Zilele au zburat şi a sosit sorocul întoarcerii acasă al pribegilor de lux din Noua Zeelandă. Din păcate, n-am ştiut cu ce aeronavă sosesc, altminteri toată floarea cea vestită a presei româneşti ar fi fost la aeroport, cu flori de mină, să-i întâmpine pe cei mai neprihăniţi dintre jurnalişti. Nici n-au apucat bine să-şi deschidă bagajele cu aer rarefiat de Auckland, că unii dintre vizitatori s-au şi grăbit la laptop să scrie un text simţit despre toţi aceia care i-au acuzat că fac plimbări otrăvite pe banii Roşia Montană Gold Corporation. Laitmotivul lor: a fost o vizită de documentare, noi am văzut, ne-a plăcut, dar scriem conform conştiinţei noastre. Câtă modestie, cât profesionalism! Pot să pun pariu de pe acum că acea conştiinţă la care fac ei referire din două în două rânduri va fi cât se poate de îngăduitoare cu un proiect atât de benefic pentru România, cum este cel promovat de RMGC. De altfel, unul dintre beneficiarii vizitei de documentare, Ioan T. Morar, a scris deja pe blogul său un material care, la prima vedere, nu are nicio legătură cu exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană. Morar susţine, pe baza unui text apărut în presa franceză, că includerea unui obiectiv în patrimoniul UNESCO este extrem de greoaie şi chiar inutilă. Pe româneşte, hai sictir, fraierilor care încercaţi să includeţi galeriile romane de la Roşia Montană în patrimoniul UNESCO pentru a salva zona de distrugerile provocate de exploatarea cu cianuri a aurului din munţi. Şi acest text este doar începutul. Vor urma şi altele, ale celorlalţi care se vor simţi datori la un moment dat să întoarcă favorul făcut de RMGC.
Posts Tagged ‘iulia nueleanu’
EDITORIAL Iulia Nueleanu: Ziariştii de aur ai patriei
Editorial Iulia Nueleanu: Gunoiul de sub preşul presei. Parerea mea: gunoaiele… :)
Scris de Iulia Nueleanu
Ani la rând presa a strâns frumos, sub preş, gunoiul din propria ogradă şi s-a ferit să vorbească public despre propriile slăbiciuni de teamă să nu-şi piardă credibilitatea. Vremea a trecut, credibilitatea s-a făcut praf, iar gunoiul de sub preş s-a transformat într-un munte de dejecţii morale, frumos ambalate şi vândute publicului sub eticheta „presa“.
În costume Armani sau în bluze de trening, analişti şi deontologi ne-au livrat ani la rând opinii şi analize despre care au susţinut că sunt independente 100%. Independente de ei, dependente de portofelul mogulului. Am auzit comentându-se că trebuiau şi ei să trăiască, săracii, să-şi plătească ratele la bănci, să-şi mai cumpere o maşină etc. Lucruri fireşti. Dar, în aceste condiţii, nu mai au dreptul moral de a se prezenta în faţa publicului în postura de cavaleri ai dreptăţii şi moralităţii, pentru că de sub armuri le curg banii şi contractele pe care le ţin departe de ochii publicului deoarece aşa e de bonton.
Nu poţi să vii la televizor, să ai pretenţii la credibilitate, dar în acelaşi timp să primeşti în plic lista cu subiecte şi cu ţinte, aşa cum ne povestea o fostă ziaristă că se întâmplă lucrurile la Realitatea TV. O declaraţie publică de interese, din partea fiecărui analist, ziarist, după modelul politicienilor, ne-ar ajuta să facem puţină curăţenie sub preşul unde s-a strâns mormanul de gunoi. Spre deosebire de alte instituţii care sunt controlate, verificate etc., presa are marea libertate de a se autoreglementa, de a-şi face singură curăţenie în propria ogradă. Problema e că nimeni nu face nimic, personaje demonstrate ca şantajişti notorii, precum Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac, sunt în continuare invitate şi prezentate ca ziarişti, iar deciziile organismelor de presă sunt aruncate direct la coşul de gunoi pentru că nu există sancţiuni, ci doar recomandări. În orice ţară cu o presă puternică, indivizi dovedţi ca şantajişti ar fi fost excluşi automat din breaslă şi cu siguranţă s-ar fi ales şi cu dosare penale. La noi, complicitatea unei părţi a presei cu propria mizerie a dus la o scădere la cote istorice a încrederii în această instituţie considerată cândva a patra putere în stat.
Vinovaţi pentru această situaţie nu sunt mogulii, pentru că ei, vorba unora, cumpără şi vând. Principalii vinovaţi sunt cei care se vând oricui şi oricum, fără condiţii şi fără conştiinţă.
Citeaza acest articol pe saitul tau
Ilustratie: hultanul.blogspot.com
EDITORIAL: O Bunicuţă (KGB) de coşmar
O Bunicuţă de coşmar
Scris de Iulia Nueleanu
La Biroul Electoral Central am avut ieri parte de o scenă înduioşătoare: Bunicuţa a venit de mână cu nepoţelul Geoană, chiar dacă-i cam prostănac, pentru a-l ajuta să-şi depună candidatura. Deh, e cam nevolnic băiatul! Şi cum Bunicuţa a atins o vârstă venerabilă, au sărit în ajutor şi băieţii şmecheri, d-alde Hrebenciuc şi Dragnea, care i-au asigurat escorta liderului PSD la BEC. Acum nu ştiu dacă la mijloc e vorba de susţinere din partea Bunicuţei sau, mai degrabă, de aruncarea pe scări a prostănacului. Un eşec al lui Geoană la alegerile prezidenţiale echivalează cu revenirea găştii lui Iliescu cu surle şi trâmbiţe în fruntea partidului. Adică pohta ce-au pohtit. Probabil de aceea era Iliescu atât de vesel şi deschis la declaraţii. Candidatura lui Geoană îi cade ca o mănuşă Bunicuţei în prag de iarnă, motiv pentru care şi-a dat acordul să-i fie transferat, ieri, lui Geoană celebrul slogan fesenist „Iliescu apare, soarele răsare“. Iliescu a pus pe seama karmei lui Geoană apariţia soarelui după câteva zile ploioase. Din păcate pentru pesedişti, soarele a strălucit ieri toată ziua pe cer, iar Traian Băsescu a avut şi el parte de o depunere a candidaturii în aceleaşi condiţii meteorologice, fapt ce i-a cam debusolat pe votanţii PSD.
Unul dintre ei chiar ne-a sunat la redacţie, derutat de declaraţiile lui Iliescu. Confuz, omul nu mai ştia pe cine să voteze acum, dacă semnalul simbolic enunţat de Iliescu, soarele, a strălucit pe cer şi pentru Geoană, şi pentru Băsescu.
Probabil omul se va întreba în continuare, precum cetăţeanul turmentat al lui Caragiale: „Eu cu cine votez?“, întrucât nimeni nu poate desluşi meandrele gândirii iliesciene şi, prin urmare, nici noi n-am fost în stare să-l lămurim pe cetăţean ce-a vrut să spună domnu’ Iliescu.
Dacă zicerile sale ar trebui traduse cu dicţionarul activistului stalinist în mână, imaginile vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.
Prezenţa lui Iliescu de-a dreapta lui Geoană la masa BEC arată, pentru cei care mai aveau îndoieli, cine este cu adevărat Stăpânul inelelor în PSD. Şi, pentru că spectacolul trebuie să continue, iar Bunicuţa ne-a avertizat de mult că nu va pleca din politică decât cu picioarele înainte, evenimentul de ieri de la BEC ne-a arătat că PSD se pregăteşte intens să revină în epoca Iliescu. La mai mare, tovarăşi!
IULIA NUELEANU si TIA SERBANESCU il taxeaza pe Geoana, salvatorul farmaciilor si al Postei Romane: cum primeste el prin plic vrea sa dea mai departe
| De la Geoană, fără număr, fără număr… | |
|
| Scris de Iulia Nueleanu |
După ce le-a promis 25.000 de euro românilor din străinătate care decid să se întoarcă în ţară, o misiune autohtonă în spaţiu şi amânări la plata creditelor, Mircea Geoană vine cu o ofertă de nerefuzat: medicamente în plic pentru pensionari. Gratuit, bineînţeles, că doar nu degeaba este candidatul la preşedinţie al socialismului românesc. „Împreună cu domnul ministru Bazac, vom face un proiect prin care să facem în aşa fel ca să primiţi acasă, prin Poşta Română, medicamentele de care aveţi atâta nevoie. Este o dovadă de respect faţă de dumneavoastră, care aţi muncit o viaţă pentru a ridica România“, le-a spus Geoană, cu durere în glas, pensionarilor. Ce mai contează că promisiunea pare scoasă din romanele de ficţiune scrise de pesediştii reşapaţi în funcţii de consilier pe lângă marele social-democrat (pardon, era să scriu prostănac!)!.
Parafrazându-l pe paşoptistul Ion Heliade Rădulescu care, în numele progresului, a lansat îndemnul „Scrieţi, scrieţi orice, numai scrieţi!“, echipa lui Geoană a lansat în această campanie strategia „Promiteţi orice, numai promiteţi“. Şi, întrucât am remarcat o uşoară lipsă de inspiraţie în echipa prezidenţiabilului pesedist care a ajuns să promită morfină şi antinevralgic la plic pentru pensionarii nevoiaşi, îi sugerăm şi alte promisiuni, bazate tot pe nevoile milioanelor de pensionari care „au muncit o viaţă pentru a ridica România“, ca să cităm din clasici în viaţă.
Astfel, după ce le-a oferit paracetamol la plic, Mircea Geoană ar putea să le promită câte-o sacoşă de lemne, că tot vine iarna, o plapumă la colet şi nişte zahăr din Banca de alimente a Mihaelei, care, ca orice gospodină, a început să pună deoparte pentru pensionarii care promit să pună ştampila pe soţul ei. Iar pentru ceilalţi alegători, insensibili la pomenile ordinare ale PSD, Mircea Geoană poate veni cu promisiuni mai de soi: un vot la schimb cu un Ferrari din curtea lui Bazac sau cu un apartament din zestrea evazionistului Robert Negoiţă. Şi, dacă nici aşa nu se întrevede succesul electoral, îi mai rămâne o ultimă soluţie: o excursie în Cosmos pentru toţi românii cu alergie la parfumul celor trei trandafiri, chiar în ziua alegerilor.
| Butonul | |
|
| Scris de Tia Serbanescu |
„Avem doi premieri desemnaţi, unul de preşedinte şi unul de majoritatea parlamentară“ – a constatat dl Cristian Diaconescu rezumând situaţia ciudată în care ne aflăm. Avem aşadar un animal politic naţional cu două capete şi trei mâini, numai bun de pus în formol şi dus la bâlci, să se minuneze lumea. Deşi premierul nu e desemnat de cine ajunge mai repede la majoritate ci de cine are dreptul s-o facă, ambele tabere invocă ba litera Constituţiei, ba spiritul ei. Astfel, premierul Lucian Croitoru, desemnat de preşedinte, rezultă din litera Constituţiei iar dl Klaus Johannis, desemnat de troica PSD, PNL, UDMR, e născut din spiritul ei. Fabulo-spirit!
E o plăcere să auzi vorbindu-se de spirit într-un caz de forţă majoră. Dl Băsescu a fost deja nevoit să-şi rectifice „greşeala de exprimare“ prin care invoca spiritul rău al dizolvării Parlamentului (după două respingeri ale guvernului) în 7 dec. – când n-are dreptul s-o facă. Tabăra opusă, care-l acuză pe dl Băsescu de dictatură, iresponsabilitate şi chiar ebrietate, procedează însă identic: „din punctul meu de vedere, dialogul şi consultările cu dl Croitoru nu-şi au rostul“, a declarat dl Geoană. Scurt, democratic, flexibil şi deschis: aut Klaus, aut nihil! La rândul său, dl Băsescu ameninţă cu alegerile anticipate, ceea ce agită spiritele inutil. Ce rezolvă anticipatele? Absolut nimic. Beligeranţii ar obţine cam aceleaşi procente. De altfel, PSD, PNL şi UDMR s-au gândit să boicoteze prin absenţă şedinţa de învestire a guvernului Croitoru astfel că acesta nu va fi nici respins – dar nici votat. În schimb guvernul Johannis ar fi „alcătuit din tehnocraţi până la alegeri“ urmând ca apoi, după cum a anunţat dl Crin Antonescu, „să avem un guvern politic condus tot de Johannis“. Dacă dl Antonescu merge în istorie cu neamţul până la capăt, dl Geoană merge numai „până la alegeri“. Dacă va câştiga alegerile, dl Geoană va face guvernul, aşa cum a anunţat, cu PSD în frunte. Ceea ce înseamnă că n-ar mai respecta, ca preşedinte, propunerea majorităţii – aşa cum îi pretinde acum dlui Băsescu: respectă tu ceea ce eu n-aş respecta! În aceste condiţii, mai contează care dintre premieri e mai potrivit într-o situaţie de criză? Se spune că (de regulă) cel mai deştept cedează. Ei bine, nu e cazul. N-avem! Nimeni nu cedează. Cineva a apăsat butonul roşu – şi războiul politic s-a pornit. Aşa! Daţi-i înainte! Să nu vă mai opriţi până la cotul Donului, până la Berlin, până la Bălăceanca.

August 31st, 2010
VR
Posted in
Tags: 















