat de lăutarism pe marginea Noului Testament

Andrei Plesu, bursier la 65 de ani!? De ce primeste Andrei Plesu pensie de la statul german prin Institutul de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin?

Vedeti si articolul lui Ion V. Stan din Cotidianul: O reacţie a francezilor faţă de refuzul unui boicotar: La standul de la Paris al cărţilor lui Andrei Pleşu nu era nimeni!

Cititi si:

Care a fost primul act de corupţie de după căderea lui Nicolae Ceauşescu, zisă revoluţie?
Andrei Pleşu l-a cadorisit pe Gabriel Liiceanu cu tot patrimoniul Editurii Politice

Primul act de corupţie de după Revoluţie pare să fi fost comis de Andrei Pleşu, care, în calitate de ministru al Culturii, prin Ordinul 82/20 februarie 1990, a desfiinţat Editura Politică şi a înfiinţat Editura Humanitas, căreia i-a transferat şi întreg patrimoniul Editurii Politice! Şi pentru că Gabriel Liiceanu a fost ”oropsit” de comunişti, i-a dictat acestuia şi un salariu de aproape 6.000 de lei.

Documentul de mai jos a fost ascuns pînă acum opiniei publice, el nefiind niciodată publicat în Monitorul Oficial, deşi toată lumea ştie că, practic, Gabriel Liiceanu a fost împroprietărit de statul român cu un patrimoniu foarte valoros la vremea aceea.

Nimeni la Andrei Plesu la Salonul de Carte de la Paris - Foto Marcela Feraru via Cotidianul Ordin Min Culturii Andrei Plesu - Gabriel Liiceanu - Humanitas FSN - Editura Politica a PCR 1990

În acest fel, se poate spune că, prin grija fostului ministru al Culturii Andrei Pleşu, startul unei competiţii ce avea să înceapă curînd între edituri a fost „furat” de acţiunea celor doi prieteni.

Patrimoniul Editurii Politice era format din spaţiile situate la nivelul IA din Casa Scânteii, precum şi mijloacele fixe (inclusiv tipografie color) şi mobile existente la acea dată. Nimeni nu a spus niciodată cîţi bani erau în contul celei mai bogate edituri din România, ştiindu-se că Editura Politică era chiar editura PCR!

La foarte scurt timp, Gabriel Liiceanu a devenit chiar proprietarul Editurii Humanitas, implicit al patrimoniului preluat de la fosta Editură Politică.

Ordinul 82/20 februarie 1990, întrucît conţinea prevederi patrimoniale, trebuia să fie publicat în Monitorul Oficial, însă, pînă acum, el a rămas îndosariat la Ministerul Culturii.

Nu întîmplător, în aceşti 23 de ani de la emiterea acestui Ordin semnat de Andrei Pleşu, filosoful de la Tescani şi-a publicat toate cărţile la Editura Humanitas, înfiinţată chiar de către dumnealui prin Ordinul de mai sus.

Rămîne de lămurit un singur lucru. Un act al statului român (nepublicat în Monitorul Oficial) mai este lovit de nulitate după 23 de ani?

“Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

“Cum imi scria cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD” intr-o postare recenta pe “Contributors”, in era internetului nimic nu dispare, totul se pastreaza.” – V.I. Tismaneanu, blog personal

“Un cititor cu care s-a intamplat sa fiu uneori in dezacord, dar ale carui cunostinte istorice si tehnice (in special pe tema noilor tehnologii comunicationale) sunt remarcabile, deci cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD”, imi scria mai demult: “In era internetului, formula clasica ‘Nimic nu se pierde, totul se transforma’” devine ‘Nimic nu se pierde, totul se stocheaza’” Reiau mai jos, cu cuvenitele multumiri, scrisoarea postata de domnia sa…”. – V.I. Tismaneanu, blog Con-tributors

Pomenirea apreciativa, in repetate randuri, de catre dl Tismaneanu, a acestui comentator al sau de pe platformele unde presteaza – si unde, trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori cititorii sunt mult mai inteligenti decat “contributlersii” – m-a facut sa caut ce lucruri deosebite scrie pseudonimul “Hannibal Lecter, MD” din moment ce ditamai “profesorul” de marxism-leninism este atat de galant cu el. Oare ii este frica de el? Si ce am gasit m-a cutremurat cu adevarat: “Hannibal Lecter, MD” chiar are o groaza de cunostinte, din moment ce il lasa fara replica pe Tismaneanu dupa ce ii prezinta niste informatii-bomba despre persoana sa, Patapievici si Pacepa. Dar, mai exploziv decat acest Coktail-Molotov de date este o acuza extrem de grava pe care i-o aduce direct lui Tismaneanu, si anume ca “condamnatorul” comunismului a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, mintind ordinar asupra statutului sau de “refugiat politic”. Faptul a fost descoperit de organismul ONU, ceea ce a dus in final la respingerea acestei pretentii desi pana la descoperirea falsului Tismaneanu incasase stipendii lunare! Schimbul de comentarii si informatii este de-a dreptul socant, asa ca il redau fara alte interventii – desi nu sunt de acord cu toate asertiunile lui HL MD -, cu rugamintea catre “Hannibal Lecter, MD” de a-si duce pana la capat afirmatiile. Oriunde, in lumea civilizata, ascunderea unor ilegalitati crase se considera a fi tainuire si chiar complicitate la infractiune. Ca sa nu mai vorbim ca este de-a dreptul imoral. Ceea ce este valabil si pentru Tismaneanu care, dupa cum veti citi mai jos, detine de la “Hannibal Lecter, MD”,  in cazul “doctorului” Patapievici, dovezile indubitabile ale falsului facut de acesta fata de Fundatia Mellon, unde a pretins ca are doctorat desi nu il avea, pentru a putea incasa o bursa post-doctorala de mii de euro. Nu in ultimul rand – si aici ma adresez doar lui “Hannibal Lecter, MD”, pentru ca cazul siecuristului Tismaneanu e incurabil – misiunea oricarui om pe pamant ar trebui sa fie slujirea Adevarului. Cu incredere, redau mai jos acuzele documentate ale lui “Hannibal Lecter, MD”  la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa (alaturarea nu pare a fi deloc intamplatoare):

“Hannibal Lecter, MD spune:

Daca imi permiteti, as mai da cateva exemple de “sinecura ” :

1) sinecura este atunci cind n-ai alt talent decit ca esti “tarentata” si ti se aranjeaza un loc caldut in Parlameentul European

2) sinecura este atunci cind nu ai doctorat ,dar pretinzi ca il ai,minti Fundatia Mellon si obtii prin fals in documente , mii de euro in timp ce tu esti la Buc. ,parte din comisia Tismaneanu.

3) sinecurist este acela care, in anii ’80, aflandu-se in occident, pretinde a fi in pericol daca se intoarce in RO, stiind bine ca nu e adevarat si ca a stat pe roze. Cere a fi considerat political refugee si traieste luni de zile pe banii United Nations High Comissioner for Refugees. Apoi e respins ,but who cares, banii au fost papati si sejurul gratis a fost realizat.

4) sinecurist e acela care primeste o functie babana la IICMER ,nu face nimic dar se lauda cu masina cu sofer la scara si sederi in hoteluri 5 stars.–ast ape banul public.

Ei, si ar mai fi exemple–, daca se doreste si platforma permite (!) mai pot da vreo cateva sute !

Hannibal Lecter , MD spune:

Da’ de ce ma rog frumos, imi cenzurati comentariul ? Ce, nu e adevarat ce-am scris ? Este acolo vreun neadevar ? Nu este pe linia comentariului dvs. la care doar am raspuns ?
Va rog insistent sa-mi explicati cenzurarea comentariului. Multumesc.

Nimeni nu va cenzureaza. Da, sunt acolo neadevaruri, probabil nascute din informatii lacunare ori chiar din dezinformarile diseminate pe unele bloguri pe care prefer sa nu le mentionez. N-am acum timp sa le demontez. Cum sunteti un virtuoz al cyberspace-ului, stiti Dvs cum sa le verificati :) Plecam, evident, de la premisa bunei credinte.

Aveti parerile Dvs, foarte bine. Sa revenim la subiectul articolului.

Hannibal Lecter , MD spune:

1) comentariul a disparut, pentru o perioada, din stadiul de “in asteptare ” –apoi a reaparut. De asta l-am scris pe cel de-al doilea.

2) revenim la tema articolului, sigur, dar dvs. ati trecut la “sinecuri” si nu am facut decit sa va raspund, completind cu alte exemple.

3) scrieti ca sint neadevaruri pe care le-am preluat fara sa le verific de pe bloguri ? Domnule profesor, eu intotdeauna lucrez cu documente originale, nu cu zvonuri de pe blogosfera. Sa le luam pe rind si demontati cind aveti timp :

a ) fata lui Basescu a fost trimisa la Bruxelles si boyfriend la Paris numai pt. ca era ” tarentata”. Ce documente doriti ca proba ?

b) Patapievici este un infractor care a devalizat fundatia Mellon. Cu niscaiva saptamani in urma v-am dat, privat, documentele, provenind de la susursala din Germania a fundatiei. A mintit sub semnatura ca ar avea doctorat si astfel a obtinut o bursa de mii de euro, in 2006. A luat banii si nici n-a mai stat pe acolo, venind la Buc. sa lucreze la comisia Tismaneanu. Documentatia ce v-am dat-o provine de la fundatie. Asta nu e zvon pe blog, e document al fundatiei. In mod normal, intr-o tara civilizata, fundatia ar trebui sa faca plingere la FBI si numitul arestat la aeroport cind vine in USA. Dar Fundatia Mellon procedeaza precum bancile care se rusineaza cind iau teapa, si prefera sa taca, ca sa nu rada lumea de ei.

c) pentru false refugee issue, spre deosebire de altii care scriu dupa ureche , eu am avut in fata ochilor documentele. Daca trebuie, le pot obtine din nou, dar eu zic sa o lasam asa, sa nu se incalzeasca atmosfera.

d) Mihai Neamtu s-a laudat cu masina la scara si sofer si sederi la hoteluri de 5 stele –pe vremea cind era la dvs. la IICMER. Adica gura lui a spus asta —si precum stiti, gura pacatosului …….

Domnule profesor, eu nu lucrez cu zvonuri. Dvs. de multe ori lucrati cu aspecte pe care le preluati fara a le verifica. Un exemplu : Pacepa. Ati scris de nenumarate ori : Fuga lui Pacepa, THE escape , etc (special am pus capital letters). Ca si cum ar fi un fapt verificat si confirmat  Ati fost dvs. acolo, in acea noapte de pomina din 28.7 ? Nu jos, in holul hotelului, ci sus, in camera si mai ales la etaj ? a fost fuga sau rapire ? oooops , CIA nu face asa ceva , cine a mai auzit ?!?

As a gesture of good will si ca sa nu mai banuiti oamenii (macar unii) ca scriu dupa ureche, am sa va trimit, privat, acces la documente scrise de Pacepa cu propria sa mana, in primele sale ore de captivitate. Le veti avea intre propriile dvs. degete. Cititi atent, printre rinduri si in spatele cuvintelor, and then decide for yourself. Sa-mi spuneti doar la care adresa (electronica) doriti sa primiti.

PeSe —sa moara de ciuda cei de la Georgetown & LW”

Sursa: Contributlers-Inapoi la Neanderthalul securist: Pompierismul patriotard al profesorului Marga

Documentare: De la doctoratul lui Patapievici la plagiatul lui Pal Schmitt si inapoi, la impostura unui infractor cultural. Corespondenta deschisa cu Ziua de Vest si Wissenschaftskolleg zu Berlin

Dinu Zamfirescu scoate nota de plata pentru trepadusul Mihail Neamtu si pentru “Marele Ofiter” Vladimir Ilici Tismaneanu, cel care trambita: “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”

“Mahalaua inepta” de “patibulari” l-a platit pe Tismaneanu cu zeci de mii de dolari pentru conferinte ICR in intreaga lume. Patapievici a semnat deconturile uriase obtinute din pensiiile si alocatiile taiate de Basescu si Boc. Traiti bine?

Imaginarul filosofic al doctoratului. Cazul Horia Roman Patapievici. Elena Udrea: USL se dezintegreaza la Bucuresti. Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I) – Ziaristi Online

Ziaristi Online:

Imaginarul filosofic al doctoratului. Cazul Horia Roman Patapievici

Patapievici si bursa Mellon de la Wissenschaftskolleg

Au vreo vina pentru aceasta solidaritate sordida de care dau dovada fiii ticalosilor bolsevici, satrapii kominternisti (am numit trei mai sus)? Nu stiu. Dar Fanus Neagu se intreba la randul sau: “Eu ce vina am? Ca tata a fost pe front cu cinci copii acasa si s-a intors cu prada de razboi o duzina de chibrite si doua sticle de benzina?! Macar de mi le-ar fi lasat mostenire sa dau peste ei, sa le pun la sediul lor!”

Elena Udrea: USL se dezintegreaza la Bucuresti

Elena Udrea

Uniunea Social-Liberală este o construcţie politică artificială, conjuncturală, creată cu un singur scop: câştigarea alegerilor. Nu are absolut nicio legătură cu ce înseamnă cetăţeanul şi nevoile sale.

Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I) – de Cristian Negrea

Mannerheim

Cel puţin într-o privinţă, preşedintele a avut dreptate: ni s-a umplut ţara de experţi. Fel de fel de experţi care vin pe la televiziuni să-şi dea cu părerea, care mai de care, despre evenimente şi fapte, cu o morgă dată de greutatea argumentelor şi cunoştinţelor lor. Mai ales în preajma unor date cruciale, a împlinirii unor ani de la anumite evenimente importante pentru istoria noastră, ecranele televiziunilor sunt invadate de aceşti experţi istorici, strategi sau militari.

De la doctoratul lui Patapievici la plagiatul lui Pal Schmitt si inapoi, la impostura unui infractor cultural. Corespondenta deschisa cu Ziua de Vest si Wissenschaftskolleg zu Berlin

Imaginarul filosofic al doctoratului. Cazul Horia Roman Patapievici

Draga redactie Ziua de Vest,

La sfarsitul lunii trecute m-am trezit in Ziua de Vest cu o parte din corespondenta mea privata cu doamna dr Katharina Biegger, responsabilă pentru admiterea bursierilor şi secretară adjunctă a Institutului pentru Studii Avansate din Berlin care l-a cadorisit pe Horia Roman Patapievici cu o bursa post-doctorala, in 2006 (Mellon Fellowship – Wissenschaftskolleg zu Berlin). De acelasi tratament care se cuantifica intr-o suma consistenta au mai beneficiat din partea Institutului din Berlin si – sa o luam in ordine cronologica – mai cunoscutii: Andrei Plesu (de sase ori!), pentru a fonda Colegiul Noua Europa si a scrie diverse brosuri, Mihai Razvan Ungureanu, pentru un “studiu despre statutul strainilor la inceputul secolului XIX in principatele romane si tarile din Balcani”, Theodor Paleologu, pentru o “variatie la o tema nietzscheana” si doctorul inchipuit Sorin Antohi. M-am intrebat imediat daca Ziua de Vest a ajuns in posesia fragmentului dintr-un schimb de mesaje electronice pe care l-am avut cu reputatul Institut gratie unei incalcari a corespondentei private de catre la fel de reputatele structuri speciale SRI sau SIE. Conducerea ziarului m-a edificat rapid: nici SRI nici SIE nu au intrat cu bocancii in casuta mea de e-mail ci o alta “structura”, tot cu trei initiale: ICR. Institutul Cultural Rus, pardon, Roman, condus de Horia Roman Patapievici, era cel care furnizaze reporterului Ziua de Vest unul dintre mesajele doamnei dr Katharina Biegger, dupa ce o agresase pe stimata doamna cu imprecatii la adresa mea. Cum a publica doar o jumatate din adevar (in acest caz doar o zecime) este echivalent de cele mai multe ori cu minciuna prin omisiune, spre deosebire de dl Patepievici eu ofer astazi publicatiei Ziua de Vest intregul fond al discutiei mele avute cu Institutul de Studii Avansate din Berlin, pentru a edifica opinia publica asupra unui mister dezlegat in premiera, dupa 12 ani, chiar in paginile publicatiei Dvs: doctoratul lipsa al dlui HR Patapievici.

Dar sa o luam cu inceputul, ocazie cu care va voi furniza si cateva informatii inedite, in exclusivitate: In 2007, in timpul campaniei Asociatiei Civic Media de deconspirare a cartitelor fostului KGB si a delatorilor Securitatii din presa si societatea civila, operatiune sustinuta fara rezerve de ziarul Ziua, la care lucram, am dat peste informatia ca Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si, la data respectiva, unul dintre membrii de vaza ai asa-zisei “Comisii Tismaneanu” de “condamnare a comunismului” a fost, cat de ridicol!, un turnator ordinar al Securitatii. I-am scris presedintelui Romaniei, Traian Basescu, si l-am informat, public, ca in comisia constituita sub acoperisul Presedintiei Romaniei se afla mai multi fosti ciripitori profesionisti ai Securitatii si posibili agenti ai unor servicii secrete rasaritene. Pe langa Antohi, era vorba de Nicolae Corneanu, Mihnea Berindei, Andrei Pippidi, Vladimir Tismaneanu si, oricat de ciudat ar suna pentru neavizati, de insusi Constantin ‘Ticu” Dumitrescu.

Pentru a evita deconspirarea sa de catre ziarul Ziua, Sorin Antohi, beneficiar al unei turnatorii din interiorul ziarului nostru via Vladimir Tismaneanu, cu o zi inaintea de a-l da noi in vileag pe documente isi publica “autoconfesiunea” in conditii confortabile asigurate de ziarul “Cotidianul”, plin pe-atunci de personaje de aceeasi teapa cu el. Dl Horia Roman Patapievici, intervievat de un post de radio, avea sa scape, din greseala, informatia ca a stiut de Cazul Antohi inca din perioada cat a fost membru al Colegiului CNSAS. Dezvaluirea a cazut ca o bomba in curtea GDS, al carei membru e si Patapievici, cu un Radu Filipescu, presedintele GDS, siderat ca actualul presedinte ICR nu a divulgat informatia la vremea respectiva, incalcand insasi Legea CNSAS. Cazul a devenit fierbinte. Extinzandu-ne cercetarile asupra personajului, o sursa provenita chiar din sanul acestui Grup corupt ne-a oferit inca o bomba pe tava: Sorin Antohi, profesor la Universitatea Central Europeana budapesteana a lui Soros, si pe deasupra si conducator de doctorate, nu are doctoratul! Practic, toti studentii care si-au dat doctoratul la CEU cu “doctorul” Antohi au fost nenorociti iremediabil.

Pentru a nu parea un “atac la persoana”, cum deja ne acuzau “deontologii” lui Tismaneanu de la “Cotidianul” si “22”, hotaram sa cedam laurii si acceptam plasarea acestei stiri pline de frisca intr-un ziar local, pentru a o prelua noi apoi, la Bucuresti. Urmarea este, cred, cunoscuta. Scandalul devine international. “Doctorul” Sorin Antohi se da la fund un pic, pentru a aparea apoi, fulminant, intr-un program ICR la Berlin, alaturi de un alt turnator al Securitatii, Andrei-Corbea Hoisie (membru al retelei codate de Securitate CAMELEONII), situatie care a ultragiat-o pe viitoarea laureata Nobel pentru literatura, Herta Muller (“ICR: Turnatori la Academia de Vara”), cat si pe alti scriitori germani originari din Romania, ca Richard Wagner (“Turnatorii ne dau lectii”) si Ernest Wichner (“Şeful Casei Literaturii din Berlin ia o poziţie în controversa turnatorilor”). “Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?“, se intreba, atunci, Herta Muller. Se pare ca da, raspuns valabil si azi, daca avem in vedere ca insasi directoarea Centrului National al Cartii de la ICR, dna Catrinel Plesu, sotia reputatului (si el) eseist Andrei Plesu, a fost informatoare a Securitatii, inca de la 19 ani.

Scandalul Antohi ne-a facut sa mergem inapoi, pe urmele pasilor pe care i-a facut “doctorul” in cariera sa impanata de falsuri. Am aflat astfel, ceea ce avea sa confirme si Herta Muller, ca, pe deasupra fraudei sale nemaivazute, care a compromis lumea stiintifica romaneasca pe intreaga planeta (mai putin pe “Planeta ICR”), Antohi se pretindea autor de studii in reviste invizibile si, mai mult, director al unor institute-fantoma, inventate “din burta”. Pe unul din aceste fire am ajuns si la Wissenschaftskolleg  zu Berlin – Institutul pentru Studii Avansate din Berlin, unde, alaturi de Antohi, l-am gasit si pe Horia Roman Patapievici, ca bursier al “Andrew W. Mellon Fellowship”. Un cititor mai ager de ochi ne-a atras atentia asupra conditiei necesare pentru a putea candida la acest tip de bursa, dupa cum figura chiar pe site-ul reputatului, normal, Institut: “Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate.

Nu era loc de indoiala: “Candidatii trebuie sa aiba doctoratul”. De altfel, asa apareau ambii bursieri, Patapievici si Antohi, pe site-ul Wissenschaftskolleg zu Berlin: cu un PhD in coada, adica cu doctoratul la purtator.

(more…)

Turnator la turnator trage. Turnatorul ICR Andrei Corbea-Hoişie o lauda pe turnatoarea DIE Catrinel Plesu. Ce scandal a provocat in Germania prezenta turnatorilor Hoisie si Antohi la un program ICR. DOSAR DE PRESA

Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala”  pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic”  de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei,  pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice)  îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.

“Dialectica în suspensie”
 Andrei Corbea
“N-a sosit încă, oare, în cultura română, „momentul“ pentru Walter Benjamin? În 1990, cînd încercam să găsesc un editor pentru traducerea Dialecticii Iluminismului a lui Horkheimer şi Adorno, reacţia a sunat sentenţios: nu-i încă momentul! Era, din plin, „momentul“ lui Heidegger, care, la drept vorbind, venise, paradoxal pentru diformitatea ideologiei dominante, deja în anii ’80. Marxistul Benjamin, cel din traducerea de pionierat a lui Dieter Fuhrmann a Operei de artă în era reproductibilităţii ei tehnice, apărută în anii ’70 în Secolul 20, n-a impresionat pe atunci aproape pe nimeni, iar transpunerea în româneşte din 2002, pe cît de ambiţioasă, pe atît de reuşită, a Iluminărilor de către Catrinel Pleşu a avut parte nu mai mult decît de o primire politicoasă. (…) ” (Observator cultural, Nr. 353 / 9-15 februarie 2012)

 

Doi membri GDS – turnatori cu staif si bursieri ICR

“Antohi este chiar unul dintre cei trei conducători ai evenimentului. La o privire superficială, individul dă dovadă de o carieră academică de poveste, fiind şi implicat social. Ultima oară a predat la Central European University din Budapesta, universitate întemeiată de George Soros. Antohi a fost chiar în boardul instituţiei si al Fundatiei Soros. În toamna lui 2006, cînd mass-media pregăteau demascarea colaborării lui cu Securitatea, el a venit în întîmpinarea denunţării publice printr-o scrisoare deschisă, în care recunoştea povestea turnătorului „Valentin“. În dezbaterea ce a urmat, a ieşit la iveală că filozoful Horia-Roman Patapievici – care pînă în 2005 fusese membru al directoratului CNSAS – ştia deja din 2002 de trecutul ascuns al lui Antohi. Astăzi, Patapievici conduce centrala Institutului Cultural Român din Bucureşti, patronînd astfel întrunirea de la Berlin. La scurt timp după demascarea lui Antohi, s-a dovedit că acesta îşi asuma un titlu de doctor pe care nu-l obţinuse niciodată, în orice caz nu la Universitatea din Iaşi, aşa cum pretindea. În Berlin, Sorin Antohi trebuia să ţină trei prelegeri.

Andrei Corbea-Hoişie, deţinător al Premiului Herder în anul 1998, a fost ultima oară ambasador al României la Viena. Acolo, după retragerea forţată din postul de diplomat, este profesor invitat de romanistică. Individul versatil, care se bucura de un statut special sub Ceauşescu, ceea ce îi permitea efectuarea a numeroase călătorii în străinătate, a fost şi el activ în cadrul Securităţii. Sub pseudonimul de colaborator „Horia“, el a spionat opoziţia intelectuală din Iaşi. Printre cei vizaţi se numără şi proeminentul critic literar şi oponent al regimului, Dan Petrescu, la a cărui discreditare operată de serviciile secrete Corbea-Hoişie a luat parte: s-a încercat defăimarea lui Petrescu, un liberal incomod, drept extremist de dreapta. În aprilie 2007, cînd CNSAS şi-a pronunţat verdictul unanim, care îl numea pe Corbea-Hoişie drept colaborator al poliţiei politice, acesta nu a obiectat în nici un fel. Dovezile erau apăsătoare.”

http://www.observatorcultural.ro/*articleID_20186-articles_details.html

Scrisoarea Hertei Muller catre Patapievici in cazul Hoisie – Antohi

Dragă Horia Patapievici,

Aşa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoişie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.

E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecinţe pe toate planurile: foştii turnători nu pot avea funcţii în universităţi, în presă şi în instituţii culturale.

(more…)

UPDATE la O noua rubrica Roncea.Ro: Diferenta dintre “intelectualii lui Basescu” si “intelectualii lui Ceausescu”. Azi: Patapievici vs Paunescu. Cu un strop de Catrinel Plesu si Ana Blandiana – ICR vs Cenaclul Flacara – Romania. VIDEO


Patapievici (cu un strop de Catrinel Plesu si Ana Blandiana):

“O nostalgie onanista anima substratul afectiv al intelectualului roman, caci el impinge corelatul subiectiv al radicalitatii sale pana la ipsatiune.”

“Melopeea fecală întovărăşeşte cu un ton just revelaţia demisiunilor ireparabile. Intelectualii, poltroni şi becisnici, asistă belferi la angoasele străzii.”

“Am descoperit, scriind-o, că rana este o valoare feminină şi că a răni pe cineva înseamnă, simbolic, a-i deschide un uter. Mormintul este un uter, mortul il fecundează.”

“Cu o insistenţă neruşinată, de care ar trebui să se ruşineze bărbaţii şi să se indigneze femeile, corpul dnei Udrea este filmat în gros-plan astfel încât pântecul, coapsele, sânii, degetele de la picioare să iasă, în mod sexual, în evidenţă.”

“Condiţia omului de după Cădere mai poate străluci divin doar în semitonurile litotei.”

“Cenzura transcendenta este o metafora. Si trebuie sa ramina, altfel exista riscul de a cadea in teosofia cea mai rea.”

“Când voi muri, lucrurile se vor întrerupe, atât. Nu voi afla mai mult murind decât am aflat trăind. Ţinta, dacă eşti tu, n-o vei atinge niciodată.”

“Oamenii valizi în România de azi sunt tîmpii, flecarii, estropiaţii, gîngavii şi crapuloşii.”

“Aş dori să dezvolt, în acest articol, cîteva din consecinţele care decurg din ideea că romanitatea ar fi ceva substanţial, o esenţă cu haecceitate proprie, un fel de (altfel spus) sentiment paraguaian al fiinţei”.

“Mai amintesc că, sub specia scelerateţei, un nou tip de om au încercat să forjeze şi împăraţii romani aflaţi sub seducţia ideilor politico-religioase ale „vieţii inimitabile”.”

„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături.””

“‎O limbă înseamnă un fel de a dezmărgini lumea pornind de la aparent o graniţă a ei cum este limba.”

“Sensul apotropaic al conştientizării, atunci l-am descoperit, fără să îl conştientizez.”

Despre romani si Romania:

“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”

„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.

„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,

“Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”

Surse: Facebook Page: Ce-a vrut Patapievici sa spuna? si George Damian: Părerile unui rus despre românii din Basarabia (moldoveni, mă rog…)

Aici e de facut un UPDATE: Presedintele Traian Basescu s-a dus si la catafalcul poetului cu flori si a transmis si un mesaj oficial de condoleante, ceea ce a declansat furia tovarasilor “intelectuali”. Iata-l:

“Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului “Flacăra”. În aceste momente de tristeţe, doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească!”

Sursa: Presidency.ro

Paunescu:

Intr-un spectacol al Cenaclului Flacara, anii 1980, decembrie:

“Anul isi ninge ultima fila
Fii romanilor colinde spun
– Ce doriti voi sa va dea mos Gerila?
– Sa ni-l aduca pe Mos Craciun!”

Basarabia pe Cruce

Se urca Basarabia pe cruce
Si cuie pentru ea se pregatesc
Si primavara jertfe noi aduce
Si plînge iarasi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casa moare cineva
Si n-are tara dreptul sa respire
Si nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrsit pamîntul,
Vin triburi, sa ne ia pamînt si frati
Si-n fata lor abia rostim cuvîntul
Si, prin tacere, suntem vinovati.

Ce cale poate tara sa apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urca Basarabia pe cruce
Si nu stim învierea cînd va fi

Sunt radical

Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape. (…)

(1 august 1988)

Calugar

Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc. (…)

(10 decembrie 1983)

Surse: AdrianPaunescu.Ro si ProLiteratura.Eu

George Roncea il acuza pe Baconschi de tradare pe baza documentelor secrete ale Stratfor. Catrinel Plesu a fost recrutata de Securitate cu 29 de lei. Eminescu, confreriile internationaliste si conducatorii ucisi sau innebuniti ai Romaniei

Intr-o postare cu numeroase reactii si comentarii pe reteaua Facebook, ziaristul George Roncea il acuza pe fostul sef al M.A.E. Baconschy Anatol Teodor de tradare pe baza unor documente secrete ale agentiei private de informatii americane, Stratfor, dezvaluite de Wikileaks prin intermediul gruparii Anonymus. Prezentam mai jos argumentele jurnalistului si informatiile strategice ale Stratfor, in original:

Basarabia, Pactul ruso-german si tradarea de la Bucuresti

de George Roncea

STRATFOR este una dintre cele mai bine documentate agentii private de informatii si analize geopolitice si geostrategice din lume. Este o organizatie fondata si dirijata de “rezervisti” a serviciilor de informatii americane si britanice. S-au lansat in 1999, la debutul razboiului impotriva Iugoslaviei. Toate, absolut toate analizele si “prezicerile” lor s-au confirmat si astfel si-au facut un debut fulminant pe piata. La vremea aceea, am cunoscut, la Belgrad, un lucrator din cadrul organizatiei, cunoscator a vreo sase limbi dintre care doua din Orientul Mijlociu, dotat cu trei cetatenii. Pe fondul consumului de alcool si al bombardamentelor am legat un fel de amicitie care s-a soldat pentru mine cu beneficiul accesului gratuit, pentru vreo cativa ani, la analizele Stratfor, care cam costa. Pe langa accesul free la cateva dintre materiale, accesul la baza documentara este costisitoare si nu si-o permite oricine. Am avut ocazia sa constat in timp acuratetea informatiilor si calitatea analizelor.

Considerata o interfata a CIA, agentia STRATFOR a devenit recent tinta atacurilor informatice ale fantomaticei entitati din spatele Wikileaks. Au fost dezvaluite 5 milioane de emailuri interne ale STRATFOR, comunicatiile dintre analistii si sursele agentiei. Printre acestea cateva ne intereseaza direct pe noi, pe romani.

O comunicare din interiorul agentiei STRATFOR se refera la combinatiunea dintre Germania si Rusia – in beneficiul Rusiei desigur, prin care se incearca fortarea acceptarii de catre Moldova a unui aranjament privind Transnistria. Avem de fapt un segment din mai vechiul Plan Kozak ce urmarea transnitrizarea Moldovei prin introducerea Tiraspolului in ecuatia politica de la Chisinau.

Astfel se relateaza ca in urma intalnirii din 2011, de la conferinta Organizatiei Mondiale a Muncii de la Geneva, dintre cancelarul german Angela Merkel si premierul rus Vladimir Putin, actual presedinte al Rusiei, s-a ajuns la perfectarea unui nou pact de tip Hitler – Stalin, prin care Moscova si-ar spori influenta in Moldova. Kremlinul a cerut Germaniei sa impuna un aranjament prin Leanca si Filat, vizitatori preferentiali ai Berlinului, aranjament ce ar urma sa duca la obtinerea unei reprezentari a Transnistriei de 5-15% in Parlamentul R. Moldova. Acesta combinatiune ar duce la demiterea Guvernului, deoarece transnistrenii s-ar alia cu comunistii lui Voronin, astfel ca asa zisa coalitie pro-europeana de la Chisinau va fi surclasata si comunistii rusofili vor putea sa puna iarasi mana pe Putere la Chisinau, desigur in beneficiul Moscovei…

“Acesta ar insemna ca la Chisinau se va investi un guvern pro-rus”, se spune in analiza interna a STRATFOR, publicata de Wikileaks.

Cel mai grav aspect al analizei insa nu este referirea la aranjamentul ruso-german, ce aduce aminte de perioada 1939, ci definirea transanta a atitudinii tradatoare a autoritatilor de la Bucuresti, carora li se rupe in doua de ce se intampla in Moldova, dupa cum afirma analistii STRATFOR.  Si nu ma indoiesc ca au surse bune cei de la STRATFOR. In perioada respectiva ministru de Externe era Teodor Anatol Baconschi.

Statele Unite nu sunt mulţumite de ceea ce se întâmplă, însă nici nu doresc să se confrunte cu Rusia pentru Moldova în acest moment. Astfel că Statele Unite vor ruga nişte terţi să facă presiuni asupra moldovenilor – în principal lituanienii, polonezii, românii şi britanicii. Românii nu vor fi de mare ajutor, deoarece ei, pur şi simplu, au renunţat să le mai pese de Moldova. Ei ştiu că Statele Unite sunt garantul securităţii lor, astfel că nu le pasă că ruşii sunt aproape de ei câtă vreme îi au pe americani”, este mesajul cutremurator ale Agentiei de informatii Stratfor cu privire la diplomatia de la Bucuresti.

In ce ma priveste am publicat in repetate randuri materiale privind actiunile operative ale Rusiei impreuna cu Germania, in spatiul Basarabiei. Motivul principal pentru care am parasit redactia publicatiei unde lucram ca senior-editor (Curentul – n.n.), pana anul trecut, a fost tocmai interdictia de a mai face referire la Rusia si la activitatile agenturii rusesti infiltrate la varful statului roman, respectiv la cei de teapa odraslei de criminal bolsevic, Vladimir Tismaneanu & comp, o gasca cantonata de multi ani in perimetrul GDS-ului stipendiat de Soros si fondat de Siviu Brucan, vechi agent NKVD. Astazi Romania este condusa de membrii retelei Soros.

Faptul ca ofiterii americani si britanici de informatii/analisti “in rezerva” de la STRATFOR confirma semnalele de alarma strecurate in articolele publicate de mine pe tema Basarabiei si autentifica relevanta actiunilor toxice ale Rusiei si Germaniei nu ma incalzeste cu nimic.

Merita insa sa se stie ca la varful statului roman se afla o ceata de tradatori, in fruntea carora se afla Baconschi la acea vreme, si carora li se datoreaza abandonarea Basarabiei in ghiarele rusnacilor si ale slugilor lor de la Berlin (a nu se uita ca Angela Merkel face parte dintr-o familie care “a ales libertatea” in 1956, fugind din RFG in… RDG-ul sovietic iar fostul cancelar Gerhard Schroeder este actualmente angajat pe statul de plata al lui Putin, la o companie de stat ruseasca, cu un salariu de milioane de euro).

Sa mai amintim ca Lazurca de la Chisinau, finul lui Baconschi instalat in fotoliul de ambasador al Romaniei (?), se spovedeste la Biserica Ortodoxa Rusa si isi toarna borsul pacatelor si al informatiilor clasificate sub poala agentului rus Pavel Borsevschi?

Redau mai jos in intregime materialul de la Wikileaks, respectivul mesajul intern al STRATFOR cu privire la targul ruso-german ce urmareste aruncarea Moldovei in bratele Rusiei, inca odata…

Integral la Ziaristi Online:

George Roncea il acuza pe Baconschi de tradarea Basarabiei pe baza documentelor Stratfor dezvaluite de Anonymus si Wikileaks

Wikileaks Stratfor Baconschi Moldova Romania Rusia SUA - Ziaristi Online
Intr-o postare cu numeroase reactii si comentarii pe reteaua Facebook, ziaristul George Roncea il acuza pe fostul sef al M.A.E. Baconschy Anatol Teodor de tradare pe baza unor documente secrete ale agentiei private de informatii americane, Stratfor, dezvaluite de Wikileaks prin intermediul gruparii Anonymus. Prezentam mai jos argumentele jurnalistului si informatiile strategice ale Stratfor
Catrinel Andrei Plesu CNSAS - GDS - ICR - DIE Informatoare Agent
Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia.

Eminescu si Avram Iancu

Începând cu Horea, fiecare, mai puţin Avram Iancu, a fost într-o confrerie internaţionalistă, care însă s-au dispensat violent de ei, când aceştia au ridicat interesele poporului lor. Nu e vorba de vreo teorie conspiraţionistă, dar e prea de tot să ai, în decurs de unu-două secole atâţia conducători ucişi!

Dovezile colaborarii cu Securitatea a directoarei ICR Catrinel PLESU, alias “MARIA”, alias “LENA”. Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS. In atentia doamnei Herta Muller si a opiniei publice “din tara si strainatate”. DOC

Cazul Catrinel Plesu, Informatoare DIE – Directoare ICR

Conform Dosarului SIE 89 (157 file) domnisoara Catrinel Lacramioara Petrulian, viitoarea sotie a eseistului Andrei Gabriel Plesu, este recrutata de Directia Generala de Informatii Externe (DGIE/DIE/CIE) la data de 19.09.1968 si “figureaza in dosar in calitate de informator, cu numele conspirativ “MARIA”“, potrivit Notei de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS cu Nr DI/I/ 1433/ 03.06.2010.

Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS, finalizata dupa sase luni, cu Nr DJ/ 679/20.01.2011 atesta, de asemenea: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de catre Directia Generala de Informatii Externe in calitate de colaborator, cu numele conspirativ “Maria”, “pentru a fi trimisa cu sarcini operative in Marea Britanie””.

Adeverinta CNSAS Nr DJ 1108 emisa la 23.03/2011, constata: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian)a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”“.

Adeverinta este transmisa solicitantului verificarii cu nr P 5185/ 09/ 17.11.2009  si apoi publicata pe site-ul CNSAS, intre sute de alte documente care atesta sau infirma colaborarea unor romani cu Securitatea, la data de 20.04.2011. Un sejur de un an si jumatate. Alt amanunt de notat: Cererea de verificare a fost adresata CNSAS de cotidianul “Evenimentul Zilei” sub semnatura ziaristei Mirela Aurica S. Corlatan. Aurica, de un rit confesional strain de Biserica nationala, faimoasa spalatoreasa de presa a informatorilor Securitatii din Grupul pentru Dialog Social si, pe de cealalta parte, autoare a unor executii de presa lamentabile – cum ar fi cea a batranul Bartolomeu Anania sau a unor scriitori gasiti apoi nevinovati de Instanta, ca Petru Romosan -, gaseste de cuvinta sa ingroape cazul Catrinel Plesu precum o pisica excrementele sale: in groapa de nisip a jurnalisticii. In schimb, il intervieveaza linistita pe sotului doamnei in cauza, Andrei Plesu, care isi inclesteaza muschii falcii in “foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii” (interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In fapt, ce a facut Aurica Curlateanu? A copiat actiunea Civic Media din 2007, de deconspirare a agentilor serviciilor secrete ale Pactului de la Varsovia si ai politiei politice comuniste, “Voci Curate”, cu scopul de a ingropa cazurile afiliate grupului de interese reprezentat de GDS (neocominternistii) si de a-i santaja sau asasina public pe cei care se opun ocupatiei tarii (nationalistii), fie si fara vreo minima proba palpabila.

Conform documentelor identificate pana la data emiterii Adeverintei in fondul arhivistic al CNSAS, Catrinel Lacramioara Plesu a fost lasata la vatra dupa sase ani, in 1974, la doi ani dupa ce s-a casatorit cu viitorul editorialist al ziarului “Adevarul” Andrei Gabriel Plesu si la doi ani dupa intoarcerea in tara si in ciuda faptului ca ofiterii recrutori si responsabili de caz recomandasera, “calduros”, in doua randuri, incadrarea ei in structurile de informatii, ca ofiter deplin conspirat. Cursurile scolii de spionaj a DIE infiintata de sovietici la Branesti dureaza doi ani. Dar sa nu speculam sau… anticipam. Sa concretizam: Intr-o “Nota de Stadiu privind cazul informatoarei “Maria”, intocmita la 15.08.1972″, in aceeasi perioada in care era tanara informatoare era curtata de Andrei Plesu, se arata ca:

“Din analiza acestui caz, a evolutiei muncii cu el si a randamentului informativ obtinut, se desprind urmatoarele:

– “MARIA” este o tanara inteligenta, bine pregatita, cu sentimente patriotice vizibile. Isi iubeste familia. Ea a acceptat colaborarea cu organele noastre si a raspuns unor sarcini trasate;

Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;

Doua puncte mai jos, se revine cu propunerea:

” – Se va stabili intentia de incadrare in munca a “Mariei” dupa terminarea pregatirii universitare. In functie de optiunea ei, de posibilitatile familiei, i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.” (fila 154-156)

Nota la Nota de Stadiu in cazul informatoarei “Maria” este semnata de lt col N. Negulescu de la UM 0920. UM 0920 este indicativul pentru DIE – Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii. Dl lt col Negulescu, dupa ce critica “masurile superficiale” cu care s-a lucrat cu informatoarea noastra subliniaza totusi in Nota sa ca “avand in vedere ca “Maria” este un element de perspectiva” se mai preteaza niste masuri. Superiorul lt colonelului Negulescu insemneaza documentul pe margine, la 22.08.1972 cu aprobarea: “Da. Contactarea sa fie facuta de tov. Negulescu. Dupa primul contact, la mine cu propuneri”.

Dupa doi ani de la aceste note, propuneri si aprobari asupra perspectivelor minunate ale de-acum doamnei Catrinel Plesu – perioada in care nu mai apare la Dosar absolut nici o comunicare cu informatoarea “Maria” -, la data de 15.03.1974 (sau 16.03, Nota CNSAS prezinta doua date) se ia “hotararea de deschidere-inchidere” a Dosarului. Si totusi, unde au disparut propunerile tovarasului Negulescu catre superiorul sau, propuneri ce trebuiau inaintate “dupa primul contact”? Dar Rapoartele despre cum a raspuns informatoarea “Maria” cu succes “sarcinilor trasate”? Mister.

De altfel, in acelasi registru misterios se incadreaza si Nota la Nota de Stadiu semnata de tov Negulescu. Dupa ce in anii precedenti se stipulase pana si faptul ca informatoarea “Maria” poate sa primeasca si cerneala simpatica pentru notele sale informative din Marea Britanie, acum, dintr-o data, tov Negulescu constata dupa patru ani ca, “din studiul dosarului”, “nu rezulta sa fi dat materiale scrise (de fapt nici angajament nu are)”. Afirmatia acesta este contrazisa insa de Rapoartele anterioare, dupa cum vom demonstra mai jos. Parca ar lucra la CNSAS dl lt colonel ComeDIE! 🙂 Dincolo de gluma, este cunoscut faptul ca ofiterul recrutor nu dadea la analiza tot dosarul de caz si, conform deontologiei profesionale, intotdeauna incerca sa-si protejeze retelele si sursele. Acesta este de altfel si unul dintre motivele pentru care s-au ars dosare intregi, aflate in lucru, in decembrie 1989. Cand ii vezi la televizor pe toti spionii sovietici pe care ii urmareai, ce faci? Pai, dupa ce le copiezi frumos dosarele, pe film, le pui pe foc, ca sa-ti protejezi si pielea si sursele. Asa si cu doamna Catrinel Plesu si legendarea ei. Caci altfel, din Notele anterioare, se desprinde talentul acesteia deschizator de mari perspective  in domeniu:

“Fiind receptiva la sfaturile mele, am abordat in discutie necesitatea unei legaturi permanente intre noi si ea pentru a ne comunica unele constatari. “Maria” a fost de acord”Raport referitor la felul in care a decurs recrutarea informatoarei “Maria”, intocmit la 27.09.1968 de lt. maj. Buluncea Tiberiu, DGIE, Serv. 12

“In urma angajamentelor aditionale, “Maria” mi-a promis ca nu va divulga secretul acestei legaturi, gasind singura si legendarea venirii la Pasapoarte” – idem

“A doua zi (vineri, 20.09.1968) (…) am instruit- cu sarcinile ce va trebui sa le indeplineasca in perioda sederii in Anglia.” – idem

“A treia zi (25.09.1968) s-au continuat discutiile referitor la tinerea legaturii, in care scop i s-a dat adresa /…/ pe care sa-mi scrie scrisori banale. La trei luni odata sa ma instiinteze de situatia in care se gaseste si de cate ori este necesar sa comunice ceva important sa sublinieze cu doua linii, la adresa, cuvantul RUMANIA.” – idem

“S-a stabilit ca in cazul in care nu pot veni imediat si va veni cineva din partea mea care-i va da parola “Complimente de la tov. Roman”, va discuta deschis cu persoana respectiva. Totodata, i-am recomandat sa-si faca unele relatii si la ambasada noastra din Londra care pot sa-i fie de ajutor in unele situatii. “Maria” a fost de acord. (…) In cazul cand “Maria” va cere centralei convorbire urgenta si ofiterul de legatura din centrala nu va putea pleca in Anglia, mr Pirosca ii va da parola. De asemenea, a ramas si posibilitatea contactarii ei de catre un alt ofiter in de la rezidenta sau din centrala. Am discutat cu “Maria” ca de cate ori va veni in tara, sa ma cheme la telefon /…/, numar pe care nu-l va nota. Cu aceasta ocazie va face note cu persoanele cunoscute si caracterizarea lor pentru a primi instructiuni concrete ce va avea de facut pe viitor”. –  idem (fila 13-14)

Apoi, in Raportul cu propunerea de instruire si trimitere temporara in Anglia cu sarcini informative a informatoarei “Maria”, intocmit la 30.09.1968, dactilo, completat si semnat olograf de lt. col. Goicea Andrei, sef serviciu, mr Badea Nicolae, sef birou, DGIE, Serv 1, Biroul 2, se stipuleaza:

“In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii, a fost recurtata in luna septembrie 1968. Intrucat “Maria” poseda unele calitati care pot fi folosite cu succes in munca de colaborator si si-a exprimat adeziunea de a spijini organele Securitatii Statului, aratand loialitate fata de noi si luandu-si angajamentul de a pastra secretul legaturii noastre, propunem sa se aprobe trimiterea temporara cu sarcini informative in Anglia a lui “Maria” si instruirea ei conform urmatorului plan” – urmeaza Planul in cele mai mici detalii, de la contactul cu ofiterul de legatura la sarcinile contrainformative si sistemul de legatura, parola, etc si ce va urma in 1969. Respectiv:

” Cu ocazia venirii sale in vacanta – 1969 – va fi pregatita cu transmiterea secreta a informatiilor pe care le are prin scrisori, In acest mod va primi si instructiunile din partea noastra.” – idem

Pai, tov Negulescu, chiar nimic sa nu fi ramas dupa toata munca informativa si contrainformativa a maiorilor si coloneilor din subordine cu “agentul de influenta” “Maria”- dupa cum apare numita intr-un Raport din 16.09.1970 si apoi intr-unul din 1972? Si, mai tranteste tov Negulescu la plezneala (cel putin conform documentatiei oferite de CNSAS): “Parintii nici cel putin in evidente nu au fost verificati” (?!). Mai ca-ti vine sa-i trantesti una golaneste amatorului care a injghebat acest document! Adica o fiica de academician, la patru ani de la recrutare, nici macar nu se stia a cui e. Da-o-n originea CNSAS-ul de treaba!… 🙂

Stilul securistic de auto-acoperire si “legendare” pare insa sa fi suferit o bresa in Raportul citat mai sus. Recititi fraza: “In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii“. Carevasazica, propunerea trimiterii si aprobarea acesteia au venit cam din acelasi loc in care se facea recrutarea, nu-i asa? Supozitia este intarita de insemnarea marginala a colonelului Goicea, de pe Raportul in cauza:

“De ce sa nu-i dam de acum cerneala simpatica spre a ne putea comunica problemele pe care le are? Apoi sarcinile pe care noi i le dam nu sunt suficient de clare si concise, ele trebuind sa fie aprofundate si dezvoltate. Altfel cum isi are rost trimiterea?”

“Altfel cum isi are rost trimiterea?” – sublinerea mea.

Acum ati inteles de ce nu s-au gasit Notele ei scrise, nici de catre tov Negulescu si nici de CNSAS? Au fost scrise cu cerneala simpatica! 🙂

Recrutarea Catrinelei l-a costat pe ofiterul de Securitate 29 (doazeci si noua) de lei, pe care i-a solicitat spre decontare printr-un Raport aprobat la 26.10.1968.

In Dosarul SIE 89 urmeaza apoi mai multe Rapoarte si Note pe care le prezentam, in facsimil, mai jos, integral. E vorba de jalnice turnatorii ale Catrinelei despre colegi si colege din “GALATI” si “CORABIA”  – numele de cod pentru Londra si Marea Britanie – dar si despre vizitarea ofiterului de legatura in “GALATI”, Raport la care unul dintre superiorii din DIE noteaza: “Tov Constantinescu, sa discutam inainte de plecarea lui /…/” – alte Note, cea de la discutie si Raportul de la intoarcerea ofiterului, disparute de la Dosar. E bine ca nu lipseste Raportul cu decontarea celor 29 de lei pentru instructaj… Dar chitantuse semnate olograf pentru lirisoarele si silingii de buzunar ai tinerei recrute – conform procedurilor standard – unde-or fi disparut oare, si ele?

Cei sase ani trecura precum bate vantul azi in Dosarului Catrinelei Plesu. Sa zicem ca Cazul s-a inchis in 1974. Apoi, intre 1985 si 1986, Catrinel Plesu mai primeste si numele de cod “PANAIT”, ca urmarita si candidata la recrutare alaturi de sotul ei, Andrei Plesu, “pe linia obiectivului “Europa Libera”” respectiv “in vederea unei eventuale recrutari” (corect: re-recrutari, cel putin intr-un caz!). Conform documentelor Securitatii si acest Dosar se inchide la 18.10.1986.

Un alt Dosar interesant este cel legat de Meditatia Transcedentala – un fel de GDS ante factum cu iz de secta scientologica -, in care “Maria” “Panait” primeste un nou nume de cod, mai interesant decat primele: “LENA“. Inventivitatea si originalitatea ofiterilor de securitate in privinta numelor conspirative ar merita, fara indoiala, un studiu aprofundat. In general, acestea contin initiale din numele real, releva trasaturi fizice sau de caracter dar sintetizeaza si legaturi mentale necesare pentru ofiterul de caz si dosarul de grup cercetat sau al retelei din care face parte. Cam ce ar putea rezona, oare, pentru “LENA”? Sau, ca sa mai dam un exemplu: cam ce v-ar evoca numele “LULU” pentru un om de o statura intelectuala atat de profunda ca dl Gabriel Liiceanu?

“Lena” asadar, devine si mai interesanta pentru ca primeste, din nou, o noua pregatire contrainformativa, pentru a pleca, din nou, tot in Anglia, cu mentiunea ofiterului ca “la intoarcerea din strainatate va fi contactata din nou”. Alt document care lipseste, insa, de la Dosar. Dar stiati? In plin scandal al Meditatiei Transcedentale, cu un sot care ii dadea lamuriri ofiterului de Securitate Vasile Malureanu, acum general, (oare unde s-or fi ratacit “lamuririle”?; sau sunt scrise tot cu cerneala simpatica?) si ii adresa memorii de iertaciune in lant tovarasului secreter general al PCR Nicolae Ceausescu, intre doua burse Humbold in RFG, Catrinel Plesu, cercetatoare la Institutul de Teorie si Istorie Literara “George Calinescu”, primeste o pregatire contrainformativa, la data de 23.06.1980, pentru ca aceasta urma sa participe la “un seminar de literatura la Cambridge”. Nota unui alt ofiter, colonelul Gavrila Valean, sef Serviciu, Dir 3, Serv 6, data peste doi ani, la 29.12.1982, solicita: “Recontactati-o si completati datele de studiu, stabiliti daca vrea sa accepte o relatie cu noi si sa vorbeasca despre legatura ei cu englezii”. Iarasi o formulare simpatica in clasicul stil securistic. Daca pleaca, deci, cu avizul Securitatii, la Cambridge, in plin scandal al Meditiatiei Transcedentale, lasat cu arestari si condamnari, si e deja la al doilea sejur cunoscut si la al treilea nume de cod, si se mai si intoarce, in plin odios regim comunist, cam ce asteptari poate avea un ofiter de la contraspionaj cand UM 0544 e cu doua trepte mai sus in Organigrama DSS?

In mod la fel de normal, si datele, notele si rapoartele despre aceasta “recontactare” lipsesc de la Dosar…

Sa recapitulam si sa conchidem: In martie 2000, in pofida Legii CNSAS care prevedea ca actuali sau fosti membri de partid nu pot face parte din Colegiul CNSAS, “societatea civila” il impune pe Andrei Plesu, membru PCR de la 19 ani, organizator de grupa de Partid si secretar UTC (ca si Mircea Dinescu). Dupa numai un an, in 2001, actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendovschi, ii ia un interviu actualei directoare ICR Catrinel Plesu, pentru o carte publicata de revista dlui Sorin Ovidiu Vintu, Academia Catavencu, cu titlul “Aceste sotii care ne guverneaza” (un volum de interviuri cu nevestele unor politicieni si demnitari publici considerat de Ion Cristoiu drept “plictisitor de moarte“). Intrebata despre Dosarul sau de la Securitate, Catrinel Plesu afirma:

“Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „PANAIT“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”. “– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”.

Doamna Catrinel Plesu, desi avea ocazia de a isi spala pacatele ca si Alecu Paleologu, macar dupa un deceniu de la “revolutie”, minte si ascunde celalalte doua nume conspirative avute, “MARIA” si “LENA”. Sotul ei, membru al Colegiului CNSAS, ii obtine Dosarul imediat si, posibil, il cosmetizeaza. Vezi Invazia de stafii. Cum se falsifica biografii la CNSAS prin furt calificat. Istorie si frauda. Preambul final la Afacerea Catrinel Plesu – Informatoare DIE, acoperita XYE, directoare ICR. DOCUMENTE. Mai mult, Andrei Plesu incalca, cu efecte penale, Legea CNSAS care prevedea deconspirarea colaboratorilor politiei politice comuniste. Doamna Catrinel Plesu ocupa la momentul respectiv o functie in administratia de stat, la Fundatia Culturala Romana (actualul ICR). Anterior, in timp ce Andrei Plesu fonda GDS, Catrinel Plesu primea sinecuri in ONG-ul international care finanta GDS-ul, Fundatia Sörös (ambele organisme “neguvernamentale” erau conduse la vremea aceea de acelasi presedinte: sociologul Alin Teodorescu, el insusi posesor al mai multor dosare la Securitate, de urmarit al UM 0110 si cantautor la UM 0610). Catrinel Plesu a functionat in biroul din Bucuresti al Fundatiei Sörös, intre 1990-1993, iar in anii 1994-1995 a promovat in Consiliul Fundatiei. Apoi, in 1996, in Adunarea Generala a Fundatiei. In 1998 o regasim in Consiliul National al Fundatiei Sörös (Vezi Goana dupa gologani -Disidenta in cultura, intre mit si adevar – un serial de Mihai Pelin). Ulterior, Catrinel Plesu primeste postul de director cu relatiile internationale ale Fundatiei Culturale Romane, aflata sub patronajul presedintelui Ion Iliescu si stipendierea Ministerului Culturii si al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Aceeasi Fundatie de stat finanta total revista “Dilema” al carei “director-fondator” era sotul “MARIEI”, aka “TULCEANUL”. Conform Legii CNSAS, investigatorii CNSAS care au manipulat Dosarul Catrinel Plesu aveau obligatia sa introduca actiune asupra ei atunci, in 2001, si nu dupa 10 ani. Acoperirea unui caz se pedepseste conform Legii, cu inchisoare si amenda penala.

Bun, peste un deceniu de cand Catrinel Plesu a intrat in posesia dosarelor sale, CNSAS a hotarat ca nu exista probe care sa o duca pe actuala directoare ICR in instanta (spre deosebire de poetul Petru Romosan: o zi de mimare a colaborarii – verdict de “politie politica” vs 2190 de zile pe munca informativa conspirata pe teren, in mediu extern si intern – verdict de “necolaborare”). Dar vinovatia morala? Grobianismului sotului care da lectii de morala din varful “cacatului”, ca sa citam din filosofia sa?

Nu stim daca Catrinel Plesu a fost re-re-recrutata dar, urmarindu-i traseul carierei de la data recrutarii si introducerii in retea, in urma cu 44 de ani, nu putem sa nu observam ca recomandarile primilor ofiteri de Securitate care s-au ocupat de ea au fost respectate: “- Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;” si “- i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.

In prezent, Catrinel Plesu, alias “MARIA” si “LENA”, lucreaza tot “pe profil extern” (fara a-si prezenta CV-ul amanuntit pe niciunde), intr-o institutie de stat, cu prerogative “in tara si strainatate”, ca director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR), institut condus de un alt “pui de cominternist” – vorba lui Fanus Neagu si Dinu Sararu -, Horia Roman Patapievici, care se pretinde si el un “condamnator” al comunismului, alaturi de secretarul general al IICCMER, tovarasul Vladimir Tismaneanu. In ciuda palmelor morale si intelectuale primite din partea laureatei premiului Nobel pentru literatura, scriitoarea Herta Muller, ICR si Patapievici continua sa promoveze pe banda colaboratori deghizati ai Securitatii cu inclinatii de deservire a unor servicii anti-romanesti: Hoisie, Antohi, Berindei, Plesu. Iar doamna Catrinel Plesu munceste. Sa nu o deranjam. Ii publica, anual si in toate limbile pamantului, pe sublocotenentul de Securitate Mircea Cartarescu, pe “sursa DIE” Gabriela Adamesteanu si… chiar pe sotul ei, cu o cartulie publicata prima oara in 1980, “Pitoresc si melancolie”. Probabil in amintirea vremurilor de odinioara, pe cand faceau turul lumii occidentale (fara a lipsi si vizitele in URSS!), in calitate de disidenti “deplin conspirati”.

Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia. Coroana Marii Britanii nu poate sa-si bata joc de poporul roman, un popor stravechi a carui vatra se constituie in leaganul civilizatiei europene, asa cum au facut-o, in repetate randuri, Plesu, Patapievici si Liiceanu. Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, nu poate permite terfelirea cu scop de distrugere totala a unui simbol national ca Mihai Eminescu, insusi chintesenta romanismului si romanitatii, “Romanul Absolut”. (Dimpotriva, iata: un agent hipercunoscut al Coroanei il omagiaza an de an). Numai un popor barbar, condus de scelerati, care timp de sute de de ani a atentat – conform Testamentului lui Petru cel Mare si directivelor NKVD concepute de satrapul bolsevic Lavrenti Beria  – la esenta sufletului si credintei romanesti si la pozitia geopolitica a statului binecuvantat de la Gurile Dunarii si Marea Neagra, se poate bucura la distrugerea tuturor efigiilor nationale ale Romaniei. Raspunsul la intrebarea Cui bono? in cazul acestei gasti otravitoare de agenti anti-Romania e simplu. Mai complicat e de raspuns la intrebarea De ce sunt lasati?!

Urmeaza Documentele CNSAS in Facsimil, via Ziaristi Online:

Pentru Documentare: Avatarurile Cazului Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS care atesta recrutarea actualei directoare a CNC al ICR si primirea numelui conspirativ. VREMEA DOCUMENTELOR

Noi documente CNSAS in Cazul Plesu si Securitatea. In ce consta vinovatia doamnei Catrinel Plesu, recrutata de DIE si angajata de ICR, locul de privatizare a anti- comunismului. Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU?

Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani

Nota autorului: Acest articol se vrea a fi un Omagiu adus Marelui Carmaci Onorific al CC al GDS, Iosif Visarionovici Stalin, de ziua comemorarii mortii lui. Sau poate se supara trotkistii lui Tismaneanu? 🙂 🙂 🙂

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova