Posts Tagged ‘Impostori’

“Era” Elena Manolescu face victime. Scriitorul Adrian Suciu, exclus din Uniunea Scriitorilor pentru un articol de opinie de pe blogul personal. Articolul si corespondenta cu micii dictatori ai USR: Fariseul Manolescu şi sfertoautorii.

Inca ambasador-pensionar pe langa UNESCO si presedinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu Apolzan (foto dreapta), intelectualul de casa al tuturor presedintilor Romaniei, de la Ceausescu si “Omul” Iliescu la Constantinescu si Basescu,  desi nu a ajuns sa fie si academician de renume mondial, ca Elena Ceausescu, are acelasi comportament dictatorial de ţaţă cu masina neagra. In loc sa-si vada de conturi si sinecuri, ca doar de-aia il cauta ANI pe-acasa, micul dictator parizian cu chirie de 5000 de euro pe luna si propagandist infocat al marxism-leninismului a ajuns sa dea ordine de excludere a un scriitor roman din Uniune pentru simplu fapt ca ii critica “opera” pe blogul sau personal. Un asemenea act frizeaza dementa. Orice scriitor de bun simt din Romania ar trebui sa se ridice si sa-si spuna cuvantul impotriva abuzului de neimaginat – pana acum – al celui care a turnat la Securitatea de bunavoie si nesilit de nimeni, pe care George Calinescu il definea, pe drept cuvant, “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc” si a carui activitate de-o viata Marin Mincu i-o sintetiza scurt: “Extracţia mafiotică Nicolae Manolescu”.

Iata mai jos cum a fost exclus, pe vorbe, scriitorul Adrian Suciu (foto stanga sus). Cititi apoi si articolul de pe blogul sau care a declansat isteria ţaţei dictatoare Elena Manolescu:

Voi fi exclus din Uniunea Scriitorilor din România

Domnule Adrian Suciu,

am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra. Ramas bun,

Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR (foto stanga)

Dle. Ioan Radu Văcărescu,

Nu am motive să-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu ştiam că Statutul Uniunii interzice dreptul la liberă exprimare! Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz de dreptul la apărare, prevăzut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-mi comunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd să o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolaltă cu belciugele boilor de la bicicletă!
Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonul d-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,

Adrian Suciu.

O nouă scrisoare de la Conducerea USR Sibiu

Domnule Adrian Suciu,

am luat la cunostinta, de pe blogul dvs., ca nu aveti intentia de a va da demisia din USR, in urma atacului dvs. mizerabil la adresa conducerii organizatiei si in urma reactiei Filialei Sibiu. Nici nu ma asteptam sa va dati demisia. Se pare ca la noi, in astfel de cazuri, de mult a disparut onoarea si responsabilitatea. Comitetul Filialei Sibiu a formulat un Comunicat oficial in acest caz, care va fi publicat pe siturile Uniunii si in mass-media, de unde vati afla exact ce anume se va intimpla in continuare in cazul dvs. Adica, e vorba de a inainta, din partea Filialei Sibiu, catre Comitetul Director al Uniunii, catre Consiliul acesteia si catre Comisia de Onoare si Demnitati a organizatiei, propunerea de excludere a dvs. din USR. Intre timp, luati Statutul Uniunii si studiati-l cu atentie, ceea ce n-ati facut pina acum. Pe de alta parte, nu mai deturnati cazul, previzibil si plictisitor, de altfel, spre o asa zisa ‘incalcare a dreptului la exprimare”, cum va exprimati pe acelasi blog personal. Cine v-a incalcat acest drept? Uniunea in nici un caz, astfel ca puteti scrie orice si oriunde ceea ce credeti. Aici e vorba despre altceva: in momentul in care esti membru al unei organizatii profesionale cum e USR este obligatoriu sa-i respecti Statutul si pe cei alesi sa-i conduca destinele. Chiar daca, asa cum scrieti pe acelasi blog personal, Nicolae Manolescu nu e vesnic in fruntea Uniunii. Aveti dreptate, domnule Suciu, nimeni nu e vesnic, nici presedintele Manolescu, nici cei din conducerea Uniunii, nici eu, aici la Sibiu.
Se pare ca la noi vesnica este numai mizeria morala si lipsa de rsponsabilitate. Ar fi bine sa publicati si acest mail pe blogul dvs., considerindu-l un modest drept la replica la cele afirmate de dvs. cu privire la o asa zisa “incalcare a dreptului la exprimare”.

Ioan Radu Vacarescu

Dle. Preşedinte, după cum vedeţi, dau curs sugestiei dvs. şi public şi această scrisoare din partea dvs. pe blogul meu personal. Mă voi abţine să comentez, considerînd că scrisoarea dvs. este suficient de elocventă pentru amîndouă părţile.

Adrian Suciu

Fariseul Manolescu şi sfertoautorii.

Nimic durabil nu se construieşte pe minciună. Literatura română de azi, în latura ei oficială, aceea de care ţin pîrghiile administrative ale fondurilor publice şi puterile iluzorii ale unor instituţii inutile e jalnică. Ca unul care a trăit cît să fie conştient în regimul comunist şi a văzut în amîndouă regimurile scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei pentru trei arginţi, onoruri inutile şi tinichele zornăitoare, am dreptul să spun că, pentru mine, diferenţa între o conştiinţă vie şi o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreşte în literatură nimic, care nu datorează nimic nimănui şi dispreţuieşte profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majorităţii colegilor de breaslă, voi deschide gura şi voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunăvoinţa mai marilor literaturii române, de burse şi sinecuri, de cabale literare şi de dispute de dugheană, voi spune că împăratul e gol!

Literatura română contemporană, în latura ei oficială, e o minciună. Prima minciună e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizaţional şi mediatic este pus în mişcare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cărtărescu într-un  scriitor nobelizabil. Mircea Cărtărescu este un mare scriitor şi o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodată premiul Nobel pentru literatură, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublimă dacă n-ar fi vinovată, cîtă vreme fonduri publice imense raportate la sărăcia din literatura română, de pildă prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cărtărescu e un mare scriitor dar un individ atît de profund ratat ca şi conştiinţă publică încît simţul ridicolului ar trebui să-l împiedice a se mai manifesta ca atare.  Asta, încă, n-ar fi un păcat aşa de mare. În spatele naivităţii sale funciare, însă, o întreagă armată de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite şi geambaşi literari constituie o curte de tip bizantin atît de intens preocupată să conserve privilegii, sinecuri şi relaţii în dauna oricărei evoluţii a literaturii române încît Mircea Cărtărescu, care nu va lua premiul Nobel, este şi principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatură cîtă vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.

O feroce cabală a mediocrilor de funcţionarea căreia Cărtărescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizează orice competiţie reală la adresa acestuia şi permite o carieră literară internaţională cu voie de la oficialităţile literaturii române doar unor mediocrităţi care au făcut pactul cu „sistemul ticăloşit” şi au acceptat să-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o instituţie la fel de utilă pentru prestigiul internaţional al literaturii române ca şi o frecţie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.

Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de corupţie,majoritatea premiilor cu relevanţă naţională se dau în urma unor negocieri de talcioc între critici, editori, scriitori şi organizatori. Uneori, preşedinţii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiaţi. Alteori, criteriul după care se fac nominalizările şi premierile e să nu se „supere” vreo editură importantă că n-a fost la masa bogaţilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simplă bursă a trocurilor literare. O literatură în care una dintre cele mai bune cărţi de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Coşovei e complet ignorată de mai-marii literaturii pentru că personajul le e neplăcut e un fals în acte publice. O literatură în care cei mai puternici debutanţi ai ultimilor ani, Marius Ştefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuţi cu vederea pentru că sînt excentrici complexului editorial şi mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care să le vîndă pulimii e o impostură. O literatură în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancăi Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Mureşan ori a lui Ion Chichere, ca să dau doar cîteva nume din generaţii diferite, sînt nebăgaţi în seamă de establishment e o literatură de lăbari. Aş putea să dau exemple în continuare, dar prefer să rămîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reală şi onestă asupra funcţionării mecanismelor succesului şi promovării în literatura română contemporană nu va avea loc în curînd, cîtă vreme lichelele conduc, se autoreplică şi-şi conservă privilegiile meschine – e acelaşi lucru cu „reforma clasei politice”. La altă scară, dar identic.

Astfel, literatura română, în latura ei oficială, seamănă ca două picături de apă cu viaţa publică românească şi nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însă, sînt rizibile. Dacă politicienii se luptă pentru acces la resurse, femele şi putere, scriitorii se luptă pentru mize ridicole şi glorii de carton. Aş putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer să tac mai departe.

Pentru că mai departe găsim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breaslă cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR şi premiat de două ori cu premii ale acesteia, deci n-am altă frustrare decît aceea că instituţia asta e prost condusă. În fruntea USR îl găsim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevărului că niciun om nu trăieşte pînă la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat să mai trăiască, în sensul adagiului sus-menţionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuţă de înfipt acele decoraţiilor, insignelor şi tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea română: plantat la Paris, într-un funcţiune decorativă, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea şi unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în nişte procese în care e limpede că cineva, nu ştiu cine, a încasat şpăgi babane pentru non-combat) Manolescu a patronat o dramatică pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care le practică atît de abil încît eu unul îl bănuiesc de participarea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-o poziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şi impostor, contestat virulent şi pe bună dreptate, Nicolae Manolescu se ţine cu dinţii de o funcţie de care îşi bate joc deşi n-ar avea motive să fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea română: rămîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critică literară, nu cred că are probleme financiare şi nici pupincuriştii din jurul domniei-sale nu merită un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales că, lipsit de legitimitatea pe care o dă competenţa, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinţa de a-şi salva gaşca, într-un simplu instrument de propagandă politică. Urît final pentru cineva cu pretenţiile d-voastră, dle. Preşedinte!

Unul alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambaşul literar. Atotştiutor şi trend-setter, de obicei scriitor ratat şi interesat nu de literatură ci de propria lui statuie, geambaşul literar român presează asupra oricui, mituieşte în dreapta şi în stînga, pupă mîni şi cururi dacă e cazul, spală pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea bună şi practică machiaverlîcul de baltă. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judeţean, de la Fundaţii şi Asociaţii. În sine, n-ar fi nimic rău în asta, lumea e plină de personaje detestabile. Din nefericire, însă, geambaşul literar român e persoană cu influenţă; orice scriitor care nu-i face temenele şi nu-i ridică osanale va fi marginalizat şi considerat ciumat. La vîrful literaturii române, aşa cum e ea acuma, nu rezistă decît cei dispuşi să-şi miroasă reciproc pîrţurile şi şosetele nespălate prefăcîndu-se că reprezintă o elită valorică. Din pricina geambaşilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuţi cu vederea şi aruncaţi în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în bună măsură, rezultatul activităţii acestor personaje sinistre, literatura română e o glumă. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar şi statistic vorbind, aterizează şi scriitori de calitate, doar atunci cînd aceştia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignoraţi. Simptomatic e cazul lui Ion Mureşan,  care, dintr-un „marginal” al generaţiei 80 a ajuns să ameninţe poziţia de lider a lui Mircea Cărtărescu. Dar nu ne interesează soarta lui Ion Mureşan ci soarta literaturii române.

Care, atîta vreme cît va rămîne doar o anexă a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va rămîne o activitate de seră, menită să satisfacă orgoliile şi interesele meschine ale unei întregi categorii de trepăduşi. Literatura română oficială este atît de departe de public şi atît de ruptă de realitate încît numai naivii se pot mira că, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase încît se scorojeşte varul pe pereţii sălilor care le găzduiesc. Ruptă de public, literatura română oficială e un fel de snobăreală fără miză, în care diverşi sfertoautori se află în situaţia de a pretinde că fac revoluţie cu voie de la Guvern şi avangardă cu bani de la stat.

Sursa: Adrian Suciu.ro

Semnalat si de Ziaristi Online: Scriitorul Adrian Suciu, exclus din USR pentru ca l-a criticat pe Nicolae Manolescu pe blog »

SCRISOARE DESCHISA a demonstrantilor si luptatorilor de la baricada din Piata Universitatii 1989-90: Impostorii de la Curtea presedintelui Basescu

SCRISOARE DESCHISA
Impostorii de la Curtea presedintelui Basescu – Maries, Iliesiu, Tismaneanu – Cine se aseamana se aduna

Iata ca a trecut ziua si “candidatul prezidential” Remus Cernea, “flacara democratiei”, el insusi un “revolutionar la 15 ani” nu s-a facut scrum in fata TVR, dupa cum ne-a amenintat zilele si noptile. Asa si Doru Maries, “flacara revolutionara” a democratiei basesciene. In a 50-a zi de greva foamei – dupa cum ne sperie Sorin Iliesiu, propagandistul sau sef, “strans unit” cu ideologul de serviciu Vladimir Tismaneanu, noul Brucan al casei prezidentiale -, domnul Teodor Maries se agita ca un titirez, se bate cu jandarmii , da recalcitrant interviuri si, chiar azi, zboara cu Air France la Strasbourg, la un mic protest asezonat cu sampanie Dom Perignon si branza brie.
Avem de ce sa fim mandri de Teodor Maries! El nu numai ca este presedinte al Asociatiei 21 Decembrie 1989 fara sa fi fost macar in Bucuresti pe 21 decembrie, daramite la baricada din Piata Universitatii, dar este si un top-man al circului foamei numit Romania, care poate sa ne reprezinte lejer in Cartea Recordurilor, pe langa omleta gigant sau cel mai lung carnat din lume.
Omul este, cum v-am spus, in a 50-a zi de greva foamei, mai activ ca Ion Iliescu, la cei 80 de ani de saracie si comunism luciu.
Consultand pentru urmatorul Apel disperat al dlui Iliesiu Enciclopedia Wikipedia, la fenomenul “greva foamei – hunger strike”, am gasit urmatoarele informatii: din punct de vedere medical, dupa trei saptamani, corpul intra intr-o stare de moarte clinica, muschii nu mai raspund comenzilor si organele vitale incep sa fie grav afectate. Enciclopedia online mai da urmatorul exemplu, printre altele: pe 15 august 1987, la ora 9.30, la Templul Nallur Murugan din Sri Lanka, protestatarul Thileepan, a inceput o greva a foamei. Obiectivul sau era sa atraga atentia asupra sa si a unei grupari teroriste, Tigrii Tamilului. Desi mai multe grupuri si persoane au incercat sa-l convinga pe revolutionarul Thileepan sa inceteze greva foamei – aviz dlui Iliesiu, “sinucigasul” dlui Maries – Thileepan a murit pe 26 septembrie 1987. Deci, dupa 41 de zile, omul era mort! Un alt caz de moarte in urma grevei foamei s-a inregistrat la 52 de zile, conform Wikipedia. Deci, ca si Remus Cernea, se pare ca Teodor Maries are chibriturile numarate.
Lasand gluma de o parte, ne intrebam ultragiati cum poate presedintele Romaniei, cel mai informat cetatean al tarii, conform fisei postului, sa-si bata joc de opinia publica, victimele mineriadelor si magistratii romani, stand la masa monologului prezidential nu cu unul, ci cu trei impostori notorii?
Daca ne-am lamurit cu impostura lui Teodor Maries, revolutionarul invizibil din 21 decembrie si provocatorul extrem de vizibil din timpul Pietei Universitatii, incitator penal la violenta si distrugeri in 13.06.1990- Televiziunea Romana, sa vedem totusi, si cine sunt sustinatorii sai.
Principalul activist, spamuitorul casutelor de mail ale ziaristilor romani cu mesaje agresive si tampe, Sorin Iliesiu, membru al Comisiei Tismaneanu in calitatea sa de… cineast, pretinde ca ar avea ceva cu “anticomunismul”, urcandu-se cu bocancii murdari de jeg bolsevic pe cadavrele detinutilor si mucenicilor din inchisori, ale martirilor din decembrie 1989 si mortilor din iunie 1990. In realitatea, dl Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, se remarca cu acelasi tip de disidenta anticomunista ca si seful sau, komisarul Tismaneanu. Iata doar cateva mostre din “operele” sale de din timpul regimului comunist, care il recomanda sa-si dea agitat cu parerea la masa cu presedintele Romaniei, Traian Basescu: FILMOGRAFIE. FILME DOCUMENTARE de propaganda comunista.1980-1987. Filme realizate in studiourile “BUCURESTI”, BUFTEA – ROMANIAFILM (format pelicula 35 mm)
1980: FAMILIA MEA (10 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Rovinari, Gorj.
1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Scenariul Si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Combinatul siderurgic Galati.
1982: CENACLUL FLACARA (80 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Nota: film de propaganda comunista despre Cenaclul Flacara condus de poetul Adrian Paunescu.
1986: CUNUNA DE LAURI (80 min), RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: SORIN ILIESIU, AUREL KOSTRAKIEWICZ, LIVIU POJONI, ADRIAN DRAGUSIN, IOAN DOBRE. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul national “23 August”.
1987: SARBATOARE IN MAI (Imn pentru primavara tarii)(80 min) – RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: BASARAB SMARANDESCU, SORIN ILIESIU, GABRIEL KOSSUTH. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la 1 Mai 1987 in Sala Polivalenta, Bucuresti. Si altele, si altele.
Aceasta este deci omul care va infesteaza casutele de posta electronica, dragi ziaristi.
In spatele lui sta fostul nomenklaturist bolsevic Vladimir Tismaneanu, ideolog al internationalismului, cel care, dupa ce a comis cel mai mincinos “raport” asupra comunismului, un fals la adresa istoriei Romaniei, incearca azi sa-si gaseasca o noua sinecura: “Comisia prezidentiala pentru aflarea adevarului despre decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990”. De data asta, tinand cont de ritmul in care s-ar afla acest adevar, postul sau se doreste a fi… pe viata. Sa mai luam in considerare si “Afacerea Revolutiei”, care sta in spatele cererilor disperate pentru “ultimul tren al adevarului”: fiecare fila din cele 1.000.000 obtinute de la Parchet – basca inregistrarile video ale Securitatii – costa, in Statele Unite, la un institut celebru de cercetari si indosariere a memorie “angajat in studiul afacerilor mondiale” si contactat deja, se pare, de “istoricii” de serviciu, intre 1 si 10 dolari, la gramada. Faceti singuri socoteala. Aviz Parchetului General!
“Pe seara, domnului Maries i s-a facut din nou rau, avand brusc frisoane, dar revenindu-si, cat de cat, nu a dorit sa mai mearga la spital”, ne informeaza Sorin Iliesiu despre a 49-a zi de “greva a foamei” a impostorului Maries. Apoi a luat avionul si, “frisonat”, a plecat in excursie la Strasbourg.
Sa radem sau sa plangem numarand impostorii de la Curtea presedintelui Basescu?
Oare chiar nu stie domnul Traian Basescu vorba din popor: cine se aseamana se aduna?

Profund dezamagiti,
Viorel Ene,
presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania
Iofciu Ion,
presedintele Asociatiei Baricada Inter 1989

RC CRISTEA recunoaste in ADEVARUL ca a fost trimis la plimbare de Blogul Roncea. Ofelia Cretia prezinta documente privind jaful din Muzeul Literaturii

Conflict amplificat la Muzeul Literaturii
Autor: Dan Boicea
Data: 14 iul 2009
Adevarul

Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii, spune că fostul director, Radu Călin Cristea, a derulat unele contracte dubioase. Scandalul din interiorul Muzeului Literaturii Române a luat avânt, după ce Radu Călin Cristea a făcut o listă cu persoanele incompetente din instituţie.

Muzeului Naţional al Literaturii, din Bucureşti Într-un interviu apărut luni în „Adevărul“, Radu Călin Cristea a nominalizat-o, alături de Sande Vârjoghe şi de Ioan Cristescu, şi pe Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii din Muzeul Literaturii. Fostul director a acuzat-o, printre altele, că a organizat evenimente nereuşite şi că a ratat un număr din revista muzeului, „Manuscriptum“.

Ofelia Creţia îi impută, la rândul ei, fostului director, mai multe decizii pe care le consideră nepotrivite. Ea atrage atenţia asupra unui parteneriat public-privat semnat între Radu Călin Cristea şi Asociaţia Naţională a Cluburilor de Turism pentru Tineret, care a presupus derularea sumei de 74.870 de euro pentru organizarea unei conferinţe la Casa de Cultură din Buşteni.

Cristea este criticat că la 8 iunie 2009 a ţinut conferinţa „Turismul şi literatura“ fără să invite pe nimeni de la Muzeul Literaturii. „Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat acolo“, spune şefa secţiei Expoziţii.

Contractul a fost semnat la data de 26 mai 2009, după ce la 21 mai 2009 apăruse hotărârea definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, prin care Radu Călin Cristea pierdea concursul pe care l-a câştigat în februarie 2008. „Acest proiect făcut la Casa de Cultură din Buşteni, unde este gratuită participarea, are un contract de parteneriat de 74.870 de euro, o sumă imensă“, a punctat Creţia, care a probat cu documente afirmaţiile sale.

Conform acesteia, parteneriatul public-privat făcut cu firma lui Aurel şi Ioan Borşan a presupus ca revista celor doi, «Vacanţe şi călătorii» să susţină partea de promovare, ceea ce însemna 60% din sumă. „Deci Borşan, proprietarul, nu dă nimic, iar noi dăm restul, de 40% (29.948 de euro, n.r.). Se cheamă parteneriat public-privat, adică privatul nu dă nimic şi instituţia publică dă restul“, ne-a declarat Ofelia Creţia.

Un calendar scump cât un album de artă

Ofelia Creţia mai semnalează că în decembrie 2008, tot în parteneriat cu firmele deţinute de Aurel şi Ioan Borşan, a fost editat un calendar al Muzeului Literaturii care nu şi-a atins utilitatea.

Ofelia Creţia spune că „s‑au luat nişte poze care nu au fost plătite“, iar tinerii care au făcut acele fotografii cu peisaje revendică şi acum paternitatea lor. „Profesoara de română a fiicei lui Radu Călin Cristea a făcut selecţia celor 12 poezii, ca şi cum n‑ar fi fost atâţia specialişti în muzeu. A fost plătită cu bani grei“, acuză Creţia.

Aceasta afirmă că tirajul calendarului a fost imens, dar, în prezent, podul muzeului este plin cu acest produs, pentru că nu a putut fi comercializat. „Costă 60 de lei exemplarul, cât un album de artă! Dovadă că nici nu s-a vândut. Când să se mai pună în vânzare, că noi suntem deja în luna iulie? A fost făcut numai să se ia banii pe proiect“, crede Ofelia Creţia.

Şefa secţiei Expoziţii din MNLR mai aminteşte că tot la finalul lui 2008, fostul director a organizat manifestarea „Turism şi literatură“, cu aceleaşi firme, ale lui Ioan şi Aurel Borşan. Evenimentul a presupus o deplasare de trei zile la un hotel din Sinaia. „A avut un buget de 30.000 de euro, din câte am înţeles.

Totul este cu turismul, în afara muzeului, cu săli închiriate, cu taxiuri, cu închirieri de microbuze. Nu e nimic legat de niciun scriitor sau de activitatea muzeului! Totul este bazat pe turism“, a spus Ofelia Creţia.

RCC: „Regulile jocului meu sunt altele“

Contactat de „Adevărul“, Radu Călin Cristea, fost director general al MNLR, a oferit următorul răspuns la problemele ridicate de Ofelia Creţia.

„Mi s-a rezumat un dialog telefonic avut de redacţia «Adevărului» cu doamna Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii din MNLR. El nu reprezintă ceea ce bănuiesc că şi dumneavoastră aţi fi aşteptat să fie şi anume o replică la criticile pe care i le-aţi şi i le-am adus privind expoziţiile din muzeu, de care este direct responsabilă.

Doamna Creţia a uitat de expoziţii, transformându‑se în exponenta aceloraşi calomnii care circulă de multe săptămâni în special pe blogul lui Victor Roncea.

Pe parcursul dialogului avut vineri în sediul «Adevărului» v-am prezentat documente care, cu probe scrise lăsate de mine spre documentare în redacţie, demontau câteva din atacurile gregare duse împotriva mea pe blogul amintit sau prin e-mailuri cu expeditori ascunşi sub identităţi false.

Constat cu surprindere că acceptaţi, sub parabola unui trucat drept la replică, altă serie de acuzaţii nefondate, în litera şi spiritul blogului lui Victor Roncea. Nu vreau să mă îndoiesc că un cotidian de seriozitatea «Adevărului» va găzdui acuzaţii atât de grave fără a le fi verificat în prealabil.

Un eventual proiect în derulare nu înseamnă neapărat un proiect ilegal. A reîncepe să mă apăr de aceleaşi calomnii şi insulte grosolane ar însemna să devin părtaşul unui scandal ruşinos, altfel întreţinut cu o tipică naturaleţe de doamna Creţia şi de convivii acesteia.

Mă retrag jenat dintr-o interesantă dezbatere privind muzeele Bucureştiului, care capătă, prin proaspăta contribuţie a doamnei Creţia, note de foarte joasă trivialitate. Regulile jocului meu sunt altele.

Îmi cer scuze în numele atâtor angajaţi serioşi şi onorabili ai MNLR pentru inacceptabila coborâre a imaginii muzeului în materia fetidă a unei bălăcăreli publice nedemne de imaginea pe care se străduiesc s-o conserve cât mai imaculată“.

CAZUL "MEMORIALUL" PURIC vs Parintele Justin Parvu si Manastirea Sfintii Inchisorilor de la Aiud. O punere la punct facuta de secretarul Parintelui


Atac la Ortodoxie si Sfintii Inchisorilor
Actorul Dan Puric, membru al unei anticamere a Clubului de la Roma, isi permite sa conteste decizia si vointa Parintilor Duhovnici Justin Parvu si Arsenie Papacioc in privinta Manastirii de la Rapa Robilor – Aiud. El a propus un proiect strain de Ortodoxie si a aranjat sfintirea locului, pe ascuns, fara stirea detinutilor politici, “uitand” sa-l informeze pana si pe Parintele Justin Parvu. De altfel, de la inceputul campaniei Parintelui contra cipurilor biometrice, actorul Dan Puric nici nu a mai calcat pe la Petru Voda.
Multi naivi sunt inca hipnotizati de “predicatorul” Puric asa cum sunt altii de “guru” Bivolaru. Timpul si rugaciunea celor apropiati le va lumina, sa speram, mintile. Ar mai fi multe de spus despre acest personaj, dar ii las pe cei de la Petru Voda sa o faca, pentru ca stiu mult mai bine ce fel de “fiu duhovnicesc” al Parintelui era Puric si ar fi bine, cred eu, sa o stie si publicul larg, pentru ca impostura, dupa cum se vede, naste monstri.
In apararea detinutilor politici, ceea ce fac de 20 de ani, de pe cand tiganusii de pe peronul garii din Bacau sau navetistii de Sibiu faceau vocalize pentru viitoarea lor cariera la 2 si 1/4, mai adaug o informatie: Dan Puric a depus in contul de la Aiud, pana acum, 4500 de Euro, in contextul in care sumele incasate de pe urma Afacerii Predicatorul depasesc sutele de mii. Sa spunem ca nu-i asa, de dragul naivilor. Atunci va mai dau doua exemple, sa vi le confirmati singuri: la Brasov, in organizarea fostilor detinuti politici si a Asociatiei 15 Noiembrie 1987, a muncitorilor anticomunisti, a sustinut doua spectacole. Sumele incasate de pe urma victimelor comunismului au fost, in total, de… 11.000 de euro. Pe doua spectacole. La aniversarea a 20 de ani de la revolta anticomunista din 1987, in seara zilei de 15 noiembrie 2007, conducerea Asociatiei alerga prin Brasov sa impumute bani ca sa se achite in fata “marturisitorului ortodox”! La primirea banilor pentru spectacolul dat “in cinstea” detinutilor politici, frecandu-si mainile, in fata bietilor batrani suferinzi de pe urma inchisorilor comuniste, a exclamat: “Se castiga bine de pe urma legionarilor astia!”. (Ceea ce stiu bine si cei doi frati-patati-infiltrati…) Informatiile pot fi confirmate de presedintii celor doua asociatii. Punct. Apropos: o fi platit TVA pe banii aia, primiti la plic?
Acum, ultima stratagema a interpretului e sa-si puna proiectul neortodox in mainile lui IPS Andrei Andreicut, de abia scapat de alte probleme, si sa faca pe victima. Dumnezeu e mare si le vede pe toate!
In imaginile de mai sus aveti un extras din discursul secretarului Parintelui Justin, Parintele Filotheu, la Conferinta “Dictatura si Martiraj”, sustinuta la Aula Mare a Facultatii de Drept, pe 25.05.2009, cu ocazia lansarii lucrarii “Dictatura Biometrica-cipul controlului total” realizata de Petru Voda si Civic Media.
Ascultati mai jos, integral, vibrantele marturisiri ale fostilor detinuti politici Nicolae Purcarea, inchis timp de 20 de ani in temnitele comuniste, incluisv la Aiud, si Radu Ciuceanu, 15 ani de inchisoare, ale Valentinei, sora Sfantului Inchisorilor Valeriu Gafencu, ale Profesorului Ilie Badescu si ale Parintilor Filotheu Balan si Ioan Sismanian de la Manastirea Petru Voda. Acestia, ca si subsemnatul, sustin cu toata inima proiectul domnului doctor Pavel Chirila pentru un foarte necesar Centru de Martirologie la Aiud, alaturi de Sfanta Manastire, cu conditia sa nu existe vreo legatura cu proiectul dezbinator al lui Dan Puric, un element care, ca si alti buni actori, are o menire specifica “cartitelor”, asemenea de altfel si maruntilor lui epigoni. Tot respectul pentru arta sa, dar sa si-o lase pe scena cand coboara, ca sa nu mai vrajeasca pe capete oitele si bovinele ortodoxe, vorba unui comentator de mai jos, ducandu-le apoi de cipul din nas direct in prapastie…

Conferinta DICTATURA si MARTIRAJ despre SFINTII INCHISORILOR si DICTATURA BIOMETRICA – cipul controlului total

http://www.trilulilu.ro/VictoRoncea/7247a41be30a03
Descarcati conferinta de la http://www.ortodoxradio.ro/arhiva/live/Dictatura-Biometrica-25-mai-2009.mp3
Vezi si http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/masca-lui-puric-o-alta-fata-maestrului.html

Romania si romanii, tinta unui atac informational de amploare pe forumurile presei online

Situatia geopolitica din ultimii ani si perspectiva inceperii unui nou Razboi Rece au transformat forumurile presei online in adevarate campuri de lupta in care agentii straini de influenta ataca statalitatea Romaniei, politica sa internationala, valorile si simbolurile nationale, precum si poporul roman. In timp ce multe state au tinut cont de noile mijloace de informare care se dezvolta rapid si au infiintat departamente speciale care sa contracareze sau sa initieze atacuri de acest gen, serviciile secrete din Romania par depasite de situatie si lasa impresia ca ignora total aceste actiuni care pot aduce grave atingeri sigurantei nationale.
Conflictul recent din Caucaz este poate cel mai bun exemplu in a ilustra cele afirmate mai sus. Numarul celor care incearca sa manipuleze si denigreaza in mod constant Romania a crescut rapid. De asemenea, virulenta mesajelor si frecventa lor. Mai grav este ca se poate observa existenta unui tipar bine definit in modul de actiune. In unele cazuri, se poate vorbi chiar si de o organizare in ture. Personaje obscure, ce se ascund dupa “nickname”-uri cat mai originale, reusesc performanta sa fie active 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Explicatia nu poate fi decat una singura: mai multe persoane care folosesc acelasi username, lansand mesaje similare. De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul ca, la anumite articole, “comentatorii” lucreaza in echipe de cel putin doua persoane, sprijinindu-se reciproc in difuzarea mesajului clar anti-romanesc.
Razboiul informational (cu componentele sale mediatica si psihologica) se bazeaza si pe faptul ca discernamantul oamenilor trebuie sa fie redus. Fapt observat clar la o parte a celor care posteaza pe forumuri si care, in decurs de cateva zile, au reusit sa isi schimbe opiniile, adoptandu-le pe cele ale initiatorilor mesajelor “inamice”. S-a ajuns astfel la situatia ingijoratoare in care numarul “nationalistilor” si “neutrilor” reprezinta minoritatea. Din pacate, evolutia fenomenului poate fi observata doar in ceea ce priveste activitatea pe forumuri. In lipsa unor studii stiintifice de specialitate, este greu de spus care este efectul si in randul cititorilor care, desi urmaresc comentariile, prefera sa nu posteze.
O alta caracteristica este limbajul agresiv, ofensator si impanat din plin cu atacuri directe la persoana. Mesajul este de cele mai multe ori xenofob si antisemit. Sunt promovate curentele iredentiste, secesioniste si antiunioniste, confundandu-se dreptul la libera exprimare cu derapajele in afara legilor tarii si ale bunului simt. De asemenea, ura de rasa se amesteca cu negarea valorilor democratice, cu atacuri directe la adresa Uniunii Europene si a Aliantei Nord-Atlantice, concomitent cu cresterea manifestarii simpatiei si promovarii “valorilor” provenite din regimurile cu caracter pseudo-democratic si dictatorial din statele fostei URSS. Orice incercare a altor participanti la discutii de a demonta afirmatiile este taxata imediat cu injurii. Postarile sunt lipsite de cele mai multe ori de justificari logice, fiind de fapt doar stereotipuri folosite la nesfarsit si avand drept scop transmiterea aceluiasi mesaj – cu scopul de a modifica perceptia normala si de a castiga opinia publica. Mesaj care, in mare, spune mereu ca Romania este un stat artificial, ca regiunile locuite de secui trebuie sa fie independente si ca UE si NATO reprezinta niste institutii anacronice, dictatoriale si imperialiste. De asemenea, Romania este fie sclavul intereselor celor doua institutii de mai sus si a SUA, fie un agresor cu pretentii teritoriale nejustificate fata de statele vecine. Bucurestii sunt condusi de “tigani” care nu numai ca au inrobit Banatul si Ardealul, dar vor sa acapareze Republica Moldova si au ajuns sa omoare oameni nevinovati in Afganistan si Irak.
Moartea unui militar roman si ranirea altor patru in Afganistan a provocat un val de reactii de acest gen pe forumurile mai multor publicatii online (militarii romani sunt niste “criminali” si niste “mercenari” care trebuie sa moara). Ramane de vazut daca, la un moment dat, autoritatile din domeniul sigurantei nationale vor incerca macar sa analizeze fenomenul, daca nu chiar sa il contracareze.

scrie

Marius Batca la ZIUA Online

Se pare ca da, as spune, cu referire la ultima propozitie…

Adaug:

Atacurile anti-romanesti sunt declansate de multe ori chiar din interiorul unor redactii. Le-am insirat mai jos, in postarea cu agonia presei din Romania, asa ca nu vreau sa ma repet. Chiar azi mi-a sarit in ochi o porcarie a unei oarecare Antoaneta Etves, de la Cotidianul, care constata revoltata ca Guvernul mai dă un milion pentru spionarea lucrărilor la canalul Bîstroe. Autoarea e suparata foc. Zice: “Ministerul Mediului intenţionează să monitorizeze şi să verifice în continuare starea apei, a aerului, a florei şi a faunei din Delta Dunării şi să completeze studiul care stabileşte ce impact au avut lucrările ucrainenilor. Aceasta deşi guvernul ucrainean a revocat pe 11 august decizia privind realizarea celei de-a doua faze a construcţiei la canalul Bîstroe“. Auzi, tata! Sa faci tu ‘poc’! Verificand cine-i mancurta asta gasesc ca tot ea a bagat si vrajeala de la inundaţii, ca “Ucraina a trimis 18 avertismente – Gravitatea inundaţiilor nu a fost cauzată de lipsa de informaţii din partea Ucrainei. Avertizările au venit, dar românii nu le-au centralizat ca să poată face o prognoză”. Auzi, prostii de romani! Saraca Ucraina, acuzata degeaba! 18 avertizari a dat. Si Etves le-a numarat. Poate chiar pe sub biroul ambasadorului. Nu spui care, ca tot dracul ala e! 🙂

Si-uite asa se va desfiinta intr-o zi Cotidianul… Prea s-a umplut de bube!
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova