Posts Tagged ‘Inaltarea Domnului’

Înălţarea Domnului. Ziua Eroilor. Glorie lor!

Glorie eroilor - copii din Fagaras - Foto Victor RonceaGlorie eroilor neamului!

Au luptat cu vitejie pentru ţara lor. Şi-au dat viaţa pentru ca noi să ne bucurăm azi de libertate. O libertate pe care, de multe ori o înţelegem cu totul altfel decât şi-ar fi dorit ei, eroii neamului nostru. Jertfa lor mântuitoare ne redă astăzi un strop din demnitatea pierdută, de-a lungul timpului. Ne face să fim mândri că suntem români şi să ridicăm puţin fruntea plecată sub povara greutăţilor şi a umilinţelor îndurate azi, mai mult ca oricând.

Astăzi, facem pomenirea tuturor eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Să nu-i uităm pe eroii care au luptat la Posada, Rovine, Vaslui, Războieni, Călugăreni ori Şelimbăr, pe cei care şi-au dat viaţa în luptele Războiului pentru Independenţă din 1877-1878, ale Războiului pentru Întregirea Neamului din 1916-1918, pe cei care s-au jertfit pentru ţară în 1941-1945, pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial sau pe cei care au murit în închisorile comuniste, pentru apărarea şi întărirea credinţei ortodoxe. Să aducem un omagiu şi eroilor care s-au jertfit pentru libertate şi credinţă în Revoluţia din decembrie 1989.

Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Neagoe Basarab sunt străluminate chipuri de sfinţi eroi, cărora le datorăm recunoştinţa noastră.

De ce avem nevoie de eroi?

Pentru că ne mişcăm într-o lume care se închină la idoli, pentru că eroii de azi sunt cel mult actorii filmelor de succes, iar oferta lor – de altfel, atât de ieftină – ne tentează mult mai mult decât cununa muceniciei eroilor de altădată. Pentru că nu mai ştim şi nici nu mai vrem să aflăm nimic din trecutul glorios, ascuns sub praful indiferenţei noastre. Pentru că nici noi şi nici copiii noştri nu vom şti, la vreme de nevoie, să închinăm o rugăciune strămoşilor. Rupţi de trecut, ne vom pierde treptat identitatea, vom uita cine suntem şi care este menirea noastră pe acest pământ.

Neştiind nimic despre sacrificiul eroilor noştri, ne vom agăţa de promisiunile unei societăţi bolnave şi imorale, o societate care nu mai pune nici un preţ pe valorile autentice, pe normalitatea familiei sau pe legile lăsate de Dumnezeu. Căci alte legi cumplite vor guverna vieţile noastre, iar noi nu vom avea tăria de a le respinge, sugrumaţi de frica de a ne pierde şi fărâma de pâine amară pe care o mai mâncăm, prin mila Bunului Dumnezeu…

De aceea, se cuvine să-i cinstim pe eroi, azi şi în fiecare clipă a vieţii noastre. De fapt, ei ne sunt atât de aproape!… Căci, în fiecare din noi bate o inimă de Mihai, Mircea, Ştefan sau Neagoe. O inimă de domnitor sau de simplu soldat care şi-a ascuns, aşa cum spune un cântec, toată ţara în raniţă. Ca să nu i-o mai fure nimeni niciodată…

Irina Nastasiu / Doxologia

Glorie eroilor neamului - copii din Fagaras - Foto Victor Roncea

Eroii neamului meu. Locotenent Nicolae Vasilescu, mort pe campul de lupta, la Zvolen, omagiat de Ziua Eroilor – Inaltarea Domnului in satul natal. Vesnica pomenire Eroilor Neamului!

Azi 24 Mai 2012, de Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor, au fost omagiati eroii romani care au murit in primul si in al doilea razboi mondial. Intre ei este si nepotul parintelui Ion Niculescu, locotenent Nicolae Vasilescu, mort pe campul de lupta, in 1945, in Cehoslovacia, si inmormantat la Zvolen alaturi de alti militari romani.
Monumentul ridicat in onoarea eroilor plecati de la casele lor este in curtea Bisericii din satul natal. Tot acolo este si locul de veci al familiei Vasilescu. Reprezentantul familiei, Corneliu, a depus o coroana de flori. Parintele a tinut o slujba speciala. Au participat primarul, oamenii satului si copii care au recitat poezii patriotice.
Vesnica pomenire Eroilor Neamului!
Angela Vasilescu
Foto de la Cimitirul din Zvolen: AmFostAcolo.Ro

Hristos s-a Inaltat! Frumusetea divina a vietii din manastirile ortodoxe romanesti: Precum in cer asa si pe pamant. Fotografii la Inaltarea Domnului de Cristina Nichitus Roncea

Vedeti Precum-in-cer.ro de Cristina Nichitus Roncea: Viata in manastirile ortodoxe din Romania. Life inside romanian orthodox monasteries

Mesaj din partea revistei Familia Ortodoxa: Hristos s-a Inaltat!

Dorim să vă anunțăm că termenul de depunere al formularului 230 pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit a fost prelungit până vineri, 25 mai.
Puteți sprijini activitatea revistei Familia Ortodoxă redirecționând această sumă către Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului, asociație care editează revista noastră. Menționăm că acești 2% sunt reținuți de stat chiar dacă nu vă exprimați opțiunea explicită de a-i redirecționa spre o anumită organizație sau asociație.
Așadar, dacă doriți să ne ajutați astfel, vă rugăm să completați formularul atașat și să-l depuneți la Administrația Financiară de care aparțineți cu adresa din buletin. Formularul poate fi trimis și prin poștă, direct la Administrația Financiară, fiind obligatoriu să aibă data poștei cel târziu 25.05. Cele care vor fi trimise după această dată nu vor fi luate în calcul.
Formularul se completează astfel:
– în dreptul câmpului „Anul” se trece 2011
– la „date de identificare ale contribuabilului” scrieți datele dumneavoastră
– la câmpurile II și III nu completați nimic
– la sfârșit, semnătura dumneavoastră și data completării formularului

Vă mulțumim pentru sprijin!

Redacția Familia Ortodoxă

Hristos s-a Înalțat! Părintele Dumitru Stăniloae: Înălțarea Domnului la cer și înălțarea noastră

Înălțarea lui Hristos cu trupul la cer si sederea Lui de-a dreapta Tatalui inseamna ridicarea Lui ca om la treapta de suprema eficacitate asupra celor ce cred. In aceasta sta puterea si slava suprema la care S-a urcat Hristos prin Inaltarea la cer. “Trupul domnesc“, ridicat nu numai la cer, ci “la cerul cerului“, “mai presus de toata autoritatea si stapanirea si de tot numele si demnitatea“, care e numit de Isaia “muntele lui Dumnezeu si casa lui Dumnezeu asezata pe varful tuturor muntilor“, salasluieste in acelasi timp in intimitatea cea mai profunda a celor ce cred si se face vadit in intimitatea celor ce s-au curatit de patimi, ca “loc” prin care si din care izvoraste toata puterea de sfintire si de indumnezeire a noastra. Aceasta paradoxala coincidenta intre tronul dumnezeiesc si intimitatea noastra se datoreste faptului ca insusi trupul omenesc al Domnului sade pe tronul dumnezeiesc.

Occidentul crestin s-a departat de aceasta intelegere a Inaltarii Domnului cu trupul la suprema putere si slava, ca la suprema eficacitate a Lui, prin Salasluirea Lui concomitenta in noi. Pentru el Hristos a devenit, prin Inaltare, un Stapan, un Domn exterior, care iarta in baza puterii de a ierta obtinuta prin jertfa Lui, asigurandu-ne o fericire in viata viitoare. Catolicismul a putut astfel sa-I dea lui Hristos in Biserica un loctiitor, iar protestantismul a lasat pe fiecare ins cu “libertatea” lui in afara de lucrarea lui Hristos in oameni, care e o falsa libertate, odata ce e o libertate neeliberata de trufie si de patimi. Numai o libertate in Hristos si dupa chipul libertatii lui Hristos, ca eliberare de patimi si de trufie, insemnand unirea cu Acelasi Hristos si avand chipul lui Hristos imprimat in toti cei ce cred in El, se conciliaza cu unitatea tuturor in credinta si in intelegere, aflandu-se toti in ambianta aceieiasi iubiri a lui Dumnezeu, care hraneste si iubirea lor fata de El si pe cea intre ei.

(more…)

HRISTOS S-A INALTAT!

Predica deosebit de frumoasa si adanca a Sfantului Nicolae Velimirovici la Inaltarea Domnului, preluata de razbointrucuvant.ro de pe siteul voscreasna.com:

“Când rândunelele nu prea mai au mâncare şi vine vremea rece, ele se duc în ţările calde, unde este mult soare şi multă hrană. O rândunică zboară pe sus, cercetând aerul şi arătând calea, şi restul stolului o urmează. Când sufletele noastre nu prea mai au hrană în lumea materialnică, şi când se apropie frigul morţii – o, se află vreo rândunică ca aceea, ca să ne ducă într-un loc cald, unde să fie multă căldură duhovnicească şi hrană duhovnicească? Există vreun asemenea loc? O, există vreo astfel de rândunică?

În afara Bisericii Creştine, nu se află nimeni care să ne poată da la aceasta, nici un fel de răspuns demn de încredere. Biserica singură cunoaşte aceasta, şi cunoaşte cu adevărat. Ea a văzut acea parte a Raiului după care tânjesc sufletele noastre în amurgul îngheţat al acestei vieţi pământeşti. Ea a văzut şi această rândunică binecuvântată, cea dintâi care să zboare către acel loc mult dorit, risipind întunericul, croind drum prin văzduhul greoi dintre pământ şi cer, cu aripile ei puternice, deschizând calea pentru stolul din spatele ei. În afară de aceasta, Biserica de pe pământ îţi poate mărturisi despre stoluri de rândunele fără de număr care au urmat prima Rândunea, şi au plecat împreună cu ea spre ţara binecuvântată, ţara îmbelşugată de toate lucrurile cele bune – ţara primăverii celei veşnice.

Veţi vedea de aici că, prin această Rândunică mântuitoare, mă gândesc la Domnul nostru Iisus Hristos Cel Inălţat. Nu a spus El Însuşi că El este Calea? Nu a spus El Însuşi Apostolilor: “Mă duc să vă gătesc loc … şi vă voi … lua la Mine” (Ioan 14:2-3)? Şi nu le-a spus El înainte de aceasta: “Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Însuşi a început să se împlinească câteva săptămâni mai târziu, şi a continuat să se împlinească până în zilele noastre şi se va împlini până la sfârşitul veacurilor. Adică: fiind începătorul primei zidiri a lumii, El este şi începătorul celei de a doua zidiri, sau reînnoirea binecuvântată a celei vechi.

ZIUA EROILOR – INALTAREA DOMNULUI. Recunostinta Eroilor Patriei


28 MAI – RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ EROILOR PATRIEI

Joi, 28 mai, sărbătorim Ziua Eroilor. Nu întâmplător, de Ziua Înălţării Domnului Isus Hristos se cinsteşte memoria celor care s-au jertfit pentru România. Acest eveniment marchează, în fiecare an, ziua când comemorăm pe cei căzuţi în războaie în marile conflagraţii mondiale, dar şi pe cei morţi în Războiul de Independenţă.
În această zi de sărbătoare naţională a poporului roman, la orele 12 00, în toate lăcaşele de cult se vor trage clopotele, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se va păstra un moment de reculegere.
Ne-am bucura să credem că toate cele 153.959 morminte ale eroilor români au fost deja îngrijite la această dată, iar glasul clopotelor va putea purta în eter apelul solemn pentru eternă recunoştinţă până în cele mai îndepărtate colţuri de pământ, oriunde şi-au dat obolul datoriei pentru ţară eroii cu nume şi cei fără de nume.
Există, de asemenea, tradiţia de a respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării noastre ( 132.034), indiferent dacă ne-au fost aliaţi sau inamici.
În Capitală, începând cu ora 12 00, vor avea loc ceremonii oficiale la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Memorialul Eroilor Neamului, situat în Parcul Carol I, la Cimitirul Eroilor Revoluţiei, Cimitirul Militar Ghencea, Cimitirul Israelit „Filantropia“, Monumentul Eroilor Patriei, Parcela de onoare din cimitirul „Reînvierea“, Parcela eroilor de pe D.N.1 (Aleea Privighetorilor), Monumentul „ Ultimul Străjer al Capitalei“, Monumentul Eroilor Jandarmi şi Monumentul Pompierilor…
Pe timpul desfăşurării festivităţilor, la verticala Mormântului Ostaşului Necunoscut se va executa survolul spaţiului aerian cu formaţii de zbor aparţinând Forţelor Aeriene ale Armatei României.
Manifestări comemorative vor avea loc în toate localităţile din ţară în care sunt cimitire de onoare sau locuri de înhumare ale eroilor români.
Reprezentanţele diplomatice şi comunităţile româneşti din străinătate nu îi vor uita de Ziua Eroilor pe eroii români înhumaţi în 30 de state din Europa şi Asia.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, prin reprezentanţi ai săi, va realiza în această săptămână un adevărat pelerinaj pe un itinerar eroic, legendar prin sacrificiul a zeci de mii de vieţi în secolul abia încheiat: Ungaria (Budapesta, Debrecen, Szeged, Hajduboszormeny), Germania (Kassel, Worms, Haltingen), Franţa (Blaesheim, Soultzmatt).
Alăturaţi-vă nouă! Eroii Patriei merită cu prisosinţă recunoştinţa noastră!
Oficiul National pentru Cultul Eroilor http://www.once.ro/

Hristos s-a Inaltat!

La patruzeci de zile de la Invierea lui Hristos si cu zece zile inainte de Pogorarea Sfantului Duh, praznuim Inaltarea la cer cu trupul a Fiului lui Dumnezeu intrupat.
Inaltarea lui Hristos arata care este destinatia omului; firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost pe deplin transfigurata, ea nu s-a desfiintat in unirea cu cea dumnezeiasca. Daca devine nevazuta dupa Inaltare, acest lucru se datoreaza indumnezeirii ei. De altfel scopul omului nu este sa se piarda in lume, pentru ca atunci s-ar pierde cel mai important factor al realitatii.
Au existat pareri ca acest lucru a fost posibil, deoarece Hristos nu a avut un trup real. Aceste conceptii aveau ca punct de plecare dualismul dintre spirit si materie. Sfanta Scriptura ne descopera ca intreaga creatie a fost creata buna, ca cele create nu se opun Creatorului. Sfintii Parinti marturisesc ca ceea ce nu a fost asumat, nu a fost indumnezeit, deci, daca Hristos nu a asumat firea noastra, ramanem in continuare in moarte.
Fiecare moment din viata lui Hristos vesteste o alta etapa, Intruparea are in ea intr-un mod tainic Jertfa si Invirea, Invieea ascunde in ea Inaltarea.
Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea lui au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.
Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu insemana retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.
Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca.
Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.
A. C.

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova