Posts Tagged ‘haga’

Bomba-bombelor. Dupa deconspirarea sotiei lui Andrei Plesu ca agenta DIE inca un disident e prins “in pat cu dusmanul”: sotia lui Gabriel Andreescu l-a spionat si turnat la Securitate pe ambasadorul Olandei, Coen Stork. Bollywood curat!

Ucraina? Nimic nou pe frontul de Est. Except: Cine i-o trage lui Putin? Plus: Soarta Ucrainei s-a decis de Ziua Holocaustului la Vatican? FOTO. UPDATE: Rusia kieveana, Kosovo-ul Moscovei

Putin la Bruxelles Getty Images via NYT  28.01.2014Romania Mare Basarabia Bucovina Ucraina sparta Moldova mica Harta MapMai multi cititori imi scriu revoltati ca nu am abordat subiectul Ucrainei. Bietei U-craine… Of, of, biata de ea… Am vazut tot felul de pareri care mai de care mai fanteziste – unele chiar stranii de-a dreptul – inspirate probabil de tovarasii din Centrala care nu stiu cum sa-si mai justifice bugetul urias in comparatie cu esecurile rasunatoare, mai ales cele de pe “frontul de Est”, unde-i place lui “sefu'” sa se dea in barci. Barem un articolas sa mai apara ca, vorba-aceea, tot noi il platim. O prietena de la o televiziune de stiri m-a sunat cu scandal 🙂 sa ma intrebe “cum, tocmai tu, care ai fost dublu interzis in Ucraina, nu spui nimic?”. Ce sa spun? Sunt satul de tampeniile si susanelele din presa, care jignesc pur si simplu meseria de gazetar. Sa ma alatur si eu valului de pareristi (cu mici exceptii, notabile)? Am scris pe Facebook: “Ucraina, o nuca tare. Acum putreda. Cine vine cu ciocanelul?” Ce pot sa spun mai mult? Sa republic ilustratia Made in Ziua facuta cu amuzament de trei faptasi la ceas de seara? 🙂 Sigur ca n-o sa fie (chiar) asa cum vrem noi si cum apare in harta noastra care descrie perfect artificialitatea Ucrainei. Pe de alta parte, in scurt timp evolutia situatiei va anihila de la sine toate habarnismele si alarmismele.

Zbigniew Brzezinski on Russia and Ukraine on TwitterDupa privirea lui Putin de ieri (foto sus), de la intalnirea de la Bruxelles, unde le-a scuipat in mancare “ieuropenilor” refuzand sa participe la dineul oficial, singura intrebare care ma pasioneaza e: Cine i-o trage lui Putin? UE? Dar cine e UE asta? Sa fim seriosi! Mai curand sa fie oare vorba de Zbigniew Brzezinski, maleficul si eficientul nationalist polonez din CFR? Oricum ar fi, nu-l vad prea bine pe suspectul de tentativa de viol asupra trupului harbuit al strabunicii Maicii Rusii, Rusia kieveana…

Iar noi: De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris si pentru noi, Bucurosi le-am duce toate, de e pace, de-i razboi…

Iar ucrainenii, pentru pacatele lor de haholi hulpavi vor avea, inca, destul de tras. Daca ne-ar da-o inapoi pe langa teritoriile noastre stramosesti si pe Sfanta noastra Teodora de la Sihla, floarea duhovniceasca a Moldovei, poate li s-or mai ierta din pacate…

Putem sa si portretizam, totusi, intr-un fel mai plastic, istoria asta prezenta a Ucrainei. Ati vazut ce s-a intamplat cu cei doi porumbei sloboziti de Papa Benedict de Ziua Holocaustului? Daca nu, vedeti mai jos. Sa ne imaginam ca U-craina e deja vazuta dublu de columbofilii solomonici ai grupului din spatele UE. E, si-atunci, asta se va intampla cu ea:

APTOPIX Vatican Pope Doves

Vatican Peace Doves

Vatican Pope Doves

Desigur, ramane intrebarea: Cine-i cioara, cine-i pescarusul? 🙂

UPDATE: Acum (azi) vad ca si “draga de Merkel” s-a ridicat la lupta cea mare pentru democratie. Degeaba a incalzit-o Putin la sanul lui asa frumos cand incepuse sa-i fie cam racorel, in apropierea alegerilor.
Pe de alta parte, poate este un “pay back time” al istoriei. Ucraina, Rusia kieveana, poate fi comparata cu Kosovo. Cine i-a tradat pe sarbi in Kosovo? Nu cumva “fratii” rusi pe mana cu americanii? Daca rusii raman fara Kosovo-ul lor, e sfarsitul lui Putin.

CULISELE PROCESULUI DE LA HAGA. Romania vs Ucraina in jurul Insulei Serpilor 1-0. Azi, Bogdan Aurescu despre depunerea Memoriului si prima zi la Haga

Depunerea Memoriului

Odată finalizat, Memoriul a trebuit multiplicat şi editat. Regulile Curţii sunt stricte: trebuie respectate întocmai anumite norme de editare; de asemenea, pledoariile scrise se depun într-un anumit număr de exemplare – pe lângă cele două exemplare originale, fie 125 de exemplare în format hârtie, fie atât în format hârtie (75 de copii), cât şi pe CD-uri (50 exemplare). Noi am ales formula combinată, ceea ce a rezultat în final într-un volum foarte mare de documente care trebuiau transmise Curţii în termenul fixat. Am semnat personal toate cele 77 de volume-hârtie, ceea ce a durat ceva.

Se punea problema transportului la Haga. Am examinat mai multe opţiuni. Să le trimitem prin curier comercial cu avionul ar fi costat enorm. În plus, ştiam de la consilierii noştri străini mai multe poveşti cu pachete de memorii rătăcite de companiile de transport aerian, ceea ce noi nu ne permiteam. Singura opţiune sigură şi necostisitoare era să le ducem noi înşine, cu maşina, sub formă de curier diplomatic. Zis şi făcut.

A fost ca într-o veritabilă călătorie „de formare” a caracterelor, care îmi amintea de romanele de secol XIX, în care tinerele vlăstare ale familiilor „care îşi permiteau” erau trimise în călătorie în „străinătăţi apusene” ca să se maturizeze. Prima zi am făcut traseul Bucureşti – Budapesta, unde am înnoptat la hotelul Andrassy, aproape de sediul Comisiei Dunării, la care am mers de atâtea ori şi eu, şi Cosmin, ca reprezentanţi supleanţi ai României. Iarăşi, nimic nu e cu totul întâmplător. Comisia Dunării, a doua organizaţie interguvernamentală, după Comisia Rinului, din istoria dreptului internaţional, avusese în perioada interbelică administrarea vechiului far de pe Insula Şerpilor, care marca intrarea navelor dinspre Marea Neagră pe canalul Sulina.

A treia zi, pe o ploaie teribilă, am plecat spre Haga. Unde am ajuns spre după-masă. Şi unde ne-am cam rătăcit. Deh, noi ştiam drumul de la Amsterdam, dinspre aeroport spre Haga, iar acum veneam din altă direcţie. Eram într-o parte a Hagăi pe care nu o mai traversasem, iar indicatorul de benzină arăta, îngrijorător, spre zero. La telefonul colegei noastre Alina Orosan, consilierul juridic al Ambasadei şi punctul de contact cu Grefa CIJ, nu răspundea nimeni (am aflat mai târziu că fusese o problemă tehnică).

Am oprit lângă un poliţist olandez impasibil, pe care l-am întrebat încrezători despre direcţia spre Palatul Păcii, sediul CIJ (Ambasada României este situată în Haga foarte aproape de Curte). Surprinzător (sau nu: poliţiştii de circulaţie sunt la fel peste tot), omul habar nu avea că în Haga există Curtea Internaţională de Justiţie, organul principal judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Parcă auzise vag despre Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, dar nu avea nici cea mai mică idee unde e. Am mers la întâmplare prin Haga pustie – după ora 5 seara nu mai găseşti decât unul-doi biciclişti întârziaţi suspect de la casele lor – până am înţeles că mergem în cerc. În plus, era duminică, un motiv în plus de pustietate descurajantă. Ca prin minune – indicatorul de combustibil arăta de mult zero hotărât – am ajuns pe o stradă familiară: ne ducea spre hotelul unde de regulă stăteam în Haga, şi pe care era şi o staţie de benzină. Deschisă! Am alimentat – ocazie cu care Cosmin a descoperit că şi-a pierdut undeva pe drum aproape toţi banii (îi căzuseră din buzunar la un popas!) – şi am ajuns la Ambasadă. Am lăsat microbuzul în păstrare şi, în sfârşit, ne-am cazat la hotel.

Marti, 2 septembrie 2008. Prima zi

Doamna Higgins începe prin a citi un istoric al cazului din faţa CIJ, preţ de câteva minute. Sunt doar 15 dintre judecători, inclusiv cei ad-hoc: Bruno Simma se abţinuse, aşa cum ne aşteptam, iar Gonzalo Parra-Aranguren, din Venezuela, aveam să aflăm ulterior, absenta din motive medicale. Urmează depunerea jurământului de către judecătorii ad-hoc desemnaţi de părţi, mai întâi Bernard Oxman, care citeşte în engleză, apoi Jean-Pierre Cot, desemnat de noi, care, în franceză, i se adresează doamnei Higgins cu „Doamnă preşedintă”, în loc de obişnuitul „Doamnă preşedinte”. (Era o întreagă dezbatere printre pledanţii francofoni în faţa CIJ, declanşată de cine altul decât de Alain Pellet al nostru, pentru respectarea egalităţii de gen, inclusiv în cadrul atât de conservator al Curţii!) Totul durează cam 15 minute. Apoi îmi dă cuvântul.

Mă ridic, îmi aşez foile pe pupitru, şi încep.

„Madame le président , Messieurs de la Cour, c’est un grand honneur et un vrai privilège pour moi de représenter mon pays devant vous en qualité d’agent de la Roumanie.”

Când spun „la Roumanie” mă trece un fior amestecat, de emoţie, de grijă, de răspundere, de mândrie. Evident, sunt emoţionat, dar mai ştiu că nu trebuie să se vadă. Era important şi pentru judecători, şi pentru Echipă, şi pentru cei de acasă. Şi nu se vede. Ştiam un truc de când pledasem mai demult la CEDO, la Strasbourg – poţi să te ţii bine cu mâinile de marginea pupitrului. Ştiam şi că totul era transmis în direct acasă. (Pe la începutul lui august am avut o discuţie cu dl. Pleşu care m-a întrebat grijuliu dacă am emoţii. Şi i-am răspuns: „Numai idioţii şi inconştienţii n-au emoţii.”) Dar nu a fost nevoie deloc de trucuri. După al doilea paragraf orice urmă de emoţie mă părăsise deja. Eram „în interiorul” textului pledoariei mele, intrasem deja adânc în logica ei. Cu simţurile ascuţite la maximum, recunoşteam parcă pipăind, pe rând, fiecare argument şi nuanţă, pe care le scoteam apoi la lumină, le expuneam în faţa Curţii, cu toate accentele lor specifice. Altceva nu mai conta.

(va urma)
Sursa: Sa o mai caute ucrainenii… 🙂
Lansarea:
In curand!

In “Avanscena si culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tanar diplomat”, Bogdan Aurescu pleaca de la experienta negocierilor pentru platoul continental din Marea Neagra si ajunge la pronuntarea Hotararii Curtii Internationale de Justitie cu numarul 100, care acorda Romaniei 80% din suprafata disputata cu Ucraina. O carte-document care merge dincolo de negocieri si de proces pentru a arata emotiile oamenilor care au lucrat pentru acest proiect national.

Cautati cartea la:

Vezi si
EDITORIAL RONCEA: Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul. JURNAL DE CAMPANIE cu balalaica lui Patriciu-FSB in capul lui Ludovic Orban
AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat – Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit
CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR – mai precis pentru platoul continental – povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua – VIDEO

AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat – Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit

In loc de prefata – Joi, 15 ianuarie 2009

“Ora 12.55. Primesc un telefon de la Cabinetul Ministrului. Sunt chemat la o şedinţă de „Bex”, cum îi spunem noi în jargon diplomatic „de Centrală” (adică Birou Executiv, întâlnirea ministrului cu conducerea ministerului – secretari de stat, directori generali). În 3-4 minute sunt în Sala Titulescu.

Stau alături de Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice, coagentul „meu” în procesul de la Haga. Suntem în partea opusă ferestrei mari a Sălii, sub tabloul lui Kogălniceanu, chiar vis-à-vis de fotoliul unde stă de obicei ministrul. Colegii se adună mai greu. Şedinţa începe puţin după 13 şi un sfert. La 13.30 simt că îmi vibrează telefonul. Mă uit: număr de Olanda. Mă cuprinde o uşoară agitaţie. Îi şoptesc lui Cosmin, în dreapta mea: „Cred că mă sună Iriniţa” (e alintul pentru colega noastră de la Haga, consilierul juridic din Ambasada României şi punctul de contact cu Grefa Curţii Internaţionale de Justiţie, Irina Niţă). „Or fi decis în sfârşit data pronunţării.” De ceva vreme aşteptam, practic în orice moment, această veste, căci după socoteala noastră hotărârea ar fi trebuit pronunţată înainte de 5 februarie 2009, data la care mandatul actualului preşedinte al CIJ ar fi urmat să ia sfârşit.

Nu pot să răspund – suntem în plină şedinţă cu ministrul. Telefonul mobil mă frige, îl învârt între degete, fără să-l mai pun la loc. După un minut şi ceva, simt sosirea unui mesaj, pe care îl păstrez şi acum în telefon. E de la Iriniţa: „Hot e 3 feb ora 10.”

I-l arăt şi lui Cosmin, care tresare. Apoi îl informez pe ministrul Diaconescu. Ne uităm unii la alţii, un pic emoţionaţi, iar ministrul ne încurajează: „Asta e! Să vedem ce iese. Aţi făcut tot ce se putea.”

Preludiul

Am intrat pentru prima oară în contact nemijlocit cu problema delimitării maritime cu Ucraina vineri, 2 mai 1997. A fost un contact episodic. Eram referent relaţii II (ceea ce este mai puţin decât un ataşat) la Direcţia Juridică şi Tratate sau DJT, cum se chema atunci. Intrasem în minister de exact 6 luni, după ce „luasem” două concursuri succesive de admitere: unul fusese anulat din motive pe care nu le-am aflat niciodată oficial, iar în urma celui de-al doilea fusesem încadrat referent, deşi concurasem pentru un post de ataşat.

Directorul, dl. Tudor Mircea, care din păcate nu mai este printre noi, m-a chemat în biroul său şi mi-a dat ceea ce părea atunci o sarcină foarte importantă: trebuia să distribui dosarele pregătite pentru participanţii la reuniunea Consiliului Consultativ al MAE şi să „am grijă” ca nu cumva vreun participant să plece cu dosarul respectiv. Pe dosare era scris solemn ceva de genul „Confidenţial” şi îndemnul de a fi restituite după reuniune. În dosare – textul proiectului Tratatului dintre România şi Ucraina privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare (faimosul Tratat politic de bază), precum şi al Acordului Conex la acesta, încheiat prin schimb de scrisori între miniştri afacerilor externe ai celor două ţări. Sarcină de care m-am achitat împreună cu alţi colegi care chiar se ocupau de dosar. Nu bănuiam deloc atunci cât de mult urma să lucrez peste doar câţiva ani cu aceste hârtii şi cât de mult aveau să-mi influenţeze ele activitatea diplomatică.

Negocierile româno-ucrainene dintre 2001 şi 2004

Ultima rundă a negocierilor a avut loc în perioada 8-9 septembrie 2004. Mi-o amintesc foarte bine, pentru că 9 septembrie este ziua mea de naştere. Împlineam 31 de ani.

Era a 24-a rundă de negocieri la nivelul plenului delegaţiilor şi a 34-a rundă, dacă adunam şi rundele de experţi, în cei mai bine de şase ani de la începutul demersului. Eram în Sala Gafencu a ministerului. Am încercat să dau o ultimă şansă soluţiei bilaterale. Am trecut în revistă toate opţiunile, am reluat prezentarea metodei de delimitare – de altfel, metoda Curţii. Am făcut chiar o ultimă încercare, într-un tête-à-tête cu dl. Moţic, cu harta în faţă, să ajungem la o linie de compromis. Totul în zadar. Era clar şi reconfirmat că negocierile eşuaseră. După semnarea protocolului rundei, Oleksandr Moţic mi-a zis, vesel, că mă aşteaptă la Kiev: „See you in Kiev” – era rândul nostru să ne deplasăm în Ucraina pentru următoarea rundă, conform cutumei procedurale a alternanţei negocierilor. I-am răspuns: „See you in Court!” . Oleksandr a râs, neîncrezător. Partea ucraineană nu era deloc convinsă că România va avea curajul să facă pasul sesizării Curţii, deşi această opţiune a noastră fusese enunţată aproape la fiecare rundă din ultimii ani. Şi anunţată oficial de către Guvern cu doar două săptămâni mai devreme.

A fost, însă, exact aşa cum i-am zis.

Peste patru zile, pe 13 septembrie, semnam, ca Agent, sesizarea oficială a României către CIJ. Sesizarea a fost depusă exact peste o săptămână de la încheierea negocierilor, pe 16 septembrie 2004, la Haga.”

Detalii despre lansare, in curand, aici, cu sursa de pe un blog dedicat evenimentului si cartii
Vezi si
CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR – mai precis pentru platoul continental – povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua – VIDEO

Concluziile de la Haga pentru Procesul "Insula Serpilor"

CURTEA INTERNAŢIONALĂ DE JUSTIŢIE
CAZUL PRIVIND DELIMITAREA MARITIMĂ ÎN MAREA NEAGRĂ
(ROMÂNIA C. UCRAINA)

Concluziile şi Linia de delimitare solicitată de România, prezentate de Agentul României, Bogdan Aurescu
16 septembrie 2008
1.
Doamnă preşedinte şi Domnilor judecători, îmi revine acum sarcina, în calitatea mea de Agent al României, să prezint, la finalul celei de-a doua runde de pledoarii, ce încheie susţinerea cazului de către România, concluziile noastre, precum şi linia de delimitare solicitată de România. Prezentarea acestor concluzii astăzi, 16 septembrie 2008, are loc la împlinirea a exact 4 ani de la sesizarea Curţii de către mine, în numele României, cu cererea introductivă de instanţă în această cauză, pe 16 sptembrie 2004.
2. Doamnă preşedinte şi Domnilor judecători, aţi auzit deja în detaliu argumentele noastre juridice astfel că nu este necesar să le reiau acum. Cu permisiunea dumneavoastră, voi rezuma doar principalele elemente ale cazului nostru.
Porţiunea iniţială de frontieră maritimă între România şi Ucraina a fost stabilită prin acord – respectiv Acordul româno-sovietic din 1949, confirmat de acorduri subsecvente; aceste acorduri au forţă juridică obligatorie pentru Ucraina, în calitate de succesor al fostei Uniuni Sovietice;
Însuşi textul acestor acorduri şi materialul cartografic anexat lor arată că intenţia părţilor a fost să stabilească o frontieră maritimă ce urmează arcul de cerc cu raza de 12 mile marine ce înconjoară Insula Şerpilor, până la un punct situat la est de această formaţiune maritimă. Experţi cartografi oficiali şi instituţii emitente de hărţi ai României, URSS şi ulterior Ucrainei, precum şi ai altor ţări au prezentat această frontieră în mod constant pe diverse hărţi ale zonei respective din Marea Neagră, folosind simbolurile adecvate – într-adevăr, rezultă că serviciul hidrografic competent al Ucrainei nu a încetat niciodată să procedeze astfel -, chiar şi după debutul acestei proceduri în faţa Curţii;
Restul frontierei trebuie determinat prin aplicarea metodei folosite în mod constant de această Curte şi de tribunalele arbitrale, respectiv regula „echidistanţă/linie mediană – circumstanţe relevante”;
În cauza de faţă, aplicarea acestei metode presupune, într-o primă etapă, trasarea unei linii de echidistanţă între ţărmurile adiacente relevante şi a unei linii mediane între ţărmurile opuse relevante ale celor două state. În trasarea acestei linii provizorii echidistante/mediane nu trebuie acordat niciun efect minusculei formaţiuni stâncoase Insula Şerpilor, care ar putea devia în mod nerezonabil această linie;
România este îndreptăţită să folosească în scopul trasării liniei echidistante/mediane provizorii cele mai avansate puncte de pe coasta sa, respectiv Digul Sulina şi Peninsula Sacalin, care sunt, indiscutabil, o parte integrantă a sistemului de linii de bază drepte notificate, potrivit normelor aplicabile, la Organizaţia Naţiunilor Unite;
Nicio circumstanţă relevantă nu justifică modificarea liniei echidistante/mediane provizorii;
Chiar dacă nu ar fi existat nicio delimitare convenţională, practica statelor şi jurisprudenţa instanţelor internaţionale demonstrează că Insula Şerpilor nu trebuie să joace niciun rol în modificarea liniei provizorii, având în vedere poziţia şi caracteristicile sale naturale;
În orice caz, această formaţiune este o stâncă în înţelesul articolului 121 alineatul 3 al Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării şi nu are dreptul la platou continental şi zonă economică exclusivă;
Încercările încrâncenate ale Ucrainei de a modifica trăsăturile naturale ale Insulei Şerpilor – întreprinse tocmai pentru scopurile prezentei proceduri – sunt lipsite de orice semnificaţie, cu excepţia unei recunoaşteri implicite împotriva propriilor interese cu privire la statutul de stâncă al Insulei Şerpilor potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării;
Circumstanţele invocate de Ucraina nu au nicio relevanţă pentru delimitarea maritimă ce trebuie realizată; pretinsa predominanţă geografică a Ucrainei este doar rezultatul unei încercări de a include în categoria ţărmurilor relevante pentru scopul acestei delimitări între România şi Ucraina porţiuni ale liniei de coastă ucrainene care nu au nicio legătură cu aceasta;
Nu există nicio disproporţie între coastele relevante ale părţilor şi în consecinţă nu este necesară ajustarea liniei provizorii de echidistanţă pentru a lua în considerare un astfel de factor;
Activităţile limitate de explorare şi exploatare a petrolului şi gazelor ale Ucrainei sau aşa-numitele incidente implicând bărci de pescuit despre care se pretinde că au avut loc în zona de delimitare sunt total lipsite de relevanţă pentru determinarea liniei de delimitare;
Testul proporţionalităţii confirmă caracterul echitabil al frontierei susţinute de România.
3. Doamnă Preşedinte, cazul de faţă este extrem de clar; frontiera pe care o solicităm este linia echidistantă/mediană şi frontiera deja convenită în jurul Insulei Şerpilor. Linia propusă de România este fundamentată pe geografia zonei şi în special pe relaţiile dintre ţărmurile celor două state. Această propunere este consecventă cu tipul predominant de delimitări maritime în Marea Neagră, o mare mică şi semi-închisă, şi nu afectează drepturile sau interesele altor state. Este de asemenea evident la o privire pe hartă – şi confirmat de aplicarea testului proporţionalităţii – că propunerile României conduc la o soluţie echilibrată de delimitare între cele două state. Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime aflate în faţa ţărmurilor sale.
4. Doamnă preşedinte, încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicolae Titulescu, a cărui prestigioasă efigie poate fi văzută nu departe de această Mare Sală a Justiţiei, în apropierea Palatului Păcii, îmi vin în minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevată de o ‚servitute internaţională în favoarea Păcii’ şi a dreptului internaţional”.
5. În conformitate cu dreptul internaţional, România s-a străduit să soluţioneze această chestiune a delimitării spaţiilor sale maritime în zona de nord-vest a Mării Negre pe calea negocierilor cu fosta Uniune Sovietică şi, după dispariţia acesteia, cu Ucraina – chiar dacă pretenţiile avansate de partea ucraineană erau mult mai ambiţioase decât cele sovietice. Numai după ce a devenit evident că aceste discuţii erau sterile şi că prelungirea lor nu ar fi avut niciun scop, am decis să sesizăm Curtea cu această problemă.
6. Doamnă preşedinte, continuăm să susţinem că frontiera propusă de partea română în cadrul acestei proceduri este trasată în deplină conformitate cu regulile relevante de drept internaţional şi că va conduce la o delimitare echitabilă a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două state.
7. Doamnă preşedinte, înainte de a da citire solicitării finale a României în privinţa liniei de delimitare, aş dori să vă mulţumesc respectuos dumneavoastră şi distinşilor membri ai acestei Curţi pentru atenţia, răbdarea şi amabilitatea arătate pe parcursul acestor trei săptămâni de pledoarii. Aş dori de asemenea să mulţumesc Grefei pentru sprijinul extrem de util şi amabil acordat în toate chestiunile aflate în legătură cu acest caz pe parcursul celor patru ani ai procesului, inclusiv pentru desfăşurarea fără probleme a acestor audieri şi pentru preocuparea pentru toate detaliile administrative. Aş dori de asemenea să exprim recunoştinţa noastră excelenţilor interpreţi care s-au descurcat excelent şi au reuşit să ţină pasul cu ritmul uneori galopant al discursurilor noastre. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, aş dori să mulţumesc doamnei Laurence Blairon, şeful Departamentului de informare şi personalului din acest departament care au acordat un ajutor foarte util echipei noastre, precum şi reprezentanţilor presei româneşti. Recunoştinţa mea specială se îndreaptă către întreaga noastră echipă – fără fiecare membru al acesteia, tot acest efort de promovare a intereselor juridice ale ţării mele în faţa Curţii ar fi fost imposibil.
8. Doamnă Preşedinte şi Domnilor judecători, având în vedere toate considerentele juridice şi probele prezentate în pledoariile scrise şi orale,
România solicită în mod respectuos Curţii să traseze o frontieră maritimă unică de delimitare a spaţiilor maritime ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, având următoarea descriere:
De la Punctul F, situat la 45° 05’21”N, 30° 02’27”E, trece pe arcul de cerc ce înconjoară Insula Şerpilor, până la punctul X, aflat la 45° 14’20”N, 30° 29’12” E,
De la Punctul X într-un segment drept până la Punctul Y, situat la 45° 11’59”N, 30° 49’16”E,
Apoi pe linia de echidistanţă între coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei, de la punctul Y, trecând prin Punctul D, situat la 45° 12’10”N, 30° 59’46”E, până la Punctul T, aflat la 45° 09’45” N, 31° 08’40”E,
Şi apoi pe linia mediană între ţărmurile opuse relevante ale României şi Ucrainei, de la punctul T – trecând prin punctele având coordonatele de 44° 35’00”N, 31° 13’43”E şi respectiv de 44° 04’05”N, 31° 24’40” E, până la punctul Z, situat la 43° 26’50”N, 31° 20’10”E.
9. Doamnă Preşedinte şi Domnilor judecători, cu aceasta se încheie intervenţia mea şi pledoariile României în acest caz. Permiteţi-mi să reiterez, încă o dată, în numele ţării mele, încrederea noastră profundă în Curtea Internaţională de Justiţie şi în nobilele virtuţi ale dreptului internaţional. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Concluziile şi pretenţia României în procesul cu Ucraina la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga

Au pledat astăzi în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie Vaughan Lowe, pe temele „Contrucţia liniei de echidistanţă” şi „Verificarea echităţii”, Alain Pellet pe tema „A doua fază a delimitării: circumstanţele relevante” şi Bogdan Aurescu, Agentul României, care a pus concluziile şi a prezentat pretenţia ridicată de România în acest proces.

Vaughan Lowe: Construcţia liniei de echidistanţă

Vaughan Lowe tratează, în prima pledoarie a zilei modalitatea corectă de construcţie a liniei provizorii de echidistanţă, prima fază a aplicării metodei de delimitare maritimă.
România şi Ucraina sunt de acord asupra unui fapt, a spus Vaughan Lowe, acela că metoda de delimitare presupune trei etape:
trasarea unei linii de echidistanţă provizorii între punctele relevante ale celor două state
analizarea circumstanţelor relevante şi eventuala ajustare a liniei pentru a fi echitabilă în raport cu aceste circumstanţe
aplicarea testului proporţionalităţii: echilibrul între dimensiunea spaţiilor maritime allocate fiecărei părţi şi lungimea coastelor lor relevante
În privinţa Insulei Şerpilor, Vaughan Lowe a trecut în revistă argumentele aduse de România, contrazicând pretenţiile Ucrainei cu privire la această formaţiune stâncoasă. În primul rand, Insula Şerpilor este, în mod evident, o formaţiune maritimă extreme de mică şi deloc integrată în coasta Ucrainei. În al doilea rând, nu se poate scoate apă din piatră seacă, iar Insula Şerpilor este, din punct de vedere ştiinţific, o piatră seacă. Insula Şerpilor este o stâncă, conform articolului 121, paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării, a subliniat Vaughan Lowe. Nu are niciun drept care să meargă dincolo de cele 12 mile marine de mare teritorială.
În al treilea rând, Insula Şerpilor nu a fost niciodată notificată de Ucraina ca punct de bază la ONU, iar din textul notificării ucrainene rezultă că a notificat toate punctele pe care le consideră capabile să constituie puncte de bază pe coasta sa.
Aşadar concluzia este evidentă: Insula Şerpilor nu poate constitui un punct care să fie luat în considerare în trasarea liniei provizorii de echidistanţă.
În ceea ce priveşte Digul Sulina, punctul de bază de pe coasta română care a fost atacat de Ucraina, profesorul Lowe a demonstrat viabilitatea folosirii Digului Sulina ca punct de bază, completând analiza factuală pe care a făcut-o ieri Daniel Muller. În ceea ce priveşte comparaţia ucraineana a Digului Sulina cu Insula Şerpilor, Vaughan Lowe a demontat-o simplu: Convenţia privind dreptul mării tratează diferit formaţiunile de tipul Insulei Şerpilor faţă de instalaţiile portuare permanente de tipul Digului Sulina. Este aceeaşi convenţie cea care consacră folosirea Digului Sulina ca punct de bază de pe coasta României, a subliniat Lowe.
O dată stabilite punctele de bază de pe coastele relevante în delimitare, trasarea liniei de echidistanţă survine natural între coastele adiacente şi cele opuse. Cursul acestei linii nu este dictat decât de caracteristicile geografice ale zonei în dispută.

Alain Pellet: A doua fază a delimitării: circumstanţele relevante

Profesorul Alain Pellet a examinat, în pledoaria sa, cele trei aspecte examinate de România şi Ucraina referitoare la circumstanţele relevante, care ar putea să determine deplasarea liniei provizorii de echidistanţă : configuraţia generală a coastelor de la Marea Neagră, Insula Şerpilor, ca posibilă circumstanţă relevantă, şi diferenţele dintre lungimile coastelor relevante ale României şi Ucrainei.

Raţionamentul României în ceea ce priveşte delimitarea maritimă în Marea Neagră se poate rezuma în trei puncte, a arătat Cuţii profesorul Alain Pellet. În primul rând, linia de echidistanţă dintre coastele relevante ale celor două state trebuie trasată plecând de la punctele de bază pertinente de pe coaste, dar Insula Şerpilor, spre deosebire de Digul Sulina nu poate constitui un astfel de punct, deşi Ucraina a încercat o comparaţie, total artificială, între cele două. În al doilea rând, odată trasată această linie, ea ar putea fi ajustată în funcţie de circumstanţele speciale, pertinente, cu scopul de a ajunge la un rezultat echitabil. În al treilea rând, ultimul pas al delimitării maritime este efectuarea testului proporţionalităţii.
Aceasta este metoda pe care România îşi bazează pretenţiile, iar în formularea pretenţiilor sale România se bazează pe normele dreptului internaţional, atent studiate, şi pe jurisprudenţa în materie a CIJ şi a altor instanţe internaţionale.
Exerciţiul delimitării maritime nu este similar unui joc de poker, unde contează cine are cel mai mult noroc, ci este o operaţiune juridica definită clar de reguli dezvoltate în practica jurisprudenţială, a afirmat Alain Pellet.
Profesorul Pellet a subliniat că România şi Ucraina sunt de acord asupra definiţiei şi utilizării circumstanţelor speciale pertinente în delimitarea maritimă şi că scopul acestei a doua faze a aplicării metodei este acela de a se ajunge la o delimitare echitabilă pentru ambele state.
Profesorul Pellet a subliniat că, în delimitarea pe care Curtea o are de făcut în prezenta speţă, trebuie să se ţină cont, în primul rând, de acordurile precedente, convenite între părţi. Astfel, a spus Pellet, Procesele verbale generale din 1949, prin care cele două părţi au convenit trasarea frontierei maritime în jurul Insulei Şerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile marine, trebuie să exercite deplin efect juridic în acest caz. De asemenea Curtea trebuie să aplice integral, în delimitare, prevederile din Acordul Conex la Tratatul de bază româno-ucrainean din 1997.
Linia de echidistanţă trasată în prima fază a delimitării maritime este aceea care reflectă cel mai bine realitatea geografică a zonei în dispută, a demonstrat Pellet. Deşi în pledoariile Ucrainei a apărut frecvent alegaţia că România ar dori să redefinească contextul geografic al zonei, este tocmai Ucraina cea care face acest lucru, pretinzând modificarea liniei provizorii de echidistanţă după circumstanţe pe care le numeşte pertinente (lungimea coastelor sale), dar care nu au nimic de-a face cu realităţile din zona în dispută şi nici cu practica jurisprudenţială în materie, a arătat profesorul Pellet.
Linia de delimitare cerută de Ucraina obstrucţionează ţărmul românesc, fapt neacceptat în dreptul internaţional, a demonstrat Alain Pellet. Profesorul a proiectat în faţa judecătorilor hărţile care reprezintă liniile de delimitare cerute de cele două state, subliniind inechitatea produsă de linia ucraineană. Chiar dacă admitem ipoteza că lungimea coastelor ar putea să fie luată în consideraţie ca circumstanţă relevantă în delimitarea maritimă, a spus Profesorul Pellet, trebuie subliniat faptul că Ucraina nu se referă decât la două aspecte pe care, în opinia sa, le consideră, însă în mod eronat, relevante în această privinţă: disparitatea lungimilor coastelor celor două state şi faptul că ţărmul său domină Marea Neagră. Ucraina nu ia în considerare faptul că Marea Neagră este o mare semi-închisă şi redusă ca dimensiuni, şi nici efectele pe care le produce metoda sa arbitrară de delimitare asupra acordurilor deja stabilite între statele riverane.
Profesorul Pellet a analizat efectul pe care l-ar putea produce Insula Şerpilor, dacă putea fi considerată circumstanţă pertinentă în delimitare. Aşa cum a arătat partea română, Insula Şerpilor nu poate fi considerată parte a coastei ucrainene. Ea rămâne ceea ce se vede pe orice hartă : o formaţiune izolată, nesemnificativă, a subliniat profesorul Pellet. Deja Insula Şerpilor, ca teritoriu ucrainean, beneficiază de 12 mile marine alocate prin acordurile româno-sovietice, moştenite de Ucraina. Astfel, Insula Şerpilor nu poate influenţa linia de delimitare, a spus profesorul francez. Nu este primul caz din jurisprudenţa internaţională care analizează o formaţiune maritimă cu caracterele Insulei Şerpilor, iar practica în materie este ca astfel de protuberanţe stâncoase să fie ignorate în delimitări.
Tratând diferenţa dintre coastele României şi a Ucrainei, profesorul Pellet a subliniat că, în delimitările maritime, acesta nu este un argument de sine stătător. Metodele de delimitare maritimă folosite la nivel internaţional consideră în rare cazuri lungimea coastelor drept circumstanţă relevantă, iar în cazurile jurisprudenţiale când a contat, disparitatea era imensă, de cel puţin 1:9. În cazul României şi Ucrainei nu există o disparitate importantă între coastele relevante astfel încât să fie considerată circumstanţă pertinentă pentru a deplasa linia de delimitare.

Vaughan Lowe: Verificarea echităţii. Concluzii
În cea de-a doua pledoarie a sa din ziua de 16 septembrie, profesorul Vaughan Lowe a demonstrat că linia de delimitare propusă de România respectă perfect principiul echităţii şi că supunerea acestei linii testului proporţionalităţii rezultă într-un echilibru al spaţiilor maritime alocate celor două state în zona în dispută şi coastele lor relevante.
Profesorul Lowe a arătat Curţii că argumentul-mantra ucrainean referitor la lungimea coastelor sale nu stă în picioare nici la faza aplicării testului proporţionalităţii, deoarece numai o parte din aceste coaste sunt cu adevărat relevante pentru zona în dispută. Numai coastele a căror proiecţie în larg se suprapune pe zona în dispută pot fi luate în considerare, iar acesta nu este cazul întregului ţărm ucrainean, a spus Lowe.
Profesorul Lowe a descris exact linia de delimitare cerută de România demonstrându-i caracterul echitabil, care face dreptate ambelor părţi.

Bogdan Aurescu, Agent al României pentru CIJ: Concluziile Agentului României pentru CIJ

Bogdan Aurescu prezintă concluziile şi linia propusă de România în faţa CIJ în ceea ce priveşte platoul continental şi zonele economice exclusive ce ar trebui să revină ţării noastre, în ultimul discurs al echipei României în audierile din procesul pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră.
România cere Curţii Internaţionale de Justiţie să delimiteze spaţiile maritime ce aparţin ei şi Ucrainei în Marea Neagră, mai exact, linia echidistantă/mediană şi frontiera deja convenită bilateral în jurul Insulei Şerpilor. „Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime în faţa ţărmurilor sale”, a arătat Bogdan Aurescu. Linia de delimitare pretinsă de România în faţa Curţii este trasată respectând cu stricteţe contextul geografic al zonei şi relaţia dintre coastele relevante ale celor două state, precum şi modelul de delimitare care prevalează între statele riverane Mării Negre, respectând astfel interesele statelor părţi la proceduri şi ale statelor terţe.
Agentul României pentru CIJ a afirmat că România a încercat îndelung, în negocierile bilaterale cu URSS şi apoi cu Ucraina, să resolve această dispută conform dreptului internaţional, şi a apelat la CIJ doar în momentul eşecului negocierilor. „Încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicole Titulescu, a cărui prestigioasă efigie se află nu departe de această Mare Sală a Justiţiei, în apropierea Palatului Păcii, îmi vin în minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevată de o ‚servitute internaţională în favoarea Păcii’ şi a dreptului internaţional””, a afirmat Bogdan Aurescu.
Bogdan Aurescu a trecut în revistă, în mod sintetic în discursul său, argumentele principale pe care România îşi fundamentează pretenţia:
I. Frontiera deja trasată în jurul Insulei Şerpilor.
România susţine că o prima parte a delimitării a fost realizată prin Procesele Verbale agreate de România şi URSS în 1949 şi confirmate de documente ulterioare de acelaşi caracter, care au stabilit frontiera maritimă în jurul Insulei Şerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritorială, maximum de spaţiu maritim la care această formaţiune are dreptul. Atât textul acestor procese verbale, precum şi hărţile anexate lor arată clar intenţia părţilor de a fixa o frontieră maritimă, în jurul Insulei Şerpilor. Această frontieră a fost reprezentantă în numeroase rânduri de cartografi oficiali români, sovietici precum şi ucrainieni.
II. Realizarea delimitării maritime după regula dezvoltată de CIJ în jurisprudenţa sa.
Restul delimitării platoului continental şi zonele economice exclusive ale României şi Ucrainei urmează să fie realizată de Curtea Internaţională de Justiţie, conform metodei folosită în toate cazurile similare judecate de Curte, „regula echidistanţă/mediană – circumstanţe speciale/relevante”.
III. Bogdan Aurescu a arătat că, în prezentul caz, aplicarea acestei metode presupune următorii paşi:
1.
trasarea unei linii de echidistanţă între coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei, şi a unei linii mediane între coastele opuse ale celor două state. În trasarea acestei linii minuscula formaţiune maritimă Insula Şerpilor trebuie ignorată deoarece ar distorsiona incorect linia, a spus agentul României.
2. În trasarea liniei provizorii echidistantă-mediană în cazul României trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina şi Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU, ca puncte de bază, de către România).
3. Nu există circumstanţe relevante care să justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane, a arătat Bogdan Aurescu. Poziţionarea geografică a Insulei Şerpilor determină neacordarea de efect dincolo de cele 12 mile marine Insulei Şerpilor, conform jurisprudenţei din dreptul internaţional, care a consacrat, în cazuri similare, ignorarea formaţiunilor de tipul ei. În plus, a mai spus agentul României, Insula Şerpilor, după toate evidenţele, este o stâncă, în sensul articolului 121 paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării, deci nu are niciun drept la platou continental sau zonă economică exclusivă. Încercările Ucrainei să modifice artificial caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor nu au nicio semnificaţie juridică sau influenţă în acest proces.
4. Circumstanţele invocate de Ucraina în pledoariile sale nu sunt semnificative pentru această delimitare, a spus Bogdan Aurescu. Pretinsa predominanţă geografică a coastelor, invocată de Ucraina, nu este decât o încercare de a include în coastele relevante pentru această delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta.
5. Nu există nicio disproporţie între coastele relevante ale părţilor şi deci nu este necesară deplasarea liniei provizorii, care este deja echitabilă.
6. Activităţile petroliere sau de prevenire a braconajului, întreprinse de Ucraina în zona în dispută nu au consecinţe juridice în acest caz, conform Acordului Conex la Tratatul de bază dintre cele două state (1997) şi conform dreptului internaţional, ele având loc după data cristalizării diferendului dintre Ucraina şi România.
7. Testul proporţionalităţii confirmă caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsă de România.
Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu a prezentat Curţii, în finalul pledoariei sale coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de România.

Desenul animat rusesc, care se potriveste perfect cu situatia Insulei Serpilor, semnalat de http://amcuce.wordpress.com/

Cu Procesul "Insula Serpilor" cred ca pentru prima oara imi vine sa-i pup pe-astia de la MAE! Felicitari echipa Aurescu pentru ce faceti la Haga!

Procesul. Ziua I.
Romania denunta ocupatia URSS in Insula Serpilor
Ministerul roman de Externe a declansat, ieri, la Haga, ofensiva juridica pentru delimitarea corecta a platoului continental si a zonelor economice exclusive din Marea Neagra * Diplomatii romani au demontat argumentele juridice si geografice false ale delegatiei ucrainene
Delegatia Romaniei a deschis, ieri, la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, conform practicii juridice, pledoariile Romaniei in procesul impotriva Ucrainei pentru delimitarea spatiilor maritime din Marea Neagra, relateaza serviciul de presa al MAE.
Pledoariile Romaniei au fost sustinute de Bogdan Aurescu, Agentul Romaniei pentru CIJ, Alain Pellet, expert international care reprezinta Romania, pe tema “Jurisdictia si dreptul aplicabil”, Cosmin Dinescu, co-agentul Romaniei pentru CIJ, care a descris “Contextul geografic al zonei delimitarii”, si James Crawford, reprezentant al Romaniei, pe tema “Coastele si zona relevanta pentru delimitare”. Aurescu a dezvoltat argumentul Romaniei conform caruia caracteristicile geografice ale zonei in care se efectueaza delimitarea in procesul Romaniei cu Ucraina de la Haga permit aplicarea fara exceptie a metodei clasice de delimitare folosita de CIJ in practica sa, singura circumstanta geografica mai aparte din zona fiind formatiunea maritima Insula Serpilor. Conform oficialului roman, prima parte a delimitarii maritime dintre Romania si Ucraina a fost deja realizata prin acorduri intre Romania si URSS, sub forma unor procese-verbale de demarcare a frontierei incheiate incepand cu anul 1949, care traseaza frontiera in zona din jurul Insulei Serpilor. Linia de delimitare merge, conform acestor acorduri, pe arcul de cerc din jurul acestei formatiuni, pe o raza de 12 mile marine, iar spatiile maritime exterioare acestei frontiere apartin Romaniei. Astfel, regimul postsovietic de la Kiev, ca succesor a URSS la aceste acorduri, este obligat sa le respecte.
Mostenirea sovietica
Romania nu poate accepta extinderea consecintelor inechitabile produse deja de nedreptatea istorica prin care formatiunea geografica Insula Serpilor a fost ocupata ilegal de catre URSS in 1948, a declarat Bogdan Aurescu.

Continuarea la
Vezi si
Audieri la CIJ (Haga) – Procesul de Delimitare Maritimă (România c. Ucraina)

În perioada 2-19 septembrie 2008 se desfăşoară, la Haga, audierile în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cadrul procesului României cu Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră.
România şi Ucraina au pretenţii concurente la suprafeţe de platou continental şi zone economice exclusive, zona în dispută fiind de peste 12 000 km2 în Marea Neagră. Cele două state au convenit de comun acord, în Tratatul politic de bază din 1997, să rezolve diferendul prin intermediul CIJ, dacă negocierile bilaterale nu se pot finaliza printr-un acord.
România a sesizat CIJ în septembrie 2004. Procesul a avut o fază scrisă, în care cele două state au depus la Curte documentele care conţin argumentaţia juridică prin care fiecare îşi susţine pretenţiile. Faza scrisă a procesului s-a desfăşurat sub incidenţa regulii de confidenţialitate a CIJ. Audierile care încep pe 2 septembrie (faza orala a procesului) sunt publice, iar cele două state vor susţine în faţa Curţii argumentele juridice pe care fiecare îşi bazează cazul.
În primul tur, pledoariile României se vor desfăşura între 2 şi 5 septembrie. Va urma Ucraina, care va răspunde în perioada 9-12 septembrie. În ultima săptămână a audierilor, România va pleda, în al doilea tur, pe 15 şi 16 septembrie, iar Ucraina pe 18 şi 19 septembrie.
Pledoariile României sunt susţinute de Bogdan Aurescu, director general în MAE, Agentul României la CIJ, Cosmin Dinescu, directorul general al Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE, co-agent al României la CIJ, James Crawford, profesor de drept internaţional la Universitatea din Cambridge, Alain Pellet, profesor de drept internaţional la Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense, Vaughan Lowe, profesor de drept internaţional al Universităţii din Oxford şi Daniel Müller, cercetator la Centrul de Drept Internaţional de la Nanterre, Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense.
La finalul audierilor CIJ va intra în perioada de deliberare, după care va anunţa o decize definitivă, irevocabilă şi executorie, care va consta într-o linie definită prin coordonate geografice.
Comunicate
Documentele scrise depuse de România la Curtea Internaţională de Justiţie în procesul privind delimitarea maritimă în Marea Neagră – 2 septembrie 2008
Deschiderea pledoariilor României în procesul de la Haga privind delimitarea maritimă în Marea Neagră – 2 septembrie 2008
Audieri în procesul de la Curtea Internaţională de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră (România c. Ucraina) – 1 septembrie 2008
Stabilirea perioadei Audierilor Publice în procesul pentru delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) – 25 iule 2008
Documentele scrise depuse de România
Pledoariile României
Rezumatul pledoariilor din 2 septembrie 2008
Traducerea în limba română a discursului introductiv al Agentului României, Bogdan Aurescu
Echipa României în procesul de la Haga
Informaţii de fond
Întrebări şi răspunsuri
Link-uri utile
Curtea Internaţională de Justiţie
www.icj-cij.org
CIJ: Cazul privind delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)
si
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova