Posts Tagged ‘Ioan Aurel Pop’

Mihai Viteazul şi Creştinatatea Transilvană – Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop. O CONFERINŢĂ potrivită cu visurile hungariste legate de data de 16 decembrie 1989. VIDEO

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Adresa catre CNA: In apararea lui Lucian Boia, lectorul Adrian Niculescu a facut apologia crimei, in mod repetat, la emisiunea Jocuri de Putere cu Rares Bogdan de la Realitatea TV. Minciunile triplului Boia – Liiceanu – Niculescu tintesc aniversarea Centenarului Marii Uniri

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Rares Bogdan si Ion Novacescu contra minciunilor cuplului Lucian Boia - Gabriel LiiceanuStimati membri ai Consiliului National al Audiovizualului,

In editia de ieri seara (marti, 29 aprilie 2014) a emisiunii lui Rares Bogdan “Jocuri de Putere” de la Realitatea Tv s-a discutat sub titlul “Cui apartine Transilvania” despre Cazul Boia – Liiceanu, respectiv despre ultima carte a eseistului aparuta la Humanitas, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări“. Invitati in studio, un lector universitar la SNSPA, Adrian Niculescu, si jurnalistul Octavian Hoandra de la Ziua de Cluj. Invitati, prin telefon, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop si, din studioul Realitatea Tv de la Cluj, istoricul Ion Novacescu (foto sus). Conform afirmatiilor realizatorului, Lucian Boia, ultimul Secretar cu Propaganda al PCR pe Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, si editorul sau, Gabriel Liiceanu, urmeaza sa compara impreuna intr-o alta editie a emisiunii “Jocuri de Putere”.

Lucian Boia si un Bou numit Adrian Niculescu la Jocuri de Putere cu Rares Bogdan de la Realitatea TvPrestatia pretinsului istoric Adrian Niculescu (foto dreapta), un sustinator infocat dar fara argumente al lucrarii lui Lucian Boia, la randul ei o rescriere a istoriei care nu se bazeaza pe nici un document sau fapta reala, fiind practic o interpretare eseistica intr-o nota personala, cu tuse antiromanesti grotesti, a generat inclusiv revolta Inaltpreasfintitului Andrei Andreicut, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului. Acesta a intervenit in direct in apararea Bisericii Ortodoxe, acuzata mincinos de Adrian Niculescu ca ar fi blestemat Armata Romana impotriva faptuirii Marii Uniri. Pozitia Inaltpreasfintitului Andrei a fost sustinuta, telefonic, si de PS Lucian Muresean al Bisericii Unite cu Roma.

In finalul emisiunii, pentru a drege din asertiunile neadevarate si agresive facute pe parcursul transmisiei, Adrian Niculescu a tinut sa sublinieze ca pozitia respectiva a avut-o de fapt fostul mitropolit Vasile Mangra, care s-a sinucis la Budapesta. Corectat si asupra acestei noi inadvertente istorice – dupa cum a afirmat Ion Novacescu, Vasile Mangra a fost, de fapt, omorat la Budapesta, in circumstante ramase neclare –  pretinsul istoric Adrian Niculescu, dupa ce s-a scuzat ca “asa a citit in Romania literara”,  a repetat in direct, de cateva ori, mesaje aprobatoare ale actului criminal, in sensul ca “foarte bine ca a fost ucis” si “merita sa fie ucis”. Fapta de apologie a crimei in public se incadreaza in Art 324 Cod Penal si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Va rugam asadar, in calitate de “garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale” cu misiunea “de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului” sa procedati in consecinta si sa aduceti la cunostinta organelor competente aceasta fapta ilegala.

Va multumesc,

Victor Roncea

Pentru o punere in tema asupra subiectului, reproduc articolul din Ziua de Cluj, publicat sub semnatura lui Tiberiu Farcas, la data de 28 aprilie 2014:

Cutremur în tagma istoricilor: ardelenii nu ar fi vrut unirea cu România, în 1918

Lucian Boia, despre Marea Unire: Cei mai mulţi dintre români nu auziseră de „idealul naţional”

Un nou eseu istoric polemic, conţinând o serie de reinterpretări în jurul unor probleme cheie ale istoriei naţionale şi europene, propune cunoscutul istoric „deconstructivist” Lucian Boia, în volumul „Primul războiul mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, apărut la editura Humanitas. Volumul de 117 pagini poate fi achiziţionat de la librăria editurii din strada Universităţii, la preţul de 25 de lei.

Lucian Boia, cunoscut pentru o serie de cărţi incomode de istorie, care pun sub semnul întrebării mai ales modul în care istoriografia română s-a raportat la identitatea naţională, publică în cea mai nouă carte a sa o serie de opinii extrem de controversate despre destinul României în Primul Război Mondial, despre idealurile românilor transilvăneni şi raportarea lor la Imperiul Austro-Ungar.

ZIUA de CLUJ a selectat cele mai polemice afirmaţii ale istoricului Lucian Boia din acest volum şi a solicitat opinia unor istorici clujeni de orientări diferite pe marginea acestora.

Iată câteva paragrafe din carte:
„Mitologică este invocarea unităţii naţionale ca un „vis de veacuri” al românilor, aşadar începând dintr-o vreme cînd nimeni în Europa nu urmărea asemenea proiecte. Mitologică şi cvasiunanimitatea care s-ar fi manifestat in sprijinul intrării României în război, alături de Puterile Antantei în vederea eliberării Transilvaniei. La fel şi trecerea sub tăcere a faptului că opţiunea pentru Transilvania însemna şi renunţarea (aparent definitivă) la Basarabia”.

“Ceea ce bate însă la ochi e faptul că Adunarea de la Alba Iulia nu avea cum să suplinească un referendum, nu doar românii erau în drept să decidă asupra viitorului Transilvaniei, ci toţi locuitorii acesteia. Aproape jumătate din populaţie nu a fost, aşadar, întrebată dacă doreşte sau nu să intre în frontierele României”.

„Peste toate Armata Română s-a dovedit complet nepregătită pentru războiul modern. I-a mai revenit şi misiunea, practic imposibilă, de a acoperi cel mai lung dintre fronturi. Între arcul munţilor Carpaţi şi întregul curs al Dunării de la intrarea fluviului în ţară până la mare, traversând şi frontiera terestră a Dobrogei”.

„… Corespundea „intrarea în acţiune” din august 1916 unui „ideal naţional”, împărtăşit de toţi românii? Ar fi prea mult de spus! Cei mai mulţi dintre români, ţărani (80 la sută din populaţie) şi neştiutori de carte (60 la sută), aveau cu totul alte preocupări şi alte griji; probabil nici nu auziseră de „idealul naţional”. Acesta era prezent în sfera mult mai restrânsă a „opiniei publice”, formată din persoane cu oarecare fond de cultură şi manifestând mai mult sau mai puţin interes pentru treburile publice”.

„Transilvania plus Bucovina păreau a fi o răsplată suficient de convingătoare pentru a uita cu totul cealaltă provincie românească, Basarabia, de care nici nu putea fi vorba în condiţiile alianţei cu Antanta, adică şi cu Rusia. ….aşadar intrarea în acţiune la 1916 nu avea cum să urmărească deplinul ideal naţional, ci un ideal naţional trunchiat, cu Transilvania şi Bucovina , dar fără Barasabia”.

Istoricul Ottmar Traşcă consideră că „Boia vine în istorie cu reinterpretări a unor fapte istorice controversate, şi asta e un câştig. Are o serie de volume bune, mai ales „Mit şi conştiinţă în istoriografie română”, care mi-a plăcut mult. Şi eu consider că România nu era pregătită să intre în primul război mondial. Încă nu am citit noua carte a lui Boia, pot să spun o opinie după ce o citesc”, a comentat doctorul în istorie Ottmar Traşcă.

Istoricul Ion Novăcescu este de altă părere: „Domnul Boia face un efort jalnic de a pune în discuţie, de a destructura ceea ce Brătianu a făcut. Faptul istoric a fost. Vine Boia acum, la patru ani inainte de a sărbători centenarul unităţii naţionale, şi pune în discuţie ce a făcut Brătianu. Acesta a făcut România Mare! Să vii să spui acum că Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia nu a fost legitimă, când s-a făcut în cel mai democratic mod cu putinţă, vot legiferat tot de Brătianu prin decret-lege, e complet exagerat. E hilar să judece ce alţii s-au făcut. S-a făcut unitatea românescă, asta e un fapt istoric de netăgăduit”.

Doctorul în istorie Ionuţ Ţene susţine, într-un editorial din napocanews.ro, că “pentru Boia marii istorici români de la Haşdeu, Pârvan, Iorga, la Giurescu, Panaitescu sau G. Brătianu au fost tributari naţionalismului şi autohtonismului ortodox, iar Biserica Ortodoxă Română (BOR) a profitat de comunism ca să lovească în greco-catolicism, ca ferment al occidentalizării României… pe Lucian Boia îl putem încadra mai corect într-un curent cultural de literaturizare a istoriei, nicidecum într-o ierarhie a istoricilor români contemporani”.

La lansarea volumului de la librăria Humanitas Cişmigiu, din Bucureşti, Lucian Boia a fost contrat de un naţionalist român care a afişat un banner pe care se putea citi sloganul „Credeţi-mă, sunt profesor de istorie”, scris sub o imagine cu Pinocchio.

Vedeti: Fiesta antiromaneasca a lui Lucian Boia si Gabriel Liicheanu, dejucata la Humanitas-Cismigiu printr-un protest al bunului simt. Boia: “Romania si romanii nu au nici un drept istoric asupra Transilvaniei”. Mihai Tociu vs Sorin Lavric. FOTO/INFO/VIDEO UPDATE 

Cititi si: Academicianul Ioan Aurel Pop despre falsificatorul Humanitas Lucian Boia: „Istoricul nu are voie sa minta deliberat“. CITITI AICI “Istoria, Adevarul si Miturile” »

Fiesta antiromaneasca a lui Lucian Boia si Gabriel Liicheanu, dejucata la Humanitas-Cismigiu printr-un protest al bunului simt. Boia: “Romania si romanii nu au nici un drept istoric asupra Transilvaniei”. Mihai Tociu vs Sorin Lavric. FOTO/INFO/VIDEO UPDATE

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest


Profesorul de sub-istorie Lucian Boia contrat la Humanitas de Mihai Tociu 24 04 2014 via Roncea Ro

“Uneori nu e nevoie decat de o mica gluma ca sa darami o mare trufie” – Luc de Clapiers, Marquis of Vauvenargues

Ieri, 24 aprilie, la Librăria Humanitas Cişmigiu s-a lansat noul volum al lui Lucian Boia „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări“, (de la ora 19.00). La eveniment, alături de autor, a vorbit şi Gabriel Liiceanu, ne anunta sub forma de reclama, revista lui Ion Cristoiu (?), Historia.

Mihai Tociu, cunoscut cititorilor Roncea.Ro si prin succesul repurtat impreuna cu alti trei “teroristi-vizuali” la Arcul de Triumf, unde a fost repusa Budapesta la locul ei, ca victorie a Armatei Romane, dupa ce fusese obliterata de partenerii de guvernare ai FSN (PSD si PDL), recte UDMR, a inregistrat ieri, la Libraria Humanitas – Cismigiu, o noua victorie a bunului simt romanesc.

Iata scurta sa relatare, ilustrata edificator cu fotografiile de mai jos: “Eşec neaşteptat la lansarea ultimei cărţi de pseudo-istorie a lui Lucian Boia. Bucureştiul a dovedit încă o dată că este Capitala românilor şi a dat tonul la acţiunile de opoziţie faţă de manipularea istoriei de către agenţii de influenţă maghiari. Un grup de patrioţi a reuşit în 24 aprilie 2014 să strice fiesta antiromânească organizată de Gabriel Liiceanu. Deci, se poate!”. Felicitari!

Romania, respectiv “Romanii nu au nici un drept istoric asupra Transilvaniei” este doar una din afirmatiile lui Lucian Boia din ultima sa hartie igienica imprimata sub forma de carte la Humanitas si raspandita in masa prin revista Historia, unde Ion Cristoiu a ajuns coleg cu marii si micii falsificatori ai istoriei nationale Adrian Cioroianu, Ovidiu Pecican, Zoe Petre, despre care maestrul Ion Cristoiu scria ca este ”o doamnă căreia i-ar spune fă”, si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Vladimir Ilici Tismaneanu, “baiatul care-i cara geanta” lui Ion Cristoiu si, totodata, despre care maestrul afirma ca s-a scremut sase luni sa scoata o margica “anticomunista” de 100.000 de euro. Haios, “n-asa”?

Evident, la lansarea cu pricina ce ne puteam astepta de la Gabrigel Liicheanu decat la incrancenare si totalitarism cu fata semi-umana? Cum se numesc oamenii lipsiti de umor?

Iata si filmul evenimentului:

Lucian Boia si Gabrigel Liigheanu spunand tampenii la Humanitas Cismigiu - 24.04.20014 - Tociu via Roncea Ro

Liicheaua Liiceanu si Lucian Boia elucubrand despre Ungaria - 24.04.2014 - Tociu via Roncea Ro

Lucian Boia in oglinda cu Lucian Buratino - Tociu via Roncea Ro

Liiceanu Liigheanu Liicheanu si Lucian Boia contra libertatii de exprimare la Humanitas 24.04.2014 - Tociu via Roncea RoLucian Boia Boul lui Liicheanu de Mihai Tociu via Roncea Ro

Handicapatul de Lucian Boia sustine existenta statului Ungaria in 1916 - Tociu via Roncea RoCum Sorin Lavric, editorul preferat al lui Lucian Boia, a lipsit nemotivat de la eveniment, redam mai jos, cu “proba video”, o caracterizare facuta “istoricului” cu nume de paprica de la o alta lansare, care contine si o remarca laudativa fata de o ironie la adresa lui Nichifor CRainic: “Ii dau dreptate domnului Liiceanu: domnul Boia este mai mult decat un istoric. Este un om care gandeste trecutul pe care il rescrie. Este un ganditor al istoriei!”. Cu “g” mare? Adica G de la Gaozar (copyright Traian Basescu)? Dar sa lasam biata larva a lui Liicheanu sa-si incheie apoteotic discursul pupincurist: “Lucian Boia se ridica deasupra pragului de istoric obisnuit. Nu e singurul care are aceasta indrazneala, acest curaj, dar este unul dintre ei si pesemne cel mai inteligent”. Alte mostre scabroase similare, pe YouTube, cu kilogramul.

Comparativ, reputatul jurnalist Corneliu Vlad afirma despre “Romania altfel” a lui Boia: “E lucru de mirare în această carte cum fiecare propoziţie şi frântură de fraza musteşte de maliţie, dispreţ, greaţă sau venin. Parcă o muscă sâcâitoare s-ar aşeza taman pe rândul pe care-l citeşti şi tot dai din mână până faci tic. Drept care, gata. Nu exegeză, nici măcar zeamă lungă de pamflet, pentru Lucian Boia, “De ce este Romania altfel?”, Humanitas, 2012. O întristată adunare, însă, parcă tot i s-ar fi cuvenit. Şi a fost. Iat-o consem­nată într-un dosar de gazetă, după cum citim:“ Dilema veche de săptămâna aceasta se întreabă: Este România altfel?. Dosarul conţine intervenţiile partici­panţilor la dezbaterea pe marginea cărţii De ce este România altfel? de Lucian Boia, organizată pe 20 februarie de către Colegiul „Noua Europă“, Editura Humanitas şi Clubul Dilema veche“. De ce este România altfel? Prostimea ar zice că şi pentru a se mira cei de-alde dânşii, de mai sus.”

Cititi si: De ce nu este România altfel. Adevărurile lui Lucian Boia

Lucian Boia – istoric conformist şi popularizator de literatură istorică

Cazul Lucian Boia. Demitizarea demitizatorului

Academicianul Ioan Aurel Pop despre falsificatorul Humanitas Lucian Boia: „Istoricul nu are voie sa minta deliberat“. CITITI AICI “Istoria, Adevarul si Miturile” »

Lucian Boia Mincinosul Humanitas Propagandist Activist PCR la Facultatea de IstorieAdevarul despre anticomunistul Lucian Boia de Ioan Scurtu - Istoria Romanilor de  la Carol I la Ceausescu via Roncea Ro

Crezul academicianului Ioan Aurel Pop, un rector pentru Universitatea Babeș-Bolyai!

Dă mai departeShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

Tinerilor colegi studenţi:

1 din 5 locuitori ai Clujului este student la Universitatea Babeș-Bolyai, nu mai puţin de 33% din populaţia urbei fiind formată din studenţii celor şase universităţi de stat din Cluj. Născută din şi pentru un oraş dezvoltat – înainte de toate – prin şi pentru studenţi, Universitatea Babeş-Bolyai face parte din elita universităţilor de cercetare avansată şi de educaţie. Studenţii, mai ales masteranzii şi doctoranzii, au jucat un rol esenţial în această clasare şi vor avea o importanţă semnificativă în ascensiunea UBB-ului. Aceştia, de la licenţă la masterat, merită un mediu şi structuri care să le asigure deopotrivă atingerea idealurilor profesionale şi o viaţă studenţească frumoasă. Pentru aceasta, îmi propun următoarele obiective pe care le voi urmări ca rector al UBB-ului.

1. Dezvoltarea infrastructurii destinate studenţilor
Avem 13 cămine, al 14-lea fiind în curs de finalizare. Alocarea locurilor (de la primele cazări la recazări) trebuie să fie transparentă şi verificabilă online. Se vor căuta şi găsi soluţii pentru cazarea tuturor studenţilor care depind de un loc în cămin pentru continuarea studiilor, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru cadrele didactice şi tinerii cercetători care sunt şi vor veni la UBB (dincolo de noi construcţii, spaţiile din parcul Iuliu Haţieganu le vor sta la dispoziţie, nemairămânând apanajul unei clientele servile). Criteriile de cazare şi alocare a locurilor în cămine nu vor mai fi produsul meritelor şi “bogăţiilor” extra-studenţeşti.

2. Creşterea mobilităţilor studenţilor
La ora actuală, cel mult 5% din studenţii UBB pot beneficia anual de burse în străinătate. Prin dezvoltarea de parteneriate internaţionale noi şi prin acţiuni de fundraising pentru burse alternative şi suplimentare, voi sprijini schimbarea acestei nefericite situaţii, astfel încât cel care îşi doreşte să studieze un semestru la o altă universitate să o şi poată face mult mai uşor decât până acum.

3. Informatizarea şi accesul la resurele educaţionale
Începând cu 2009, UBB a investit 6.410.081,90 lei într-un portal care nu funcţionează la parametrii doriţi. Studenţii trebuie să aibă un acces viabil la un sistem funcţional de informaţii academice. Abonamentele la bazele de date trebuiesc multiplicate prin efortul conjugat al UBB şi BCU, accesul la reviste şi cărţi recente de circulaţie internaţională, fiind imperios necesar pentru lucrări de licenţă, masterat ori doctorat de calitate. De asemenea, trecerea la raftul liber este de importanţă prioritară pentru orice student, indiferent de la facultatea care provine ori de biblioteca în care studiază. Atât pentru domeniile de studiu cu accent pe aspectele teoretice, cât şi pentru cele de dominantă practică, vor fi făcute investiţii materiale majore şi judicioase în infrastructura educaţională care să înlesnească tranzitia de pe băncile universităţii la locul de muncă.

4. Resurse financiare
În ultimii ani, universitatea a acordat studenţilor diferite sume de bani pentru proiecte de natură sportivă, culturală ori educativă. Sumele acordate trebuiesc sporite şi alocate în mod transparent pe baza unor competiţii reale de proiecte. Se va încuraja şi sprijini depunerea de proiecte naţionale şi internaţionale de studenţii dornici de cunoaştere. Ca la toate nivelele de activitate universitară, va fi susţinută şi implementată reducerea încărcării birocratice şi a obstrucţiilor structurale din calea accesului la finanţare.

5. Studenţii şi rectorul
Mandatul meu de rector va promova un nou tip de relaţie cu studenţii, bazată pe comunicare şi transparenţă în luarea deciziilor. Studenţii nu sunt o comunitate amorfă şi uniformă, ci o sumă de comunităţi şi individualităţi definite de vocaţii şi speranţe. Fiecare facultate are nevoi şi probleme specifice, inclusiv din punct de vedere studenţesc. Comunicarea dintre rectorat şi studenţi trebuie sa fie directă, personalizată şi nu mediată şi delegată arbitar. Mă voi întâlni periodic, atât la nivel de facultate, cât şi de universitate, cu studenţii, cu reprezentanţii aleşi ai acestora şi ai asociaţiilor studenţeşti care promovează adevărata Alma Mater Napocensis. Voi căuta să creez şi să încurajez cât mai multe ocazii de socializare între studenţi şi cadre didactice, în sensul unei adevărate comunităţi ce suntem. În această Cetate nu va fi loc pentru frică şi abuz. Nu tolerez şi nu voi tolera nicio acţiune de intimidare şi forţare a studenţilor indiferent de justificările dorite şi căutate de unii sau alţii. Voi acorda o atenţie sporită studenţilor doctoranzi, al căror statut, doar parţial definit legislativ şi reglementat intern, împreună cu birocratizarea excesivă, le îngreunează atingerea scopurilor esenţiale, de studiu şi cercetare.

Aparţin unei generaţii care a văzut foamea şi frica transformându-se în speranţă şi apoi căzând în terorare şi dispreţ. Istoria s-a repetat în oarece măsură în ultimele decenii. Îmi doresc lucruri simple. Vreau o universitate în care studenţii să reacţioneze la abuzuri aşa cum au răspuns, în alte vremuri, cei încolţiţi de o armată de securişti în noaptea de Paşti a anului 1968 (iar profesorii lor i-au apărat, nu vândut pentru funcţii ori burse). Vreau o universitate în care profesorii şi studenţii să intre cu plăcere şi cei ce o absolvesc să spună cu mândrie “am terminat la UBB”, alumni-i fiind o componentă esenţială a ideii universitare care trebuie amplificată. Nu-mi doresc o universitate “profitabilă”, “antreprenorială” ori “istorisitoare”. Îmi doresc o universitate umană şi funcţională.

Ioan Aurel Pop

Ziaristi Online

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova