Posts Tagged ‘iulia nueleanu’

STUDIU. Pe cine supara dezvaluirile lui Larry Watts. Filiera KGB din Romania, de la Dej si Gogu la Pacepa si Basescu. Prof. Theodor Codreanu: “Din păcate, pentru România, Moscova a ştiut mereu să-şi cumpere agenţi la vârf, gata să trădeze interesele ţării”. Facatura de la B1Tv

Fantoma-comunismului-Tismaneanu-Pacepa-KGBZiaristi Online:

Pe cine supara dezvaluirile lui Larry Watts. Filiera KGB din Romania, de la Dej si Gogu la Pacepa si Basescu. Theodor Codreanu: “Din păcate, pentru România, Moscova a ştiut mereu să-şi cumpere agenţi la vârf, gata să trădeze interesele ţării”

Ion Mihai Pacepa si stapana sa Elena Ceausescu

Pacepa însuşi a fost un apropiat al Elenei Ceauşescu, în jurul căreia s-au adunat şi culturnicii internaţionalişti în frunte cu Gogu Rădulescu, Z. Ornea et comp. Dupa cum zicea si Ceausescu la Proces: „Dar asta înseamnă nimicirea României!”

Florian Bichir in EvZ: Pacepa, un bisnitar cu grade al carui tata era urmarit de Politia legionara pentru ca asculta Vocea Americii inca de dinainte de a se infiinta

Politia legionara

Pacepa intra totusi in legenda. Putini oameni se pot mindri ca au lucrat, pe state de plata, pentru Securitatea romana, KGB si CIA, citeodata pentru toate concomitent.

“Trădarea” lui Pacepa a fost regizată de sovietici. Larry L. Watts si dezvaluirile despre agenti KGB, analizate de la Satu Mare

Larry Watts Pacepa KGB GRU Bursa Roncea

În răspăr cu opiniile îndeobşte împărtăşite în rîndurile istoricilor români în ceea ce-l priveşte pe fostul adjunct DIE, istoricul american dinamitează imaginea acestuia, susţinînd că ‘’trădarea’’ lui Pacepa ar fi fost în realitate regizată de sovietici cu scopul de a dezinforma serviciile secrete americane în privinţa regimului de la Bucureşti şi a induce o stare de reticenţă a americanilor faţă de statul român.

Mircea Canţăr: Ion Mihai Pacepa şi delirul unui senil!

Ion-Mihai-Pacepa-si-stapana-sa-Elena-Ceausescu

Ion Mihai Pacepa, dacă era vocea lui, fiidcă oricum înfăţişarea era „protejată”, a oferit duminică seara un interviu la B1 TV, la împlinirea a 35 de ani de la defectarea sa din funcţia de şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din cadrul Securităţii Statului şi, în plus, din cea de consilier pentru securitate şi dezvoltare tehnologică al preşedintelui României.

Facatura “interviului” cu Pacepa de la B1 TV: Agentul KGB vorbeste la prezent de doua condamanari la moarte casate inca de acum 14 ani si isi contrazice avocatul privind pensia de la SIE. VIDEO

Pacepa Ro la B1 TV Interviu with a Vampire

La 35 de ani de la “defectarea” pionului KGB, brigada de pionieri care incerca sa resusicite “live” tehnica ruseasca a maskirovkai impreuna cu mumia lui Pacepa, a produs un “interviu” care copiaza mai curand metoda lui Potemkin, plasandu-l pe Pacepa in geamul de la B1 pentru a-i incasa Tismaneanu pensia.

Cititi si:

I.M. Pacepa & James Woosley sau cand prostia bate fudulia si CIA are o problema de senilitate: “I spent 27 years of my life working for the KGB; KGB general Aleksandr Sakharovsky was my former de facto boss.” FRONTPAGE si Larry Watts despre agentul sovietic “Podeanu” aka “Sobolanul”

I.M. Pacepa & James Woosley sau cand prostia bate fudulia si CIA are o problema de senilitate: “I spent 27 years of my life working for the KGB; KGB general Aleksandr Sakharovsky was my former de facto boss.” FRONTPAGE si Larry Watts despre agentul sovietic “Podeanu” aka “Sobolanul”

UPDATE: AZI LA TVR 1, ORA 21.00 – MOSTENIREA CLANDESTINA – Larry Watts si Monica Ghiurco despre Pacepa si ai lui

FrontPage Magazine KGB Ressurection Ion Mihai Pacepa - KGB,  James Woosley - CIA, Vladimir Bukovsky 2004 2

Larry-Watts-despre-Pacepa-KGB-cu-sigla-CIA-Foto-Eduard-Enea-Adevarul-via-Ziaristi-Online

Misteriosul domn Pacepa

de Larry Watts

Subiectul referitor la Ion Mihai Pacepa, cel care a ales să “schimbe tabăra”, este unul controversat. Există dezbateri despre angajatorii domnului Pacepa, dacă a fost sau nu reprezentantul Securităţii statului, care este natura dezertării sale, cât de importantă a fost contribuţia sa la căderea lui Ceauşescu, în ce măsură fuga sa a avut o importanţă în procesul de democratizare a României etc.

Unele dintre aceste subiecte au fost elucidate şi nu ne mai preocupă. Altele rămân pe tărâmul supoziţiilor. În cele ce urmează doresc să fac referire la trei dintre ele.

A lucrat Pacepa pentru KGB?

Pacepa a declarat atât echipelor germane, cât şi celor americane implicate în dezertarea sa, că a lucrat direct în favoarea KGB-ului – deşi era la vremea respectivă adjunctul şefului serviciilor de informaţii externe. De fapt, el nu a ezitat niciodată să sublinieze faptul că a lucrat ca agent KGB. În cartea să din 1987, „Orizonturi Roşii”, el a subliniat faptul că a avut întâlniri personale cu şeful KGB Yuri Andropov şi insistă asupra faptului că raporta direct către Alexander Mikhailovich Sakharovski, şeful serviciilor de informaţii străine al KGB.

Desigur că la vremea respectivă Pacepa încerca să acrediteze ideea că Securitatea“ şi Ceauşescu- erau agenţi ai Moscovei, dar afirmaţiile sale privind faptul că raporta direct şefilor KGB au fost explicite şi nu doar metaforice.

În cadrul unui simpozion public referitor la activitatea KGB-ului, în cadrul căruia a dezbătut problematica cu James Woolsey, fost Director al CIA şi fostul disident sovietic Vladimir Bukovsky, el a afirmat, fără echivoc, că „am petrecut 27 de ani din viaţa mea lucrând pentru KGB şi am părăsit această tabără acum 26 de ani” (Front Page Magazine, 30 aprilie 2004).

Cei „27 de ani” acoperă întreaga perioadă a carierei sale în Securitate, de la începuturile acesteia în 1951, când securitatea românească era controlată integral de centrala de la Moscova şi până la dezertarea sa, în 1978.

Pacepa a reafirmat cu perseverenţă că în 1972, superiorul său din KGB i-a acordat responsabilitatea pentru „œoperaţii ilegale în România” (The American Spectator, 9 iulie 2010). Nu exista nicio controversă în ceea ce priveşte faptul unanim recunoscut, atât de către CIA, cât şi de către BND precum şi de către alte medii informate – privind faptul că Pacepa lucra pentru KGB. De ce există această controversă în media din România, este un mister.

Securitatea era controlată de către KGB?

Acest aspect este un pic mai sensibil dacă luăm în considerare faptul că unii consideră că KGB-ul avea abilitatea de a recruta agenţi dubli în cadrul Securităţii, ca o „€œdovadă” a controlului pe care îl exercita. Oricum, un număr însemnat de surse confirmă că serviciile de inteligenţă româneşti au întrerupt orice cooperare explicită cu KGB-ul încă din 1963.

Dezertorii din serviciile secrete cehoslovace Ladislav Bittman şi Jan Sejna raportează că problemele de colaborare cu România au început în 1962. Liderul sovietic Nikolai Podgorny a specificat anul 1963, ca anul încetării colaborării. În conformitate cu cele declarate de Serviciile Est Germane, Stasi, liderii KGB i-au informat în legătură cu încetarea acestei colaborări în timpul discuţiilor bilaterale din 1967. De asemenea, Yuri Andropov nota în raportul său anual, după primul an ca şef al KGB-ului, că organizaţia a primit doar informaţii minimale din partea română şi acestea doar de la ambasadorul României.

Cu excepţia serviciilor secrete bulgare, KDS, pe care România încă speră să le cointereseze în ideea unui Pact Balcanic, independent de Uniunea Sovietică, Securitatea întrerupsese orice colaborare explicită cu celelalte servicii ale Pactului, încă de la mijlocul anilor 1960.

În lumina acestor realităţi, afirmaţia lui Pacepa că primea ordinele direct de la conducerea KGB-ului în 1972 este deosebit de interesantă.

În 1971, imediat după vizită lui Ceauşescu la Beijing – primul dintre liderii comunişti de la ruptură sino-sovietică – Moscova a ordonat celorlalte servicii ale Pactului de la Varşovia să întrerupă toate legăturile, de orice tip, cu Securitatea.

A existat o mică întârziere între aceste instrucţiuni şi încetarea oricăror contacte, care au permis o „œultimă vizită socială” a oficialilor KGB şi a soţiilor acestora în România, la începutul anului 1972.

Şeful acelei delegaţii, şeful serviciilor de contrainformaţii Oleg Kalugin, nota după ce s-a mutat în Statele Unite că, în timp ce celelalte servicii ale blocului deveniseră „€˜şi mai aservite KGB-ului”, românii ieşiseră din alianţă şi, în 1971 €œ „Ceauşescu întrerupsese toate legăturile cu KGB-ul” (Harvard International Review, 2002).

Şi documentele serviciilor secrete din Bulgaria raportează că KGB-ul a forţat KDS să întrerupă orice legătură cu România în 1971 şi să pledeze „œmea culpa” pentru că le păstrase atât de mult timp.

Prin urmare, în ce bază primea Pacepa ordine de la conducerea KGB pentru „€œoperaţiuni ilegale în România” în 1972?

Niciunul din celelalte servicii ale Pactului nu considera Securitatea „€œun partener cooperant, frăţesc” şi toţi ceilalţi lideri ai Pactului denumeau România şi pe conducătorul ei „trădatori” în cadrul întâlnirii lor din luna august 1971 în Crimeea. În conformitate cu arhivele dezvăluite de arhivistul KGB Vasiliy Mitrokhin, spre sfârşitul anilor `€™70, cam în aceeaşi perioadă în care a fugit Pacepa, Prima Direcţie a KGB a transferat România şi Securitatea din cadrul Departamentului al 11-lea pentru cooperare cu servicii socialiste frăţeşti, în cadrul Departamentului al 5-lea, care includea statele NATO, Albania şi Iugoslavia, toate fiind ţinte ale operaţiunilor ostile de intelligence ale sovieticilor şi ale statelor Pactului de la Varşovia.

În mod clar, Securitatea era tratată de către KGB ca un serviciu duşman mai degrabă decât ca unul subordonat.

De ce a dezertat Pacepa?

Există mai multe teorii care tratează problema motivării fugii lui Pacepa, în iulie 1978. Una dintre teorii susţine că îi era teamă de iminenta deconspirare a sa că agent KGB, că îi era teamă că vor fi făcute publice activităţi ilegale sau ambele. O altă teorie susţine că i s-ar fi ordonat din partea KGB-ului să procedeze aşa. Mult mai puţin convingător, Pacepa a susţinut în cartea sa din 1987, că era un iubitor al democraţiei şi un pro-american în secret. Acesta este un domeniu al speculaţiilor mai degrabă decât al cunoaşterii, cel puţin până în acest moment, dar primul este cel mai probabil în comparaţie cu ultimele două.

În general, KGB-ul nu îşi dorea ca ofiţerii săi să dezerteze din cauza secretelor pe care ar fi putut să le dezvăluie. De asemenea, KGB-ul nu avea de ce să fie nerăbdător cu privire la pierderea unui agent atât de sus plasat în Securitate şi în ierarhia româneasca -€“ Pacepa era totuşi principalul consilier pe probleme de securitate al lui Ceauşescu.

Se păstrează încă suspiciuni privind dezertarea sa ca fiind o operaţiune pusă la cale de sovietici, în primul rând pentru că Pacepa a făcut declaraţii privind politica românească şi comportamentele româneşti despre care ştia că sunt false. Acest fapt confirmă ipoteza conform căreia operaţiunea era de dezinformare de tip sovietic, care să distrugă relaţia specială româno-americană.

Oricum, el ar fi putut să cocheteze şi cu sprijinul pe care i l-ar fi putut oferi un grup din interiorul Statelor Unite, interesat în subminarea suportului pe care Washington-ul îl oferea României, spre exemplu, una dintre organizaţiile Ungaro-Americane care insistau să afirme că România a practicat genocidul în ceea ce-i privea pe etnicii maghiari din Transilvania.

Există şi posibilitatea că el exprima nemulţumiri personale de un fel sau altul. În orice caz, întrebarea referitoare la motivaţiie lui Pacepa pentru fuga sa rămâne o întrebare deschisă. Recent, un jurnalist m-a interpretat greşit şi a făcut afirmaţia că eu aş fi spus că socotesc şi – că aş avea “dovezi”- că Pacepa a fugit în Statele Unite ca parte a unei operaţiuni sovietice. Eu nu am spus şi nici nu cred aşa ceva. Oricum există precedente în care fugarii au ajuns din nou sub influenţă sovietică după ce au ajuns în Statele Unite. Anatoliy Golitsyn, un fugar din cadrul KGB, a oferit informaţii foarte bune în timpul dezertării sale iniţiale în 1961-1963 înainte de a deveni foarte frustrat că nu a fost lăsat să ofere personal un briefing preşedintelui John Kennedy şi s-a mutat în Anglia.

La intoarcerea în SUA, în vara lui 1963, a venit cu tot felul de fabulaţii care confirmau dezinformarea sovietică, a bulversat contrainformaţiile CIA şi a compromis în mare măsura operaţiunile CIA în blocul sovietic pentru urmatoarea decadă. Printre noile revelaţii ale lui Golitsyn erau afirmaţiile cum că ruptura dintre Tito si Stalin, dintre albanezi şi sovietici, precum şi cea sino-sovietică erau false, că independenţa României era un mit şi un pic mai târziu, că Uniunea Sovietică nu ar invada niciodată Cehoslovacia pentru că furia sovieticilor pentru „Primavara de la Praga” era doar de faţadă.

După cum nota un analist american: „dupa ce-şi dovedise buna credinţă în timpul primei perioade de rezidenţă în SUA”, Golitsyn părea că a “reluat misiunea sa de dezinformare” (David Martin, A Wilderness of Mirrors, 2003). CIA a conchis că preţul pentru KGB ar fi fost mult prea mare pentru ca ei să încurajeze în mod voit dezertarea unui ofiţer propriu. Oricum, acest lucru nu era valabil şi în cazul ofiţerilor din serviciile aliate.

În 1987, spre exemplu, CIA a descoperit că “fiecare agent cubanez recrutat de către agenţie în ultimii douăzeci de ani era de fapt agent dublu – pretinzând loialitate faţă de SUA dar lucrând de fapt în secret pentru Havana” (Timothy Weiner, A Legacy of Ashes: The History of the CIA, 2007).

Aparent, ceea ce nu era permis celor din KGB, era permis ofiţerilor din serviciile auxiliare a căror cunoaştere în ceea ce priveşte centrala KGB era limitată.

Pentru a concluziona, ştim că Pacepa era agent KGB şi ştim că Securitatea nu era controlată de către KGB – nu era nici macar în relaţii cordiale (deşi unii dintre ofiţerii de securitate ca şi Pacepa erau cu siguranţă).

Acestea nu sunt opinii. Acestea sunt fapte stabilite cu claritate şi confirmate în mod repetat prin documente şi declaraţii date la vremea respectivă.

Noi nu ştim de ce a dezertat în SUA. Dar noi ştim ceea ce a spus odată ajuns acolo.

Larry L Watts / Adevarul

Sursele Foto: FrontPage Magazine – Symposium: KGB Resurrection I & Symposium: KGB Resurrection II

Cititi si: Ion Mihai Pacepa şi delirul unui senil!

Facatura “interviului” cu Pacepa de la B1 TV: Agentul KGB vorbeste la prezent de doua condamanari la moarte casate inca de acum 14 ani si isi contrazice avocatul privind pensia de la SIE. VIDEO »

“35 de ani de la defecarea lui Pacepa”. Andrei Badin mi-a luat un interviu spumos iar Catalin Dancu a spus, in sfarsit, adevarul despre pensia mea. VIDEO B1 TV

FrontPage Magazine KGB Ressurection Ion Mihai Pacepa - KGB,  James Woosley - CIA, Vladimir Bukovsky 2004 1

Cui i-e frică de Larry Watts? Un raspuns impecabil pe adresa Iuliei Tismaleanu (*) de la fostul ziar Curentul

“Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” a devenit în ultimele luni cartea cea mai comentată în România. După ediţia în limba engleză, tipărită în 2010, a urmat şi traducerea în limba română, datorată Editurii RAO, lucrarea istoricului american având astfel un drum larg deschis spre public. Nu doresc ca aceste rânduri să fie o recenzie a cărţii, ci îmi permit câteva comentarii la felul în care este ea preluată sau interpretată. Subtitlul care face şi mai penetrant mesajul autorului – Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, lasă să citim “cheia” în care sunt acceptate cu entuziasm sau respinse cu vehemenţă informaţiile cuprinse în substanţialul volum. De aceea nu surprinde cât de tranşanţi sunt mai ales cei care vor să minimalizeze demersul istoricului american şi să contorsioneze până la caricatură şi denigrare afirmaţiile şi comentariile autorului. Am avut ocazia să asist la discuţii aprinse, purtate de persoane care au suficiente informaţii despre “războiul secret” purtat împotriva României, care din  motive biografice sau apartenenţa la instituţii vizate, citate şi fişate se arată net împotriva adevărurilor reieşite din documente de necontestat. Sunt suficient de mulţi istorici români care şi-au făcut “opera” din interpretări dirijate ale evenimentelor din anii “Războiului rece” impus României de aliaţii din Tratatul de la Varşovia care sunt puşi acum în posturi delicate de documentele şi comentariile aduse  în circulaţie de Larry Watts. Poziţiile lor morale şi “ştiinţifice” sunt serios zdruncinate. De altfel, unii care au câştigat nu doar poziţii, ci şi mulţi bani din postul de demolatori ai istoriei recente, sunt în pericolul de a cădea de pe soclu. Alţii au motive personale în a minimaliza, persifla şi deturna “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”. În acest caz delicat se află Vladimir Tismăneanu, probabil surprins să afle că tatăl lui primea cea mai mare soldă în anii de dinainte de 1944, când se afla la Moscova, la Komintern. Ca atare, o puzderie de articolaşe strecurate pe sub uşile unor redacţii fără suflu, semnate de anonimi, par scrise de aceiaşi mână “indignată”. Cartea este greu înghiţită şi de spionii români care şi-au trădat ţara, trecând cu arme, bagaje şi secrete în tabăra spionajului Occidental. Surprinzător, semne de întrebare asupra motivaţiei gestului “defectării” apar când afli că mulţi spioni erau racolaţi de serviciile de informaţii sovietice şi plecau la ordin. Trădarea lui Pacepa, dar şi ale altor “reabilitaţi” de după 1989 pot fi interpretate şi în acest sens.

Cum, la fel de supăraţi pe Larry Watts par să fie şi cei care au reprezentat în acei ani agentura ruşilor în România pe care Ceauşescu a izolat-o, dar nu a anihilat-o.

Dar, evident, cel mai greu cade lucrarea în curtea serviciilor de informaţii, inclusiv a celor româneşti, ale căror decizii au fost “captate” în multe perioade de spioni ai URSS, Ungariei şi RDG. Cârtiţele din serviciile americane, engleze, franceze, vest-germane pe care le manevrau interesele URSS aveau şi “sarcini” exprese pentru izolarea României, minimalizarea sau punerea la îndoială a politicii de independenţă faţă de Moscova.  Detaşamentul de diversiune care are ca obiectiv demolarea  cărţii lui Larry Watts are aşadar suficiente trupe şi uniforme. “Tactica” criticilor din România este clară: nu  interesează fondul lucrării ci aspecte care încearcă să vulnerabilizeze autorul şi pe cei care sprijină difuzarea şi comutarea ei. Mai nou, ţinta au devenit Mugur Isărescu şi Banca Naţională a României, care au găzduit în cadrul manifestărilor culturale lansări ale volumului. Cei care doresc să pătrundă în detaliile unei epoci care a avut şi lumini şi umbre şi nu se feresc de adevărurile ei, multe surprinzătoare, nu au a se teme de Larry Watts.

DAN CONSTANTIN / Jurnalul.ro via Ziaristi Online

(*) Iulia Nueleanu, redactor sef “Curentul”, semnatara unui articol comandat, cu iz internationalist-bolsevic marca Tismaneanu si ai lui

EDITORIAL Iulia Nueleanu: Ziariştii de aur ai patriei

Zilele au zburat şi a sosit sorocul întoarcerii acasă al pribegilor de lux din Noua Zeelandă. Din păcate, n-am ştiut cu ce aeronavă sosesc, altminteri toată floarea cea vestită a presei româneşti ar fi fost la aeroport, cu flori de mină, să-i întâmpine pe cei mai neprihăniţi dintre jurnalişti. Nici n-au apucat bine să-şi deschidă bagajele cu aer rarefiat de Auckland, că unii dintre vizitatori s-au şi grăbit la laptop să scrie un text simţit despre toţi aceia care i-au acuzat că fac plimbări otrăvite pe banii Roşia Montană Gold Corporation. Laitmotivul lor: a fost o vizită de documentare, noi am văzut, ne-a plăcut, dar scriem conform conştiinţei noastre. Câtă modestie, cât profesionalism! Pot să pun pariu de pe acum că acea conştiinţă la care fac ei referire din două în două rânduri va fi cât se poate de îngăduitoare cu un proiect atât de benefic pentru România, cum este cel promovat de RMGC. De altfel, unul dintre beneficiarii vizitei de documentare, Ioan T. Morar, a scris deja pe blogul său un material care, la prima vedere, nu are nicio legătură cu exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană. Morar susţine, pe baza unui text apărut în presa franceză, că includerea unui obiectiv în patrimoniul UNESCO este extrem de greoaie şi chiar inutilă. Pe româneşte, hai sictir, fraierilor care încercaţi să includeţi galeriile romane de la Roşia Montană în patrimoniul UNESCO pentru a salva zona de distrugerile provocate de exploatarea cu cianuri a aurului din munţi. Şi acest text este doar începutul. Vor urma şi altele, ale celorlalţi care se vor simţi datori la un moment dat să întoarcă favorul făcut de RMGC.

(more…)

Editorial Iulia Nueleanu: Gunoiul de sub preşul presei. Parerea mea: gunoaiele… :)

Scris de Iulia Nueleanu

Ani la rând presa a strâns frumos, sub preş, gunoiul din propria ogradă şi s-a ferit să vorbească public despre propriile slăbiciuni de teamă să nu-şi piardă credibilitatea. Vremea a trecut, credibilitatea s-a făcut praf, iar gunoiul de sub preş s-a transformat într-un munte de dejecţii morale, frumos ambalate şi vândute publicului sub eticheta „presa“.

În costume Armani sau în bluze de trening, analişti şi deontologi ne-au livrat ani la rând opinii şi analize despre care au susţinut că sunt independente 100%. Independente de ei, dependente de portofelul mogulului. Am auzit comentându-se că trebuiau şi ei să trăiască, săracii, să-şi plătească ratele la bănci, să-şi mai cumpere o maşină etc. Lucruri fireşti. Dar, în aceste condiţii, nu mai au dreptul moral de a se prezenta în faţa publicului în postura de cavaleri ai dreptăţii şi moralităţii, pentru că de sub armuri le curg banii şi contractele pe care le ţin departe de ochii publicului deoarece aşa e de bonton.

Nu poţi să vii la televizor,  să ai pretenţii la credibilitate, dar în acelaşi timp să primeşti în plic lista cu subiecte şi cu ţinte, aşa cum ne povestea o fostă ziaristă că se întâmplă lucrurile la Realitatea TV. O declaraţie publică de interese, din partea fiecărui analist, ziarist, după modelul politicienilor, ne-ar ajuta să facem puţină curăţenie sub preşul unde s-a strâns mormanul de gunoi. Spre deosebire de alte instituţii care sunt controlate, verificate etc., presa are marea libertate de a se autoreglementa, de a-şi face singură curăţenie în propria ogradă. Problema e că nimeni nu face nimic, personaje demonstrate ca şantajişti notorii, precum Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac, sunt în continuare invitate şi prezentate ca ziarişti, iar deciziile organismelor de presă sunt aruncate direct la coşul de gunoi pentru că nu există sancţiuni, ci doar recomandări. În orice ţară cu o presă puternică, indivizi dovedţi ca şantajişti ar fi fost excluşi automat din breaslă şi cu siguranţă s-ar fi ales şi cu dosare penale. La noi, complicitatea unei părţi a presei cu propria mizerie a dus la o scădere la cote istorice a încrederii în această instituţie considerată cândva a patra putere în stat.

Vinovaţi pentru această situaţie nu sunt mogulii, pentru că ei, vorba unora, cumpără şi vând. Principalii vinovaţi sunt cei care se vând oricui şi oricum, fără condiţii şi fără conştiinţă.

Citeaza acest articol pe saitul tau

Ilustratie: hultanul.blogspot.com

EDITORIAL: O Bunicuţă (KGB) de coşmar

O Bunicuţă de coşmar
Imprimare E-mail
Scris de Iulia Nueleanu

La Biroul Electoral Central am avut ieri parte de o scenă înduioşătoare: Bunicuţa a venit de mână cu nepoţelul Geoană, chiar dacă-i cam prostănac, pentru a-l ajuta să-şi depună candidatura. Deh, e cam nevolnic băiatul! Şi cum Bunicuţa a atins o vârstă venerabilă, au sărit în ajutor şi băieţii şmecheri, d-alde Hrebenciuc şi Dragnea, care i-au asigurat escorta liderului PSD la BEC. Acum nu ştiu dacă la mijloc e vorba de susţinere din partea Bunicuţei sau, mai degrabă, de aruncarea pe scări a prostănacului. Un eşec al lui Geoană la alegerile prezidenţiale echivalează cu revenirea găştii lui Iliescu cu surle şi trâmbiţe în fruntea partidului. Adică pohta ce-au pohtit. Probabil de aceea era Iliescu atât de vesel şi deschis la declaraţii. Candidatura lui Geoană îi cade ca o mănuşă Bunicuţei în prag de iarnă, motiv pentru care şi-a dat acordul să-i fie transferat, ieri, lui Geoană celebrul slogan fesenist „Iliescu apare, soarele răsare“. Iliescu a pus pe seama karmei lui Geoană apariţia soarelui după câteva zile ploioase. Din păcate pentru pesedişti, soarele a strălucit ieri toată ziua pe cer, iar Traian Băsescu a avut şi el parte de o depunere a candidaturii în aceleaşi condiţii meteorologice, fapt ce i-a cam debusolat pe votanţii PSD.
Unul dintre ei chiar ne-a sunat la redacţie, derutat de declaraţiile lui Iliescu. Confuz, omul nu mai ştia pe cine să voteze acum, dacă semnalul simbolic enunţat de Iliescu, soarele, a strălucit pe cer şi pentru Geoană, şi pentru Băsescu.
Probabil omul se va întreba în continuare, precum cetăţeanul turmentat al lui Caragiale: „Eu cu cine votez?“, întrucât nimeni nu poate desluşi meandrele gândirii iliesciene şi, prin urmare, nici noi n-am fost în stare să-l lămurim pe cetăţean ce-a vrut să spună domnu’ Iliescu.
Dacă zicerile sale ar trebui traduse cu dicţionarul activistului stalinist în mână, imaginile vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.
Prezenţa lui Iliescu de-a dreapta lui Geoană la masa BEC arată, pentru cei care mai aveau îndoieli, cine este cu adevărat Stăpânul inelelor în PSD. Şi, pentru că spectacolul trebuie să continue, iar Bunicuţa ne-a avertizat de mult că nu va pleca din politică decât cu picioarele înainte, evenimentul de ieri de la BEC ne-a arătat că PSD se pregăteşte intens să revină în epoca Iliescu. La mai mare, tovarăşi!

O Bunicuţă de coşmar
Curentul – joi, 22 octombrie 2009

IULIA NUELEANU si TIA SERBANESCU il taxeaza pe Geoana, salvatorul farmaciilor si al Postei Romane: cum primeste el prin plic vrea sa dea mai departe

De la Geoană, fără număr, fără număr… Imprimare E-mail
Scris de Iulia Nueleanu

După ce le-a promis 25.000 de euro românilor din străinătate care decid să se întoarcă în ţară, o misiune autohtonă în spaţiu şi amânări la plata creditelor, Mircea Geoană vine cu o ofertă de nerefuzat: medicamente în plic pentru pensionari. Gratuit, bineînţeles, că doar nu degeaba este candidatul la preşedinţie al socialismului românesc. „Împreună cu domnul ministru Bazac, vom face un proiect prin care să facem în aşa fel ca să primiţi acasă, prin Poşta Română, medicamentele de care aveţi atâta nevoie. Este o dovadă de respect faţă de dumneavoastră, care aţi muncit o viaţă pentru a ridica România“, le-a spus Geoană, cu durere în glas, pensionarilor. Ce mai contează că promisiunea pare scoasă din romanele de ficţiune scrise de pesediştii reşapaţi în funcţii de consilier pe lângă marele social-democrat (pardon, era să scriu prostănac!)!.
Parafrazându-l pe paşoptistul Ion Heliade Rădulescu care, în numele progresului, a lansat îndemnul „Scrieţi, scrieţi orice, numai scrieţi!“, echipa lui Geoană a lansat în această campanie strategia „Promiteţi orice, numai promiteţi“. Şi, întrucât am remarcat o uşoară lipsă de inspiraţie în echipa prezidenţiabilului pesedist care a ajuns să promită morfină şi antinevralgic la plic pentru pensionarii nevoiaşi, îi sugerăm şi alte promisiuni, bazate tot pe nevoile milioanelor de pensionari care „au muncit o viaţă pentru a ridica România“, ca să cităm din clasici în viaţă.
Astfel, după ce le-a oferit paracetamol la plic, Mircea Geoană ar putea să le promită câte-o sacoşă de lemne, că tot vine iarna, o plapumă la colet şi nişte zahăr din Banca de alimente a Mihaelei, care, ca orice gospodină, a început să pună deoparte pentru pensionarii care promit să pună ştampila pe soţul ei. Iar pentru ceilalţi alegători, insensibili la pomenile ordinare ale PSD, Mircea Geoană poate veni cu promisiuni mai de soi: un vot la schimb cu un Ferrari din curtea lui Bazac sau cu un apartament din zestrea evazionistului Robert Negoiţă. Şi, dacă nici aşa nu se întrevede succesul electoral, îi mai rămâne o ultimă soluţie: o excursie în Cosmos pentru toţi românii cu alergie la parfumul celor trei trandafiri, chiar în ziua alegerilor.

De la Geoană, fără număr, fără număr…
Curentul – luni, 19 octombrie 2009

Butonul Imprimare E-mail
Scris de Tia Serbanescu

„Avem doi premieri desemnaţi, unul de preşedinte şi unul de majoritatea parlamentară“ – a constatat dl Cristian Diaconescu rezumând situaţia ciudată în care ne aflăm. Avem aşadar un animal politic naţional cu două capete şi trei mâini, numai bun de pus în formol şi dus la bâlci, să se minuneze lumea. Deşi premierul nu e desemnat de cine ajunge mai repede la majoritate ci de cine are dreptul s-o facă, ambele tabere invocă ba litera Constituţiei, ba spiritul ei. Astfel, premierul Lucian Croitoru, desemnat de preşedinte, rezultă din litera Constituţiei iar dl Klaus Johannis, desemnat de troica PSD, PNL, UDMR, e născut din spiritul ei. Fabulo-spirit!
E o plăcere să auzi vorbindu-se de spirit într-un caz de forţă majoră. Dl Băsescu a fost deja nevoit să-şi rectifice „greşeala de exprimare“ prin care invoca spiritul rău al dizolvării Parlamentului (după două respingeri ale guvernului) în 7 dec. – când n-are dreptul s-o facă. Tabăra opusă, care-l acuză pe dl Băsescu de dictatură, iresponsabilitate şi chiar ebrietate, procedează însă identic: „din punctul meu de vedere, dialogul şi consultările cu dl Croitoru nu-şi au rostul“, a declarat dl Geoană. Scurt, democratic, flexibil şi deschis: aut Klaus, aut nihil! La rândul său, dl Băsescu ameninţă cu alegerile anticipate, ceea ce agită spiritele inutil. Ce rezolvă anticipatele? Absolut nimic. Beligeranţii ar obţine cam aceleaşi procente. De altfel, PSD, PNL şi UDMR s-au gândit să boicoteze prin absenţă şedinţa de învestire a guvernului Croitoru astfel că acesta nu va fi nici respins – dar nici votat. În schimb guvernul Johannis ar fi „alcătuit din tehnocraţi până la alegeri“ urmând ca apoi, după cum a anunţat dl Crin Antonescu, „să avem un guvern politic condus tot de Johannis“. Dacă dl Antonescu merge în istorie cu neamţul până la capăt, dl Geoană merge numai „până la alegeri“. Dacă va câştiga alegerile, dl Geoană va face guvernul, aşa cum a anunţat, cu PSD în frunte. Ceea ce înseamnă că n-ar mai respecta, ca preşedinte, propunerea majorităţii – aşa cum îi pretinde acum dlui Băsescu: respectă tu ceea ce eu n-aş respecta! În aceste condiţii, mai contează care dintre premieri e mai potrivit într-o situaţie de criză? Se spune că (de regulă) cel mai deştept cedează. Ei bine, nu e cazul. N-avem! Nimeni nu cedează. Cineva a apăsat butonul roşu – şi războiul politic s-a pornit. Aşa! Daţi-i înainte! Să nu vă mai opriţi până la cotul Donului, până la Berlin, până la Bălăceanca.

Butonul
Curentul – luni, 19 octombrie 2009

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova