Posts Tagged ‘Ioan Lacatusu’

O alta comemorare uitata la “nivel inalt”: Masacrul lui Wass Albert de la Muresenii de Campie. Interviu cu un roman care urma sa fie ucis de unguri: profesorul Ovidiu Bojor, nepotul preotului macelarit cu toata familia sa de grofii maghiari

“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.”  – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie

„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.

Aici era preot român, Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri. Îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comandamentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.

Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului. Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhász Sarolta.

Toate victimele, în număr de 11, sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului. (…) Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)

Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război; (…) având în vedere că luaţi în parte, fiecare din aceşti acuzaţi conform participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează: (…)

Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)”

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ, Şedinţa publică din 13 martie 1946.

Dosar nr. 1/1946, Hotărârea nr. 1.

Sentinţa Tribunalului Poporului Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război si reconfirmata de Curtea de Apel Cluj, Sectia Penala, in Sedinta Publica din 10 martie 2008, prin Sentinta Penala 35/2008

Pledoarie pentru neuitare

Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj,  a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.

Integral la Ziaristi Online

Nu Statutului Minoritatilor! Romanii din Harghita si Covasna cu jalba-n bat la PDL. VIDEO

Grup de Acţiune pentru Demnitatea Naţională infiintat azi sub patronajul IPS Ioan Selejean Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei şi Preşedintele de Onoare al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Asociatia Civic Media si-a anuntat aderarea la Grup. Doamne, ajuta!

Sub înaltul patronaj al IPS Ioan Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei şi Preşedintele de Onoare al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş,  în data de 2 aprilie 2011, la Miercurea-Ciuc a avut loc şedinţa Consiliului Director al FCRCHM, la care au fost invitaţi şi parlamentari din tot spectrul politic românesc.

Cu această ocazie s-a exprimat îngrijorarea faţă de efectele unor acţiuni organizate cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni, precum  şi consecinţele pe care le-ar avea adoptarea unor proiecte de legi în forma propusă de UDMR, în principal Proiectul legii statutului minorităţilor naţionale şi cel al regionalizării României.

Totodată, s-a manifestat neliniştea faţă de escaladarea unor acţiuni care aduc atingere comunităţilor româneşti din zonă, identităţii naţionale şi implicit statului român.

La întrunire s-a hotărât constituirea unui Grup de Acţiune pentru Demnitatea Naţională, la care sunt chemaţi să adere oameni politici, parlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile, care să militeze pentru stoparea degradării identităţii naţionale şi pentru realizarea unui echilibru în spaţiul public.

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

Asociatia Civic Media si-a anuntat azi aderarea la Grupul de Acţiune pentru Demnitatea Naţională. Organizatiile societatii civile care doresc sa se implice concret in actiunile Grupului se pot adresa Forumului Civic al Românilor.

Harghita: Apel pentru apărarea demnităţii naţionale al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

Adunarea generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a făcut, sâmbătă, la Miercurea Ciuc, un apel pentru apărarea demnităţii naţionale şi a solicitat crearea unui curent în Parlamentul României care să împiedice votarea unor legi care duc la pierderea autorităţii statale, transmite Agerpres.
Adunarea generală a forumului, la care au luat parte şi parlamentari, s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Arhiepiscopului Covasnei şi Harghitei, Ioan, preşedinte de onoare al FCRCHM.
Arhiepiscopul Ioan a făcut apel către parlamentari şi societatea civilă pentru iniţierea unei acţiuni care să apere demnitatea naţională şi echilibrul naţional. Toţi cei prezenţi au fost de acord că apelul trebuie îndreptat şi către reprezentanţii UDMR, în condiţiile în care drepturile acordate de România minorităţilor respectă cele mai înalte standarde europene.
‘Astăzi am considerat de bine ca, în cadrul Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, să iniţiem o acţiune pentru apărarea demnităţii naţionale şi a unui echilibru naţional. Pentru că, în ultima vreme, în această parte de ţară s-au desfăşurat unele acţiuni care au adus o anumită atingere atât poporului român, cât şi demnităţii naţionale’, a afirmat înaltul ierarh.
În cadrul adunării s-a decis constituirea unui grup de acţiune pentru demnitatea naţională, la care sunt chemaţi să adere oameni politici, parlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile, care să militeze pentru stoparea degradării identităţii naţionale şi pentru realizarea unui echilibru în spaţiul public.
Cu această ocazie s-a exprimat îngrijorarea faţă de efectele unor acţiuni organizate cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni, dar şi faţă de consecinţele pe care le-ar avea adoptarea unor proiecte de legi în forma propusă de UDMR, precum proiectul legii statutului minorităţilor naţionale.
Preşedintele executiv al FCRHCM, Ioan Lăcătuşu, a susţinut că proiectele de legi ale statutului minorităţilor naţionale şi regionalizării, după adoptarea Legii Educaţiei, ar duce de facto la instituirea autonomiei pe criterii etnice.
‘Drepturile colective, principiul teritorialităţii, crearea unor organisme paralele cu cele ale statului nu fac parte din practica şi legislaţia europeană şi a adopta asemenea lucruri reprezintă greşeli de neiertat, cu consecinţe incalculabile pe termen lung care trec peste interesele partidelor. (…) Normalitate înseamnă convieţuire multietnică şi pluriconfesională şi nu enclavă etnică în inima României. Dacă inima României este bolnavă va fi bolnavă şi România’, a declarat Lăcătuşu citat de Agerpres

Kosovo-ul romanesc

Despre autonomie la Universitatea Bucuresti

Centrul European de Studii Covasna – Harghita, in parteneriat cu Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni a lansat astazi, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti, lucrarea “Un fals ‘referendum’ pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, semnata de dr. Ioan Lacatusu si av. Ioan Solomon. Cartea, aparuta la Editura Eurocarpatica, Sfantu Gheorghe, a fost prezentata de prof. univ. dr. Ilie Badescu, conf. dr. Radu Baltasiu si dr. Maria Cobianu-Bacanu. Dezbaterea a fost continuata de studentii si profesorii prezenti. Din sumar: Un referndum “fals”, anticonstitutional si fara obiect; O autonomie anacronica deja existenta; Necesitatea unei discriminari pozitive pentru romanii numeric minoritari in zona; Argumente impotriva separatismului pe criterii etnice a judetelor Covasna, Harghita si Mures; Concluzii, Bibliografie, Anexe.
O lucrare de referinta pentru orice factor de decizie, inclusiv strain, interesat de stabilitatea statului national unitar roman.
In imagine: site-ul oficial al Consiliului Judetean Covasna http://www.covasna.net/ (http://www.kovaszna.net/) cu urarea „Bine ati venit in regiunea Trei Scaune” facuta de cei doi tineri imbracati in costume populare maghiare, iar pe fundal fiind prezentat monumentul maghiarilor de pretutindeni. Versiunea in limba engleza titreaza: Welcome in Haromszec! – Info semnalata de Asociatia “Noi Romanii”.
Tot despre Kosovo, editu din ZIUA de azi:
Vartejul Kosovo absoarbe Romania
Victor RONCEA
— Salvatorul flotei aeriene civile sarbe in perioada bombardamentelor NATO din Iugoslavia, Traian Basescu, a mai facut o incercare de sprijinire a Serbiei inainte ca vecina noastra sa ramana fara Kosovo. Pe Axa Bucuresti-Belgrad-Bruxelles, Basescu s-a intalnit cu presedintele Boris Tadici care a tinut sa remarce ca si in romana si in sarba cuvintele “prieten” si “lupta” sunt la fel. Din nefericire este insuficient pentru a salva Kosovo si Romania.

Vulcanul Kosovo va erupe in cateva zile. Insa, nici NATO si nici UE nu par constiente suficient de ce va genera independenta pe care vor sa o proclame fostii teroristi albanezi din UCK, actualmente onorabili politicieni in Kosovo. Altfel ar face mai mult. Romania, de exemplu, ar putea sa solicite statelor UE cu o pozitie similara privind integritatea Serbiei – Spania, Cipru, Grecia, Slovacia – sa-si exprime impreuna dreptul de veto, in cadrul Consiliului sau al Parlamentului European, fata de trimiterea de noi trupe, in pofida Rezolutiei ONU 1244.
Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti a organizat o conferinta dupa vizita presedintelui Traian Basescu la Belgrad si dupa ce Hashim Thaci, fostul lider UCK, azi premier la Pristina, a anuntat ca va proclama independenta Kosovo indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale de la Belgrad. Concluzia dezbaterii a fost ca Serbia se afla azi in aceeasi situatie dramatica in care se afla Romania, in ’39-’40, in fata Pactului Hitler-Stalin si a Dictatului de la Viena. Recunoasterea unilaterala a independentei Kosovo va duce automat la disparitia regulilor si vietii diplomatice internationale, stabilite de Organizatia Natiunilor Unite, si la declansarea “principiului dominoului”, un proces care va merge pana la distrugerea statelor nationale, a opinat in cadrul discutiilor jurnalistul sarb Milan Petrovici.
Europa natiunilor este inlocuita prin forta de o Europa a regiunilor, in care aspectul economic este mai important decat suveranitatea statala. Parca nu intamplator, radicalii maghiari au reusit chiar in aceste zile infiintarea Partidului Civic Maghiar, in ciuda faptului ca prin insusi statutul sau – in care anunta ca militeaza pentru autonomie teritoriala – incalca Legea fundamentala a tarii, Constitutia. Cu putin timp in urma, Parlamentul ungar declara ca va urmari cu cea mai mare atentie evolutia situatiei din Kosovo pentru a putea folosi acest precedent in favoarea maghiarilor din jurul granitelor. Daca independenta Kosovo este generata si admisa de puteri occidentale pe criteriu etnic, de ce nu s-ar aplica acelasi principiu si in Harghita si Covasna sau in Voivodina, alta provincie sarba care ameninta cu separarea, dupa cum par sa incite si unele cercuri diplomatice si de media din Romania, punand cel putin intr-o pozitie nepotrivita Administratia Prezidentiala si Ministerul Afacerilor Externe.
In aceste conditii, ale unei tradari europene, nu este de mirare ca Serbia isi indreapta ultimele sperante spre Rusia lui Putin. Rusie care, e bine sa amintim, le-a inselat la randul ei asteptarile de protectie ale sarbilor, inclusiv la momentul capitularii din fata NATO, cand “alianta votca-cola” a functionat pe canale subterane, abandonandu-l intr-un final pe fostul agent Slobodan Milosevici, decedat ulterior ca un sobolan in temnitele de la Haga. Daca NATO si SUA si-au inchipuit insa ca pozitionarea in Kosovo va intari flancul sudic european, iata ca noile evolutii nu fac decat sa readuca Rusia in Balcani, de data aceasta intr-o postura mult mai amenintatoare, periclitand inclusiv planurile americane de aparare, ambitiosul scut anti-racheta. Dupa ce Vladimir Putin si Gazprom si-au asigurat traseul gazoductului rusesc via Bulgaria-Serbia-Ungaria si mai departe si dupa ce viitorul presedinte rus, Dmitri Medvedev a cumparat, la propriu, jumatate din Muntenegru, Moscova si-a anuntat intentia de a construi baze militare in spatele “liniilor inamice”, inclusiv in Republica Srpska, multiplicand Transnistria in inima Europei. Acesta este de altfel raspunsul Rusiei la planul american “End Game” – “Sfarsitul Jocului”, de incercuire a Rusiei. Pozitionarea de rachete rusesti pe teritoriu sarb va reduce la zero apararea SUA si NATO, indiferent de cate scuturi ne-am pune pe cap. Practic, ca sa-l citez pe Vladimir Alexe, Check Point Charlie se va muta la granita cu Romania.
Europa politica nu pare afectata de starnirea acestei “spirale a urii”. Romania nu trebuie sa se lase antrenata in acest vartej si sa isi foloseasca, cat mai e timp si cat mai raspicat, dreptul de a spune “NU”!

***
Si o Anexa folositoare:
Vecernje Novosti
In timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei
Un ministru roman a salvat flota aeriana civila a Iugoslaviei
Zilele trecute, revista belgradeana “Vecernje Novosti” a publicat un amplu articol despre felul cum au fost puse la adapost in Romania, la Bucuresti, avioanele de linie iugoslave. Intre altele, autorul articolului, Dragan Vujicici, relateaza cu lux de amanunte ca in afacere a jucat un rol central si un ministru roman al carui nume il trece sub tacere la cererea acestuia. De asemenea, totul s-a petrecut fara stirea lui Slobodan Milosevici. In fine, nu e deloc exclus ca operatiunea sa se fi desfasurat cu acceptul tacit al SUA.
“Vecernje Novosti” scrie, intre altele, ca, la Belgrad, putini au auzit despre Donald Banker, probabil cel mai cunoscut profesor de drept aeronautic de la Universitatea Concordia/McGill din Canada. Despre Goran Crljen, pilot, directorul de azi al flotei liniilor aeriene iugoslave (JAT), au auzit mai multi, el este cunoscut pe toate aeroporturile lumii, iar “elita aeronautica” locala il invidiaza putin, pentru ca timp de opt ani (1987-1995) a efectuat zboruri pentru “Emirat Airlines”, fiind pilotul personal al seicului Ahmed bin Rashid Maktuma din Emiratele Arabe Unite, unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Al treilea personaj este un ministru roman al carui nume nu-l vom pomeni, deoarece aceasta a fost dorinta sa. Toti trei sunt eroii salvarii flotilei de avioane JAT in timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei din 1999, despre care se stia prea putin pana acum.
“Povestea a inceput, de fapt, in prima zi de bombardamente: in noaptea de 24 spre 25 martie 1999, cand pe pista aeroportului civil Surcin (de langa Belgrad) a aterizat locotenent-colonelul Bata Kulacin cu un MIG 29 ciuruit. Nu a putut sa aterizeze pe aeroportul militar Batainita (de langa Belgrad), si a venit la Surcin” – isi incepe istorisirea Goran Crljen. “Fireste, nimanui nu i-a dat prin cap sa ceara ca MIG-ul sa fie indepartat de pe pista. Lucratorii de la JAT au acoperit avionul militar cu aripile avioanelor civile, si acel MIG VJ nr. 18-110 a supravietuit celor doua bombardamente asupra hangarului Ministerului iugoslav de Interne, declansate la inceputul lunii aprilie.
Misteriosul e-mail din Bucuresti
A urmat briefingul NATO, de la Bruxelles, din 19 aprilie 1999, in cadrul caruia Jamie Shea (purtatorul de cuvant al Aliantei – n.n.) a aratat o inregistrare prin satelit in care se vedea clar ca lumina zilei o aripa a MIG-ului. NATO a tras atunci concluzia ca aeroportul civil Surcin este “o tinta militara legitima”, deoarece ascunde un avion de lupta, iar lovirea acestui obiectiv devenea o chestiune de zile sau chiar ore. “Daca acum ne lovesc aeroportul, nu vom mai avea niciodata nici o companie aeriana, nici avioane”, i-am spus raposatului director al JAT, Zika Petrovici (ucis la 26 aprilie 2000, intr-un atentat, chiar in fata vilei sale). “Si ce ne facem?”, mi-a raspuns el, tot printr-o intrebare. JAT a transmis o circulara tuturor tarilor din jur, cu rugamintea de a accepta transferul flotilei pe aeroporturile acestora. Nici una nu ne-a dat un raspuns. Apoi Ministerul de Externe al Serbiei a fost cel care a transmis o circulara tarilor vecine cu aceeasi rugaminte, dupa care ne-a anuntat: “Nimeni nu vrea sa discute cu noi”. Pe Don Banker, un profesor renumit din Canada, l-am cunoscut la Abu Dhabi, unde a lucrat pe un post de consilier, si asa am devenit prieteni. In a treia zi de la declansarea bombardamentelor, pe 27 martie, i-am telefonat si l-am intrebat daca zicala potrivit careia pilotii din toate statele trebuie sa fie frati si sa se ajute este valabila si in Balcani. De fapt, profesorul Banker mi-a povestit odata ca l-a ajutat pe un ministru roman, facilitandu-i fiului acestuia studiul limbilor straine la o universitate din Canada. De aceea l-am intrebat fara ocolisuri daca acel roman ii poate intoarce serviciul facandu-ne noua un serviciu. Doua ore dupa aceea discutie din 27 martie ne-a parvenit un e-mail, trimis conspirativ de la Bucuresti, prin care eram anuntati ca putem conta pe aeroportul lor. Acel e-mail, de-acum vechi de 20 de zile, reprezenta toata speranta noastra de a salva avioanele. Deci un e-mail conspirativ si solidaritatea soimarilor erau singurele lucruri pe care putea conta JAT in aprilie 1999, iar despre toate acestea stiau numai profesorul canadian si ministrul roman. Despre acest plan nu stia nimic nici Slobodan Milosevici, nici altcineva de la putere care nu avea legatura cu aeronautica.
Directorul JAT, Zika Petrovici, a aprobat aceasta incercare disperata de a salva avioanele civile, iar generalul Branislav Petrovici, comandantul Apararii Antiaeriene, a promis ca va aranja ca “ai nostri” sa nu traga asupra avioanelor. Urma sa zburam pe 28 aprilie, dar, inainte de decolare, ne-a venit avertismentul de la generalul Petrovici ca nu toate unitatile au fost avertizate despre traseu”. “Am convenit atunci sa amanam totul pentru 29 aprilie, la ora 14. Eu am zburat primul, cu un Boeing 727. In spatele meu s-a aflat un DC 10, apoi un alt 727, si asa mai departe. In acea zi a decolat jumatate din flota si in sapte minute a patruns in spatiul aerian romanesc. Nimeni nu a tras asupra noastra. Cand am aterizat la Bucuresti, in spatele nostru pornisera americanii cu elicopterele Apache. Nu intelegeau ce se intampla. A doua zi, la aceeasi ora, a decolat restul flotei, care, in 7 minute, a intrat in spatiul aerian al Romaniei. Astfel, 17 avioane ale JAT au ajuns la Bucuresti, spre mirarea intregului establishment politic romanesc. Dupa ce au salvat avioanele, “soimarii” de la JAT s-au intors pe aeroportul Surcin. Pana la sfarsitul bombardamentelor au ascuns si protejat cu succes MIG-ul 29 lovit in primele zile”. Milosevici n-a stiut nimic “Seful de atunci al statului iugoslav, Slobodan Milosevici, nu a stiut ce facem noi cu flotila, iar ziua aceea de 29 aprilie l-a speriat de-a dreptul, se pare. Mi s-a spus ca atunci cand au pornit motoarele avioanelor noastre pe Surcin a facut o criza. L-a intrebat pe generalul Spasoje Smiljanici cine ataca. Nici acest general nu avea habar ca noi ne luam zborul spre Romania, si l-a aratat cu degetul pe generalul Petrovici. Raposatul nostru director, Zika Petrovici, nu ne-a povestit niciodata prin ce a trecut atunci”.
“Pe politicianul roman – specialist in domeniul aeronauticii – care ne-a asigurat logistica pentru aterizarea la Bucuresti l-am cunoscut dupa bombardamente. El nu ne-a asteptat pe aeroport, in 1999, din motive personale. Mai tarziu, la Belgrad, mi-a spus ca personal a fost “miscat” de doua lucruri: de faptul ca a fost rugat sa intervina de catre Don Banker si de faptul ca fiul sau (acum avocat in Romania) i-a spus: “Tata, daca poti, te rog ajuta-i pe sarbi”. Restul a facut pe raspunderea sa. Propunerea de a fugi in Romania a venit din partea mea. Raspunderea a fost tot a mea, deoarece “legatura” mea ne astepta la Bucuresti. Nu am mai avut niciodata o zi grea precum cea din 28 aprilie 1999, cand nu am putut decola. Am venit acasa dupa geanta de voiaj si am vazut ca sotia mea s-a imbolnavit de gripa. Cand am iesit pe usa, cu geanta in mana, am vazut cum lesina in timp ce il lua in brate pe fiul nostru de un an. Eu am pornit spre aeroport, iar ea spre spital, copilul ramanand cu o cumnata. Pe pista incepusera sa soseasca si ceilalti colegi. Cei mai experimentati. Aveau figuri serioase, de inmormantare. Toti fusesera anuntati despre ce se intampla cu doar o ora mai devreme. Totul trebuia sa ramana in cel mai mare secret. Venisera ca pentru un zbor obisnuit. Cand am aterizat cu totii cu bine la Bucuresti, am inteles ca aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”
***
Cititi ce-a facut Basescu la Bruxelles in relatarea:
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova