Posts Tagged ‘Jonathan Pollard’

Păduchele Tismăneanu a ratat saltul în blana ciobănescului german Iohannis. Cazul Jonathan Pollard de Dâmboviţa. Aşteptăm să fie apărat de apologetul lui Pacepa, demisul Woolsey, care a permis cea mai mare penetrare a KGB în CIA

Fantoma-comunismului-Tismaneanu-Pacepa-KGB“Depistăm, deci, în filonul umanist revoluţionar al concepţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, întelegerea profundă, deplină, a faptului că totalitatea socială concretă îşi are rădăcina în om. Că nu semnifică nimic în absenţa lui sau în condiţiile ignorării lui. Or, tocmai socialismul şi comunismul tind să corespundă practic, să dea întreaga măsură reală unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridică la cea mai înaltă cotă.”Vladimir Tismăneanu, profesor de socialism-ştiinţific şi marxism-leninism la Maryland University

“Părinții au deținut monopolul Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului.”Dorin Tudoran despre Vladimir Tismăneanu

După ce l-a supt, promiţător, pe Ceauşescu, aproape pe gratis, cu banul înainte pe Iliescu, cu gingăşie pe Constantinescu şi cu bani şi înainte şi după, pe Băsescu, păduchele Tismăneanu a încercat un salt şi în blana lui Iohannis. Mortal, după cum se vede. Un atac sinucigaş explicabil: proptelele se surpă în faţa lui “Relu Fenechiu cu nume german” şi i s-au mai terminat şi rezervele din tot ce a supt de la Băsescu. Păi nu vedeţi ce sfrijit a ajuns Băsescu cel de odinioară după contactul prelungit cu Tismăneanu şi ai lui, Pleşu, Patapievici, Liiceanu? Doar 5% a mai rămas din el, bietul bătrânel, de nici sirenele nu-l mai trec marea acum. Se vede treaba că păduchii tasmanieni i-au supt tot sângele şi mai mult decât atat… Problema e că niciodată nu le-a ajuns. Şi aşa s-au întors la sângele României.

Când Băsescu a lăsat-o ca-n tren cu Steaua României oferită unui agent maghiar antiromân recunoscut – Laszlo Tokes – în timp ce îi “demartiriza” pe eroii-martiri din Grupul Trosca, nu i-a deranjat nimic. Dimpotrivă. I-au pupat poala ca să se mai lipească şi ei de o decoraţie, în total dispreţ faţă de România pe care o urăsc şi o înjură pe unde-apucă, adeseori chiar pe banii noştri. Când primeşte Steaua României, pe merit, un român, condamnat la 15 ani de închisoare, Tismăneanu sare ca proasta din baie (expresie clasică românească). Cum să n-aibă dreptate Iulian Capsali? Nu există un “caz Bjoza“. Ci unul Tismăneanu. Care nu se mai termină… Dar ce-ar fi lumea fără diavol, chiar şi cu şase picioare, ca păduchele tasmanian, etern “linşatul” Tismăneanu?

Bref: Eram pe o canapea confortabilă de piele, albastră, vântul vuia dinspre lac dar înauntru era cald şi bine, mai ales cu un Chivas Regal în faţă. Îl abordez frontal pe interlocutorul meu: “Asocierea cu intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, başca cu legături nelămurite cu KGB-ul, şi aici îl amintesc şi pe Pacepa, ar putea să vă compromită iremediabil mandatul, în timp.” “La cine vă referiţi, mai exact?”, zice omul cu alură de milionar din faţa mea, dar puţin încordat de un referendum ce sta să vină. “La Tismăneanu, în mod special”. Şi a urmat cel mai elocvent gest de dezgust pe care l-am văzut la cineva, odată cu rostirea numelui lui, pe silabe, cu scârbă nedisimulată: “Tis-mă-nea-nu…” Mai lipsea o flegmă. Acesta este omul. Omul pe care am încercat să-l scap de râia Tismăneanu, spre binele lui şi al României. N-a fost sa fie… Păcat!

PS: La 29 noiembrie 2002, președintele României Ion Iliescu i-a conferit Părintelui Arsenie Papacioc, fost instructor şi primar legionar şi mare duhovnic al Ortodoxiei române, Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. La , Vladimir Tismăneanu lansa împreună cu Ion Iliescu, la Teatrul Naţional, volumul comun “Marele şoc”. A urmat Paris şi Washington. Mare şoc… 🙂

PPS: Îl admir pe dl. Dorin Tudoran de pe vremea când îl aştepta Ilie Merce la colţ de stradă cu salamul la subţioară. Apoi, prin metode “subversive” (o parte din familie în America) am ajuns, cu mare bucurie, în posesia unei reviste Agora. O ţineam la loc de cinste, în biblioteca părinţilor, alaturi de “Garda de fier – organizaţie teroristă de tip fascist”, a cunoscuţilor Fătu şi Spălăţelu, în care descopeream cu mirare că citatele lui Corneliu Codreanu despre morală – cea de care vorbea şi Octav Bjoza – nu se pupă cu titlul bombastic al lucrării comuniste de înfierarea a Mişcării Legionare.  Fără mirare, constat că din acest manual de istorie falsificată de bolşevici, îşi trag azi seva  politologi “occidentali” sau “neaoşi”, de ici-colo, de prin albiile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei.

Când l-am cunoscut pe Dorin Tudoran în persoană, la Chişinău, în calitatea sa de director IFES, am fost cu adevărat onorat să-l întâlnesc. Apoi, peste ani, am fost unul dintre cei care a susţinut ca merită să publice în paginile celebrului ziar ZIUA, deşi făcuse o tură prin menajeria lui Voiculescu (alături de “anticomuniştii” Tismăneanu şi Cărtarescu) şi deşi – nota bene – poziţiile mele se aflau în contradicţie cu opiniile şi afinităţile sale intelectuale şi personale, între care se număra şi Tismăneanu. De aceea ţin să-i atrag atenţia: nu a avut nimeni ceva cu Tismăneanu pentru că este evreu. O jigodie rămâne jigodie fie că este pe malurile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei. Nici cinci ape nu-l spală, după cum se vede. Aşa cum dacă Katz de la inventatul “MCA – Romania” va fi arestat de DNA pentru mega-fraudele din Afacerea Duty-Free de pe vremea lui Năstase nu cred că o vom putea acuza pe dna Kovesi de… “antisemitism”. Şi tot aşa cum nu cred că guvernul Statelor Unite ale Americii poate fi acuzat de antisemitism – cum a făcut-o stupid James Woolsey, şefuleţul cu bube-n cap al CIA demis după ce a păstorit cea mai mare penetrare a KGB din istoria agenţiei de informaţii americane – pentru că nu-l eliberează pe spionul israelian şi, totodată, trădatorul evreu-american Jonathan Pollard. Nu mă miră că acelaşi individ este astăzi susţinătorul înfocat al KGB-istului Pacepa. Dar acestea sunt, deja, problemele americanilor…

Concluzie: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Sau: Do onto others as you would have them do onto yourself…

Pentru documentare:

It’s Not the First Time
Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self
by DAVID MACARAY

Last week it was reported that former CIA Director James Woolsey, forced to resign during the Clinton administration for his bungling of the Aldrich Ames affair, was going around telling people that the reason Jonathan Pollard, the notorious Israeli spy, was still in prison after 29 years is because the U.S. government is anti-Semitic. In short, Pollard remains in prison because he’s a Jew.

That has got to be one of the silliest statements of the new year. If Woolsey honestly believes the U.S. government is anti-Semitic, that it is driven by anti-Jewish sentiments, he needs to explain why the U.S. has generously made Israel, the spiritual and geographical homeland of the Jewish people, a virtual client-state, having given/lent/made available billions upon billions of dollars over the years.

Consider those other spies. Aldrich Ames, formerly of the CIA, and Robert Hanssen, formerly of the FBI, are both serving life sentences without the possibility of parole for having supplied the Soviet Union with U.S. state secrets. John Walker, formerly of U.S. Naval intelligence, is set to be released in 2015, after having served 30 years in prison for selling secrets to the Soviets. None of the three are Jewish.

Of course, the argument Woolsey and others make is that, while Ames, Hanssen and Walker handed over their goodies to our arch-enemy, the USSR, those thousands upon thousands of pages of top-secret documents that Jonathan Pollard stole from the U.S. government were handed over to Israel, an American ally. Those “Free Jonathan Pollard” protesters want to know why we would treat an ally this way.

There could be two reasons. First, Israel doesn’t always act like an ally. In 1979, Andrew Young, the U.S. Ambassador to the UN, met secretly with a representative of the PLO, despite President Carter having assured Israel that would never happen. Young was forced to resign his ambassadorship. How did Israel find out about the meeting? Mossad agents were tailing Young, and had followed him to New York.

Second, when an ally steals U.S. top-secret documents, there’s always a risk of those documents falling into the hands of an enemy that has infiltrated the ally’s intelligence network Take the 1950s and ‘60s, for example, when the U.S. refused to share sensitive info with Great Britain, knowing that its intel service (with Soviet agents Kim Philby, Guy Burgess, et al) leaked like a sieve. If Israel honestly believes Mossad and Shin Bet can’t be infiltrated, they’re deluding themselves.

In any event, Pollard’s caper was monumental is scale. After being captured, and the full extent of what he had turned over to Israel was determined, Caspar Weinberger, Reagan’s Secretary of Defense, referred to it as the most damaging intelligence breach in U.S. history. Maybe Weinberger was lying or wildly exaggerating. After all, DOD people regularly make things sound more menacing than they are. But that doesn’t change the fact that Pollard was a liar, thief and traitor.

In truth, Woolsey’s continued nitpicking since leaving office is a result of his never having forgiven Clinton for firing him. As sordid and disgraceful as the Aldrich Ames affair was, Woolsey didn’t think he deserved any of the blame, even though this Ames fellow, this paid Soviet agent posing as a CIA operative, was so conspicuously guilty, so easy to track down, his trail resembled snail slime. The buck stops with Woolsey.

Releasing Pollard is fine. Why not? He has served 29 years. Besides, isn’t spying common? Doesn’t the U.S. regularly spy on people—allies, foreign citizens, its own citizens? So let’s not get morally self-righteous about some snooping. At the same time, let’s not minimize what Pollard did. And while there’s more than enough hypocrisy to go around, let’s not pretend the sole reason he remains in jail is because he’s Jewish.

David Macaray is an LA playwright and author (“It’s Never Been Easy:  Essays on Modern Labor”).  [email protected] / CounterPunch

Citiţi şi: De ce ar trebui sa ceara Tismaneanu Vladimir demisia* Regelui Mihai I

Cea mai mare provocare a serviciilor de informatii americane. Profesorul din Maryland arestat pentru spionaj in favoarea Israelului si care a lucrat si pentru Presedintie vroia sa emigreze in statul evreu. Actul acuzarii si flagrantul FBI. DOC

Agentul Etnic

Cazul Stewart David Nozette, cercetatorul NASA si DARPA din Maryland, care a lucrat chiar si pentru Presedintia Statelor Unite, arestat de FBI in 2009 si aproape condamnat zilele acestea la 13 ani de inchisoare pentru tradare si spionaj in favoarea Israelului, readuce in atentia opiniei publice cea mai mare provocare a serviciilor de informatii din intreaga lume, dar mai ales din Statele Unite, percepute ca un conglomerat de rase, natii si religii: Agentul Etnic.

Spre exemplu: ai un cetatean american, nascut in Statele Unite, ultrainteligent, educat la cele mai inalte universitati americane, de Ivy League, Harvard, sa spunem, sau mai de mana a doua, ca Maryland, sau poate chiar Georgetown University, pepiniera viitoarei elite politice si de informatii a Washingtonului. Dar cetateanul american in cauza este, de fapt, de nationalitate chineza. Parintii lui au fost trimisi de Partidul Comunist Chinez si Ministerul Securitatii Publice al Republicii Populare Chineze in anii ’60 sa populeze America. Li s-au dat bani de buzunar si contacte prin lume, din Venezuela, sa spunem, pana in Statele Unite, li s-au confectionat identitati fictive sau biografii romantate, poate chiar au fost bagati intr-un container de pe un cargo, impreuna cu alti vreo mie de chinezi, ca sa para cat mai autentici. Si au ajuns in America, principala rivala a Chinei, dupa fosta Uniune Sovietica. Aici au puit mai multi chinezi, altfel foarte simpatici. Fara a fi lipsiti de inteligenta speculativa, unii au ajuns profesori de stiinte politice si “chinezologie”, altii cercetatori pe la NASA sau specialisti in structurile politice, diplomatice si de securitate ale SUA. Si-au platit intotdeauna taxele la timp si muncesc 18 ore din 24. Sunt cetateni fideli ai patriei lor adoptive. Dar, dupa cum au fost invatati in familie de mici, natiunea lor ramane una singura: marele popor chinez, poporul ales. Pentru a servi Partidul si Poporul unii stau “in adormire”, drept “conserve”, chiar si doua decenii. Cazul Chi Mak, de exemplu (foto 1 sus).

Dar, sa spunem, in cazul chinezilor beculetele de alerta se aprind mai repede fiind si identificati mai usor drept potentiali factori de risc: au ochii oblici. Dar ce te faci cu unii care sunt americani din tata-n fiu? Cazul Jonathan Jay Pollard (foto 2 sus). Omul s-a nascut in Texas, deci ar fi putut fi considerat un neaos “red neck”, ce mai: os de texan, nu altceva. Apoi, desi si-ar fi dorit sa lucreze pentru CIA, a ajuns in serviciul de informatii al Marinei SUA ca specialist in probleme sovietice – adica “sovietologie”. Condamnat la inchisoare pe viata in 1987, pentru spionaj in favoarea Israelului, el a primit in 1995, inchis fiind, cetatenie israeliana, in incercarea statului evreu de a-l elibera. Dupa arestare, el a marturist ca a avut o copilarie grea, in care tatal sau i-a inoculat, chiar si cu bataia, “datoria rasiala” pentru Israel.

In 2008, un alt american care a lucrat cu informatii sensibile ale Armatei SUA, Ben-ami Kadish, fost membru al organizatiei evreiesti paramilitare Haganah si, apoi, agent al Mossadului, a marturisit ca a spionat mai multi ani pentru Israel prin omul de legatura de la Ambasada statului evreu din Washington, Yosef Yagur, aceeasi “curea de transmisie” folosita de israelieni si pentru Pollard. Acum isi petrece zilele intr-un azil de batrani din New Jersey.

Steward David Nozette catre agentul FBI cu acoperire de spion Mossad: “Am vazut tot ce au facut SUA in spatiu. Am toate datele nucleare

La fel, in cazul Stewart David Nozette, tratat extrem de facil de presa “romana”, avem de a face cu aceeasi fidelitate fata de sangele neamului sau. Agentii FBI sub acoperire, care au pozat in spioni Mossad pentru a crea flagrantul si a-l putea aresta pe Nozette, nu s-au dus la el doar pentru ca n-avea ce face pe la birou in toamna lui 2009. Ci pentru ca existau deja informatii certe ca asemenea operatiuni de tradare si spionaj deja avusesera loc. Timp de 10 ani, Nozett, care e si unul dintre specialistii care au lucrat la scutul american antiracheta, a fost si consultant al Israel Aerospace Industries, serviciu pentru care a primit 225.000 USD. Mai mult, acesta a confirmat datele si suspiciunile FBI cand a marturisit agentilor americani cu accent idis ca parintii sai sunt evrei si, pe langa doua milioane de dolari, vrea sa primeasca si un pasaport israelian in baza Legii Reintoarcerii, prin care orice evreu din lume este primit in Israel. Secretele pe care le vindea valorau intre 200 de milioane si 1 miliard de dolari. Judecat zilele acestea, Steward David Nozette, desi ar trebui in mod normal sa primeasca inchisoare pe viata, la fel ca si “colegul” sau Jonathan Jay Pollard, pentru motivul ca si-a recunoscut fapta si vinovatia ar putea fi condamnat doar la 13 ani de inchisoare. Judecatorul cauzei, Paul Friedman, a afirmat ca ar putea sa accepte acest acord dintre procurori si avocati, din termenul de 13 ani urmand sa fie scazuti si cei doi ani de arest. Procesul a ramas in pronuntare pentru luna noiembrie.

Acum, in fata unor asemenea provocari majore de securitate nationala, ce te faci cand esti deja aruncat intr-o “noua era”, a “corectitudinii politice”, si nici nu prea mai ai un John Edgar Hoover care sa curete sistemul de toate “cartitele” infiltrate pe criterii politice sau etnice? Nu stiu. Concepi un plan. Un plan al “intoarcerii radicale” la valorile nationale, printre care se numara, mai presus de orice, fidelitatea fata de stat si natiune, si, bineinteles, credinta neamului in care te-ai nascut, gratie bunului Dumnezeu (fidelis = credincios).

Asa cum sta scris la Constitutie si cum este rostit juramantul de credinta, de la vladica – comandantul – pana la opinca – ofiterul de informatii:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

PS: Chiar asa, americanii au ras atatea “cartite” in ultimii 20 de ani si SRI-ul nostru neaos nimic-nimic?! Doar plevusca de pe clisura Dunarii? Nimic pe la Guvern, nimic pe la Presedintie, nimic prin Servicii? Poate suntem infailibili si ar trebui sa dam niste lectii de “nepenetrare” FBI-ului!

Cititi aici Actul Acuzarii lui Stewart David Nozette intocmit de ofiterul de contrainformatii al FBI responsabil de caz. DOC

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova