Posts Tagged ‘Ierusalim’

Despre sovinismul ungro-rus si cartitele sovietice. Larry Watts e categoric: Primul sef al SIE, Mihai Caraman, a fost agent sovietic, conform secretarului general al NATO. Un dialog incendiar cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: Felicitări pentru premiul obţinut din partea Fundaţiei ,,Nişte ţărani”, un premiu binemeritat pentru un volum pentru care cred că orice istoric poate să vă invidieze. Am scris în Clipa despre cartea Fereşte-mă, Doamne, de prieteni şi trebuie să repet câteva dintre calităţile remarcabile ale ei. În primul rând aş remarca faptul că v-aţi propus să încadreze istoria politică a României din perioada comunistă în istoria secolului trecut; cele patru decenii n-au fost o paranteză, n-au avut parte decât într-o câtime de ocupaţie militară, iar în rest de ocupaţie ideologică. De ce îi e greu unui român să facă un astfel de demers integrator? Din varii motive, dar, bănuiesc că, în primul rând, pentru că politica externă, în deosebire de cea internă – insuportabil de ideologizată -, a devenit repede pragmatică, ghidându-se după principii de tip liberal, ca să folosesc caracterizarea dumneavoastră. E încă riscant pentru un istoric să definească profilul real al acestei politici, fără a fi catalogat drept un nostalgic? Probabil. Aş vrea, de asemenea, să mai evidenţiez o altă calitate şi anume bogăţia surselor din care cea mai mare parte dintre documentele citate sunt acum la prima lectură publică, documente care erau menite să fie distruse de autorii lor, graţie salvării acestora în ultimul ceas însă, cercetătorul laborios şi îndrăzneţ care sunteţi, ne-a oferit o operă atât de cuprinzătoare încât ne sunt clare şi premizele unui volum doi pe care, probabil, l-aţi şi scris şi el va explica, sunt sigur, de ce Revoluţia română din 1989 a avut un cu totul alt profil şi un cu totul alt preţ decât schimbările de regim din celelalte ţări comunizate.

Larry L. Watts: Da, vreau să precizez că proiectul acestui volum nu arăta aşa de la început. Vroind să scriu iniţial despre serviciile secrete din România mi-am dat seama că, exceptând primii ani de ocupaţie sovietică şi de instalare la putere a comuniştilor, în deceniile care au urmat, însă evoluţia acestora a fost cu totul alta, chiar în contra sens cu instituţiile similare din celelalte ţări din Pactul de la Varşovia. Interesant e că am observat, făcând documentarea necesară pentru o astfel de carte, că această traiectorie diferită, cale diferită, urmată chiar pe contra sens, cum spuneam, a continuat un timp – doi, trei ani – şi după Revoluţie. Într-adevăr, deşi politica acestor servicii era emanaţia unor puteri comuniste ele se deosebeau fundamental. De ce? Cercetarea cauzelor m-a condus departe în timp până la opiniile pe care Marx şi Engels le-au exprimat despre români, opinii preluate de partidele comuniste aşa-zise frăţeşti. Analiza lui Engels din ianuarie 1949, de exemplu, despre anul revoluţionar 1848 din centrul Europei trăgea concluzia că românii sunt „suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea lor sau pierderea caracterului lor naţional…” Şi mai departe: „Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” Această evaluare incredibil de şovină a lui Engels despre revoluţia din 1848, era prilejuită de opoziţia românilor, ca şi a slavilor din sud, la acţiunea lui Lajos Kossuth. De ce erau împotrivă? Se vorbeşte puţin, chiar în surdină despre motivul acelui refuz, nimic altceva decât concepţia retrogradă a revoluţionarului maghiar, despre viziunea sa despre democraţie, depăşită chiar pentru acele timpuri. Ea era similară cu a anticilor greci care vedeau democraţia excluzându-i pe sclavi de la beneficiile ei, chiar în dauna sclavilor. Aşa şi Kossuth, era democrat dar nu şi prin includerea românilor şi a slavilor printre beneficiarii libertăţilor pentru care se făcea revoluţie, ci excluzându-i. Kossuth, îmi pare rău că aşa stau lucrurile, îi considera pe slavi şi pe români ca fiind popoare înapoiate. Opiniile lui Marx şi Engels au fost preluate ca precepte sfinte de Lenin şi Stalin, care, tot aşa, au considerat, la rândul lor, aceste popoare ca fiind barbare, sălbatece, nişte gunoaie care trebuiesc înlăturate de pe scena istoriei. Aceste concepţii şovine explică faptul că în perioada interbelică a existat o colaborare extraordinară între Stalin şi Horthy, inclusiv în probleme care interesau România.

Continuarea la Ziaristi Online

Larry Watts despre primul si ultimul razboi al URSS: cu aceeasi Romanie. De la Lenin la Gorbaciov: In 1989 Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU

Karadeniz Press, o tanara agentie de stiri si analize specializata pe problematicile geopolitice ale zonei Marii Negre si istmului ponto-baltic, a publicat ieri, in exclusivitate, un foarte incitant dialog dintre Larry Watts si Irina Airinei, extras din cea mai recenta carte a autoarei, “Anamnesis”, tocmai lansata in Israel impreuna cu lucrarea “Tezaurul BNR la Moscova”. Interviul este fascinant prin aspectele complexe pe care le ridica specialistul american privind continuitatea atacurilor (corect, cred, este atacului, fiind de fapt unul si acelasi intins pe o perioada de aproape 100 de ani)  la adresa Romaniei venite din partea “marelui frate” de la Rasarit. Cum va suna asta: primul razboi al URSS a fost cu Romania. Asa se explica si anticomunismul autentic romanesc care a dus si la eliberarea Budapestei pentru despaducherea ei de acest parazit al sufletului uman. Si asa se explica, probabil, si ura unor unguri la adresa romanilor, pe care Larry Watts o observa punctual si o subliniaza transant: “Dar şovinismul antiromânesc e evident – poporul român rămânând un popor-paria multi ani după căderea lui Ceauşescu”. Larry Watts arata de unde vine acest sovinism ungro-rus. De la ocupantii Transilvaniei la Engels, care cerea explicit uciderea in masa a romanilor si eliminarea “popoarelor-gunoaie”, si de la Lenin, care a declansat primul razboi al URSS cu Romania pana la, adaug eu, Gorbaciov si ultimul razboi al URSS, dus tot cu Romania, in 1989, politica agresiva sovieto-ruseasca se prelinge ca o dara de sange in istoria Romaniei.

Larry Watts este unul dintre acei istorici care nu se ascunde dupa cuvinte. Spune adevarurile verde-n fata. Despre Romania lui 1989 si cea de dupa, ce ne doare cel mai tare acum, afirma:

“În România de după ‘89 a existat linia gorbaciovistă care nu a vrut intervente militară, a fost linia GRU care a fost pregătită pentru interventia militară şi paramilitară şi a fost linia KGB-istă, de asemenea, pregătită pentru interventia militară sau paramilitară. Puterea a fost acaparată de vechii agenti sovietici înlăturati de Ceauşescu. Şi a apărut, Nicolae Militaru, de unde? Un tânăr ofiter (Mihai Lupoi – nota mea) a anuntat, pur şi simplu, la Televiziune, numirea lui Militaru drept comandant al armatei. De către cine?! Şi Militaru a reactivat o multime de oameni care au fost pregătiti în Uniunea Sovietică. De zece ani de zile nu mai fusese nimeni la vârful armatei pregătit în Uniunea Sovietică. Fuseseră înlăturati. Si acum ei au apărut din nou, şeful de stat major, la informatii militare, la Interne şi multi altii, toti pregătiti de sovietici. Şi tot atunci au fost aduşi şi Doicaru şi Caraman”. Doicaru fusese seful lui Pacepa, un personaj malefic, care uraste visceral Romania, asemenea epigonilor lui, si despre care Larry Watts sustine avizat si fara menajamente ca a fost agent sovietic pe deplin conspirat.

Ca o veste proasta pentru dusmanii Romaniei si ai lui Larry Watts, istoricul american, deja intrat in colimatorul conservelor si cartitelor post-sovietice pretutindenare, anunta ca “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” este doar un preambul al intrarii in problema:

“După ‘89, vălul „legendei negre” a continuat să se îndesească, scopul fiind însă altul, rivalitatea lor cu România în relatia cu occidentul. Foştii „prieteni” din Pactul de la Varşovia au scos România din joc. Ei sunt, astăzi, “bunii europeni”… Şi în Orientul apropiat, România e lipsită azi, de orice şanse din cauză că ei au reuşit să o izoleze. Am conceput cartea aceasta ca o introducere pentru o nouă carte despre perioada de după ‘89, dar am ajuns numai la nivelul anului 1978 din cauza faptului că, dacă aproape 800 pagini sunt cam mult, aceste 1.500 pagini care au fost deja scrise atunci ar fi fost mult prea voluminoase. Astfel, am publicat o primă jumătate. Continutul celei de‐a doua cărti, care sper că va aduce noi lămuriri, va ajunge până în decembrie 1989.”

In tot cazul, interviul exceptional realizat de Irina Airinei si lansat pe piata, in premiera, la Ierusalim si Tel Aviv, in volumul “Anamnesis”, trebuie citit integral, la Karadeniz Press, un portal care vad ca ma urmareste si pe mine si care promite o dezvoltare spectaculoasa:

Larry Watts: In 1989 Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU

Problema intreruperii de catre Patriarhia Ierusalimului a comuniunii cu Patriarhul Daniel. Grecii sau ochiul dracului?

In vreme ce Antena 3 si Ziare.ro informeaza ca o parte a problemei de la Ierusalim ar putea fi faptul ca  Patriarhia Română şi-a construit hotel cu maici pe post de cameriste şi a înfiinţat propria agenţie de turism, ierarhii din Deal sustin altceva iat teologii speculeaza cu totul si cu totul altceva:

Theologhia: [Patriarhia Romana doreste, din cate se pare, continuarea relatiilor cu Patriarhia Ierusalimului si dezvoltarea, asa cum se stabilise anterior, a unui dialog diplomatic oficial intre ierarhii celor doua biserici, care sa duca mai departe la o “intelegere frateasca”. Decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului de a intrerupe comuniunea cu Patriarhul Daniel este catalogata de partea romana ca fiind una “extrema”, care “nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un patriarh al unei Biserici cade într-o erezie”, iar decizia caterisirii Arhim. Ieronim Cretu drept una “nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului” si nu a fost chemat in vreo instanta bisericeasca ca sa se apere. Asadar, cel mai probabil, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va merge mai departe in acelasi stil ca si pana acum al Patriarhiei Romane, cu propunerea de a se initia un dialog bilateral, spre o rezolvare a conflictului pe cale “amiabila”, fiindca acesta este de ordin “administrativ”, si nu doctrinar. De asemenea, nu se spune ce presupune, in mod concret, “reconcilierea” celor doua biserici ca sa duca mai tarziu la o “intelegere frateasca”. In acelasi timp, partea romana nu isi explica “graba” grecilor de a lua aceasta masura “unilaterala” si nici “motivul” care i-a determinat sa rupa asa de repede legaturile cu noi. Aceeasi “nedumerire” cu privire la graba si motivul grecilor de a intrerupe comuniunea o am si eu, desi banuiesc despre ce este vorba… – dan.camen.]

Basilica.ro / 12 mai 2011

La Palatul Patriarhiei, în Sala Consilium, a fost organizată astăzi, 12 mai, o conferinţă de presă în legătură cu hotărârea Patriarhiei Ierusalimului referitoare la Aşezământul Românesc de la Ierihon. Conferinţa de presă a fost susţinută de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, care a declarat că decizia Patriarhiei Ierusalimului de a întrerupe comuniunea cu Patriarhia Română este una extremă.

Măsura de caterisire a părintelui Ieronim mi se pare nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului şi, în plus, nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere, pentru că el este cel care s-a ocupat de construirea aşezământului. Măsura de întrerupere a comuniunii cu Patriarhul României, adică ştergerea sa din Diptice, de asemenea, a fost o măsură extremă, care nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un Patriarh al unei Biserici cade într-o erezie, în situaţii foarte grave. Noi ştim din istorie că întotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabilă”, a spus Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, după cum informează Radio TRINITAS.

Noi credem că până la urmă vom ajunge la o înţelegere frăţească, deoarece Biserica Ortodoxă Română doreşte cooperarea, consultarea şi reconcilierea. Ne-a surprins şi ne-a durut faptul că s-au grăbit să ia o asemenea măsură unilaterală, atâta vreme cât convenisem să iniţiem un dialog oficial între două delegaţii de ierarhi ale celor două Biserici. Nu cunoaştem motivul pentru care s-au întrunit atât de repede în ziua de 9 mai ca să ia o astfel de decizie, dar sperăm că vor răspunde solicitării noastre de după şedinţa de săptămâna viitoare, când se va institui această delegaţie de ierarhi ce urmează să se deplaseze la Ierusalim şi sperăm ca Patriarhia Ierusalimului să răspundă solicitării noastre de dialog. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”, a mai declarat Preasfinţia Sa.

Citeste si>

Conferinta de Presa sustinuta de PS Ciprian Campineanul la Palatul Patriarhiei Romane in legatura cu situatia Asezamantului Romanesc de la Ierihon

Karadeniz Press: Lovitura ruseasca de la Ierusalim

Axa clericala Moscova-Ierusalim loveste iar in Romania pentru Basarabiade Razvan Iorga

Interesele comune ale axei religioase Ierusalim-Moscova lovesc din nou Romania pe seama Mitropoliei Basarabiei. Cunoscuta pentru devotamentul ei fata de Patriarhia Rusa, institutia omoloaga de la Ierusalim a gasit in sfarsit un “cassus beli” impotriva bisericii surori de la Bucuresti. Pentru a intelege exact cum s-a ajuns la aceasta ruptura dintre cele doua biserici pe motivul asezamantului de la Ierihon trebuie remomorat un aspect extrem de important produs la 30 ianuarie 2008, atunci cand decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane de a activa trei eparhii in cadrul Mitropoliei Basarabiei, in Republica Moldova, pe ceea ce Patriarhia Rusa numeste teritoriu canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse este un act de condamnat in opinia Patriarhul Ierusalimului, Theophilos. Mai mult acesta i-a trimis la acea data patriarhului Moscovei si al Intregii Rusii, Aleksei al II-lea o scrisoare data publicitatii la Moscova in care primul spunea ca problema deschiderii de eparhii nu vizeaza doar bisericile-surori rusa si romana, dar si intreaga lume ortodoxa. Cu alte cuvinte, Patriarhia Ierusalimului era de acord cu pozitia Moscovei in ceea ce priveste asa-zisul teritori canonic al Rusiei in Basarabia. Potrivit patriarhului Theophilos, Patriarhia Ierusalimului examina atunci toate detaliile si aspectele acestei probleme, considerand ca la solutionarea ei trebuie sa fie respectat “sistemul existent deja de administrare canonica, care reglementeaza hotarele jurisdictionale ale Bisericilor Ortodoxe nationale. Si se pare ca s-a rezolvat.

La picioarele rusilor

Marea bisericeasca slava, dar si satelitii care graviteaza in jurul Patriarhiei Moscovei au dat de asemenea dreptate lui centrului de la Moscova. Anterior sprijinului Ierusalimului fata de pozitia Patriarhiei Ruse in conflictul cu Patriarhia Romana, pozitii de sustinere a Bisericii Ruse au exprimat si mitropolitii Serbiei si Poloniei, precum si cel al Cehiei si Slovaciei. Toate acestea au plecat de la decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane din 26 octombrie, de a reactiva trei eparhii istorice pe teritoriul Republicii Moldova care a provocat o reactie dura din partea Patriarhiei Ruse, dar si din partea Mitropoliei Moldovei, supusa canonic Moscovei, cat si a autoritatilor comuniste aflate atunci la guvernare in frunte cu Vladimir Voronin.

Decizie unilaterala fara discutii

Ca urmare a acestor cauze vechi de circa trei ani de zile, Patriarhia Ierusalimului a rupt relatiile cu Biserica Ortodoxa Romana, chipurile din cauza Asezamantul romanesc de la Ierihon, Patriarhia Romana anuntand ca regreta aceasta decizie unilaterala. Patriarhia Romana a aratat, miercuri, intr-un comunicat de presa, ca in 9 mai, pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului a fost postat un comunicat cu titlul “Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea cu Patriarhia Romana”. “Desi in urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfintitului Parinte Ciprian Campineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit initierea unui dialog bilateral fratesc intre cele doua Patriarhii pentru identificarea unei solutii privind existenta Asezamantului romanesc de la Ierihon, Patriarhia Romana constata cu surprindere si regret ca Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterala”, precizeaza sursa citata. Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului fata de Asezamantul romanesc de la Ierihon, camin pentru pelerinii romani care viziteaza tara Sfanta, precum si relatiile Patriarhiei Romane cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 19-20 mai, se mai arata in comunicatul citat.

Asezamantul de la Ierihon si pista falsa invocata

Constructia asezamantului romanesc de la Ierihon a inceput in 1998 cu binecuvantarea fostului patriarh al Ierusalimului Diodor, doi ani mai tarziu avand loc sfintirea paraclisului acestuia, in prezenta fostului patriarh al BOR Teoctist. in ultimele luni, Patriarhia Ierusalimului a semnalat faptul ca nu exista niciun acord scris in legatura cu Asezamantul romanesc de la Ierihon si a solicitat Patriarhiei Romane sa clarifice situatia acestuia. in acest context, Patriarhia Romana l-a desemnat pe Preasfintitul Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal, sa demareze dialogul cu Patriarhia Ierusalimului. in 15 aprilie 2011, PS Ciprian Campineanul a mers la Ierusalim, “unde s-a convenit initierea unui dialog bilateral fratesc intre cele doua Patriarhii”, pentru identificarea unei solutii privind existenta Asezamantului romanesc de la Ierihon. Patriarhia Romana precizeaza ca, desi cele doua patriarhii au convenit initierea unui dialog bilateral fratesc pentru identificarea unei solutii privind asezamantul romanesc de la Ierihon, a constat “cu surprindere si regret ca Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterala”. Asezamantul a fost construit pe un teren pe care Biserica Ortodoxa Romana l-a primit prin donatie, inainte de Revolutie, de la un credincios roman stabilit in zona. La acesta s-au adaugat si altele limitrofe, ajungand in prezent la o suprafata de 3.000 de metri patrati. Preacuviosul Parinte Arhimandrit Ieronim Cretu, reprezentantul Patriarhiei Romane la Locurile Sfinte, a fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in 29 noiembrie 2009, episcop vicar patriarhal, cu titulatura Sinaitul.
Karadeniz Press

CONCURENTA pe Lumina Sfanta de la Ierusalim. Care zboara mai repede: FLUTUR sau DANIEL?

Presedintele Consiliului Judetean Suceava, Gheoghe Flutur, adeclarat ca si in 2010, de Paste, vrea sa fie adusa, pentru a douaoara, Lumina Sfanta de la Ierusalim.

Democrat liberalul a mai spus ca va cere binecuvantarea Patriarhului Daniel si a Arhiepiscopului Pimen, informeaza Ziarul de Iasi.

Siin 2010 Gheorghe Flutur vrea ca lumina harica din Cetatea Sfanta acrestinatatii sa fie adusa la Suceava in cadrul programului depromovare a turismului intitulat “Pastele in Bucovina”, dupa cum a facut anul trecut (vezi Video):

GheorgheFlutur a precizat ca va solicita, in acest sens, binecuvantareaPatriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, si a ArhiepiscopuluiSucevei si Radautilor, IPS Pimen Suceveanul.

In acest anproiectul “Pastele in Bucovina” va fi finantat cu fonduri proprii, darCJ Suceava va depune o documentatie in vederea finantarii din 2011 aproiectului mai sus amintit cu fonduri structurale atrase prinProgramul Operational Regional.

In 2009, dupa ce Gheorghe Flutura plecat la Ierusalim sa aduca “Lumina Sfanta” de la Biserica SfantulMormant, desi pregatita pentru acest lucru a fost o delegatie a BOR, Patriarhia a solicitat ca, pe viitor, astfel deactiuni sa se faca doar cu acordul conducerii BOR.
Sursa: Ziare.com

PARINTELE JUSTIN LA IERUSALIM – FOTO din pelerinajul ucenicilor sai

GARDIANUL: Evreii pregatesc intens ridicarea celui de-al Treilea Templu

De câtiva ani, Institutul Templului (infiintat cu peste doua decenii in urma) se pregateste intens pentru constructia celui de-al Treilea Templu pe Muntele Moriah din Ierusalim, unde Avraam a adus pe Isaac jertfa, locul pe care se afla Domul Stâncii si moscheia Al-Aqsa. In acest sens, nu cu mult timp in urma a fost inaugurat chiar si un atelier de confectionat vesminte preotesti. Ridicarea acestui Templu poate parea doar un vis din cauza implicatiilor politice si spirituale imprevizibile de care, pana acum, autoritatile israeliene au tinut cont: daca pentru mai bine de 50 la suta dintre evrei ridicarea Templului reprezinta o datorie nationala, ascultarea unei porunci divine pentru musulmani este un act imposibil, din moment ce domul si moscheia de pe Muntele Moriah reprezinta cel de-al treilea loc sfant al Islamului, iar pentru multi crestini va fi momentul cand pe pamant Anticrist se va aseza in Templu.

A fost terminata coroana marelui preot
Pe 27 noiembrie 2007, incepea la Academia Navala din Annapolis, Maryland, SUA, o conferinta internationala la care participau vreo 50 de state, sperandu-se, cu acel prilej, sa se puna capat interminabilului conflict israeliano-arab. Dar conferinta s-a incheiat fara rezultate notabile, din cauza spinoasei probleme a Muntele Templului. In toamna aceluiasi an insa, Institutul Templului din Ierusalim anunta terminarea confectionarii ”tzitz”- ei – coroana marelui preot – din aur curat, pregatita special pentru al Treilea Templu, dupa un an de munca, si dupa cele scrise in Exod: „Sa faci o tabla de aur curat si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete:«Sfintenie Domnului»… Ea sa fie pe fruntea lui Aaron”. Tot atunci, directorul institutului, Rabbi Chaim Richman, anunta inceperea proiectului confectionarii a 120 de costume pentru preoti, din material special adus din India, dupa ani de cercetare serioasa, pentru a fi create in concordanta cu legea evreiasca, a instrumentelor muzicale pentru leviti, fabricarea integrala din aur curat a sfesnicului cu sapte brate, a altarului din aur pentru tamaie, a vaselor din aur si argint pentru aducerea jertfelor, precum si a mesei pentru asezarea painilor, pregatirea pietrelor si materialelor de constructie pentru viitorul Templu in Israel si SUA. Fara a da detalii, a mai vorbit si despre pregatirea viitorilor preoti, selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, si despre vaca rosie care va fi adusa ca jertfa.

Controversa ridicarii noului Templu
Cum aratam, pentru foarte multi evrei, proiectul celui de al Treilea Templu este posibil si realizabil. Yehuda Glik, actualul director al Institutului Templului, crede chiar ca musulmanii ii vor sprijini, cand cladirea va fi ridicata, deoarece are legaturi secrete cu cativa lideri importanti ai acestora. Mai mult, la ridicarea Templului contribuie mai multe state. Unul dintre ele este Papua Noua Guinee, care i-a surprins pe oficialii institutului prin donarea unei cantitati de aur si pietre pretioase si a 10.000 de dolari americani. Pe langa institutul amintit, in Israel mai exista o grupare, „Credinciosii Muntelui Templului“, condusa de Gerson Salomon, care de cativa ani tot incearca sa puna piatra de temelie a viitoarei constructii, lucru interzis de autoritati. Ei au realizat machete, planuri de constructii si au pregatit materiale pentru viitorul lacas de cult. Adeptii noului Templu au o sustinere importanta si din partea unor lideri evanghelici crestini, puternic implicati in politica. Acestia cred ca renasterea Israelului reprezinta implinirea unei profetii biblice. In schimb, grupul evreilor condusi de Rabi Eliahu considera ca nu trebuie ridicat Templul pentru ca Insusi Mesia se va pogori cu el din cer.

Sinedriul modern si actiunile sale
Dupa cum se cunoaste, Sinedriul a reprezentat forul superior evreiesc si domeniul religios si legislativ, avand 23 de membri. In anul 358 d.Hr. a fost dizolvat, din acel an nemaiexistand nici o autoritate religioasa general acceptata de evrei. In istorie, au fost mai multe incercari de restaurare a Sinedriului: in 1538, 1940, 1949. In 2004, un grup de rabini, care pretinde ca reprezinta diverse comunitati, a pus bazele Sinedriului modern. In anul 2007, acesta a hotarat introducerea sacrificiilor animale, argumentand ca a sosit vremea ca Templul sa fie reconstruit. Autoritatile insa nu au fost de acord cu aceasta decizie, cazul ajungand chiar in instanta. In 1991, cu ocazia Pastelui evreiesc, s-a incercat jertfirea unui miel, dar a intervenit politia. In 1998, mai multe miscari care sustin reconstructia Templului au adus un ied ca jertfa in apropierea Muntelui Moriah. In ciuda oponentei guvernului, sustinatorii ridicarii lacasului cred ca nu va mai trece mult timp pana cand vom asista la restaurarea serviciilor ceremoniale din noul Templu care se va ridica pe Muntele Moriah si asta pentru ca, asa cum sustine traditia iudaica, de trei locuri de pe pamant nu se pot atinge neamurile: pestera unde sunt inmormantati patriarhii, locul unde este inmormantat Iosif si Muntele Templului, toate fiind cumparate de catre Avraam, Iacov si respectiv David.
Dumitru Manolache

20.03.2009

Vezi si un alt articol interesant despre cum CEDO face dreptate credinciosilor bulgari satui de un Patriarh comunist
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova