Posts Tagged ‘leonte tismaneanu’

CIA SECRETS: Arderea cărţilor în România, comisarii bolşevici din Academia RPR, Roller şi “purificarea” ideologică, plus Tismăneanu, în ARHIVELE CIA. “Orice carte care are de-a face cu Basarabia şi Bucovina a fost arsă imediat”. DOCS

În acelaşi set de documente de importanţă deosebită pentru Istoria reală a României, desecretizat în urmă cu o lună de CIA (Detalii AICI), se înscrie şi o informare sinistră, privind arderea cărţilor româneşti în pieţe publice, la ordinele comisarilor culturali bolşevici.

Clasificat SECRET şi distribuit pe 30 ianuarie 1953, Raportul Informativ CIA relevă grotescul bolşevismului antiromânesc. Autorul sintezei informative pare în relatarea sa la fel de oripilat ca noi, descriind cum operele marilor nume ale literaturii române – 762 de titluri! – , de la Rebreanu la Goga, şi orice volum care menţionează provinciile istorice româneşti Basarabia şi Bucovina, sunt arse cu sutele de mii în întreaga ţară, pentru a fi înlocuite cu milioane de volume de propagandă ruseşti (mai precis 3.701.300). “Orice carte care are de-a face cu Basarabia şi Bucovina a fost arsă imediat, chiar dacă nu era decât pură literatură. Întregul fond de la Casa Şcoalelor, cărţi despre cultura populară naţională si lucrări religioase au fost de asemenea arse”, notează CIA.

Totodată, se menţionează, cu un grad înalt de alertă, faptul că un comitet tovărăşesc condus de Mihai Roller “purifică” Arhivele Naţionale, distrugând documente istorice inestimabile care dovedesc originea latină a poporului român. Este vorba de “un tezaur national al poporului român”, avertizează CIA. “Aceste comori includ hărţi, documente, fotografii, fişe lexicografice unice ale limbii române”, care constituie “o sursă inestimabilă de informaţii geografice şi lingvistice” şi care “dovedesc originea latină a limbii române”. “Acestea au fost arse pentru că nu mulţumeau Comitetul Slavic (Comisia de Slavistică) care le-a cercetat – Emil Petrovici (o unealtă a sovieticilor în Academie), Sever Pop şi însuşi Barbu Lăzăreanu”, se arată în nota CIA care tratează şi transformarea Academiei Românie în Academia RPR, după modelul sovietic, pe baze ideologice.

Punctul 8 de la Washington, final, al relatării, subliniază:

“Conducătorii acestor acţiuni sunt:

a) Petre Constantinescu-Iaşi, descris ca “eroul literaturii naţionale române”.

b) Mihail Roller, un evreu,  care a acordat o atenţie deosebită documentelor istorice româneşti din arhivele statului. A condus un comitet special pentru a căuta dovezi istorice privind legăturile dintre România şi URSS.

c) Barbu Lăzăreanu, un evreu, bibliotecar al Academiei. Fiul lui este acum consilier al Ambasadei RPR din Paris, după ce a fost chemat din funcţia de ataşat de presă la Washington.

d) Emil Petrovici, de asemenea un membru pro-sovietic al Academiei.”

Petre Constantinescu-Iaşi a fost un comunist “ilegalist”, fondator al PCdR şi al Asociaţiei “Amicii URSS”, ministru al propagandei în Guvernul Groza şi ministru al cultelor (!) în guvernele conduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica, etc. Viitor “Erou al Muncii Socialiste” şi al RSR, el a mai fost vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (1946-1948), vicepreşedinte al Prezidiului M.A.N. (din 1948), vicepreşedinte al Academiei R.P.R. (din 1948), director al Institutului Româno-Sovietic (1957-1963), etc, etc…

Despre Mihail Roller din Buhuşi, Pavel Ţugui afirmă că era “fiul unui rabin”. Pentru mai multe detalii biografice privind agentul NKVD care a activat alături de Silviu Brucan şi Leonte Tismăneanu vă recomand să citiţi AICI un studiu al istoricului CNSAS Liviu Pleşa.

Conform Wikipedia, Barbu Lăzăreanu, fondator şi prim rector al “Academiei” de politruci “Ştefan Gheorghiu”, s-a născut Baruch Lazarovici (ediţia în limba română) sau Avram Lazarovici (ediţia în limba engleză, care mai adaugă şi ale nume: Alex. Bucur, Arald, Barbou Lazareano, Bélé, Mathieu H. Rareșiu, Trubaduru). Conform unei fişe de cadre, fiul lui, Alexandru Lăzăreanu, a ajuns locţiitor al ministrului Afacerilor Externe. Cel puţin patru străzi din România îi poarta numele politrucului care a ars cărţile româneşti din bibliotecile ţării: în Bucureşti, Botoşani, Suceava şi Craiova.

Emil Petrovici, “unealta sovietică”, originar din Iugoslavia şi specialist în slavistică, profesor și șef de catedră la Institutul Jdanov, considera în studiile sale, conform unei Note a Securităţii (Opriș, Ioan, Istoricii și Securitatea, vol. II, Editura Enciclopedică, București, 2006), că “la români nu poate fi vorba de o romanitate de rasă, ci de una lingvistică și culturală”. O stradă din Cluj Napoca îi poartă numele.

La 9 iunie 1948, cu concursul personajelor de mai sus au fost excluşi din Academie, printre alţii, Simion Mehedinţi, Alexandru Lapedatu (secretarul general al vechii Academii), Ioan Lupaş, Ion Nistor, Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti (preşedintele Academiei în momentul epurării), Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Zenovie Pâclişanu, Constantin Rădulescu-Motru (fost preşedinte al Academiei), Lucian Blaga ş.a. (Petre Popescu Gogan, „Demolarea” Academiei Române, Memoria, nr. 28, p. 8-53 via Liviu Pleşa, studiul citat).

În “Holocaustul culturii române -Enciclopedia valorilor reprimate“, profesorul Mihai Ungheanu, descrie pe larg fenomenul epurarilor şi trecerea la index a sute de titluri şi autori, înlocuiţi cu agenţi şi comisari ideologici, prinşi în insectarul lucrării cu “operele” lor, cum ar fi: Silviu Brucan: Amănuntele unei capturi senzaţionale (1947); Paul Cornea: Tendinţe în opera de artă (1947); Leonte Răutu: Împotriva Cosmopolitismului (1948); Mihail Roller: Să învăţăm limba lui Lenin şi Stalin (1948); Zigu Ornea: Caracterul reacţionar şi diversionist al semănătorismului (1961); Radu Florian: O controversă filozofică.

Ah, era să uit de Tismăneanu. Oricât am căutat pe site-ul CIA vreo referire la cunoscutul profesor Tismăneanu sau la opera sa atât de vastă nu am găsit decât o singură notă, “sanitizată”. În informarea desecretizată se arată că în septembrie 1958 a apărut primul număr al revistei comuniste “Probleme ale Păcii şi Socialismului”, “un instrument sovietic important pentru controlul şi coordonarea mişcării internationalist-comuniste”, conform aprecierii analiştilor CIA.

Între principalii şase editorialişti ai revistei – pe care îi puteţi descoperi în documentul de mai jos – se află şi Leonte Tismăneanu. Conform CIA, cei şase “magnifici” imprimă ca direcţii temele clasice: că Statele Unite sunt “Inamicul Nr 1 al păcii” mondiale, că “numai comunismul va salva omenirea” şi “va învinge în întreaga lume”, bla, bla, bla…

Documentele, mai jos.

Va urma

Citiţi şi: CIA despre aberaţiile scrise de Pacepa: ”Dacă ar putea plânge copacii ar face-o, pentru că au furnizat hârtia pentru această carte”. CIA confirmă: Ceauşescu, duşmanul Nr. 1 al URSS în Pactul de la Varşovia. Lovitura de stat cu concursul KGB, prevăzută din anii ’80. Iliescu, pe o listă albă încă din 1970!



Să o luăm cu începutul: Ce scria falsul profesor Tismăneanu când Octav Bjoza urma să fie arestat de ocupanţii bolşevici. LUPTA DE CLASĂ – DOCUMENTE şi STENOGRAME ale PMR şi PCR


Tismaneanu's Blues by ZiaristiOnlineTV
Tismaneanu Lupta de Clasa Partidul Comunist Brucan_0001

Motto: “Aşchia nu sare departe de trunchi” – Proverb Românesc

1592/1954

 

PROTOCOL No. 37

al şedinţei Secretariatului CC al PMR din 8 decembrie 1954

 

Participă la şedinţă tovarăşii: Gh. Apostol, N. Ceauşescu şi M. Dalea. Au fost invitaţi tovarăşii L. Răutu şi V. Posteucă.

Şedinţa începe la ora 12.

 

Ordinea de zi:

  1. – VI. […]

VII. Probleme curente.

 

[…]

VII. Secretariatul CC al PMR a mai hotărât următoarele:

1 – 3) […]

4) Aprobă în principiu reducerea termenului de depunere a minimului de candidat de la 2 ani la 1 an pentru un grup de 27 tovarăşi care sunt lectori şi profesori la şcolile superioare de partid, urmând ca să se anexeze cererile scrise ale tovarăşilor respectivi.

5) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăşi să prezinte dizertaţia fără a da examen de minim de candidat, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic

6) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăşi să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerinţele titlului de candidat în ştiinţe, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (Se anexează. Anexa 9)

7 – 11) […]

12) Aprobă propunerea Secţiei Gospodărie de Partid ca foştii deţinuţi şi internaţi politici (comunişti – nota mea) să fie scutiţi de plata mobilierului ce l-au primit din partea partidului sau a statului. De asemenea se aprobă ca Secţia Gospodăriei de Partid a CC să valorifice mobilierul şi alte obiecte vechi ce nu pot fi folosite la mobilarea sediilor şi centrelor de odihnă sau a caselor de oaspeţi, şi să le repartizeze pe acestea la propunerile comitetului organizaţiei sindicale, lucrătorilor de partid cu plata în rate, prin întreprinderea de construcţii şi reparaţii care va putea să facă reparaţiile necesare.

13 – 17) […]

Şedinţa s-a terminat la ora 16.30.

 

  1. Gheorghe Apostol

EM 2 ex.

11.XII.1954.

 

Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 2 – 9.

30 noiembrie 1954.

 

Referatul întocmit de Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., prin care s-a propus prezentarea unor teze de doctorat de către cinci profesori de la şcolile superioare de partid, fără îndeplinirea tuturor condiţiilor legale, precum şi modificarea termenelor de susţinere a unor examene de către persoane din nomenclatura P.M.R. înscrise la doctorat.

 

Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.

IEŞIRE nr. 1886 / 4 XII [1954]                          [Consemnare manu:] anexa 9-10

 

[Consemnări manu:] Aprobat. ss. M. Dalea 4 XII [19]54

De acord.

  1. [indescifrabil]
  2. Ianoş Fazekaş

Referat

 

Ţinând seama de nevoia urgentă de a avea cadre propagandistice cu titluri ştiinţifice, propunem Secretariatului C.C. al P.M.R. să aprobe următoarele măsuri:

  1. a) Se aprobă reducerea termenului de depunere a examenului de minim de candidat de la 2 ani la 1 an pentru următorii tovarăşi:
  2. Sugar Elisabeta – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  3. Radian Mircea – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  4. Dolgu Gheorghe – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  5. Vesa Ion – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  6. Folticica Paraschiva – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  7. Mironescu Ileana – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  8. Erdely Ştefan – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  9. Huscaru Nicolae – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  10. Simandan Ladislau – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  11. Cazacu Honorica – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  12. Ianculescu Alexandru – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
  13. Kovaci Nicolae – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  14. Silea Vasile – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  15. Balaure Florian – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  16. Redlinger Ladislau – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  17. Roşu Ion – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  18. Godeanu Eugen – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  19. Iorgu Teodor – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  20. Paloş Gheorghe – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  21. Falcon Berman – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  22. Pruneanu Petre – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
  23. Iacob Adam – directorul Inst[itutului de] Rel[aţii] Internaţion[ale]
  24. Petrescu Tiberiu – profesor [la] Inst[itutul de] Rel[aţii] Internaţionale
  25. Suhaia Sara – Editura de Stat pentru Lit[eratură] Politică
  26. Cernea Radu – secretar regional
  27. Badrus Gheorghe – activist în Sec[ţia de] Prop[agandă şi] Agit[aţie a] C.C. [al] P.M.R.
  28. Lucaci Petre – activist în Sec[ţia de] Prop[agandă şi] Agit[aţie a] C.C. [al] P.M.R.

 

  1. b) Se aprobă următorilor tovarăşi să prezinte dizertaţia fără examen minim de candidat:
  2. Tismăneanu Leonte
  3. Paul Niculescu-Mizil
  4. Cotovschi Grigore
  5. Borgeanu Constantin

 

  1. c) Să se aprobe următorilor tovarăşi să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerinţele titlului de candidat în ştiinţe:
  2. Barbu Zaharescu
  3. Ştefan Voicu
  4. Mihai Frunză
  5. Silviu Brucan
  6. Rachmuth Ion

 

  1. d) Se aprobă tuturor aspiranţilor înscrişi la aspirantură de partid fără frecvenţă, o zi liberă pe săptămână pentru studiu.

 

[Consemnare manu:] 2 1/2 zile (mierc[uri şi] vineri)

 

30 XI 1954                                                           ss. Leonte Răutu

 

  • N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 156-157.

 

Note:

  1. Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. Pentru a reda acest amănunt, am utilizat caracterele italice.
  2. Sublinierile din document şi ultima consemnare manu aparţin, probabil, lui Leonte Răutu. Pentru a reda aceste amănunte, am utilizat caracterele italice.

 

25 ianuarie 1955, Bucureşti.

 

Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 22 ianuarie 1955, în care s-a discutat, printre altele, despre propunerea Ministerului Afacerilor Externe de a se acorda vize de plecare în Israel persoanelor care solicitau reîntregirea familiei, precum şi despre situaţia unor membri ai nomenclaturii P.M.R., care doreau să obţină derogări de la Legea învăţământului pentru a li se acorda titlul de doctor în ştiinţe.

 

Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R.                       ARHIVA BIROULUI POLITIC

No. 113 / 1955                                                               Nr. 8 / 1955

Stenograma

 

şedinţei Biroului Politic al CC al PMR din 22 ianuarie 1955

 

Şedinţa a început la ora 10.

Au fost de faţă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, M. Constantinescu, Chivu Stoica, E. Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, N. Ceauşescu, D. Coliu şi Al. Drăghici.

Tov. Gheorghiu-Dej:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Trebuie dat profil institutului de fizică. Problemei acesteia trebuie să-i dăm importanţă. Institutul să funcţioneze nu în condiţiile de până acum. Desigur, să aibe (sic!) legătură cu Academia, dar să lucreze sub directa supraveghere a guvernului. Să avem aici un grup mic care să se acope (sic!) de problema energiei atomice, iar noi să fim în curent mereu cu ce se face acolo. Vor fi multe lucruri care se cer a fi secrete, sunt probleme de relaţii internaţionale.

Tov. Bodnăraş: O parte a oamenilor din institut vor fi încadraţi în special pentru această problemă. Institutul are multe alte probleme; la Consiliul de Miniştri să fie atrasă numai o parte. Ei vor trebui să aibe instalaţii experimentale pe teritorii unde nu intră nimeni.

Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se organizeze la Consiliul de Miniştri această problemă. (De acord).

Tov. Apostol: Propun ca de această problemă să se ocupe personal tov. Gheorghiu-Dej. (Toţi tovarăşii sunt de acord).

[…]

*

Tov. Apostol: Este o propunere a Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu emigrările în Izrael [sic!].

Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am reuşit să aducem aici o parte din evrei pe baza ideii de unificare a familiilor, însă guvernanţii Izraelului [sic!] opresc venirea lor, pun piedici. Se ridică chestiunea că unificarea familiilor să fie văzută de ambele părţi. Cine vrea să vină, să vină, cine vrea să se ducă, să se ducă. Nu mai ştiu în ce an, dar prin ţara noastră au trecut venind din URSS câţiva cetăţeni sovietici de origină [sic] evrei, bătrâni, care au cerut să se ducă să moară în Izrael [sic!]. Li s-a dat voie să plece, au primit paşaport sovietic şi rămân cetăţeni sovietici. Aşa au primit şi ruşii, foşti cetăţeni ai vechii Rusii ţariste. Avem aici şi din aceştia. Ei nu sunt lăsaţi apatrizi. Cine vrea, îşi menţine cetăţenia sovietică. În cazul nostru, cetăţenia R.P.R. S-a ridicat chestiunea că ar fi logic să se acorde vize de ieşire din R.P.R. şi de intrare. Dar este destul să deschizi robinetul …

Tov. Drăghici: Izraelul [sic!] va organiza presiuni.

Tov. Bodnăraş: Se vorbeşte de cei a căror plecare e justificată, au acolo tată, mamă, copii, ca să întregească familiile. Nu în sens mai larg de nepoţi, mătuşi etc.

Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Se fac presiuni şi pe linia Congresului mondial evreiesc şi ONU. Aici este vorba de jocul spionajului american care vrea să-şi bage oamenii.

Tov. Pîrvulescu: Dar noi nu ne putem izola de restul lumii.

Tov. Drăghici: Dar nimeni nu le dă drumul.

Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşii de la M.A.E. ne-au cerut să le dăm răspuns.

Tov. Pîrvulescu: Dacă vrea cineva să rămână, rămâne. Dar cu sila nu se poate ţine dacă vrea să plece. E pusă bine problema în sensul de a se întregi familiile. Desigur trebuie văzut de la caz la caz.

Tov. Drăghici: Şi cine precizează în [fie]care caz?

Tov. Bodnăraş: Organele. Principial nu putem spune nu.

Tov. Gheorghiu-Dej: Vă rog să vă spuneţi părerea.

Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Înseamnă să aruncăm un pietroi într-o baltă agitată. Toată banda sionistă o să înceapă să împingă oamenii spre plecare şi să vedeţi vozi [corect: cozi] pe Calea Victoriei care o să ne preseze să le dăm drumul. Aici cred că nu este chestiune de reciprocitate, ci de plecare.

Tov. Gheorghiu-Dej: Pot să vină de acolo aici pentru întregirea familiei care este în RPR şi pentru întregirea familiei acolo dacă sunt rude aici şi vor să plece acolo. Ei o să speculeze chestiunea şi din punct de vedere umanitar.

Sioniştii, când am dat drumul evreilor, desfăşurau o activitate pentru plecarea în Izrael [sic!]. Am fost puşi în faţa situaţie că o parte plecând acolo au mai rămas aici o parte din membrii familiei lor aici. Apoi treptat am mai redus, să [corect: s-a] spus să nu plece tinerii, că am cheltuit cu ei. Dar dacă pleacă ce să le faci? Dacă rămân tot o să lucreze în silă. Dar noi i-am oprit, am dat drumul la bătrâni. Apoi s-a pus chestiunea să facem propagandă. Aceasta a dat şi rezultate. Însă unii au căutat şi alte căi şi au obţinut paşapoarte cu bani având la Interne omul lor.[1]

Ceea ce se propune acum nu este să plece poporul evreiesc în masă, ci este vorba de a cădea în principiu de acord cu privire la plecarea celor care au familii acolo şi venirea acelora care au aici familii. Şi aceasta să fie reciproc, pe bază de reciprocitate şi nu în masă, ci treptat.

Tov. Bodnăraş: Eu sunt de acord.

Tov. Chivu: Şi eu sunt de acord, de la caz la caz.

Tov. M. Constantinescu: De la caz la caz şi la cerere individuală.

Tov. Drăghici: Eu îmi menţin părerea.

Tov. Bodnăraş: Principial în această problemă nu putem lua o hotărâre şi să spunem că nu suntem de acord.

Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât suntem la acest punct, unde am stabilit că dăm drumul de la caz la caz, în ţara noastră sunt diverşi cetăţeni străini, elveţieni, austrieci, francezi. Să ia Biroul Politic şi în această privinţă o hotărâre în sensul de a nu reţine pe aceştia în ţara noastră dacă vor să plece, pentru că ei au legături cu legaţiile lor şi ne încurcă mai mult socotelile.

Tov. Bodnăraş: Dacă ei nu vor să rămână, noi nu putem să-i împiedicăm să plece.

Tov. Drăghici: Sunt şi cetăţeni maghiari, cehi ş.a.

Tov. Gheorghiu-Dej: Să existe o hotărâre de principiu că pot să se ducă.

Tov. M. Constantinescu: Sigur, n-avem nevoie de oameni care nu sunt legaţi de noi.

Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Pârvulescu este în comisia de vize, să se ştie acolo cum să procedeze.

Ca informare a Biroului Politic, conform cu cele stabilite anterior, s-a dat drumul la 2 sau 3 francezi, elveţieni, Housse, Piccolot etc. Încercăm şi prin aceasta a îmbunătăţi puţin atmosfera. Recomandarea a fost să nu le dăm drumul deodată la toţi, ci pe rând.

Putem deci să considerăm că Biroul Politic principial este de acord să luăm măsuri practice în privinţa aceasta.

 

*

Tov. Apostol: Mai este o propunere de la Secţia de Propagandă şi Agitaţie şi pe care o susţine Secretariatul, ca 4 tovarăşi: [Leonte] Tismăneanu[2], [Paul] Niculescu-Mizil[3], [Grigore] Kotovschi[4] şi [Constantin] Borgeanu să poată să-şi ia titlul de candidat dând dizertaţia fără a fi trimişi la examen. Ei sunt profesori în ştiinţe economice.

Tov. Bodnăraş: Unde să dea examene?

Tov. Apostol: Examen de stat. E vorba să nu meargă la examenul minim de candidat pentru că ei sunt profesori şi să prezinte numai dizertaţia.

Tov. Pîrvulescu: De ce să facem această excepţie?

Tov. Apostol: Tovarăşii nu au putut s-o ia de la capăt. Aceştia dau lecţii studenţilor.

Tov. Gheorghiu-Dej: La mine a mai venit propunerea aceasta. Eu nu pot să privesc formal obţinerea unei diplome.

Tov. Bodnăraş: Şi Biroul Politic să ridice un regim stabilit pentru toată ţara?

Tov. Apostol: Şi mai sunt 5 tovarăşi care se propune ca fără să dea teze de doctorat să devină doctori în ştiinţe: [Mihai] Frunză, [Ştefan] Voicu[5] etc. [Barbu Zaharescu[6], Silviu Brucan[7] şi Ion Rachmuth[8]].

Tov. Bodnăraş: Părerea mea este să se respecte legile şi toţi să dea examenele.

Tov. M. Constantinescu: Nu este chestiunea să nu prezinte dizertaţia, ci să nu li se ceară minimum de candidat. Ei sunt profesori universitari şi minim de candidat se cere unui student.

Tov. Borilă: Dizertaţia o scrie acasă, dar la examen se prezintă în faţa unei comisii.

Tov. Bodnăraş: Aici e vorba de două categorii: unii care vor să devină candidaţi în ştiinţe fără examen, alţii să devină doctori fără dizertaţie. Eu nu sunt de acord.

Tov. Gheorghiu-Dej: Eu mi-am exprimat temerea că se crează un precedent. Tovarăşii merită, au capacitatea, s-au ridicat, dar de ce să urmeze altă lege decât ceilalţi? Şi apoi se crează un precedent după care vor veni şi alţii. Şi astfel se crează o situaţie pentru aceştia că au intrat pe altă uşă decât ceilalţi. Şi eu zic să dea examen.

Mai este încă un fenomen. Într-un şir de institute sunt trimişi oameni, elemente mic burgheze, care au profitat de poziţia lor şi s-au făcut profesori. Este o pleiadă de profesori, conferenţiari, asistenţi, tot ce vrei. Au obţinut aceasta. Acum vor să devină doctori în ştiinţe.

Tov. Bodnăraş: Dacă vom aproba această propunere, vom coborî autoritatea titlului de doctor şi candidat în ştiinţe.

Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am stat de vorbă cu Răutu, că de ce vrea să le facem un rău oamenilor şi ce o să se spună despre aceasta.

Tov. Drăghici: Este şi o lipsă de seriozitate cu care se privesc titlurile.

Tov. Gheorghiu-Dej: Unul din argumente a fost că oamenii aceştia sunt într-o poziţie delicată fiind în contact cu profesori, docenţi, cu oameni cu titluri şi ei deşi predau în calitate de profesori, nu au aceste titluri.

Tov. Bodnăraş: Ajunge că am promovat în cadrele Academiei oameni care n-ar fi trebuit, nişte incapabili.

Tov. Gheorghiu-Dej: Şi [Mihail] Roller este academician. A făcut o muncă migăloasă, a strâns documente. Foarte bine. Partidul trebuie să-l felicite pentru aceasta. Tot aşa trebuie să-l critice că atunci când a scos [lucrarea] Istoria României s-a semnat el „Acad. Roller”. Cum de nu-l duce capul să se gândească mai departe, e doar membru de partid, tovarăş bun, că ce atmosferă crează prin aceasta partidului?

Tov. Bodnăraş: Eu cred că şi această problemă trebuie s-o vedem.

Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Mie mi s-a mai ridicat problema şi de alţii, printre care şi de Marinescu Voinea[9], ministrul Sănătăţii, om foarte serios, care-şi continuă activitatea ştiinţifică şi practică, un om foarte aşezat, echilibrat. El mi-a spus cu jenă despre lucrurile acestea, că la Ministerul Sănătăţii şi poate şi la alte ministere sunt profesori făcuţi peste noapte. Mie mi-ar crăpa obrazul să mă prezint în poziţia de profesor şi să nu cunosc problemele. De ex[emplu]. Dunăreanu, student neisprăvit acum vrea să devină om de ştiinţă. Este normal să avem asemenea profesori?

Tov. M. Constantinescu: A fost şi politica Ministerului Învăţământului care a promovat o serie de oameni, a căutat să umple golurile care le-a avut.

Tov. Bodnăraş: Ministerul a legalizat situaţia.

Tov. Chivu: Ar trebui să se facă examene.

Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcută o triere şi cine nu corespunde, să fie scos.

Tov. Gheorghiu-Dej: Cu procedurile acelea ne-am ridicat în cap şi intelectualitatea care comentează. Unii au ajuns profesori cu 3 – 4 clase primare, nu cunosc nimic din medicină, sunt nişte profani. Şi aceasta face o atmosferă foarte proastă între intelectualitatea noastră. E adevărat, ea s-a format cu educaţie burgheză, totuşi nu putem să ignorăm părerea ei.

Tov. Bodnăraş: Titlul de profesor universitar, de academician, este un titlu înalt. Omul trebuie să aibe facultatea absolvită, să ia titlul de doctor în ştiinţe, să aibe lucrări ştiinţifice, să fie promovat de un colegiu. Dar noi am făcut profesori fără toate acestea, începând cu [Lucreţiu] Pătrăşcanu.

Tov. Gheorghiu-Dej: Da, el a deschis seria. Pot să fie lectori, să ţină lecţii.

Tov. Bodnăraş: Chiar lector este un titlu ştiinţific care trebuie dobândit.

Cred că n-ar fi rău să facem o verificare a acestei situaţii, s-o cunoaştem.

Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că chestiunea aceasta ar trebui luată de Secretariat. Eu am rugat să se facă o listă cu persoanele care au obţinut titluri fără cunoştinţe.

Tov. Apostol: O să facem.

Tov. Bodnăraş: Profesorii, academicienii, doctorii în ştiinţe, candidaţii în ştiinţe, va trebui să-i vedem.

*

[…]

Şedinţa a luat sfârşit la ora 14.

 

A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 6/1955, f. 5; 19 – 25; 30.

[1]               Gheorghe Gheorghiu-Dej se referea, probabil, la Teohari Georgescu, fostul ministru al Afacerilor Interne, înlăturat din funcţie în anul 1952.

[2]               Leonte Tismăneanu (Leonid Tismineţki, Leonida Tisminetzski sau Leon Tisminiţchi) (n. 1913, Soroca – d. 1981, Otopeni): membru al Partidului Comunist din România din anul 1933; exmatriculat din facultate în anul 1935 din cauza activismului său comunist şi condamnat la închisoare împreună cu Grigore Preoteasa; s-a înrolat în Brigăzile Internaţionale de voluntari care luptau alături de trupele regimului republican de la Madrid; grav rănit în anul 1937, i s-a amputat braţul drept (după unele surse, a căzut din tren şi i s-a retezat mâna – nota mea, VR); după încheierea războiului civil din Spania, s-a refugiat în URSS împreună cu soţia sa, Hermina Marcusohn, şi în anul 1941 a devenit redactor la postul de radio „Moscova”; după revenirea în ţară în martie 1948, a fost numit redactor-şef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică şi şef de catedră de marxism; din anul 1949, membru în cadrul redacţiei revistei internaţionale Pentru pacea trainică, pentru democraţie populară, care avea sediul la Praga; acuzat de „atitudine fracţionistă” în anul 1958, îşi pierde funcţia pe care o avea la Editura de Stat pentru Literatură Politică şi a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în anul 1960; în februarie 1964 a fost reprimit în P.M.R. şi i s-a recunoscut vechimea în partid pentru perioada 1933 – 1960. Cf. Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului, ediţie de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2001, p. 432 – 433; 436; Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Editura POLIROM, Iaşi, 2002; Partidul Comunist din România în anii celui de-al doilea război mondial (1939 – 1944), ediţie de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2003, p. 223 – 224; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate: o istorie a comunismului românesc, trad. Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura POLIROM, Iaşi, 2005, p. 39; Petre Opriş, Leonte Tismăneanu (1913 – 1981), în „Arhivele Totalitarismului”, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252 – 256.

[3]               Paul Niculescu-Mizil (n. 25 noiembrie 1923, Bucureşti): director de studii la Şcoala superioară de partid „Ştefan Gheorghiu” (1949); director adjunct al Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu” (1952); rector al Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu” (1953); director adjunct al Institutului de Istorie a PMR (1955); membru al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (28 decembrie 1955 – 22 decembrie 1989); şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. a P.M.R. (P.C.R.) (1956 – 1968); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Galaţi, Timiş, Arad, Bacău, Satu – Mare (3 februarie 1957 – 22 decembrie 1989); secretar al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (22 martie 1965 – 1972); membru al Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 22 decembrie 1989); membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. (12 august 1969 – 28 noiembrie 1974); viceprim – ministru al guvernului (20 aprilie 1972 – 26 martie 1981); ministru al Educaţiei şi Învăţământului (11 octombrie 1972 – 16 iunie 1976); preşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei de bunuri de larg consum (16 iunie 1976); ministru al Finanţelor (7 martie 1978 – 26 martie 1981); reprezentant permanent al României la CAER (12 iunie 1979); preşedinte al CENTROCOOP (1981 – 1989). Gheorghe Crişan, Piramida puterii. Oameni politici şi de stat din România (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), Editura PRO HISTORIA, Bucureşti, 2001, p. 207 – 208.

[4]               Grigore Cotovschi (Grigore Kotovschi): „militant [comunist] evreu din Basarabia, a luptat în Brigăzile Internaţionale [înfiinţate în Spania, în timpul războiului civil (1936 – 1939)], şi-a petrecut anii războiului în URSS, apoi s-a întors în România, unde a lucrat în aparatul de propagandă [al Partidului Muncitoresc Român], până la excluderea sa din partid, în 1958”. Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Editura Univers, Bucureşti, 1995, p. 69.

[5]               Aurel Rottenberg (Ştefan Voicu) (n. 1906 – m. 1992): evreu din rândurile comuniştilor internaţi în lagărul de la Târgu – Jiu; la 8 septembrie 1942 a fost deportat în Transnistria, în lagărul de la Vapniarka, districtul Jugastru; redactor-şef adjunct al ziarului „Scânteia” (1948); preşedintele sindicatului ziariştilor profesionişti (1 iunie 1948); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960); membru al C.C. al P.C.R. (25 iunie 1960 – 23 noiembrie 1984); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Argeş, Vâlcea, Galaţi, Suceava (5 martie 1961 – 17 martie 1985); redactor-şef al revistei „Lupta de clasă” (1962); redactor-şef al revistei „Era Socialistă” (1974). Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948 – 1965, Editura POLIROM, Iaşi, 2001, p. 29 – 30; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 309.

[6]               Barbu Zaharescu (Bercu Zukerman) (n. 17 martie 1906, Bârlad, judeţul Vaslui – d. 14 noiembrie 2000, Bucureşti): membru al P.C.R. (1923); economist român, profesor la Universitatea din Bucureşti; este autorul primului curs de economie politică marxistă apărut în limba română; rector al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti (1952); ministru plenipotenţiar în Argentina (17 martie 1955 – 3 februarie 1956); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 24 iulie 1965); ambasador în Turcia (7 martie 1956 – 22 ianuarie 1959); ambasador în R. P. Chineză (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); ambasador în R. D. Vietnam (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); membru al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 24 noiembrie 1974); membru al Comisiei Centrale de Revizie (28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1984); membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; opere principale: „URSS după 15 ani” (1932, în colaborare); „Karl Marx despre procesul de circulaţie al capitalului” (1955); „Karl Marx despre procesul de ansamblu al economiei capitaliste” (1965). Dicţionar enciclopedic român, vol. IV, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 928 – 929; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 313; Membrii C.C. al P.C.R. (1945 – 1989). Dicţionar, coordonator: Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 631.

[7]               Silviu Brucan (n. 18 ianuarie 1916, Bucureşti): secretar general de redacţie şi redactor-şef adjunct al ziarului „Scînteia” (1944 – 1956); deputat al Marii Adunări Naţionale, reprezentând judeţul Prahova (de la 30 noiembrie 1952); ministru plenipotenţiar în SUA (7 martie 1956 – 10 iulie 1959); reprezentant permanent la ONU (la sediul de la New York) (10 iulie 1959 – 18 septembrie 1961); vicepreşedinte al Radioteleviziunii române (eliberat din funcţie la 6 ianuarie 1966). Gheorghe Crişan, op. cit., p. 49.

[8]               Ion Rachmuth (n. 1911 – d. ?): economist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; a tradus în limba română lucrarea lui Karl Marx, „Capitalul” (volumul I în anul 1947 şi volumul II în anul 1951); a publicat studii îndeosebi cu privire la producţia de mărfuri, legea valorii şi fixarea preţurilor în socialism; opere principale: „Legea valorii şi temeiurile aplicării ei în economia socialistă” (1949); „Deosebirea esenţială dintre rolul economic al statului socialist şi rolul economic al statului capitalist” (1960); „Aspecte ale crizei economiei politice burgheze contemporane” (1965). Dicţionar enciclopedic român, op.cit., p. 13.

[9]               Cf. Petre Opriş, Ministrul comunist al Sănătăţii, dr. Voinea Marinescu – altruism şi decenţă profesională, în „Cetatea Bihariei. Revistă de cultură şi istorie militară”, seria a II-a, nr. 1 (3)/2005, p. 117 – 119.

DOCUMENTARE ANIC: Petre Opriş

LUPTA DE CLASĂ: Arhiva IICCMER

Tismaneanu Lupta de Clasa Partidul Comunist Brucan_0002

(more…)

Larry Watts: “Obsesiile strategice ale ruşilor blochează şi în prezent relaţiile dintre România şi Moldova”. INTERVIU. DEZVALUIRI: Tatal lui Patapievici a fost consilierul sovietic sub acoperire care a bagat la Canal “Lotul de la Finante”. PREMII: Eminescu, ziaristul

Larry Watts - Power and Politics Ro via Ziaristi OnlineZiaristi Online:

“Obsesiile strategice ale ruşilor blochează şi în prezent relaţiile dintre România şi Moldova”. “Calea” lui Dughin e un “dead end”. INTERVIU ROMANA/ENGLISH

Larry Watts - Power and Politics Ro via Ziaristi Online

Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.

O informatie-bomba publicata de generalul (r) SRI Aurel Rogojan: Tatal lui Patapievici a fost consilierul sovietic sub acoperire care a bagat la Canal “Lotul de la Finante”. Despre disolutia statului roman, la Arad si Satu Mare

Horia Roman Patapievici Biografia Secreta ICR GDS KGB

Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.

Cum a fost la Premiile “Eminescu, ziaristul” acordate de Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lui Dimitrie Vatamaniuc, Nae Georgescu, Miron Manega si Victor Roncea. FOTO/VIDEO/INFO

Eminescu si Nae Georgescu - foto Cristina Nichitus Roncea

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a organizat cu mare fast, un eveniment inedit, într-o premieră absolută – Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – ”Eminescu, ziaristul“.

Foto Larry Watts: Power&Politics World

EXCLUSIV: “Autobiografia lui Vladimir Tismaneanu” din Arhivele Securitatii. Pentru ce trebuia lustrat de la IICCMER ideologul unei lumi in declin. Premiera marca Ziaristi Online: DOCUMENTE DESECRETIZATE

“In viata vietilor mele nu am fost activist pla­tit al nici unei organizatii a PCR sau UTC.” – Vladimir Tismaneanu in dialog cu Armand Gosu in revista 22 a GDS

Gasca defunctului CC al IICCMER, in frunte cu secretarul sau general, tovarasul Vladimir Tismaneanu, continua sa inunde presa ungro-rusa de limba romana cu vocalize pe tema “abuzului” comis asupra profesorasului de provincie – Maryland e, totusi, cam pe la tara. Dl Mihaiesi e, probabil, cel mai amuzant dintre ciraci iar dna Mungiu – culmea! – cea mai acida dintre fostii tovarasi de drum ai lui Volodea, recomandandu-i, intr-un acces de lucididate, sa se salveze de propria-i persoana.

Articolul nostru de ieri – Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu. Partea I: Bajbaind prin turbinca lui Ivan cu gandul la bustul din Piata Scanteii – a suscitat un interes firesc, fiind preluat de mai multe publicatii online, carora le multumesc. Roncea.Ro a inregistrat ieri aproape 7000 de cititori si peste 10.000 de accesari. Comparativ, articolul in care Evenimentul Zilei il boceste pe Tismaneanu si in care se lanseaza o petitie online pentru dezabuzarea lui, a strans in trei zile 5800 de accesari. Petitia, in schimb, a reunit doar 1300 de semnatari. Ridicolul de neinchipuit pentru statura stiintifico-fantastica a ayatollahului “anticomunismului” ar trebui sa le faca pe slujnicutele lui masculine de la EvZ sa stearga de pe site Apelul retard la oamenii muncii de la sate si orase.

Ca premiu pentru cei care au dorit sa afle cine este acest “abuzat” al “regimului pontocratic” (alta aberatie marca Tismaneanu) facem astazi un intermezzo, inainte de partea a II-a la “Schreib-Kampf-ul Final al lui Tismaneanu”, si publicam, in premiera si exclusivitate “Autobiografia lui Vladimir Tismaneanu”, insotita de cateva documente ale Securitatii, care ne-au intrat, intamplator, in posesie.

Ce ciudatenii avem: Intr-unul dintre documentele “strict secrete”, din anul 1985, se afla relatii despre sora lui, Rodica, considerata de Securitate cam “usuratica” si care, desi a stabilit “o legatura cu organele”, primeste aviz negativ pentru a pleca la Volodea, de la directia specializata a DSS, detinatoare a Cazului Tismaneanu, respectiv UM 0617. UM 0544, “mama” CIE-DIE, intervine oficial pentru a se reanaliza avizul negativ, afirmand ca exista niste “masuri informativ-operative” intreprinse impreuna cu Rodica Tismaneanu, si, ca atare, este necesar ca aceasta sa plece la fratele ei pentru a-si continua misiunea. Care este ciudatenia?, o sa ziceti. Pai UM 0617 este Directia II Contrainformatii economice a Securitatii. Ce treaba are Contraspionajul economic cu Volodea Tismaneanu?

In Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii de Mihai Pelin, Editura Compania, 2002, gasim acelasi indicativ de Unitate in dreptul numelui lui Tismaneanu. Iata:

“Tismăneanu, Vladimir. Născut la 4 iu­lie 1951, la Braşov. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti. Sociolog la Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. Lector al comisiei de propagandă a Comi­tetului Municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român. În octombrie 1981, «pe baza avizului UM 0617, indicativ 271/S.I., a plecat într-o călătorie turistică în Franţa şi Spania, împreună cu mama sa, şi a trădat»“.

De notat ca terminologia de “tradare” era folosita de Securitate doar pentru propriile cadre. Pe cine sa “tradeze” un tanar de 30 de ani? Pe colegii sai de la “Convingeri comuniste”? Nu. In cazurile de persoane normale, sa zicem, se folosea expresia “a ramas in strainatate” sau “a fugit in strainatate”. Nu “a tradat”. Dar sa trecem si peste asta. A bagat de la el securistul care a scris nota… Dar, totusi, de ce sa-si fi dat avizul Directia de… Contraspionaj economic?

Fara indoiala, chestiunea cu implicarea Contrainformatiilor economice, care au in lucru Cazul Tismaneanu si se opun ditamai Centrului de Informatii Externe (CIE, fosta DIE, actualul SIE) in privinta plecarii surorii, care deja “a deconspirat fata de unii din membri familiei sale legatura pe care o are cu organele dvs”, pare ciudata. De amintit: tot Contraspionajul economic, respectiv ulterior decedatul inainte de vreme general Emil Macri, este cel care l-a prins pe Virgil Magureanu in conspiratie cu agentul GRU Nicolae Militaru si Ion Iliescu, exilandu-l apoi la Focsani. Sa se fi mascat sub Contrainformatiile economice si cu ajutorul mintii lui Macri – a carui semnatura pare sa se intrezareasca pe avizul negativ – vreo divizie ultra-conspirata a Unitatii speciale Anti-KGB conduse de Victor Niculicioiu? Who knows?

Sub aspect informativ mai sare in ochi si o informatie contestata vehement de Vladimir Tismaneanu: o vizita in Occident, respectiv in RFG, inainte de “fuga” sa pe meleaguri comuniste latino-americane. E drept, Nota UM 0225, Unitate aflata in custodia Centrului de Informatii Externe, mentioneaza “un Dosar de plecare in RFG, in 1973, trimis de Ministerul Invatamantului – student – cursuri de vara”. Poate n-a mai plecat. In schimb, figureaza o excursie in Ungaria si mai multe vizite in RDG, la un “prieten”, scrie Securitatea folosind ghilimele ca atare. RDG, stiti, nu?, para-statuletul acela militarizat aflat sub domnia STASI-KGB.

O alta informatie tainuita si contestata la fel de vehement de dl Tismaneanu a fost cea legata de apartenenta sa la structurile si organele de propaganda ale Partidului Comunist. Practic, ceea ce il face lustrabil, mai ales din pozitia de “presedinte al Consiliului Stiintific” al unui Institut insarcinat cu crimele comunismului. Desigur, dl Tismaneanu tine sa specifice mereu ca n-a fost niciodata platit pentru asta, nici ca propagandist comunist (vezi motto) nici ca kominternist pentru eternitate la IICCMER. Pai asa zicea si tatal lui, Leonte Tismaneanu, pe vremea cand incasa cel mai mare salariu de agent NKVD din Romania.

Cat despre “profesoratul” mult trambitat de laudacii lui, vorbim de o lucrare de licenta despre marxism – Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt, data intr-o facultate cu iz politico-ideologic comunist. Repet: dl Tismaneanu nu si-a echivalat nicaieri intr-o Universitate occidentala lucrarea comunistoida care i-a conferit rangul de “profesor”. Profesor de ce? Poate Professor of Lies, ca fostul sau aghiotant de la Comisia Tismaneanu, “dr” Sorin Antohi, in timpul liber impostor si informator. Nicaieri in biografia sa romantata, nu mai vorbesc de cea de pe Wikipedia (aviz cosmeticienilor de la “Ministerul Adevarului”), nu apar amanuntele de mai jos, scrise, iata, negru pe alb, chiar de domnul, respectiv tovarasul Tismaneanu, in fata superiorilor sai din Partid.

Ofer cateva citate din Documentele secrete ale Securitatii, care dovedesc minciunile ordinare proferate pana acum de dl Tismaneanu, si va las pe Dvs sa cititi, olograf, restul adevarului, scris, cum spuneam, “cu manuta lui”:

Autobiografie

(…) In anul 1966 am intrat in UTC si am fost membru al Comitetului UTC al Liceului 24 – Comisia Politico-Ideologica. In anul I de facultate am fost ales loctiitor al secretarului de an si reprezentant al anului in Consiliul Profesoral al Facultatii de Filosofie. In anul 1971 am fost cooptat membru al Comisiei Politico-Ideologice a Consiliului ASC (Asociatia Studentilor Comunisti – Nota mea pentru cei mai tineri) din facultate, devenind ulterior seful acestei Comisii. La conferinta ASC din Facultatea de Filosofie din anul ’72 am fost ales presedinte al Cosiliului ASC din facultate, raspunzator de problemele politico-ideologice, functie pe care am indeplinit-o pana in luna martie 1974.

Tot pe linia activitatii politice studentesti, am fost cooptat in anul 1974 in Colegiul de redactie al revistei “Convingeri Comuniste”, organ al UASCB (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Bucuresti – Nota mea). (…)

Am fost primit in randurile PCR in luna martie 1973 de catre organizatia de partid din Facultatea de Filosofie (…) Am colaborat si continui sa colaborez la presa studenteasca, la revistele “Viata studenteasca” si “Amfiteatru” (ambele organe ale UASCR; opțiunile fundamentale ale revistei Amfiteatru, anuntate oficial in 1969: „își propune să devină, mai mult decât până acum, o revistă de atitudine marxistă în problemele de cultură din țara noastră” – Nota mea).

Tatal meu, Tismaneanu Leonte, s-a nascut in anul 1913 in orasul Soroca. Este membru PCR din anul 1933. A fost muncitor tipograf si a fost activist al UTC si PCR in orasul Bucuresti. A fost arestat in repetate randuri de organele de represiune burghezo-mosieresti. In anul 1937 a fost trimis de catre partid in Spania unde a luptat in cadrul Brigazilor Internationale (teroriste – Nota mea) (…) Profesor la Catedra de Socialism Stiintific din Universitatea Bucuresti pana in anul 1960 iar din anul 1964 si pana in prezent sef al redactiei de propaganda pentru strainatate in cadrul Editurii Meridiane. (…)

Atat tatal meu cat si mama mea poseda numeroase ordine si medalii ale RSR.”

Si acum documentele, care vorbesc de la sine si a caror valoare stiintifica pentru studiul comunismului este inestimabila:

“Autobiografia lui Vladimir Tismaneanu” – scenariu bun de film (aviz amatorilor, Ujica si Mungiu!)

Problema Rodica Tismaneanu intre CIE si Contraspionajul economic al Securitatii (!)

Cine este Vladimir Tismaneanui, dupa o Nota Strict Secreta

Va urma

Sursa: Ziaristi Online

Cititi si:

Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu. Partea I: Bajbaind prin turbinca lui Ivan cu gandul la bustul din Piata Scanteii

Ce nu au reusit serviciile sa-i explice presedintelui Basescu in Cazul Tismaneanu: atacul capuselor asupra Romaniei si Reteta contra Retelei. Schreib-Kampful lui Tismaneanu vs Larry Watts. RAPORT FINAL

Inima de maghiar. Gabriel Andreescu despre “revizionismul” lui Larry Watts si Aurel Rogojan. Un roman din America catre Ponta: “U”-ul din USL vine de la UDMR? Stefan Miron despre “studiosii” lui Soros: Răspuns unui “moldovan”

Ziaristi Online:

Inima de maghiar. Gabriel Andreescu despre “revizionismul” lui Larry Watts si Aurel Rogojan

Gabriel Andreescu despre Larry Watts si Aurel Rogojan in Timpul
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Frumos Adormitul Crin si piticul Ponta
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.

Afis Campanie Cetatenie Organizatia Studentilor Basarabeni Bucuresti OSB

Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.

Biografia secreta a familiei Patapievici: de la NKVD la BNR si ICR. “Fereastra Serviciilor Secrete” – cartea care desface conservele KGB din Romania

“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu

De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român

Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin ex­plicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.

Fragment din cartea Fereastra Serviciilor Secrete, Editura Compania, 2011, de Aurel I Rogojan

Integral plus 13 file din Dosarul Patapievici cu autobiografia olografa a agentului sovietic Dionis Patapievici, la Ziaristi Online

De ce e suparat pe soarta dl Tismaneanu: Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii. Urmeaza Patapievici

Tismaneanu si Patapievici: sub zodia noilor cominformisti

“Cazul Volodea” sau Ce vor sa stie americanii despre emigrarea lui Vladimir Tismaneanu

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat”  în SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.

Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.

Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.

Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.

Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.

Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul la Ziaristi Online)

(…)

7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.

8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.

9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.

10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.

Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.

Aurel I Rogojan / Fereastra Serviciilor Secrete, Editura Compania, 2011

Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice

Nota: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman. Numai Boris Stefanov (nume de acoperire: I. Draganov) primea la fel de mult ca el, iar acesta era titularul Partidului Comunist Roman din acea vreme. Vezi Rosiiskii Gosudarstvennyi Arkhiv Sotsial’noi i Politicheskoi Istorii [Arhiva Rusa de Stat pentru Istorie Politica si Sociala: RGASPI], fond 495, opis 286, dosar 55, f. 13

Larry L Watts / With Friends Like These, Editura Militara / Fereste-ma, Doamne, de prieteni, Editura RAO, Bucuresti, 2011

Cele doua documente si capitolul dedicat lui Tismaneanu, integral, la Ziaristi Online

Urmeaza: De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român

Vezi si: “Intre linii”, de Eugen Mihaescu: Cornitele lui Leonte Tisminețki. Tismaneanu a intrat in SUA calare pe o cocosata. De ce a fost refuzat Volodea la New York Times. Intre “Convingeri comuniste” si “Evenimentul Zilei” Tismaneanu a schimbat doar semnul. Limacsii zilelor noastre

EXCLUSIV. Vladimir Tismaneanu: Cum am suferit sub criminala Securitate si cancerosul Partid Comunist

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova